Help, Președintele României și CCR! Jihadul acoperiților sapă subteran la desăvârșirea blocajului instituțional.(1/2)

Postat de Bască ilie în „Grădina publică”
În sfârșit, avem o țară ca afară. Eroii acoperiți de-afară s-au întors în țară. Cât pe ce să nu mai aflăm vestea asta minunată. S-au bucurat și acoperiții rămași în permanență acasă, jertfiți să apere din interior glia, nevoile și neamul. Acum ne-am pricopsit cu inflație de cadre în două sortimente de acoperiți: de la glie și de la sie. Când să-i felicităm pe cei din urmă, așa cum ne-a îndrumat cu mândrie candidatul eroin, Ponta, mai ia-i de unde nu-s! Cică acoperiții repatriați ai neamului s-au lăsat  ascunși, de juri c-au intrat în pământ. Din grija Guvernului, asistat de Meleșcanul șef la SIE, HG nr. 223/2013 îi scăpase deja într-o categorie de „informații secrete din domeniul de activitate a SIE”: „4. personalul din domeniul activității informative, chiar și după încetarea, în orice mod, a raporturilor de muncă sau de serviciu”. Numai acoperiții încetați de la SIE? O discriminare crudă și nedreaptă! Nu se poate să-i lăsăm fără o hotărâre asemănătoare tocmai pe acoperiții de la glie. Cei de la SIE au plecat afară în misiune cu niște puști (cu muniție oarbă, neputincioasă și inofensivă), pe când pe ăștia de la glie i-am simțit aproape, ne-au apărat la risc cu tunul (Jimbolia, Bancorex, FNI… începând de la Eterna și Fascinanta Românie, scoasă din anonimatul european odată cu prețul corect trimis, din glie rozalie, până-n mânile lui Costea și Meleșcanu; nu-i de mirare, Mele se amestecă pe oriunde nu te aștepți, de la micul la marele Paris). Până și amestecul de sie în glie reclamă necesitarea unei practici unitare în materia acoperiților români de pretutindeni. Nu se cade să-i lăsăm de izbeliște sau să-i scoatem la vînzare cu bucata, pe taraba din piața publică, pe acoperiții de glie încetați din SRI (DGIA, DGIPI) sau activi și reactivați în Parlament, sistemul judiciar, Guvern, partide politice. Aștept HG-ul identic al egalității acoperiților în fața legii, fără privilegii și discriminări numai de la SIE. Altfel, nașul Maior tace și coace altceva, în ciuda chemărilor disperate ale finului Ponta la lupta de clasă: „Maior ar trebui să se pronunțe clar privind folosirea instituțiilor de către Băsescu”. (aici)   
Cine știe? Poate finul i-a propus lui Maior să scoată pe piață, în co-pilotaj, un HG simetric pentru SRI, măcar pentru salvarea aparențelor egalității de tratament pentru acoperiți, dar nașul nu a avut darul pregătit ca altădată. Oare tace pentru Traian Băsescu, cum insinuează Ponta? N-aș crede. Tace ca să-și conserve imaginea croită cu migală.    
         
I. Nașul Maior, conașul Meleșcanu și afinul Cazanciuc se manifestă public ca la nunta finului Ponta. Toți joacă la fel ca-n CSAT.       
Printre câteva evenimente semnificative, legate de incompatibilitatea acoperiților, prezint sumar o posibilitate de încercare a porților CCR, printr-o eventulă acțiune a Președintelui, pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională (cjnc) dintre A și B:
A-CSAT.
B-Președintele României, CSM și Parlament.
Funcția de președinte al CSAT nu afectează dreptul Președintelui României de a sesiza CCR. Similar, CCR poate să cerceteze un eventual cjnc dintre Guvern și CSAT, al cărui vicepreședinte este premierul. (în a doua jumătate, voi completa motivele sesizării, inclusiv cu referire la HG 223/2013)   
 
1. Directorul SRI, George Maior, se laudă cu „posibilitatea” de a se lăsa controlat de „dinstinșii” parlamentari. Urmăriți-l la „lucru”!      

DigiTV-22.02.2013- emisiunea „Imparțial”: „Nu avem ofițeri acoperiți în Parlament. Nu există; există și posibilitatea de a controla acest lucru. M-a întrebat un distins parlamentar din comisia de control asupra serviciului: Da’ cum putem ști acest lucru? :) Păi dacă dumnealui îmi trimite o scrisoare sau mă întreabă în cadrul oficial al comisiei și eu spun că nu, acest lucru, acest răspuns are și o valoare juridică clară. Și îi pot răspunde inclusiv în scris despre acest lucru. Păi, credeți că cineva se joacă cu aceste lucruri?” (aici)

Emană un „nu” hotărât, cu valoare de adevăr absolut! George Maior nu se joacă cu lucrul lucrat în terapie de grup parlamentar. Se joacă doar de-a controlul parlamentar – „nu știm cum” – și are valoare comică clară, întemeiată pe legea Omertei, fiindcă pune cu nonșalanță semnul egal între „întrebat” și „controlat”. Când spune Maior „nu”, distinsul controlor parlamentar este redus la tăcere cu valoare juridică de același rang comic. Maior face legea în comisia parlamentară și se plasează mai presus de orice lege, mizând exclusiv pe intepretarea lui originală la ordin: acoperirea minciunii drept mijloc și neaplicarea legii drept scop. Controlorii și-au găsit nașul, să trăiască! Cu zece zile înainte, spusese un alt „lucru”cu valoare inestimabilă și la fel de clară:
 
2. „Există ofițeri activi SRI între magistrați”
A pronunțat cu subiect și predicat adevărul de unică valoare juridică în comisia parlamentară de control SRI, la ședința din 12.02.2013. După câteva secunde s-a gândit c-ar fi mai inspirat să mintă cu seninătate fermă: „Nu există nicio incompatibilitate legată de activitatea serviciilor în raport cu membri ai parlamentului sau cu puterea judecătorească. Este o declarație fermă”. La al doilea tur de forță, și-a dat cu părerea, de valoare juridică originală, despre cum înțelege numai el posibilitatea ca acei ofițeri activi SRI, lucrători între magistrați, să nu fie incompatibli- ori minunea asta este imposibilă. Nici la ferma animalelor nu are valoare concluzia asta falsă, contrazisă flagrant de prevederile Constituției (art.125 alin. 3 și 132 alin. 2, referitoare direct la incompatibilitatea judecătorilor și respectiv a procurorilor) precum și ale art. 7, alin.1-4, din Legea 303/2004: se dispune „eliberarea din funcția deținută, inclusiv cea de judecător sau procuror” când se încumetă să fie  „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”. Directorul SRI a ținut-o una și fermă în Magistratură numai privind „puterea judecătorească” (instanțele judecătorești, cu vîrful de lance ICCJ), dar acoperiții sunt la fel de incompatibili în parchetele Ministerului Public și în oricare alte ministere (procurori și judecători detașați sau asimilați acestora).
Toată lucrătura directorului SRI deconspiră minciuna pe fața acoperită și pericolul supremației secretului de stat în minciună, împotriva domniei Legii și a Constituției țării. Intepretul original George Maior poate fructifică ocazia să-i păcălească și să-i dărâme pe cei 9 judecători CCR, la fel ca pe cele 9 popice din comisia parlamentară de control SRI, rămase cu ochii blocați – ca la poarta 9 – în fața instructajului bine primit de la nașul adevărului.      
Aceste norme nesuferite au fost introduse în Legea 303/2004 (statutul judecătorilor și procurorilor), în 2005, de ministrul justiției Monica Macovei prin Legea 247/2005 (le-a băgat acoperișul în casă). Nu mai detaliez valoarea juridică” a acestor dispoziții din art.7 ; despre  intepretarea și neaplicarea lor am mai scris acum doi ani și jumătate (mai 2012) în serialul Cazul Panait, standard de lucru în Cooperativa Avântul”- ep. 10, pct. 16 (aici). După evenimentul valoros al SRI, din 12 februarie 2013, de remarcat a fost reacția rapidă și acoperitoare din presă. Ca la un semn comandat și executat, știrile despre declarațiile șefului SRI au sărit cu prășina peste propoziția „Există ofițeri activi SRI între magistrați” și au etalat în prim-plan imaculat numai fraza care începe cu acoperirea: „Nu există nicio incompatibilitate…”. Adevărul juridic de pomină, din prima criză de sinceritate, îl găsiți într-o raritate cu valoare de presă serioasă (aici). Singura reacție onestă și promtă a venit de la AMJ-Asociația pentru Monitorizarea Justiției – cu un comunicat (acum nu se mai lasă accesat), reluat pe pagina FB (aici), plus un dialog explicativ (aici). Restul presei a pompat stereotipic, în servicul de comandă, imagine fictivă de credibilitate mascată și exagerată în favoarea sfântului director SRI. (aici). Cu titlu de exemplu de valoare juridică adevărată, poate v-a scăpat,  mai are și alte lucruri de descoperit (aici). În toamna anului trecut, George Maior  nu a pierdut ocazia să promoveze precedentul și ușurința dărâmării popicelor din Comisia parlamentară de control SRI, de la începutul anului, la rang de argument pentru somnul națiunii liniștite: ”Există comisii parlamentare referitoare la controlul serviciilor de informații. Nu este nicio problemă din punct de vedere al unui serviciu să se prezinte cu orice chestiune în fața unei comisii parlamentare. Acum 4-5 luni chiar am fost chestionat în comisia de control asupra ofițerilor acoperiți și nu au fost probleme”. :) (aici) Nașul comisiei SRI abia așteaptă să se joace cu judecătorii CCR, ca-n aceeași popicărie, cu altă pălărie.

octombrie 21, 2014 at 18:34 116 comentarii

Unde e liniștea de altă dată?

Se poate spune că în aceste zile trăim episodul decisiv al bătăliei pentru statul de drept, un moment de maximă importanță pentru destinul României. Implicarea sau non-combatul în acest război crucial sunt tot atâtea teste revelatoare. Dacă grupările politico-economice, devenite în multe cazuri rețele infracționale de crimă organizată, reacționează previzibil, obtuzitatea unor candidați la președinție sau formalismul lor standard spun mai multe despre ei decât orice program! Ca și meschinele răfuieli interpersonale între unii formatori de opinie care arată ori că preocupările lor periferice primează ori că nu vor pur și simplu un stat sănătos. Li se asociază și mulți anonimi, fie din categoria celor infectați cronic de canalele media ale rețelelor, fie cei atrași în dispute personalizate nu doar prostești ci și teribil de dăunătoare. Toate astea pot bloca șansa evadării din marasm generată de breșa operată de TB în tenebrele SIE.

Nu prea departe de ei se poziționează și unele personalități neinteresate de grozăvia scoasă la iveală. Plictis inspirat. Recomandări, texte meșteșugite, dedicate, al căror stil, seamănă într-un fel cu personajele preferate: agreabile, civilizate, abile politico-kinetic, de sub care  răzbește o consecventă admirație de sine. Ton ironic ori plăcut tăios. Stil sentențios, ușor autoritar. Ceva caracteristic pentru niște repere culturale. Nu mai puțin și pentru elitiștii care se-nvârt prin preajmă. S-au săturat de agitația din justiție generată, de un deceniu încoace, de Băsescu și de Macovei. Îi obosește.

Ar prefera oameni calmi, care tac. Le e dor de liniștea iliesceană. Nu simt imperativul momentului. Nu-i mare lucru că, la finele unui deceniu infernal,  DNA, ANI și DIICOT adună cu duba șobolănimea transpartinică dând batjocoritei noastre țări, o șansă de ieșire din grotă. Exact acum, când după înghesuiala de la DNA s-ar putea crede că-i promoție la tigăi, vor liniște. L-ar fi preferat pe exagerat de politicosul MRU dar, dacă n-a fost să fie, se mulțumesc și cu portretul spilcuit al sasului Iohannis. Ambii, modele politice cu ștaif. Și ambii, purtători de valori ai unei adunături debordând de penali cu rădăcinile subterane înnodate cu ale pesede. Altfel, oameni calmi, simpatici, educați.

octombrie 17, 2014 at 21:33 65 comentarii

Time-thinking înainte de fluierul arbitrului

Înainte să se avânte în joc, jucătorii de pe aceeași jumătate de teren ar fi trebuit să-și proiecteze strategic conduita de joc pe linia win-win împotriva adversarului comun. Nu s-a întâmplat așa. Jocul a fost resetat înainte de-a începe prin asocieri și reasocieri negociate de lideri fără scrupule. Migrări, blaturi și trădări. Nimic nou în politichia de pe Dâmbovița- înafară de (re)achiziționarea primarului sibian. Așa a luat ființă ACL, o gogoașă colorată cu dungi roșii, în care s-a refăcut, la fel de nesănătos, PNL. Și cam burtos după ce a înghițit PDL. Rămas cu mâna-ntinsă și cu colecția de fotografii tabu a Elenei Udrea, PMP-ul de-acum (nu cel care a funcționat până-n iunie în cu totul alt regim și cu altă perspectivă) e mai curând o durere de cap pentru Traian Băsescu, de care s-ar fi putut lipsi. Una peste alta (vorba contorsionistului mru), dacă PDL-ul d-lui Blaga a demonstrat că rostul lui a fost să dispară, PMP-ul  (cel al d-nei Udrea!) a dovedit că rostul lui era să nu apară. Meci nul.  Avantaj, PSD.  Diferendele s-au ținut lanț și au împărțit galeriile în tabere de refugiați dezamăgiți, certăreți, agățați prostește de vechi lozinci în vreme ce tsunami-ul roșu dă năvală. Intrarea Monicăi Macovei în terenul prezidențialelor a stârnit, monstruos, viespăraia în paradisurile tulburate de imagini cu zăbrele. Toți cei vizați de justiție și-au unit vocile strident împotriva ei. Nimic de mirare: votul pro-Macovei, înseamnă votul pro-justiție. Deja pornită, măturarea adunăturilor de corupți ascunși, ca gândacii, în cotloanele statului ar face din România, însfârșit, o țară normală. …România, stat de drept? Câți vor cu adevărat asta? Nici măcar cei din terenul așa-zis nealterat, al dreptei! E drept că, în ciuda mijloacelor precare de care dispune ca independentă, a denigrărilor și a embargoului media, Macovei și-a asumat o răspundere uriașă. Și un risc, pe măsură. De înțeles deci, până la un punct, unele atitudini marcate de neîncredere și teamă. O atmosferă în care Iohannis pare înțeleptul care tace. Tace și când trebuie și când nu trebuie.

Wishfull thinking. E uimitor cu câte calități inexistente (dar și cu ce păcate) a fost împodobit candidatul Iohannis! L-au făcut altceva. O imagine care merge. Mai lipsiți ca totdeauna de repere reale, destui concetățeni își pun speranțele într-o iluzie. În extremis, însă, și o iluzie poate fi mai bună decât o zgardă roșie gata pregătită.

octombrie 10, 2014 at 21:23 236 comentarii

Gerda lui pandele

Ca femeie nazy, mândră că e germană, Gerda Bormann devenise în anii ascensiunii lui Hitler modelul ideal de mamă cu zvastică. „Hrănirea şi procrearea sunt cele mai puternice impulsuri pentru orice acţiune, atâta timp cât corpul este îndeajuns de sănătos pentru a şi le permite”. Un mesaj care avea să ajungă, prin vremi, din negrul nazist, prin roșul ceaușist, până-n cel pontist al gerdei lui pandele din Voluntari. Prin copiii procreați cu Martin Bormann ca obol pentru Reich, femeia Gerda punea în practică ideile mărețe din Mein Kampf „Comunitatea nu este altceva decât o multiplicare a unor fiinţe mai mult sau mai puţin identice”. Adică procrearea ca xerox politic. Cu orice progenitură livrată național-socialismului, femeia partidului duce propria luptă în interesul acestuia.

”Populaţia fiind mai uşor de corupt în straturile de adâncime ale naturii ei emoţionale, decât în mod conştient sau voluntar (sic!) pentru a câștiga simpatia maselor, trebuie să li se spună lucrurile cele mai stupide şi mai gogonate”. Fiindcă „în simplicitatea primitivă a minţii, cad victime mai degrabă minciunilor mari decât celor mărunte”. Sună cunoscut, nu?  Mai cu seamă că ”nimeni nu va pretinde vreodată că oamenii de stat se nasc cu sutele din buletinele de vot ale alegătorilor care sunt oricum, numai inteligenţi nu”.

În momentele de alienare ale istoriei, obediența față de brute și prăduitori atinge cote înfricoșătoare. Până la a elimina tot ce nu le seamănă. „Acolo unde suntem noi, nu mai este loc pentru nimeni”, lătra Fuhrerul în entuziasmul mulțimii de bormanni. Pentru înmulțirea nobilei rase, frau Gerda dorea să fie legalizată dubla căsătorie. Într-un impuls de exaltare patriotică, îi ceruse lui Bormann „să-i xeroxeze” niște copii și prietenei ei Manja Behrens. Emblematic pentru gândirea de xerox e și faptul că odraslele sunt materiale de folosit în campaniile pentru cucerirea puterii. Verbotten celor care n-au.

octombrie 9, 2014 at 18:49 53 comentarii

Orizonturi pictate

Mai-nainte de a avea loc fizic, între persoane, confruntarea electorală se petrece mental între orizonturile de așteptare ale diferitelor segmente de populație. În zona ”dpc”, a orizontului roșu-parpaliu „jos băsescu” pictat gros de antene și de RTV, înghesuiala fiind în scădere, se fac eforturi deșănțate de a nu se decolora măcar până la încheierea anotimpului electoral. În partea opusă, curentul probăsist susținător al reformării statal-instituționale durabile, cu armătură anticorupție și justiția la temelie, deja transcende persoana Băsescu. Neasortându-se cu rozul d-nei Udrea (cochetărie stridentă care, din păcate, îi pune-n umbră o serie de realizări de necontestat) se potrivește mai bine cu tonul natural al d-nei Macovei, incompatibil cu prădăciunile roșii. Unele atitudini cam elitiste, aere de superioritate, ale unor fani, însă, ar fi recomandabil de evitat.

Ca și-n alte dăți, conform tradiției post-decembriste de păcălici instalată de democrația roșie, nu puteau lipsi la apel candidații distractori. Între care unii de ai lui ponta puși să convingă „că ei îl vor învinge pe ponta”! Dar și celor scârbiți de mocirloasele războaie dâmbovițene li s-a deschis un orizont, unul bleu-trandafiriu pavoazat cu post-carduri de capitală europeană. Azi în Sibiu, mâine-n Târgu-Jiu! Pentru o lume sătulă de gâlceavă, imaginea pastelată a „lucrului bine făcut” face mai mult decât o mie de vorbe de clacă. Pentru ei nu contează că e doar o dresătură a unor hârșiți pictori de orizonturi roșii.

Confruntarea între orizonturile astea colorate va decide rezultatul final. Asta dacă nu se petrec pe traseu (ne)așteptate coliziuni cu deciziile justiției care ar anula munca unor pictori și ar face inutilă inventivitatea în metode de înmulțit voturi a d-lui Dragnea &Co.

octombrie 6, 2014 at 13:13 136 comentarii

Electorata de la pompe

Specializați în misiuni de murdărire, (îm)praștiorii de îngrășământ organic de producție proprie au intrat abrupt în campanie. Ăsta e anotimp de vârf în care e de lucru până peste cap. Douășpatru din douășpatru! „Trageți la pompe să pută împrejur”, vorba lu` Truță closetaru. „Muncă de categoria grea, cumnate”, cu spor de toxicitate de la partid. Materialul e pregătit și depozitat. Ceva informații private, uneori cu urme de adevăr, și o groapă cu dejecții. Tehnologia e simplă, cunoscută din antenă în antenă și din jurnal în canal. Se dozează, se amestecă bine, se prelucrează „științific” și se aruncă pe piața amatorilor de clevetiri. Totul pentru patrie! Totul pentru continuarea în ritm susținut a spolierii ei! Sondaje măsluite, zvonuri otrăvite, bugete șpăguite, căcănărime mituită.

Într-o piață dominată de asemenea efluvii (plăcute multora, să nu ne iluzionăm asupra preferințelor de acest fel cultivate în ani de căcănărit) judecățile normale sunt proscrise. Opiniile cetățenești își pierd ecoul. După ce am dat peste asemenea mărfuri strong livrate deja prostimii la-nceput de campanie (ca aici și aici), mă întreb cât de greu o fi ca pe piața asta infectă să-și facă loc și să aibă ecou, informațiile cu adevărat relevante în acest moment de cumpănă, mai cu seamă cele legate de prăduirea cumplită a țării și a populației ei, venite de la DNA, DIICOT, ANI, inamicii consacrați ai tagmei jefuitorilor.

…Ca și informațiile despre legăturile (dubioase) periculoase ale unor candidați cu mafiile transpartinice. Și cu dughino-putiniștii de peste gard. Și cu pofticioșii care roiesc în jurul resurselor, atâtea câte au mai rămas, nerăbdători să preia țara  ca marfă. Din nefericire, însă, informațiile de maximă importanță de acest fel sunt distorsionate de revărsări bârfo-justițiariste parazite pe modelul stațiilor de bruiaj securist de altă dată.

Dar cum toate astea, repet, tind să se amestece în efluviile puturoase emanate deja în aerul greu al patriei, cred că înțelept ar fi ca în ciudata lună de campanie să ne mărginim doar la observat potriveala vorbelor cu faptele din programele concurenților (în special cele consemnate în dosare rău mirositoare). Și, dacă ne mai rămâne un dram de optimism, să ne  amuzăm nițel când își trag preșul de sub picioare. Ori se înving singuri.

octombrie 4, 2014 at 13:34 51 comentarii

Mai sunt și alte lucruri de descoperit. Călătoria merge mai departe…

Miniștri, unul după altul, scoși din (porto)fotolii de DNA (unii scăpați de pârnaie de frații din parlament), baroni cu bănetul furat descoperit cântând osanale plagiatorului-salvator, fraude cum lauda la tot pasul, incompatibilități grămadă, investiții prăduite și pomeni acoperite cu taxe gratuite! …Un trailer al filmului istoric despre isprăvile guvernamentale ale celor doi ani de glorie. Plus atâtea altele îmbârligate prin stufărișurile prieteșugurilor transpartinice și interlop-clinice. Poate asta vrea să zică premierul când se laudă că, în fine, a pus țărișoara pe harta lumii. La un pas de ieșire din tunel ca să intrăm în altul.

Pentru unii, călătoria pare să-nceapă, pentru alții, să se încheie. Unii văd în Macovei, scăparea, alții o socotesc pe Udrea moștenitoarea lui Băsescu, și destui îl consideră pe Iohannis debutantul cu șanse deși vorbește într-o limbă (politică) de împrumut, e susținut de un partid de împrumut, cu un entuziasm de împrumut. Nu-s fana nimănui, dar dacă unul din ei l-ar învinge pe ponta, țara asta ar mai avea totuși, o șansă de redresare.

Între cei care tocmai au ieșit spectaculos din scenă, huiduit copios, ”trădătorul”  Robert Turcescu are șanse serioase să tulbure actorii. Și, într-un fel, și spectatorii. Posibil ca ex-jurnalistul momentului, deconspirat de câțiva ani de servii varanului ca ofițer acoperit fără ca actele încriminatoare, arătate abia zilele trecute, s-o confirme, să-ncerce să le schimbe jocul pe mâna lor. ”Fie, dacă tot am fost nominalizat, e momentul să-mi asum rolul pe care mi l-au dedicat, să vedem dacă și cum reacționează adevărații acoperiți, ca și cei care, zice-se, m-ar fi acoperit. O s-apară unii, un mădălin, un ilienăstase (dis)puși s-acționeze cumva, într-o situație deranjantă pe care n-au luat-o în calcul ”.

De ce n-am lua în considerare și probabilitatea ca situația creată să inducă nevoia de reevaluare a atitudinilor pentru unii din breaslă care-și respectă statutul și profesia?

Exact cu patru ani în urmă, după ce boardul Realității Media a decis, în 2010, să închidă radioul și să dea afară două duzini de oameni fără să le plătească drepturile bănești, directorul, ”locotenent-colonelul” Turcescu (în conflict cu Sorin Enache, directorul general care-i poftise să se adreseze justiției dacă vor să-și recupereze banii) a plătit din banii lui, pe două luni, pe toți cei concediați fără să fie obligat și fără să bată toba (aici).

PS. În lipsă de încredere față de oricare politician (cred că asta e o atitudine normală, în acest moment) opiniile de mai sus sunt, într-o  oarecare măsură, speculații, cu accent subiectiv-pozitiv însă, ca alternativă la partizanatul lipsit de gândire critică, pe de o parte, și la negativismul contaminant care n-aduce nimic bun, pe de alta.

Iar aici, un bonus: http://investigatiicenzurate.wordpress.com/2014/09/26/am-ochi-albastri-cum-m-a-racolat-sri-povestea-mea-completa/

septembrie 27, 2014 at 17:33 113 comentarii

Older Posts


Arhive

Categorii

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,608 other followers

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 707,722 hits

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,608 other followers

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,608 other followers

%d bloggers like this: