Ana Ţuţuianu: Să vă fie ruşine!

Joi, 10 Decembrie 2009 01:13

De ieri, România are preşedinte, dar are şi o nouă problemă, are un nou ghimpe în spate care nu o lasă să evolueze şi acesta îl constituite DIASPORA. Aşa este zugrăvită în presa românească diaspora drept o CĂPŞUNĂ cu drept de vot!!! Şi asta fără pic de  respect din partea colegilor de breaslă de la Bucureşti!!! Chiar nu vă e ruşine?

Diaspora română a dat o palmă politicienilor români, a răsturnat rezultatul alegerilor 2009, şi-a spus cuvântul în ceea ce priveşte viitorul ţării pentru ultimii 5 ani, a înclinat balanţa voturilor şi acest lucru i-a prins pe picior greşit pe unii care nu dau „un ban” pe valoarea şi capacitatea românilor din străinătate. Da domnilor! Pe aceştia i-a prins pe picior greşit acest vot, pe cei care au crezut că dacă ne-au alungat din ţară, prin sistemul fără speranţă de trai, o să stăm cuminţi în colţ fără a scoate sunet!
A pleca din ţară, a fost un act de real curaj pentru unii care au trecut munţii pe jos mergând zile întregi fără să mănânce şi pe care vii îi ţinea numai speranţa unui mâine mai bun, ideal care în ţara natală continuă să fie o utopie. Act de curaj pe care cei care au stat la căldura căminului părintesc nu numai că nu îl cunosc, dar îl şi condamnă. Îl sancţionează şi huiduie fără a cunoaşte minimul necesar – că este nevoie de putere interioară enormă pentru a face asta! Dar… o vorbă înţeleaptă spune „să nu îi ceri omului ce nu îţi poate da!”. Ei bine ce să aşteptăm de la nişte oameni care nu ştiu ce înseamnă DIASPORĂ? Şi totuşi continuă să vorbească despre ea din scaunele lor calde de la Bucureşti. Să vă spunem noi domnilor ce înseamnă diasporă? Cu mare plăcere!
Diasporă înseamnă:
- oameni care au plecat de acasă şi se chinuiesc în străinătate pentru a oferi familiei ce dumneavoastră nu i-aţi lăsat să îi ofere,
- oameni care au lăsat locurile calde pentru că nu au vrut să se înjosească în anumite posturi, care nu au vrut să plece capul în faţa altora pentru a-şi păstra locul de muncă, – oameni care nu au vrut să îşi folosească rudele pentru a-i implementa în poziţii importante din structurile de stat pentru care nu sunt nici măcar pregătiţi,
- oameni care nu au BMW la poartă şi cer ajutor social de la stat,
- oameni care au vrut să îşi cumpere o casă pe care voi i-o vindeţi acum la preţuri mai mari decât în unele capitale europene,
- oameni care au vrut să fie apolitici dar pe care dumneavoastră îi politizaţi acum promiţându-le că le daţi în străinătate posturi pentru care nu puteţi decide şi pe care eu, personal, îi compătimesc,
- români care aici sunt plătiţi „în aur” de multe firme, dar care nu au nici o şansă de angajare în România dacă nu sunt susţinuţi,
- români licenţiaţi care muncesc drept ospătari ori constructori prin străinătate, ori chiar în agricultură (CĂPŞUNARI cu diplomă domnule! ca să vă dau alt subiect de denigrare),
- oameni care predau gratuit limba română ori dansuri româneşti copiilor noştri pentru a păstra limba natală, tradiţiile şi obiceiurile româneşti,
- oameni care fac muncă voluntară pentru prezentarea României în străinătate (subsemnata vă poate da multe exemple atât personale, cât şi a celor din cercul de colaboratori) fapte pentru care cei de acasă ne blamează…
- … şi multe altele… dintre care mai subliniez acum doar că… românii din diasporă sunt oameni care îşi cunosc lungul nasului, cu respect de sine şi care mai întâi de toate iubesc România.
Aceştia sunt românii din diasporă domnilor! –

< de care nimeni nu s-a interesat pentru că nu era un subiect hot. Compatrioţi despre care atunci când trimiteam o ştire la Bucureşti se pierdea prin sertare pentru că emigranţii români nu trebuie să fie şcoliţi! Conform celor oglindite de presa română, şi nu numai, până acum, aceştia trebuiau să fie nişte incapabili, nişte rataţi care au plecat pentru că nu se puteau afirma în ţară – dar bine o fac în străinătate, nişte infractori şi nu oameni crescuţi cu respect faţă de sine şi ţară, nişte surse de venit fără voce, nişte oameni care fac de râs România. Acestea erau şi ştirile care mi-ar fi fost publicate şi m-ar fi făcut cel mai mare ziarist român din Grecia dar pe care am refuzat să le scriu, aşteptând momentul dreptăţii, momentul în care 22 de milioane de români vor înţelege că situaţia e alta ori îi vom obliga să o facă. Ei bine, fac parte din categoria oamenilor norocoşi să trăiesc ziua asta. Şi mă bucură să văd înverşunarea de la Bucureşti. Păi că nu dă nimeni valoare diasporei ştiam, dar să nu dea importanţă nici proverbelor româneşti atunci cum zic ce spun grecii „Bine să păţiţi!”.
„Buturuga mică răstoarnă carul mare” zice un proverb vechi românesc, care se potriveşte de minune în România de după 6 decembrie 2009.
Şi pentru că e mai uşor să înlături buturuga din drum decât să o urci în căruţă şi să mergeţi împreună mai departe, mă dezgustă atitudinea unor oameni cu scaun la cap care lovesc acum în DIASPORĂ. Nu de alta dar trebuie să existe un vinovat pentru ceea ce se întâmplă. Cel mai simplu e să dai vina pe cel care nici măcar nu e acasă deci, nici nu se poate apăra decât să creezi echilibru şi armonie.  Într-adevăr diaspora a înclinat balanţa. Dar de ce? Pentru că românii din România nu s-au prezentat la vot, 40% dintre aceştia preferând să tacă. În situaţia în care aceştia s-ar fi prezentat la urne vocea diasporei nu ar fi fost auzită.
Şi atunci, pentru că aud aberaţii de genul, diaspora să nu aibă drept de vot, drept garantat prin Constituţie, vin şi subliniez că se doreşte anularea acestui drept pentru cei care fac uz de el, pentru că cei care nu merg la vot nu deranjează pe nimeni. Acesta este de altfel şi unul dintre puţinele drepturi care ne-au mai rămas! Ni-l luaţi şi pe acesta? Nu cred domnilor pentru că diaspora a demonstrat în 6 decembrie că ştie să ia atitudine. Şi atunci am încredere că aceasta se va uni şi va lupta pentru drepturile ei pentru că una e să nu vreau eu, alta e să mă obligi – sentiment pe care cei ce trăiesc în democraţii adevărate îl urăsc cu desăvârşire.
Şi acest lucru mă umple de satisfacţie pentru că am schimbat ceva, pentru că DIASPORA îi obligă acum pe politicienii români să îşi schimbe atitudinea cu care ne vor privi şi trata de acum încolo. Şi odată cu ei vreau să cred că îşi va schimba atitudinea şi poporul care ne vede ca pe o ruşine!
Şi pentru moment, pentru asta ar trebui să vă fie ruşine domnilor care anunţaţi că vreţi să ne luaţi dreptul de vot – să vă fie ruşine pentru sunteţi români ca şi noi!

Articol preluat de pe Romedia. gr prin bunăvoinţa lui Angel

Jurnalismul de pârjolire

Trecut de curând de la PRO TV la postul public de televiziune, Cristian Tabără consideră că jurnalismul de sentinţă este toxic pentru societate,  nu mai vrea să vadă “dinţi încleştaţi şi pumni strânşi” într-un spaţiu ce ar trebui să fie al dezbaterii.

Jurnalismul “pumnului strâns şi al venei umflate la tâmplă” merge până la a se manifesta ca un organ de executare, verbală, a sentinţei. Adeseori chiar de linşaj. Mulţi concetăţeni, mai vulnerabili, cu analizori mentali mai puţin exersaţi şi rezistenţa la manipulare scăzută, sunt transformaţi astfel, spiritual, vorbind, în mineri ciomăgari, gospodine bârfitoare, babe văicăroase. Contestaţiile unui scrutin sunt legale si democratice. Felul în care sunt gestionate, însă,  de către coaliţia perdantă are scopul evident de a menţine permanent în criză de isterie toată populaţia. Dacă iei aminte la forţele politice şi financiare aruncate în aceste alegeri, la miza lor, nu-i greu de observat că pentru coaliţie pierderea alegerilor pare a fi dezastruoasă, similară cu o nenorocire personală şi de clan, stare pe care se străduiesc din răsputeri s-o transfere electoratului deşi asta n-are nimic a face  cu necazurile şi problemele  ţării. Ba dimpotrivă. Acest slugărit jurnalistic anti-democratic, al căror rost e să pârjolească, să otrăvească, să semene constant ură şi suspiciune, s-a întrecut pe sine în ultimele zile, într-o spirală de neoprit a malformării societăţii, atingând şi diaspora! Dar e şi o auto-pârjolire! O sinucidere profesională în direct, din devotament pentru patroni, nu ştiu cât de conştientă, dar care va face, cu siguranţă, loc, nu peste multă vreme, jurnalismului sănătos.

Amintiri despre viitor

Despre presa tipărită se vorbeşte deja la trecut. În curând un accesoriu “vintage” spune CTP nedând nici un credit rolului eticii în migraţia consumatorilor de presă spre virtual, urmaţi, obligatoriu, de producători. Fenomenul are loc de ceva timp, nu-i nici o surpriză, nici măcar pentru cei din branşă care nu ştiu să deschidă un calculator, cum se lăuda mai deunăzi domnul Vântu, patronul mult mediatizat al unui imperiu  lăbărţat băgat în renovare.  Corecte observaţiile CTP,  asta e soarta presei, numai că are şi etica un rol în  acest proces, cel puţin de  catalizator calitativ al fenomenului. Nu întâmplător primul cotidian devenit hârtie de şters geamuri e “cotidianul”! Cât despre rezistenţa previzibilă a tabloidelor asta intră în altă categorie etică. Una privind defecţiuni cronice benigne legate de incultură şi educaţie precară. Se observă şi celălalt motiv desprins din lecţia prezentelor alegeri privind ofensiva presei în mediul virtual, ceva despre care, probabil, se va mai vorbi. Diaspora, da, a avut un rol hotărâtor (vai, ce supărător pentru artizanii infernalelor manipulări de presă!) mai ales datorită internetului. E de aşteptat, prin urmare, ca viitoarele trusturi de presă electronică să funcţioneze după rostul şi metodele celei scrise, incluzând, după interese, exersata folosire de semne alterate. După chipul, asemănarea şi interesele patronilor, slujitorii vor intra supuşi, nerăbdători, în rolurile redistribuite, într-un mediu mai nesigur, însă, mai liber şi mai pretenţios.  De pildă, orientarea rapidă a unor  scribi, voci publice  care par a fi  simţit că-i rost de promisiuni foşnitoare în vorbele mogulului dat în consemn la graniţă aduce aminte de stilul “crin”, un prototip de neîntrecut al versatilităţii lipsite de scrupule. Mă-ndoiesc, însă, că posturile de mare forţă mediatică preconizate a domina spaţiul virtual ale unor trusturi manipulatoare vor mai avea vreodată capacitatea de spălare pe creier a celor de până acum. Destui români din afară ar fi putut cădea pradă  vorbelor grele sau viclene, suficient de prezente şi până acum în blogosferă, dacă, din fericire, n-ar fi avut termeni convingători de comparaţie:  ce văd, aud şi învaţă în mediul nou în care trăiesc acum şi ce ştiu că se petrece acasă, în ţară. Au putut alege, deci, în deplină cunoştinţă de cauză. Asta se va întâmpla în timp, treptat, cu toţi concetăţenii noştri indiferent unde traiesc.

Ieşire pe scara de incendiu

V-aţi speriat?… S-a speriat cineva? N-a fost decât ultima fumigenă, una post electorală.  Exerciţii cu focul pe timp de ploaie.  Ceva de ţinut minte câţiva ani. Pentru ca atunci când se va vorbi de alegerile din 6 decembrie 2009 să se spună “Aaaa, alea pe care le-a fraudat  Băsescu!” …Un plan de rezervă devenit premiu de consolare  pe care şi l-au acordat plini de năduf unii din cei care au investit masiv în operaţiunea “jos Băsescu”, după ce au constatat că şi ei sunt demni de tot râsul, nu numai prostănacu. Numai că orice “probă” purtând semnături ale responsabililor din partea partidelor din secţiile de votare, îi poate încrimina penal pe toţi dacă s-ar dovedi adevărate, inclusiv pe oamenii lor. Apoi e posibil să existe nişte camioane cu contra-dovezi de mare capacitate explozivă. Încercarea postelectorală de a-l răsturna pe preşedinte presupune  şi  un alt puhoi de bani pe care nu ştiu cine mai e dispus să-l sacrifice pentru personajul comic din care au vrut să facă preşedintele unei ţări care are cât de cât simţul umorului. În fine, cacealmaua ar depăşi efectul încercării de suspendare din 2007 care i-a supărat pe români, provocându-i să iasă în masă la vot contra aceleiaşi coaliţii! Aşa că la şirul de tinichele (flota,udrea, casa din mihăileanu etc) pe care le  zornăie la nesfârşit, de ani buni, salahorii de partid precum  dorel capacele de bere din scrumieră, zicând că fac politică, or să mai adauge încă una  de sărbători, de parcă nu şi-au supărat destul norocul. Şi-au dat foc la turul pantalonilor şi acum s-au căţărat pe scara de incendiu ţipând că arde! Cine-i dă jos de acolo?

Dragoste de maşteră

Dacă geoană ar fi obţinut mai mult cu un singur procent, împreună cu toţi cumetrii de proiect, azi ne iubeau necondiţionat. Şi fierbinte! Aşa, dacă i-am dezamăgit, iar or să ne pedepsească. Să ne-nvăţăm minte. Noi toţi. Pedepsiţi împreună. De fapt, de o bună bucată de vreme, de când îşi face de cap, pedepsele se ţin lanţ pe capul Românicii, despre ea vorbim. De luni de zile coaliţia în întregul ei o tratează aşa cum şi-ar trata  o maşteră progenitura obraznică care refuză să-i facă pe voie. Să se mărite cu cine i se spune. (” Nici Sasul ăla de familie bună, europeană,  nu ţi-a plăcut?”)  După atâta înghesuială, cu legi nevotate, guverne răsturnate, zărghita tot nu se-nvăţă minte şi se aruncă, uite, direct în braţele cui n-avea voie! A necioplitului! Câtă lipsă de bun simţ! Asta o s-o coste! Nu poate fi iertată!… Dar ce să-i facă,  s-o alunge? S-o dezmoştenească? Să n-o mai recunoscă? S-o ţină mai departe-n  “vorbe grele?”… Mai există ceva care s-o facă să se întoarcă, spăşită, la poala maşterei? Ei, aş! Degeaba îi ţine baborniţa predici “vanghelice”, zadarnic îi ascunde actele; ba, dacă-i mai spune  mult “cercopitecă şi analfabetă”  nărăvaşa o să şi-o ia-n cap rău de tot! Ca şi zurliul ăla cu care se ţine. “Da’ de ce nu vrei să pricepi, băbătie perversă de-a revoluţiei lui ilici, vrăjitoare cu cablu, că Românica nu mai e amărâta aia proastă, copila de sacrificiu care repeta lozinci după tine  şi semna convocatorul la sindicat? Că a crescut mare şi e mai deşteaptă decât ar vrea patriciu şi mai mândră decât slugile lui grivko? Crezi că o mai puteţi ameţi voi cu artificii? Cu prestaţiile politico-erotice ale  fetiţelor şi băieţaşilor trusturilor de consum teve? C-o să se mai lase  păcălită ca atunci când i-aţi furat zestrea?

Credinţa şi tăria lor

Geoană,  zice-se, ar fi votat multiplu. Asta o fi fraudă? Nu, nu, staţi liniştiţi, omul ăsta are principii în care crede cu tărie, n-a votat de mai multe ori, ba dimpotrivă, doar odată, dar pentru mai mulţi!  A votat şi pentru mai multe viziuni în care, deasemeni,  crede cu tărie. Cum se vede, totuşi, viziunile l-au trădat. Sau faptele bune?… Şi patriciu a votat! Reuşind să-şi calce  pe valoare, pe aceea cu multe zerouri, modest, fără trabuc, admise că românii sunt deştepţi, asta însemnând “măi, ştiţi unde trebuie să puneţi ştam-pila, nu?”  “Aveţi dreptate, domnu’ patriciu, aceia care v-au votat făkătura şi lăudătura chiar sunt!  Dar ce vă faceţi cu ceilalţi?  Acuma, vă-nţelegem, v-aşteaptă nişte socoteli de încheiat cu statul român”. De ce a votat iliescu?… Ne spune limpede papasha:   “nu se mai poate continua în modul în care a mers ţara în aceşti ani, trebuie să aducem o schimbare! Au fost cinci ani pierduţi”. Are dreptate. Dacă nici el n-a mai crezut cu tărie în revoluţie, reformă şi schimbare, atunci cine! Acuma aşteptăm şi noi, însfârşit, să aflăm epilogul şi postfaţa  lucrărilor  sale.  Ca şi iliescu şi năstase, crin a votat şi el crezând cu tărie într-o ” schimbare în direcţia bună, ca să termine acest capitol negru” . Mai rămâne de văzut cât  de tare  crede în viitorul peneleului sau invers.  Şi iohannis a votat!  Se ştie pentru viitorul cui, nu se ştie însă şi de ce! Acuma, “proiectul care a fost” crede cu tărie că votul împotrivă primit din partea majorităţii sibienilor a fost o dovadă de  gelozie, nu pot suporta să-l piardă  de la primărie! Ioi, klauss-narcis, ce tare e apa pe care o bei! Strong drink, take care! Te-ai gândit vreo clipă  şi la viitorul forumului german?… Şi Voiculescu a votat, tot pentru echipă, pentru prietenia în care cred cu tărie toţi cei ce mănâncă zi de zi dumicaţii din  gura presei cu garnitura fină de  vorbe  grele. În fine, vântu că a votat sau nu, crede sau nu, pare a fi  vai de tăria lui.

Apel către proptele

Durata de funcţionare a unui personaj politic născut sau ajuns sub zodia proptelei depinde deopotrivă de slăbiciunea democraţiei şi de corupţia sistemului căruia îi aparţine proptitul. Când nevoile ieşite din comun şi din codul penal ale unor structuri bolnav-democratice devin prea imperioase, acest  C.A.R. furnizor de cârje politicienilor fără picioare, strâmbi sau dezvertebraţi e aproape de aşteptat. Politica în teritoriul proptelei fiind cu totul altceva decât solidaritate, sprijin, în sensul normal, moral, al termenului, ţine atâta vreme cât între proptele şi proptit merg bine treburile. În viziunea comandamentului acestui tip nociv  de structurare politică  poziţionarea proptitului  are ca ţintă  subordonarea statului sub acoperire democratică. Poveste veche şi tristă: o grămadă de proptele cât un teren de rugby în jurul unui balon turtit. În numele revoluţiei bunului simţ, propteaua crin, de pildă, continuă  intoxicarea cu  scrisori denigratoare la adresa contracandidatului, de parcă n-ar fi ajuns ieşirile  de “bun simţ” ale lui patriciu şi dinescu! Un teritoriu de ocupaţie cultivat  viclean de cooperativa proptelelor cu toate speciile de jurnalism degradat având ca scop hamletizarea şi lehametizarea! Din păcate, reuşite, pe alocuri. După cum se comportă televiziile, inclusiv cea naţională, suntem demult în geoanăland. Şi totuşi, pentru succesul deplin al acestei încercate instituţii a proptelii,  era nevoie şi de ceva cu parfum occidental.  Se găsi şi steguleţul:  un primar premiat,  preavansat în rang şi metamorfozat, proiectul ideal de proptea.  Numai că excesul poate avea şi efecte inverse. Aşa că facem un apel către proptele să facă un pas înapoi, ca nu cumva cu  zelul ăsta să facă din proptit, un priponit.

Un panou cu pretini

Domnul geoană zis prostănacu este prototipul de personaj agreabil, folosibil şi refolosibil. Parcă n-are umbră. Gata să bată mâna cu oricine îi furnizează un avantaj material sau politic. Avantajele astea puse împreună, îi  împrumută un fel de  personalitate rotativă precum o moară de vântu.  Îmi aduce aminte de biata România lui Ceauşescu care avea relaţii (mai mult sau mai puţin potrivite) cu mai mult de o sută de state, cum scria în documentele de partid comunist. Adevărată pionieră a globalizării! Plină peste  plan de pile, cunoştinţe şi relaţii în interior, exagerat de prietenoasă, după acelaşi prototip politic, în exterior. Asta desena siguranţa expresiilor mulţumite ale celor doi ceauşeşti şi ale camarilei lor dar şi a zâmbetului iliescean care le-a urmat după ce le-a făcut felul. Şi, desigur, piliturii politice  şi media care  li s-a asociat din plin.  Pace şi prietenie. Relaţii extraordinare cu toată lumea. Ce au însemnat relaţiile astea pentru sănătatea corpului naţiei, a sufletului şi minţii ei,  pentru câte generaţii, nu ştiu cum şi când se va putea ştii. Cât o afectează puterea lor acuma, după ce s-au ţesut straşnic într-o pânză de paingi mai lacomi şi mai veninoşi decât cei dinainte, n-ar mai trebui să ne intereseze, ne spune panoul vorbitor cu pretini.  Mai bine să privim spre viitor, ne-ndeamnă dumnealui pe un ton de pastor vanghelist. În viitorul ţesut de aceeaşi paingi şi de puzderie alţii, viguroşi şi hotărâţi,  în care ei toţi, împreună, cred cu tărie.

Geoan Guşă de Krinozaur se confruntă împreună

După atâtea variante ocolitoare, însfârşit, candidatul geoan guşă de balaur va fi adus, chiar de către şefii lui, să se confrunte. Împreună vor da la iveală toate târguielile ce  s-au turnat acolo: numai delicatese şi bunătăţi. Că de, vorba sfântului, e mai bine să fii vorbit de rău decât să vorbeşti de rău. Aleluia. Geoan guşă de graur spune că nu-i place filmuleţul unuia din patroni (“Scuze, mă-nţelegeţi, nu?”) şi că celălalt patron  “e turbulent şi malefic” (“Să trăiţi, şefu!”) Domnul ponta e aproape gata. În fiecare buzunar are câte o fiţuică: pe economie, pe educaţie, pe justiţie şi, fireşte, pe religie. Plus, în poşeta doamnei daciana, câteva iertăciuni pentru directorul eximbank şi nu numai, de la “subvarianta krin” a domnului patriciu (“Iertare, nu te supăra  cumnate, obligaţiile rolului, ţi-ai dat seama!…”) Domnul patriciu are o criză de fiere, îi e atât de greaţă de  propria  prostie că şi-ar da un picior undeva dacă nu i-ar fi frică că nimereşte direct la bulău. Dar nu-i nimic! De data asta n-o să mai apeleze la cârpaci, o să filmeze chiar el dezbaterea fiind convins că sceleratul de Băsescu îi va umfla “variantei” sale doi pumni în cap, unul în gură şi  încă unul în plex! Iar în final, când îl va umple de sânge pe  sfântul geoan guşă de cocălaur, o să se convingă toată lumea de “realitatea”.  Aflat într-o şedinţă de telepatie cu patronul, d-lui răzvan dumitrescu îi tremură toate mădularele. Mult mai calm şi mai pragmatic, domnul vântu vrea să profite de concediul neplătit de azi, 3 decembrie, aranjând o repriză de sadomasochism, pentru destindere, cu fetiţele realităţii. După-amiaza unui faun! Aleluia! Şi domnul voiculescu are o confruntare, la cnsas  îl aşteaptă verişoarele turnate (să te ferească sfântu’ de răzbunarea femeilor!) După aia e invitat la o şedinţă de spiritism, împreună cu ciutacu, badea,  gâdea, srs, hurezeanu, iohhanis şi alte capete ale “familiei” la masa de taină a domnului ciuhandu! Imediat după hăituirea martirilor geoană&comp de către “minerii” timişoreni (vorba dizidentei Cornea), s-a aflat “pe surse”  că seniorul Coposu i-ar fi transmis domnului radu sârbu încă un mesaj, unul de susţinere pentru securiştii prigoniţi de dictatura lui Băsescu. În fine, domnii iliescu şi hrebenciuc i-au trimis degrabă pe tănase şi dinescu după flori! Au comandat o florărie întreagă pentru doamna Băsescu. Aleluia.

Lupii în blană de geoană

Mult adevăr în poveştile noastre  cu Scufiţa Roşie, cu Capre cu mulţi iezi, cu Lupi în blană de oaie şi atâtea altele. Dar ce folos dacă destui compatrioţi ai noştri nu par a avea un dram din isteţimea lui Prâslea cel Voinic, a iezişorului cel mic ori a celor trei purceluşi? Noroc că poveştile “de fabrică” le opun o totală rezistenţă până şi producătorilor  şi “realităţii” lor. Prea sunt cusute cu aţă roşie! Necazuri, deh! Nu era destul cât bănet s-a băgat pentru fabricarea lui geoană-prezidenţiabilul şi cât se cheltuieşte preventiv ca să nu mai facă şi alte “fapte bune”?… Dar ca timişorenii să fie atât de “necivilizaţi”, asta nu era de imaginat! Nici că valoarea simbolurilor ar fi ceva autentic şi nu o poveste  de adormit proştii la televizor! Sau că există un spirit al locului, al Timişoarei martirilor din Piaţa Operei care nu-ngăduie urâciunea. Îmblăniţii lui iliescu au realizat prea târziu că nu totul poate fi cumpărat, furat, vândut, oricât ar garanta vanghelie. Chiar achiziţia de excepţie a unor figuri mucegăite de foşti dizidenţi nu le foloseşte mai mult decât îl ajută mitzura pe vadim! Nesigură şi rezerva de voturi primită în 22 decembrie de la iezişorii pesedeneliştii plus semnăturile  partenerilor, împachetate, legate cu fundiţă roşie şi dăruite coaliţiei grivco. În ciuda “indicaţiei de reconciliere” care ar fi fost transmisă de seniorul Coposu prin firul roşu al spiritiştilor de la masa domnului ciuhandu, uzurpatorii Proclamaţiei de acum 20 de ani mai au nevoie şi de contrasemnăturile votanţilor. Dar zestrea de voturi a mirelui din Sibiu? Cine ştie! Deocamdată agenda domnului candidat de premier e full. Încerc să mi-l imaginez, în viitor, discutând cu oameni cu probleme. Cu cei ieşiţi să-şi spună of-ul în stradă. Imposibil! Depăşeşte orice film, chiar şi unul trucat de patriciu şi televiziile coaliţiei. Domnul iohhanis propune sec, cu voce egală privind de undeva de deasupra. Cei din faţa lui ridică mâna. Decizia se ia în unanimitate, şedinţa se ridică. Scurt şi precis, fără vorbă. Şase saşi în şase saci. “Fuhrerul” cum e alintat, n-are adversar, n-are vreme de pierdut cu explicaţii. Cel puţin în şedinţele de consiliu la Sibiu. Cât despre audienţe ori întâlniri “populiste”, poveşti!… Reali sunt doar lupii în blană de geoană. Inclusiv ca simbol al comunismului. Spiritul minciunii, ipocriziei, lăcomiei, al dispreţului ascuns în vorbe goale şi amăgitoare faţă de cei de jos,  încă-i poartă numele.