Posts filed under 'Sub semnul Mirhiniei. Poezie'
Intermezzo
Intermezzo
Între să fii bun la orice şi
numai să fii, un intemezzo
cu paşi mărunţi, de pe o alee
în alta, încăperi, coridoare,
înainte la dreapta, înapoi, înapoi,
Welcome, surâde ea,
albă ca zăpada( ea nu e rujată şi pe copiii ei când sunt foarte cuminţi
îi lasă să se spele pe dinţi)
Welcome. Poftiţi în diorame, printre feţi frumoşi şi balaurii de pe planeta geamănă cu pajişti de jăratec. Dopaţi-vă. Vom zbura
La o altitudine de o viaţă
peste codrii de ceaţă.
ne-aşteaptă împăratul cu ochelari
în căutare de gineri
Se vede şi grădina Sfintei Vineri.
Acolo, în cămări de cleştar
zâne grăsuţe împart mere de aur
Vor în schimb, amigdale (Ele au mare nevoie de amigdale)
“Baba cloanţa? Nu ne-am mai văzut
din copilărie” îmi spune prietenul Zmeu
la ieşire. “Semăna un pic cu dumneata.
Cam pisică, cam posacă, cam buimacă”
Verb
Apele, pădurile, vântul,
El le ciopleşte c-un verb
E atât de copil
Cum să-ncăpem într-un vis
Visul, cum să ne-ncapă?
Învingător şi învins
Coloană-n columnă,
lumină făr’ de sfârşit
răsărind într-o geană?
Şi-n cântec de firave crengi
în cămăşile albe ale nopţii
îmbrăţişându-ne cu
apele , pădurile, vântul?
În apele acestea
poţi afla orice element din tabloul vieţii
aerul, stâncile, apa şi mai ales mult nisip
aurit, nesfârşit deşert
unde fata Morgana
se ascunde după piatra filozofală
Doar ploaia-şi caută inelele, veşnic
sub soarele palid
ce-abia cutează să deschidă poarta din neguri
peste tot şi niciunde în apele astea uitate unde
toate ploile au loc să se-ntoarcă şi
toate au loc să ierneze şi
limpezime-i atâta că
iarba poate plânge de verde.
114 comments mai 24, 2009
Sub semnul Mirhiniei.
Câteva versuri din alte vremi , sau din alte locuri, reale, sau din vis, din Mirhinia, poate…
Din vis
Am uitat visul de azi noapte
Ca pe un cer lunecând
în alt cer şi-ntr- altul
Poate nici n-am visat
Numai că toată ziua
Ceva delicat a plutit în jurul meu
Parcă o adiere aş fi aşteptat
Să-mi treacă prin suflet
Ca un zbor lunecând
În alt zbor şi-ntr- altul
Parc-o ninsoare ar fi pândit
Prin uluci înegrite de nori
Să mă cheme cu-n clinchet
Mâna să-mi caute, caldă,
În timp ce în braţe
Golul mi se lasă noros
Aerul are să-mi vestească ceva
Cu mireasmă de ape
O gingăşie nespusă
M-atinge, mă-nvăluie a moarte
Ca şi cum aş putea
Să mai lunec c-un vis
În alt vis şi-ntr-altul…
Ikebana
C-un crin lumină
Timpul
Legat la ochi
Închis în petalele verii
Ora-nflorită-şi desfoaie
Clipele-n stele
Cerul întreg
Trandafirul
Grădina
După floare urmează
O lungă retragere-n umbră
În grădini de nisip
Pietre pline de graţie
Ar putea să se şi ofilească dacă
Timpul le-ar spune că
Uscarea e noaptea dinaintea-
-nfloririi
122 comments mai 20, 2009