Bunul simţ ascuns în dosul parlamentului

…”Omul nu-i decât măsura unui drum de împlinit.” Versurile lui Lucian Blaga rostite în sala Parlamentului ne-au făcut să constatăm live, că “măsurile drumului de îndeplinit” pentru aleşii aceia, ai cui or fi, spre deosebire de Lucian Croitoru, n-au nimic cu bunul simţ. Un bun simţ care ori chiuleşte, ori doarme, ori nu există.

Revenind la discuţia dintre d-nii Barbu şi  Rogozanu, trebuie să admitem că
un interviu nu-nseamnă o analiză, desigur, ci nişte răspunsuri la întrebări mai deştepte  sau mai puţin. Când interviul e centrat pe “Ce are Băsescu mai grav de atît? Sînteţi totuşi cunoscut ca un om care nu îl adoră… Sau:  “Ce vi se pare periculos la Traian Băsescu, trecând peste faptul că nu l-aţi invita la masă?”- cunoştinţele de politologie, comparaţiile inserate în conversaţie nu au nici o relevanţă, chiar dacă, luate în sine, sunt valabile. N-aş fi dat atenţie discuţiei dacă n-aş fi văzut aici o mostră tipică de indigestie intelectualistă transmisă public dintr-un separeu elitist. (“Veţi vedea şi după interviul pe care mi l-a acordat că puţini oameni se pot lăuda că au ieşit “bine”, ne avertizase dl. Rogozanu) Nu într-atât încât dl. Barbu să nu găsească, totuşi, între toţi indemnii de pe scara prezidenţiabililor, pe unul cu care i-ar plăcea să ia masa (cu care prilej, eventual, ar încerca, pesemne, să-i schimbe copiuţa liberală din cursurile depăşite ale lui Friedman primită de la patriciu, cu una mai potrivită altor pre”vederi”). Desigur, într-un loc  elegant, democratic, cât mai departe de ţara asta insalubră. Pe celălalt, pe acela “periculos”, probabil, l-ar întâmpina ca un plantator sud-american sub acoperire democratică  sau cu vorbele prezidenţiabilului pe care l-ar invita la masă, aşa cum l-a auzit recent naţia întrebându-l pe dl. Croitoru: “Nu-nţeleg, ce cauţi  aici?”
,,Cu Daniel Barbu poate veţi gusta adevărata voluptate a activităţii numite “a vorbi politică”, ne promisese dl. Rogozanu. Ia să vedem: misterul alegerilor, aflăm din spusele d-lui Barbu, se află la pedele! În felul în care oamenii portocalii vor gestiona voturile pentru sau contra lui  Băsescu.  Cheia apropiatelor alegeri, aşa cum o vede acest “puternic şi inovator român” cum îl numeşte dl. Rogozanu pe dl. Barbu, trimite direct la termenul  de “fraudă”.  Aşa cum îl ştim, nu de azi de ieri, din pregândirea lui vadim, alt “puternic şi inovator intelectual român” dar şi din imaginaţia oengiştilor autori ai descoperirii epocale privind prefraudarea. “Logică de fier, observaţii ingenioase. Altceva decît ce auziţi la televizor”… Păi nu i se apleacă boborului de  logica asta, mai toată vremea, pe  antene şi realitatea?
Evident, domnul Barbu îi dipreţuieşte din toţi rărunchii pe intelectualii fideli preşedintelui! Nu-i singurul! Ceva şi mai ofensivă, doamna Mungiu Pippidi ne amintise zilele trecute într-un articol din R.L cât de relaxaţi s-au simţit unii dintre aceştia în paginile “Plaiului cu Boi” revista dinescului, una mustind de vulgaritate şi de pioşenie luată-n băşcălie! Şi nu prea ai cum s-o contrazici pe blindata  inamică a preşedintelui! Poţi, însă, s-o întrebi: oare abia acum s-o fi “desecretizat” revista respectivă? Iar dac-a ştiut de aceste “grozăvii” n-ar fi  fost logic, să le  deconspire la vremea lor? Sau, dacă nu, în tonul “bunului simţ” al  casei şi al piesei, să distribuie numerele  alea unor amatori de teatru în seara premierei “Evangheliştilor”?