Lupte sumo: mogulii presei versus statul român.

Lupte grele! Unde au loc?… Tot în arena presei autohtone, doar nu la Soare-răsare. Îndemnul la fair-play al mogulilor cotidianului, al trustului ziarului de “moravuri grele“, al prietenilor “adevărului” lui buşcu & company, se articulează perfect cu “vorbele grele” ale altui luptător de elită practicant al acest sport cu rădăcini tradiţional totalitariste locale. Chiar dacă acela joacă altfel, la alt club. Emisiunea comandată de “Cotidianul”, la vitrina Media, a Realităţii-Caţavencu proprietate a familiei, alături cu Adevărul, a dovedit perfect luni, 9 martie, dimineaţa, dacă mai era nevoie, că luptele sumo se duc în condiţii din ce în ce mai dramatice, pe măsura depunerii de osânză pe fesele şi burţile mogulilor. Asta a remarcat-o chiar domnul Vântu, un spirit olimpiano-pragmatic feneist cu mari succese de proprietar de club sportiv. Probabil că obedienţa obezilor pe seama cărora a lăsat clubul a depăşit un punct critic, deranjant de-acum, pentru un spirit sportiv ca al dumnealui. Sau ca al patron-luptătorului de la “Adevărul”. Aşa că recomandările şi încurajările mogulilor se adresează de astă dată, adversarului stat! Statului şi nu luptătorilor cu sigla de jurnalişti pe tricouri, angajaţi să topească grăsimea, câtă mai există, de pe burta acestui luptător ajuns un slăbănog, deci pe cale să fie descalificat. Şi atunci…cu cine să mai fie susţinute meciurile?…Fără adversari care să se apere, cum să mai reziste cluburile? Să însceneze, măcar, că fac presă? Că în presa asta mai există atitudine etică? Uneori şi victoriile produc probleme. Îndopaţii mediei sunt în pericol! Lipsită de susţinerea cititorilor validarea minciunilor şi a hoţiei nu mai are valoare. E nevoie de tehnici mai perfecţionate de luptă pentru a nu lăsa să scape din gheare, prostimea. De acum aproape trei ani ar fi trebuit alte forme de luptă! Bumerangul atacului “suspendarea”, se vede treaba, i-a prostit definitiv. În buzunare au băgat, dar în cap, nimic! Cu aceleaşi chiştoace “anti-basescu” fumate şi re-fumate, ce să se aleagă de presă? Cu pistol şi-n bocanci, aşa cum face exerciţii de expirare de ani buni redactorul cotidianului, coordonator de joc? “Poate la carnaval, stimate domn”! “Partizanatul moral”, “echidistanţa”, roluri dificile, cer o subtilitate pentru care băieţii deştepţi de la cluburi par să fie depăşiţi de cititorii lor mai inteligenţi şi sătui peste cap de teatru pe tomberoane. Până şi un becali ar râde de toată comedia! Curat-tragedie, coane vântu! Dom patriciu! Un singur om să fie mai credibil decât forţele reunite ale cremei cluburilor de presă? Şi asta chiar când le ieşi în cale, spre Cotroceni, un dop de copilă numai bun să faci din ea o bombă…