Miros de decembrie

Câteva mii de protestatari nu înseamnă nimic, nu pot face nimic; n-o să răstoarne țara, comenta cu dispreț Udrea la B1 în urmă cu ceva timp. Idee preluată (cum altfel) și de Băsescu într-o formă mai abilă (o mărgică falsă, stridentă care n-avea ce căuta în șirul intervențiilor sale demne de apreciat pentru apărarea parteneriatului strategic cu SUA). Că toți fiii „statului paralel” se îmbărbătează în acest fel e logic. Și au dreptate: câteva mii, zeci de mii și chiar sute de mii de protestatari ca-n iarnă, civilizați (cu unele excepții care n-o să schimbe conduita întregului) cei care ies fără să se lase intimidați, de luni de zile, în stradă, constituindu-se într-o opoziție civică la statul paralel, nu-s genul jupânilor din anii ’89- ’90 puși pe lovituri de stat plănuite prin subterane securiste ca să acapareze puterea și să n-o mai lase. Și totuși, barosanilor de la putere le e grozav de frică, altfel n-ar recurge la acțiuni în forță, provocatoare, n-ar organiza contramanifestații nerușinate cu costuri uriașe din bani publici ca să-și pună la adăpost politicienii infractori&acoliții lor cu dosare grele din parlament și din alte instituții. Asta pe lângă faptul evident că preocuparea lor obsesivă e să-și treacă legile de salvat penalii, să-și dea liber la furăciuni și să controleze justiția. Adică „fac totul” ca să-și vadă cocoțat definitiv statul paralel peste morală, justiție și civilizație.

Par să nu-și dea seama că „fac totul” să se ducă pe copcă contând pe armate de corupți și pe neputința&duplicitatea unora cărora li s-au găsit de ceva timp scheleți prin dulapuri (cum ar fi bani negri pentru campaniile electorale; e doar un exemplu).

Frica și prostia agresivă, mituirea pe față, disperată, a unor dependenți nevolnici, anunță prăbușirea. Asta o văd, însă, și membrii lor de partid care n-au probleme cu justiția (chiar dacă au intrat în politică ca să prospere pe căi inaccesibile cetățenilor onești). Pentru cei mai ambițioși dintre ei, ce fac mai-marii lor acum e o oportunitate nesperată de care vor profita rapid. Ce va însemna asta pentru noi, vom vedea.

Anunțuri

4 Decembrie 2017 at 17:20 7 comentarii

Malchimistul

de câtva timp
toate zilele săptămânii sunt marți
Malchimistului i-a reușit figura
bântuind de colo colo prin târguri
ar trebui să fie mulțumit
merge bine și comerțul cu glod
vândut la preț de gold
îl îngrijorează, însă
că și-a pierdut Masca de protecție
în înghesuială
semn rău
„în ziua de azi nu mai poți avea încredere nici în ai tăi”
colac peste pupăză
simte că
într-o marți
o să-i cadă și
cei doi dinți
din față
că va ajunge la laborator
să-i ție de urât
academicienei de renume mondial.

26 Noiembrie 2017 at 14:50 12 comentarii

Un doi trei, lumina…

după deal
se termină lumea
oh, asta n-am uitat

n-am uitat
fiindcă doar acolo
la marginea lumii
cei răi pier răpuși de cei buni

„și după marginea lumii ce mai vine?”

nimeni n-a fost, nimeni nu știe
poate o lume pustie
poate o minunăție

cât de adânci sunt apele nopții
nimeni nu știe
unde se scufundă
apusul
nimeni nu știe
unde ne-am ascuns când vântul
călare pe coama de ierburi
porni țiuind să ne caute
prin hârtoapele lunii

un doi trei, lumina albastră
cine nu-i gata îl iau cu lopata

Nora Damian

 Revista „Cenaclul de la Păltiniș” nr. 60, noiembrie 2017

21 Noiembrie 2017 at 17:19 4 comentarii

Drumuri care se înfundă

Destinul unei construcții social economice e dat de atașamentul constructorilor pentru „valori și virtuți intraductibile în termeni financiari”. Indiferent de considerațiile antropologico-economice, de opțiunile doctrinare, „oamenii nu devin mai buni pe baza principiilor utilitariste”, asta fiind o iluzie ca și făcătura cu omul nou comunist.  Ninel Ganea, membru asociat al Institutului Ludwig von Mises Romania, amintește într-un articol de un film documentar transmis pe History Chanel despre capitalismul american intitulat “Oamenii care au construit America” care confirma prejudecățile simpliste, atât ale celor de dreapta cât și ale opozanților din stânga. „Pentru primii, coteria John D. Rockefeller, Cornelius Vanderbilt, Andrew Carnegie, Henry Ford și J.P. Morgan reprezintă titani ai libertății economice, un fel de eroi randieni, în timp ce, pentru ceilalți, gașca mai sus amintită este simbolul opresiunii capitaliste, fața invizibilă a exploatării cotidiene, manipularea continuă a patimilor noastre”. Documentarul, rețin din articol, urmărește istoria construirii capitalismului american din două perspective, prima, a capitalismului în abstract, cealaltă, a evoluției reale. În timp, „antreprenoriatul economic care are ca scop obținerea de profit în acord cu principiile pieței libere e obligat de logica economică, indiferent de contextul legislativ și social, „să treacă la antreprenoriatul politic” (..) „Personajele care „au construit America”, corespund perfect profilului capitalist conturat mai sus. În pofida unui început antreprenorial glorios, pe o piață încă foarte liberă conform standardelor actuale, toți au realizat că se pot obține profituri mult mai consistente din intervenționism și din restrângerea competiției (…). Ceea ce șochează , mai ales în privința triadei Rockefeller, Carnegie, Ford, nu sunt neapărat imixtiunile lor în politica externă a SUA și în multe alte domenii, ci dezvoltarea unui aparat de propagandă pe măsură menit să influențeze deciziile nu doar peste ocean, ci în întreaga lume, și nu neapărat pentru un scop economic imediat.”

Dacă în America antreprenoriatul economic devenit antreprenoriat politic tinde să dirijeze piața prin intervenționism, restrângerea competiției și dezvoltarea unui extins aparat de propagandă, în ex-comunism lucrurile au plecat din start invers, cu antreprenoriatul politic care-l înghite pe nerăsuflate, ca lupul din poveste, pe cel economic. Pentru constructorii capitalismului autohton logica economică fiind, din capul locului, sifonare, dirijism și, în final fraudarea totală a statului; anexarea unui aparat de propagandă grosier, pe toate liniile ideologic-doctrinare de manipulare, făcând parte din meniu.

În zelul lor propagandistic, partizanii autohtoni ai capitalismului pe model american (vizibil nepotrivit cu condițiile politice postcomunism) au generat iluzia posibilei echivalențe între antreprenoriatul politic al „tunurilor” cu cel economic de peste ocean (văzut prin ochelari de cowboy texan sau de căutător de aur din veacuri trecute). Partizanatul fervent în favoarea unor acte de fraudare a resurselor în numele capitalismului, precum al aventurierilor pofticioși de aur de la RMGC e doar un exemplu.

„George Santayana povestea, undeva, despre întâlnirea avută cu John D. Rockefeller, în cursul căreia i-a menționat populația Spaniei, moment în care milionarul, uimit, i-a spus că trebuie să sune la firmă pentru a le spune că nu vând suficient petrol acolo. Pentru Santayana, această replică a constituit o revelație: “Am văzut cu ochii minții idealul unui monopolist. Toate națiunile trebuie să consume aceleași lucruri, proporțional cu marimea populației. Omenirea va forma astfel o democrație perfectă, alimentată cu rații de la un singur centru de administrare, în beneficiul lor”.

Despre asaltul antreprenoriatului politic asupra statului în România ocupată de ex-comuniști un text cât se poate de lămuritor scris ieri de Claudiu Nasui, aici

3 Noiembrie 2017 at 20:35 Lasă un comentariu

Gravitația a fost pusă la pământ

pentru salvarea pământului,
explică expertul în fandare,
din grijă pentru libertatea cuvântului
e nevoie să controlăm și legea asta
zborul fiind un atribut exclusiv elitist

întrebați-l voi dacă scoaterea gravitației
din priza publică
nu e chiar miza accesului
la amorul liber neprotejat
cu un trecut rușinos
reetichetat viitor luminos

amintiți-le voi aroganților stăpâni
zburători
că după fiecare înălțare victorioasă
fortăreața-i mai joasă
și alunecatul mai mistic-
un efect horor-artistic
faustian- probabil
răsturnatul periodic
de rit revoluționar-
prăbușirea efemerei
glorii năruindu-le
iar și iar
sixtinul adăpost planetar

30 Octombrie 2017 at 17:27 4 comentarii

Darwin se trezi transpirat

evoluția continuă
în ritm accelerat
firește, și cu unele hopuri
accidentale

pe aici, nici acum n-a terminat
domnul secretar de stat
de numărat morții
inclusiv pe cei lipsă la apel
adăugați la pierderi precalculate

evoluția continuă

noi specii fenomenale
energic dirijate
din bârloage de renume mondial
fac salturi epocale
se înmulțesc
în ritm accelerat
prin agenții de șulfe rodate
de soi garantat

azi noapte urlau lupii din Catskill
Darwin se trezi transpirat
cu Ophelia în pat

evoluția continuă

18 Octombrie 2017 at 11:20 2 comentarii

Ei nu

un vânt virtual
desfrunzește sfârșitul de vară
răscolește neliniști
le înșiră pe garduri
ca ardeii iuți pe sfoară
pentru activarea metabolismului general

infernal, sfârșitul de vară
cu post-adevăruri
mărșăluind prin labirintul de oase
războindu-se-n hăuri

mânați de un duh venal
învârtejind amețitor
inflamabile angoase
nebuni, orbi și fără haz
cu cununi pe râturi groase
clovni gușați făr’ de obraz
monștri cu spinări solzoase
umplu lumea de venin

ei nu vor
ei nu știu
că pe alei de ieri
încă e senin
ei nu pot
ei nu cred
în blânde adieri de tei
ei nu simt
ei nu văd
ocrotitori discreți
cum leg
-cu inefabile silabe-
nevroze și tristeți
ei nu înțeleg

ei nu

29 Septembrie 2017 at 11:20 4 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 892,829 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.347 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 892,829 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: