Apel către proptele

Durata de funcţionare a unui personaj politic născut sau ajuns sub zodia proptelei depinde deopotrivă de slăbiciunea democraţiei şi de corupţia sistemului căruia îi aparţine proptitul. Când nevoile ieşite din comun şi din codul penal ale unor structuri bolnav-democratice devin prea imperioase, acest  C.A.R. furnizor de cârje politicienilor fără picioare, strâmbi sau dezvertebraţi e aproape de aşteptat. Politica în teritoriul proptelei fiind cu totul altceva decât solidaritate, sprijin, în sensul normal, moral, al termenului, ţine atâta vreme cât între proptele şi proptit merg bine treburile. În viziunea comandamentului acestui tip nociv  de structurare politică  poziţionarea proptitului  are ca ţintă  subordonarea statului sub acoperire democratică. Poveste veche şi tristă: o grămadă de proptele cât un teren de rugby în jurul unui balon turtit. În numele revoluţiei bunului simţ, propteaua crin, de pildă, continuă  intoxicarea cu  scrisori denigratoare la adresa contracandidatului, de parcă n-ar fi ajuns ieşirile  de “bun simţ” ale lui patriciu şi dinescu! Un teritoriu de ocupaţie cultivat  viclean de cooperativa proptelelor cu toate speciile de jurnalism degradat având ca scop hamletizarea şi lehametizarea! Din păcate, reuşite, pe alocuri. După cum se comportă televiziile, inclusiv cea naţională, suntem demult în geoanăland. Şi totuşi, pentru succesul deplin al acestei încercate instituţii a proptelii,  era nevoie şi de ceva cu parfum occidental.  Se găsi şi steguleţul:  un primar premiat,  preavansat în rang şi metamorfozat, proiectul ideal de proptea.  Numai că excesul poate avea şi efecte inverse. Aşa că facem un apel către proptele să facă un pas înapoi, ca nu cumva cu  zelul ăsta să facă din proptit, un priponit.

Un panou cu pretini

Domnul geoană zis prostănacu este prototipul de personaj agreabil, folosibil şi refolosibil. Parcă n-are umbră. Gata să bată mâna cu oricine îi furnizează un avantaj material sau politic. Avantajele astea puse împreună, îi  împrumută un fel de  personalitate rotativă precum o moară de vântu.  Îmi aduce aminte de biata România lui Ceauşescu care avea relaţii (mai mult sau mai puţin potrivite) cu mai mult de o sută de state, cum scria în documentele de partid comunist. Adevărată pionieră a globalizării! Plină peste  plan de pile, cunoştinţe şi relaţii în interior, exagerat de prietenoasă, după acelaşi prototip politic, în exterior. Asta desena siguranţa expresiilor mulţumite ale celor doi ceauşeşti şi ale camarilei lor dar şi a zâmbetului iliescean care le-a urmat după ce le-a făcut felul. Şi, desigur, piliturii politice  şi media care  li s-a asociat din plin.  Pace şi prietenie. Relaţii extraordinare cu toată lumea. Ce au însemnat relaţiile astea pentru sănătatea corpului naţiei, a sufletului şi minţii ei,  pentru câte generaţii, nu ştiu cum şi când se va putea ştii. Cât o afectează puterea lor acuma, după ce s-au ţesut straşnic într-o pânză de paingi mai lacomi şi mai veninoşi decât cei dinainte, n-ar mai trebui să ne intereseze, ne spune panoul vorbitor cu pretini.  Mai bine să privim spre viitor, ne-ndeamnă dumnealui pe un ton de pastor vanghelist. În viitorul ţesut de aceeaşi paingi şi de puzderie alţii, viguroşi şi hotărâţi,  în care ei toţi, împreună, cred cu tărie.

Geoan Guşă de Krinozaur se confruntă împreună

După atâtea variante ocolitoare, însfârşit, candidatul geoan guşă de balaur va fi adus, chiar de către şefii lui, să se confrunte. Împreună vor da la iveală toate târguielile ce  s-au turnat acolo: numai delicatese şi bunătăţi. Că de, vorba sfântului, e mai bine să fii vorbit de rău decât să vorbeşti de rău. Aleluia. Geoan guşă de graur spune că nu-i place filmuleţul unuia din patroni (“Scuze, mă-nţelegeţi, nu?”) şi că celălalt patron  “e turbulent şi malefic” (“Să trăiţi, şefu!”) Domnul ponta e aproape gata. În fiecare buzunar are câte o fiţuică: pe economie, pe educaţie, pe justiţie şi, fireşte, pe religie. Plus, în poşeta doamnei daciana, câteva iertăciuni pentru directorul eximbank şi nu numai, de la “subvarianta krin” a domnului patriciu (“Iertare, nu te supăra  cumnate, obligaţiile rolului, ţi-ai dat seama!…”) Domnul patriciu are o criză de fiere, îi e atât de greaţă de  propria  prostie că şi-ar da un picior undeva dacă nu i-ar fi frică că nimereşte direct la bulău. Dar nu-i nimic! De data asta n-o să mai apeleze la cârpaci, o să filmeze chiar el dezbaterea fiind convins că sceleratul de Băsescu îi va umfla “variantei” sale doi pumni în cap, unul în gură şi  încă unul în plex! Iar în final, când îl va umple de sânge pe  sfântul geoan guşă de cocălaur, o să se convingă toată lumea de “realitatea”.  Aflat într-o şedinţă de telepatie cu patronul, d-lui răzvan dumitrescu îi tremură toate mădularele. Mult mai calm şi mai pragmatic, domnul vântu vrea să profite de concediul neplătit de azi, 3 decembrie, aranjând o repriză de sadomasochism, pentru destindere, cu fetiţele realităţii. După-amiaza unui faun! Aleluia! Şi domnul voiculescu are o confruntare, la cnsas  îl aşteaptă verişoarele turnate (să te ferească sfântu’ de răzbunarea femeilor!) După aia e invitat la o şedinţă de spiritism, împreună cu ciutacu, badea,  gâdea, srs, hurezeanu, iohhanis şi alte capete ale “familiei” la masa de taină a domnului ciuhandu! Imediat după hăituirea martirilor geoană&comp de către “minerii” timişoreni (vorba dizidentei Cornea), s-a aflat “pe surse”  că seniorul Coposu i-ar fi transmis domnului radu sârbu încă un mesaj, unul de susţinere pentru securiştii prigoniţi de dictatura lui Băsescu. În fine, domnii iliescu şi hrebenciuc i-au trimis degrabă pe tănase şi dinescu după flori! Au comandat o florărie întreagă pentru doamna Băsescu. Aleluia.

Lupii în blană de geoană

Mult adevăr în poveştile noastre  cu Scufiţa Roşie, cu Capre cu mulţi iezi, cu Lupi în blană de oaie şi atâtea altele. Dar ce folos dacă destui compatrioţi ai noştri nu par a avea un dram din isteţimea lui Prâslea cel Voinic, a iezişorului cel mic ori a celor trei purceluşi? Noroc că poveştile “de fabrică” le opun o totală rezistenţă până şi producătorilor  şi “realităţii” lor. Prea sunt cusute cu aţă roşie! Necazuri, deh! Nu era destul cât bănet s-a băgat pentru fabricarea lui geoană-prezidenţiabilul şi cât se cheltuieşte preventiv ca să nu mai facă şi alte “fapte bune”?… Dar ca timişorenii să fie atât de “necivilizaţi”, asta nu era de imaginat! Nici că valoarea simbolurilor ar fi ceva autentic şi nu o poveste  de adormit proştii la televizor! Sau că există un spirit al locului, al Timişoarei martirilor din Piaţa Operei care nu-ngăduie urâciunea. Îmblăniţii lui iliescu au realizat prea târziu că nu totul poate fi cumpărat, furat, vândut, oricât ar garanta vanghelie. Chiar achiziţia de excepţie a unor figuri mucegăite de foşti dizidenţi nu le foloseşte mai mult decât îl ajută mitzura pe vadim! Nesigură şi rezerva de voturi primită în 22 decembrie de la iezişorii pesedeneliştii plus semnăturile  partenerilor, împachetate, legate cu fundiţă roşie şi dăruite coaliţiei grivco. În ciuda “indicaţiei de reconciliere” care ar fi fost transmisă de seniorul Coposu prin firul roşu al spiritiştilor de la masa domnului ciuhandu, uzurpatorii Proclamaţiei de acum 20 de ani mai au nevoie şi de contrasemnăturile votanţilor. Dar zestrea de voturi a mirelui din Sibiu? Cine ştie! Deocamdată agenda domnului candidat de premier e full. Încerc să mi-l imaginez, în viitor, discutând cu oameni cu probleme. Cu cei ieşiţi să-şi spună of-ul în stradă. Imposibil! Depăşeşte orice film, chiar şi unul trucat de patriciu şi televiziile coaliţiei. Domnul iohhanis propune sec, cu voce egală privind de undeva de deasupra. Cei din faţa lui ridică mâna. Decizia se ia în unanimitate, şedinţa se ridică. Scurt şi precis, fără vorbă. Şase saşi în şase saci. “Fuhrerul” cum e alintat, n-are adversar, n-are vreme de pierdut cu explicaţii. Cel puţin în şedinţele de consiliu la Sibiu. Cât despre audienţe ori întâlniri “populiste”, poveşti!… Reali sunt doar lupii în blană de geoană. Inclusiv ca simbol al comunismului. Spiritul minciunii, ipocriziei, lăcomiei, al dispreţului ascuns în vorbe goale şi amăgitoare faţă de cei de jos,  încă-i poartă numele.

Români, scoateţi ţara de sub ocupaţie!

Nu, n-au intrat tancurile sovietice, dar tot ce se petrece de un timp încoace pare a netezi  împingerea pas cu pas a  ţării în “lagărul bunului simţ”. Mistificări din ce în ce mai groteşti, spaţiul public în rinocerizare accelerată, embargoul la preşedinte, toate arată că ocupanţii sunt într-o ofensivă totală. Aflate în linia-ntâia, clanurile transpartinice, televiziuni, trusturi de presă atacă nonstop populaţia  folosind tehnici de război psihologic-electronic (zvonistică, alarme false, făkături etc) evitând însă, participarea candidatului pe care-l susţin, la dezbateri deschise, la confruntări directe. “Aliaţii” concep strategii secrete, anunţă guverne, coaliţii, programe şi proiecte. Îşi agaţă de imagine  martirii de moartea cărora ar trebui să se simtă vinovaţi prin apartenenţa politică cu prima linie de cotropitori roşii de după decembrie’89. Se-mpodobesc pervers cu simbolurile luptei anticomuniste;  folosesc imagini de eroi ca pe nişte chibiţi în maniera grotescă moştenită de la mentorul lor în ale ocupaţiei, cel pe care l-au împuşcat în numele eliberării naţiei de comunism într-o zi de Crăciun; deplâng cu mizerabilă ipocrizie  mulţimea de sacrificaţi nevinovaţi a căror moarte le era indispensabilă pentru accesul la putere. Nimic nu-i opreşte. Se comportă ca şi cum sunt în funcţie! Ca şi cum au în saci voturile românilor. Ca şi cum au în saci  cetăţenii ţării, adunaţi grămadă “cu respect” şi încărcaţi în remorcă. Dar mai sunt şi milioane la care nu le pot trage saci peste cap. Care nu vor legitima prin vot impostura şi nu vor permite ca ţara lor, singura lor ţară să ajungă definitiv pe mâinile celor care o maculează de zeci de ani. Înainte de a ajunge la un prag ireversibil, români scoateţi ţara de sub ocupaţie!

De la Europa Liberă la OTV

…Am vorbit în mai multe rânduri despre marginalizarea unei părţi a societăţii româneşti  cu deosebire a celei preocupate de educaţie, cultură, valori. Buldozerul imposturii trece cu egală lipsă de respect peste patrimoniul arhitectural naţional ca şi peste cel literar, artistic, în general. Dar această impostură are ceva în plus, greu de imaginat oricât de multe ipostaze ale ipocriziei am fi cunoscut pe aceste locuri şi în aceste vremi. Cu cât concentraţia de minciuni, de făcături e mai sordidă, cu atât vrea să apară mai drept cultivatoare de bine, de adevăr, de respect. Un mod eficace, elaborat cu abilitate, ieftin, prin care motorul comunisto- securist ar fi adus economii serioase la curtea lui ceauşescu. Folosit înainte de ‘89, câţi din floarea incomozilor dizidenţi, plus  oameni din cultură admiraţi pentru verticalitate şi demnitate  nu le-ar fi ciugulit din palmă aşa cum vedem că au ajuns acuma s-o facă! Unii fără pic de jenă, fără scrupule şi fără urmă de respect pentru ei înşişi. Uluitor tablou să vezi atâtea personaje de pe firmamentul vieţii publice şi culturale croindu-şi drum în curţile abjecţiei! Să-i auzi cum din mijlocul latrinei în care se-mbăiază cu voluptate se dau scârbiţi, loviţi de nişte căcăreze primite-n plină figură din partea unor “derbedei” mult mai puţin şcoliţi dar şi mult mai puţin ipocriţi! Nu mă-ncântă câtuşi de puţin lipsa de educaţie, de cultură, dimpotrivă, dar mă oripilează total falsitatea şi mizeria morală  în care se scaldă apreciaţi şi cunoscuţi purtători de lumină şi speranţă ai naţiei. Cu bagajul unei experienţe istorice şi cu mesajul confecţionat potrivit interesului noilor patroni, schimbarea la portofel a unor repere anticomuniste dezvăluie relaţia dintre “probitatea profesională”  şi mărimea contului. Transferuri tranzacţionate “spre încălzirea” prostimii, ca de pildă al fostului director al Europei Libere, aduc aminte de gunoaiele radioactive cumpărate de săracul stat român la iniţiativa unei facţiuni universitare ecologiste la scurt timp după ‘89. Luminiţa radioului din casele noastre întunecate de propaganda comunistă s-a stins definitiv. Agenturili străine au dispărut şi au reapărut în altă costumaţie, în ograda securiştilor şi penalilor proprietari majoritari ai reţelei trusturilor de presă. Beneficiarii dejecţiilor media ar respira uşuraţi dacă n-ar fi apărut vreo două breşe pe unde se poate strecura “dictatorul”. Luaţi pe nepregătite trebuie să găsească ceva în locul vechilor staţii de bruiaj. Ce lipsă de bun simţ şi de respect: câţiva inculţi să-şi permită să dea cu căcăreze în distinşii căcănari.

Datoriile mai mult sau mai puţin secrete ale candidatului geoană

Cumsecadele prezidenţiabil al coaliţiei ne vinde pe datorie.  Cei care l-au împins până aproape de vârf abia aşteaptă să-l vadă pe vodă- bostănel la treabă: contracte, clauze şi dobânzi mai secretizate decât cele de la Petrom, Bechtel, Alro şi atâtea alte lichidări de resurse strategice ale românilor. Şi puzderie de găuri de tun în veniturile precare ale amărâţilor! Fiecare cămătar politic din tagmă are registrul de cheltuieli şi câştiguri precalculate, la zi. Toate pretenţiile lor sunt o gaură neagră de care se apropie  România împinsă de susţinătorii cosmonautului roşu. Miliardarii şi milionarii de la popota statului care cheltuiesc nebuneşte de câţiva ani ca să scape de “dictator” abia aşteaptă să-şi scoată înzecit cheltuielile. Privilegiaţii şi bugetofagii nu mai au răbdare să-şi reia locurile de huzureală în stranele parlamentului şi altor instituţii pline ochi de “exagerat de fericiţi”. Dacă socotim şi înţelegerile cu diverse grupuri negustoreşti-parlamentare, straniile coţcării ruso-române de care se ocupă guşă &comp, aranjamentele cu acoliţii din partea mirelui iohhanis, nu ştiu ce se va alege de năzuinţele acestei ţări ieşite din comunism într-o noapte de decembrie acum douăzeci de ani. E deprimant că o mulţime de conaţionali, destui dintre ei la limita subzistenţei, se angajează, inconştient, prin vot, să plătească datoriile exorbitante ale clanului geoană-costea şi să accepte, cu aplauze, obligaţiunile secrete care angajează libertatea şi identitatea ţării. Sacrificii uitate, istorie pervertită, valori îngopate. Destin de ţară amanetată de  moştenitorii unei speranţe pierdute asemenea nefericiţilor copii vânduţi pe nimic de părinţi dezumanizaţi. În plus, odată ce se vor vedea cu sacii-n căruţă,  comercianţii cu binele acestei ţări vor avea o problemă cu milioanele de consumatori! Prea numeros popor, prea multe guri. N-ar fi de mirare ca, după ce au prostit atâta omenire, după atâtea dovezi de “responsabilitate”, odată scăpate  de scandalagiu, clanurile să susţină “reformarea” ţărişoarei: una mai puţin aglomerată, mai uşor de gestionat; o “balama”, bine unsă şi din est şi din vest.

Ileana cosângeoana, fiica lui elenaacademiciana, ursitoarele neamului

“Argumentele nu au efect însă, în faţa celui ce a ales să urască. Ele trec pe lângă el fără să-l atingă. Şi nu pentru că le contestă neapărat ci pentru că nu-l interesează. Chiar dacă ştie că mogulii nu sunt o ficţiune, că din spatele candidatului Mircea Geoană rînjeşte protector Ion Iliescu şi figurile sinistre ale baronimii PSD, că dacă Berceanu sau Videanu sunt nişte profitori ai sistemului, Vântu-Patriciu-Voiculescu–puşcăriabilii PSD, reprezintă însuşi sistemul, că cercetările comisiilor prezidenţiale pentru demografie, patrimoniu, sănătate, etc., reprezintă prima radiografie temeinică a societăţii, că Johannis este o interfaţă seducătoare care va fi prim-ministru câtă vreme îi va da voie Marean Vanghelie tânărul nostru alege să nu ştie. Realităţile respective sunt stocate într-un colţ al minţii pe care se fereşte să-l viziteze. El ştie una şi bună: monstrul din Loch Ness, cea mai mare calamitate a ţării de la invazia mongolă încoace, trebuie să dispară. N-ai auzit dom’le că nu mai vreau să-i văd mutra?”

(Bogdan Ivaşcu, http://grupareaaproape.wordpress.com/)

Aţi crezut, cumva, când eraţi mici în “bau-bau”? Nu ştiu dacă în formarea mea s-au folosit asemenea trucuri! Ar fi trebuit măcar să-mi amintesc dacă entitatea avea formă de om sau de altceva! N-am reuşit! …La asta mă gândeam, când, tastând pe “realitatea” am observat că nişte oameni de acolo nu fac altceva decât să inoculeze unora spaima de bau-bau! Bau-baul chel, saşiu gata să pape copii mici! Nu mai departe azi, un ins, cred că-l chema voicu, îl numea pe Băsescu “răul absolut”. O etichetă pe care o mai pun şi alţii, cu o expresie de “ură absolută” care n-are legătură cu nimic raţional, argumentabil. Monica Macovei (pentru ea am intrat pe postul ăla) împresurată de patru inşi nici nu apucase să zică ceva (conform tehnicii ştiute de a ” acoperi” gălăgios spusele nedorite,  folosită la televiziile  penalilor) că s-a şi auzit cuvîntul “scandal”. Scandalagiul ţării, previzibil  (v-aduceţi aminte cât era de “mâzgălită” MM când le ţinea piept “oamenilor de bine” care voiau ca justiţia să-mpartă certificate de bună purtare prădătorilor naţionali?) …Un matroz necioplit şi incult care de cinci ani dă buzna-n viaţa tihnită a civilizatei noastre societăţi făcând scandal! Ca şi bau-baul, trebuie ascuns, să nu fie văzut, auzit, decât prin ce se spune despre el! Şi au ei  grijă să-l descrie la televizii cât e de înspăimântător! De vinovat de toate relele! Ei, da’ vine câte un moment în care trebuie să faci concesii, aşa că, uite, şi-au călcat pe “deontologie” şi l-au invitat pe dictator în fabrica de filme! Hmm! …De fapt, împreună cu alte canale “libere” scopul era să fie “lovit în plex” cu-n filmuleţ-surpriză! Să se convingă poporul cu ce pericol naţional are de a face. Şi au văzut, oamenii, dar au văzut altceva, se pare! …Felicitări celor şi-au învins bau-baul copilăriei, dacă au avut parte de el, ca şi  celor ai caror părinţi şi moşi, au înfruntat îndrăzneţi şi demni, dacă nu mările lumii, măcar atâtea primejdii încât să le deosebească pe cele adevărate de trucuri. În fine, toată admiraţia pentru cei care-l preferă pe zmeu, în loc de făt frumos…

Ţara din basca domnului iliescu

România din bască are de douăzeci de ani forma capului lui iliescu. Nimic din ce se-ntâmplă pe acest tărâm nu rămâne netransformat în ceva uşor de înghiţit şi digerat de către cei salvaţi de revoluţia dumnealui din basca lui ceauşescu. Pe măsură ce tehnologia de prelucrare s-a extins, domnul ion iliescu şi-a perfecţionat metodele politice, şi-a apropiat prieteni destoinici, neobişnuit de strângători, ajungând să ducă pe culmile puterii  o adunătură mai tare decât caraimanii patriei cu cruce cu tot. În acest scop, tot ce au avut de făcut gorilele dumnealui se poate rezuma, ca într-un angajament para-securistic, în două vorbe: să nu lase avutul ţării să le scape din bască şi să confecţioneze prostimii băşti după acelaşi model, dar din piele de urss întoarsă. Aşa au ajuns destui români să fie fermecaţi de  florile plantate de mineri, să susţină cu entuziasm pe cei mai de notorietate afacerişti cu  viitorul lor, pe cei mai dezvertebraţi  ziarişti, experţi în a-şi bate joc de ei şi de inteligenţa lor şi să-i aplaude cu entuziasm pe cei care au grijă ca producţia de băşti  să nu fie afectată de criză. Şi, mai nou, să se-nghesuie la pupat  icoana iohhanis de la sediul grivco. Decât s-ajungă naţia să vadă că ţărişoara din bască nu-i a ei, nu va fi a ei, nici a copiilor ei şi nici a copiilor, copiilor ei, predicatorul “Adevărului” social-liberal-original, încearcă s-o exorcizeze, acum repede,  cât o mai poate ţine-n bască.  Autorii “versetelor iliescene” nu pot pierde decât împreună.

Crinul negru pentru premierul roşu

Sibiului i se mai spunea “oraşul roşu”. Nu din pricina orientării politico- ideologice, cel puţin până acum, ci a zidurilor de cărămidă care înconjoară centrul istoric al vechii cetăţi medievale. Hermanstadt, burgul recondiţionat sub meisterul Iohannis vreme de două mandate, ar putea fi argumentul  potrivit pentru reclama “azi în Sibiu, mâine-n toată ţara”.  Că iadul pare a fi pavat cu fapte bune,  se vede şi după piatra adusă tocmai din China cu costuri enorme,  de ai putea crede că burgul roşu e încuscrit cu zambaccianul! Neplăcut surprinşi de atitudinea virtualului premier, mulţi sibieni desluşesc treptat, deşi cam târziu şi alte secrete. Aşa că nu-i de mirare că aprope jumătate din foştii lui alegători, i-au nesocotit opţiunile şi au virat spre portocaliu. Şi că preferatul sibienilor e, în mare parte, tot preşedintele Băsescu,  comparativ cu destule locuri ale patriei de pe care roşul nu se mai duce. Un afront limpede pentru meisterul Iohannis atât de răsfăţat până nu de mult! Cu atât mai mult acum când complotiştii revin în forţă împingându-l  în faţă. Cum teama că efectul narcotic al crinului negru se duce cât de curând a provocat un start extrem de pripit al planului “anti” stabilit cu mult înainte, nu le rămâne decât să joace cât mai impertinent rolul de cuceritori. O piesă cu premier de afiş,  un  actor de revistă de sezon pe gustul mogulilor. Ce comedie! Cinismul malefic al jongleriilor cu libertatea românilor nu are limite. Tandreţea celor doi prezidenţiabili care, după păruiala jucată de ochii prostimii, acum defilează prin televizii şi ziare ţinându-se de mână, fericiţi, scenele  duioase de-a cuceritorii iubiţi de naţiune, de pe sticlă, sunt de o ipocrizie fără egal! Oferta comercială ca la târgul de suflete, cu milioanele de voturi transferate din banca lui patriciu în eximbancul clanului geoană pare scoasă din scenariul unei parodii despre comerţul cu sclavi. Laude cu susţinerea din partea unor persoane cu un onorant statut civic (“de ce nu şi doamna Cornea?” Cum spunea un deputat pesedist) pentru profitorii asasinării inocenţilor din’89 şi responsabilii mineriadei din 13-15 iunie ‘90, e halucinantă. Patronii ruletei electorale joacă tare anunţând lumea că au câştigat potul cel mare: naţia abia aşteaptă să-i voteze cu amândouă mâinile. Au săpat degrabă o groapă uriaşă şi l-au pus pe primarul călător să spună hop. Să vedem cine cade în ea.