Ocaua-ciur pentru măsurat onestitatea.

Subiect nou! Anunţat pe flipchart ori fly-paper cu roşu pe albastru şi albastru pe galben! De la Descălecaţii în Oneşti până-n Atârnaţii Copăceni mai toată suflarea analist-politică îşi întinse şchioapa să măsoare cantitatea de onestitate a mai-marilor şi a mai-războinicilor naţiei. Onestitate la kilogram per una bucată: premier şi preşedinte! Hazlie caznă! Perfect inutilă. Cum ocalele cu care se fac măsurătorile sunt tarate preferenţial din start clienţii s-au prins şi au devenit tot mai vocali şi mai recalcitranţi. Aşa că e preferabilă ocaua-ciur. Cum e unul e şi altul. Nu e unul mai bun ca altul! Un valet tâmpit ori excroc? Da’ Riga ce are-n plus? De ce să nu arate la fel? Tanda şi Manda. Gata cu diferenţele! Rezultatele se aranjează ca la bingo. Reduse algebric, plusurile şi minusurile combatanţilor fac cât o remiză. Neautorizată, gândirea critică e exclusă. În fapt, după voia patronilor de ciururi, aducerea la acelaşi numitor a ce vedem noi şi a ce spun ei, a prostiei şi a raţiunii, a normalului şi a absurdului, ajunge să desfiinţeze evidenţa. Dar când nu mai ţine măsluirea realităţii? Când percepţia publică e cu totul alta decât scontau mânuitorii de oglinzi deformatoare?

Nici un regret, nici o tresărire de conştiinţă. Înverşunarea creşte, mascarada devine tot mai aberantă.

Culmea e că, împins de o armată de cartofori, Valetul continuă să pozeze în Rigă! Asta nici nu mai surprinde pe cineva!

Dar, totuşi, să ajungă să se dea drept Quintă!