Grafitti pe zidurile imperiului

Copilul ăla nu se potolește. Țipă ca un disperat la maică-sa încărcată cu sacoșe. Nu i-o fi cumpărat ce poftea. Noroc că amândoi intră în mașina parcată sub terasă și părăsesc locul. De aici, de la înălțime, se văd tot felul de chestii, însă prefer să privesc, prin frunzișul des al viței și florilor, siluete colorate, case și acoperișuri sclipind în soarele dimineții. Închid ochii și revăd, zbătându-se în valurile necruțătoare, fără nici o șansă, imaginea unei mame pe punctul de a se îneca cu un copil mic în brațe. „Cine salvează un om salvează omenirea” scrie în Talmud. Conștiințe au existat și în cele mai crâncene vremuri. Există și acum. Nu în lumea desacralizată a ideologiilor politice.

Invazia în direct, scene cu năvălitorii luând cu asalt Europa. Mutații dramatice. Mentalități diferite, cauze și intenții diferite într-un exod epocal. Supraviețuitori ai masacrelor, creștini prigoniți din Egipt, Libia, Tunisia, Kenia, Algeria, Irak, Pakistan, Afganistan, Eritreea, Sudan, Nigeria, Somalia, dar și musulmani persecutați politic, sirieni- creștini și sirieni islamiști care fug de Isis dar și libieni căliți în „primăvara arabă” în stare de orice, potențiali killeri… Cine să-i identifice cu precizie în plină invazie?

Cine să investigheze un exod în stare să miște axa planetei? Cum s-au produs tragediile din Mediterana? O fi adevărat că sunt cazuri în care arabii au aruncat peste bord creștinii aflați pe vapoare, copii, femei, bărbați? Și că ambarcațiunile care transportau numai creștini ar fi fost scufundate în largul coastelor libaneze?

Continentul civilizator al lumii de azi e învins de el însuși. Credeți că s-ar fi schimbat istoria dacă-n urmă cu două milenii, mărimile Romei ar fi ridicat ziduri cu sârmă ghimpată în calea invaziei popoarelor migratoare nordice cucerite, tot de ei, mai-nainte? Sau, dacă le-ar fi dat corturi și bonuri de ordine? Ar fi supraviețuit imperiul, într-o oricare formă? De mii de ani imperiile se prăbușesc succesiv sub povara lăcomiei și infatuării, lăsând loc altora. Mai de curând, de când s-au înșurubat ideologiile care împart lumea după criteriile lor perisabile, s-a dus orice șansă să se-ntrerupă cercul. Civilizația progresează, aduce alte forme social-politice, pretenții culturale și facilități tehnologice, cauzele profunde ale declinului însă sunt aceleași.

Degeaba îți salvezi viața dacă nu-ți salvezi sufletul” scrie într-un loc nu prea frecventat de creștini. Pilonii Europei se scufundă. Ce s-a întâmplat cu democrația și cu creștinismul? Sursele valorilor indispensabile reformării perpetue a societăților de tip european au secat. Ambele devalorizate într-un proces ruinător. Vulnerabilizată de războaie din care a-nvățat doar refrenul politically corect, cetatea asediată abia rezistă. Cum să aperi ceva fără conținut? La ce folosește și pentru cât timp, să salvezi ambalajele sclipitoare, goale în interior? De aici încolo nu mai contează cine și ce pun la cale cei care-și închipuie că stăpânesc lumea întorcând-o pe dos ca să facă din ea imperiul lor. Serviciile secrete ale lui Putin sau ale altora. Statul islamic, organizațiile crimei, ale masonilor, popimea politizată și putregaiurile care nu prididesc să adune comori pământești. Lăcomia și trufia nu salvează vieți nici suflete. Aduc ruină și ură.

august 29, 2015 at 12:49 20 comentarii

Scadența

Încă n-a venit valul cel mare. Pe ici pe colo se umflă apele, însă nu multă lume stă cu ochii pe linia neagră a orizontului care se apropie. Deși extrema iresponsabilitate a guvernării ultimilor trei ani e colectivă, politrucimea arată doar spre moțul din fruntea guvernului; practic terminat, ținut strategic însă, între mușcate! Iar mai deunăzi, de parcă n-ar fi fost de-ajuns nerozia lor triumfalist-păguboasă, s-au îmbulzit să-și acorde salarii mai nerușinate chiar decât ale guvernului-manechin din 2009. Să nu-i prindă criza fără bani! Dacă lui Tăriceanu i-a ținut, cei care i-au urmat la guvernare plătind ponoasele, de ce să nu pluseze și ăștia de-acum, că nu se știe ce și cum va fi mai târziu? …Un maxim istoric de iresponsabilitate și cinism care dă un puternic impuls valului negru pe care-l vedem apropiindu-se. …Și de unde să vină binele?

La răsărit se prăbușesc bursele, la sud și la apus, invazia emigranților riscă să dărâme Europa. Jocuri financiare. Neîncredere globală. Lupta pentru resurse, terorism. Nu-i prea greu de intuit ce poate urma.

Revenind la ale noastre, ca om pățit, Dragnea pare decis să fie el cel care-i trage scaunul de sub fund amicului premier, în obișnuita tradiție a lichidărilor frățești din USL. Probabil c-o fi văzut în situația de acum, o oportunitate. Dacă-n urmă cu trei ani, înconjurat de fani și apărat de troli-postaci, Blaga făcea din PDL un cal troian uselist ca să-i alunge pe Boc și Băsescu, de ce n-ar încerca și surferul de Teleorman ceva care să-l țină pe val? Să nu ne bucurăm. Machiavelismul n-are nimic cu transformarea de profunzime ci doar cu calcule politicianiste.

august 25, 2015 at 16:02 27 comentarii

Justiţia- obiect de activitate pe PF

Originally posted on Gradina de hartie:

Dacă în perioada protocapitalistă din anii 90, justiţiarii de diverse origini au sufocat autonomia justiţiei, nici mai târziu sistemul n-a  scăpat de imixtiuni. De la justiţia de clan- la cea oengistică, o mulţime de binevoitori au hărţuit-o, nu-i greu de priceput de ce. Iar mai nou, îşi fac de lucru tot mai insistent pe acelaşi obiect de activitate şi diverse PF din sfera politicului şi societăţii civile, avându-l drept ţintă, ca mai toată lumea din olimpul dărăpănat al zonei publice îngrijorată de statul de drepturi, tot pe cel care, luând taurul de coarne, o eliberă: pe incomodul locatar de la Cotroceni.  Justiţia lui ponta, a lui dragnea, a lui antonescu, contra justiţiei „băsist-macoviste”! Pe fond, nu-i vorba decât de acelaşi comerţ agresiv cu valori calpe practicat -aproape monopolist – de antena varanului. Acuma, că s-a spart piaţa, diverşi angrosişti nu prididesc să-şi ofere spre vânzare second-hand ce-au palmat, dosit…

View original 220 more words

august 24, 2015 at 15:43 4 comentarii

Cum se înnoadă firul roșu

Alienarea ideologică repetată n-ar fi posibilă fără mecanismele de orbire în masă. Alternanța regimurilor criminale din ultimul secol având loc prin devoalarea crimelor precedentului regim de către cel nou instalat; o legitimare „democratică” a revoluțiilor și războaielor.  Învingătorul îl delegitimizează pe învins pentru a se legitimiza istoric și juridic; cu fărădelegile trecute, prezente și viitoare, cu tot. Abominabilul nazism a fost delegitimat de „eroicul comunism” adus de tancurile sovietice. „Poporul rus libertate ne-a adus” și „Glorioasa Armata Sovietică” ne-a eliberat; pe noi și pe alți fericiți. Diseminate prin filme văzute cu școala și lecturi impresionante, deși obligatorii, și filme tematice văzute cu școala, noile prototipuri morale din „Blocada Stalingradului, Kak zakaleala stali, Zoia Kosmodemianskaia” etc. au pătruns rapid în conștiințele celor eliberați. Cartea a devenit „rusă”, patriotismul a virat spre roșu sovietic.

Odată cu destinul acelor eroi, reali, utili însă glorificării lui Stalin, s-au tras și obloanele de fier peste un genocid perfect. Dincolo de rânjetul victorios de sub mustața lui Stalin nu mai răzbătea nimic referitor la asasinatele în masă ale generalissimului. Așa cum, câtă vreme a ținut nebunia supraomului arian a lui Hitler, nu se vedea fumul lagărelor morții. Asasini și impostori odioși s-au văzut mai sus de Dumnezeu, au jefuit până și creștinismul ambalându-l ideologic spre folosință politică.

Dacă în anii 50 polițaii politici ai patriei au făcut și aici, „dreptate”, prin crime și tâlhărie, aruncându-și în temnițe, după procese staliniste, dușmanii, vinovați ori nu, cu dovezi ori fără, cum ar putea urmașii lor să se relegitimizeze? Cum să-și asigure durabil, supremația, un regim post-comunist cu un asemenea pattern? Evident nu trimițându-și pe ai lui în procese, ci făcând recurs la primele „succese”! Sărind peste deceniile de comunism, cu o „lege a memoriei și prevenției”, adică de relegitimare a proceselor staliniste, s-ar întări, fără complicații, oligarhia descinsă din „nobila nomenclatură comunisto-securistă”. Că numa’ demonizarea cuplului dictatorial asasinat de ei în 89, n-ajunge.

august 18, 2015 at 18:01 24 comentarii

În lipsa unei revalorizări critice a istoriei și culturii

Istoria poate fi un rezervor nesecat de reproșuri, de fapte reale, selectate după criterii partizane, numa’ bune de reactivat în regim de urgență atunci când producătorii de ură au nevoie. Adică mai tot timpul. „Unitățile de producție” sunt, invariabil, extremist-justițiare și merg, invariabil, la foc continuu aruncând petarde și torpile dintr-o parte în alta prin mulțimea transformată în armate ostilizate una contra celeilalte. Reașezarea în adevăr, revalorizarea critică a istoriei, politicii și culturii țării e imposibilă pe un teren minat politic de ură și interese oculte.

Denaturarea oricărei încercări de dialog doctrinar normal explică până la un punct, de ce stânga politică autohtonă, comunist-securistă prin natură, cu toate anexele ei autodeclarate „de dreapta”, solidarizată în minciuni și prăduială, își face legea sub o democrație de acoperire.

Există și respectabile voci ale stângii din afara terenului politic propriu zis. Din păcate, cele mai prizate fiind prizoniere ale ismelor utopic- egalizatoare, vin cu aceleași chiștoace ideologice despre nocivitatea capitalismului și liberalismului, uneori pudrate cu creștinism de paradă ori fumate de eroi de tricou, eventual cu efigia unui killer de legendă.

În partea opusă, în schimb, în zona dreptei totale, dinafara terenului politic propriu-zis, discursul politic pare un reușit studiu de fezabilitate despre altă realitate. Ca-n modelul autostrăzii Sibiu Aciliu construită până la panglica finală pe un deal care se surpă. Nobilele postulate sunt simple exerciții de admirație într-o societate care se duce la vale.

Inadecvare care explică poate, de ce schimbarea din ’89  e echivalentă cu trecerea de la egalitatea neșanselor la inegalitatea șanselor.

Un proces serios al comunismului, prin urmare, ar lămuri lucrurile doar dacă prădătorii care au performat politic după ’89 constituind rezervorul național de oligarhie sunt incluși în proces. Aveți idee cine să-l facă? Condamnările la grămadă, tipic bolșevice, de pe poziția politică a uneia din părți care se exonerează astfel, pe sine, de judecată, generează, prin reacție, exact efecte de felul celor pe care pretind că le stopează.

Zonele întunecate ale dreptei interbelice, pe de altă parte, ar trebui analizate onest și judecate cu criterii corecte politico-istorice și culturale, nu în beneficiul unor politicieni, la rândul lor legați de zone și mai întunecate. Demararea unui proces autentic, responsabil, al fiecărei epoci din istoria ultimului secol menit să împiedice recrudescența unor fenomene nocive, în care extremele să fie excepția nu regula, fără spectrul delictului de opinie, cu actuala clasă politică -pare utopie.

E suficient să citim Jurnalul lui Mihail Sebastian ca să înțelegem cum ajunge extremismul să corupă și cele mai luminate minți. Sunt de găsit și multe alte mărturii impresionante ale vremii. Mă întreb însă, dacă vocile extremei drepte, declarat creștine și apărătoare ale evreilor, simt nevoia să vadă cum stau lucrurile, fără ochelari ideologici. Cunosc limitele unor cadeți în uniformă de dreapta, am dat de ele când am spus undeva că-mi plac povestirile scriitorului Gabriel Garcia Marquez (asta fiind imediat după moartea lui, în aprilie anul trecut, cred). Un delict! M-au atacat fulgerător, acuzându-mă marțial, de simpatii față de un socialist…

august 13, 2015 at 16:27 12 comentarii

Tensiuni.

noradamian:

Ceea ce a mai rămas de demonstrat e chiar esenţa acestei legi a conducţiei. Sau a corupţiei. Şi să cadă reţeaua. Mai-nainte să ne curentăm toţi. Asta dacă nişte electricieni de la justiţie vor reuşi să scoată legea din legislativ și din alte locuri bine izolate politico-electric. Şi s-o bage la penal.

Originally posted on Gradina de hartie:

Aşa numitele perle din lucrările elevilor(dacă nu greşesc mai nou se interzice a fi transmise în media, o hotărâre corectă, după mine) poartă în ele, uneori, informaţii cât se poate de reale. Vreau să spun că o analiză pe text şi mai ales pe subtext, dincolo conţinutul hazliu (ăsta e şi motivul pentru care nu se mai admite transferarea lor în spaţiul public) scoate la iveală aspecte de interes pentru societate.

„Eşti om cu mine sunt om cu dumneata”. Nu e banc, ci e „legea luiOhm” în varianta unui fost elev. O piesă din memoria folclorului de şcoală comunistă, ieşită acum de sub incidenţa vreunei legi. Ba mai mult, cred că respectivul, necunoscut şi neştiutor, ar fi meritat şi drepturi de autor. Ceeace scrisese el atunci pe foaia de hârtie în speranţa unei note de trecere, exprimă o întreagă filozofie existenţială pe care o ducem cu noi în…

View original 196 more words

august 12, 2015 at 15:11 Lasă un comentariu

Stocurile de ură sunt în scădere, ce ne facem oameni buni?

noradamian:

se impun noi ordine de urgență
legi după legi difuze și cât mai confuze
scântei să sară din decizii de iască
demoni după demoni să stârnească

Originally posted on Gradina de hartie:

Anunţat repetat, cu câteva săptămâni, zile-n urmă, sfârşitul lumii profeţit de clarvăzătoarea Vanga şi de Nostradamus, se mai amână un pic. Anunţată insistent, cu frison jurnalistic contagios, exact în perioada revoluţiilor ponta-sindicale,„iarna cea mai grea din ultimul secol” sau „dintotdeauna” se mai amână şi ea până la noi socoteli. Pare-se că şi destrămarea coaliţiei intră în amânare pe durată nedeterminată.

Toate astea-mi amintesc de un joc amuzant de societate în care un ins se lasă, după ce e legat la ochi, ridicat cu o scândură de alţi doi. Spre amuzamentul celor din jur, neştiutorul nevăzător face eforturi disperate să-şi păstreze echilibrul convins că se află suspendat în aer, deşi scândurica nu e ridicată de jos nici cu-n milimetru ci doar puţin mişcată.

Situaţia nu stă pe roze, necazuri sunt destule, mai vine şi un rând de explozii solare, timpul o cam ia razna, totuși ştirea proastă pentru media cultivatoare de…

View original 124 more words

august 11, 2015 at 18:46 5 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 843,923 hits

Grădina de hârtie

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alături de 2,060 de alți urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,060 de alți urmăritori

%d blogeri ca acesta: