Asaltul palatului de carton.

Umflate până la refuz, minciunile guvernamentale pocnesc ca nişte baloane anunţând un eşec de mult ştiut. Spectacol de un comic grotesc în decoruri de talk-show. Din carton, fireşte. Intrat fantomatic în birourile executivului, falimentul a început încă din momentul îndeplinirii comenzii oculte de execuţie a partenerilor. Lichidare mioritică fără mister de legendă şi fără scrupule legitimată prin intervenţia trupelor paraguvernamentale din parlament şi din media. Să nu uităm să amintim: dintr-un parlament “ales”. Eforturile pentru menţinerea artificială pe poziţie a uzurpatorilor au brevetat cartonul presat de mare rezistenţă faţă de electorat. Foarte costisitor dar inexpugnabil ca un palat babilonian şi impermeabil ca sala maşinilor de pe Titanic. Până la urmă necesarul de anabolizante politice de susţinere a VICTORIEI a consumat energie şi finanţe cât pentru trei legislaturi şi două cincinale cu creştere economică peste plan.
Cheltuielile exorbitante cu armata supradimensionată de curteni de partid, mize secretizate, motive ascunse, interese murdare, ca într-un film horror, încep să iasă grămadă la suprafaţă.
Cum era de aşteptat, dealerii de droguri politice de mare risc care au făcut potecă politicilor de carton în timp ce puneau cu toţii umărul la hăcuirea bugetului arată acum ameninţători spre palat încercând să preia comanda asaltului cetăţenesc de toamnă.
Tardiv.
Impulsurile revoluţionare ciclice din octombrie cu scadenţă în noiembrie (sau, mă rog, decembrie) par replici neputincioase dintr-un remake de duzină. Un taifun zgomotos ajuns o furtună ostenită.
Farsa costisitoare jucată într-o distribuţie de carton cu roluri interschimbabile a căzut mai-nainte ca sforarii să tragă cortina. Cum se anunţă recesiune, nu-i exclus să se încerce rejucarea ei în următoarea stagiune ca proiect economic nou cu personaje reciclate.
Şi, până la urmă, cine plăteşte farsele sparte?
E adevărat că uneori istoria se lasă servită iar evenimentele par ondulate pe interesele unui timp zidit cu mistria.
Viitorul rămâne imprevizibil însă, indiferent de precizia măsurătorilor secrete cu rigla şi compasul ale proiectanţilor de victorii de carton.