„Spirală”

După câteva cărți de proză publicate în ultimul deceniu, iată și primul meu volum de poezie, „Spirală” publicat de Editura Excelsior Art Timișoara. Sunt bucuroasă și realmente emoționată🙂

Corina Victoria Sein:

(…) O peisagistică atemporală predomină în acest volum. Flash-uri imagistice apar într-o oarecare discontinuitate, cu atât mai bine conturate astfel: „se îmbrăţişează / sălciile înfiorate de vânt / lumini curgătoare lucesc / în ochiul blând al nopţii / linii frânte / unghiuri destrămate / cu graţie se rotunjesc / în oglinzile lunii”
Imaginaţia autoarei este cu adevărat deosebită. Versurile sunt benefice, „solare vise”, de o luminozitate pozitivă. Uneori apar inovaţii precum „în ionatane amintiri/şi clipe pădureţe”/…/„furişe umbre”/„prin graţia de undelemn a alunilor…” (Aur vechi). (…)

Cartea va fi în librării la începutul lunii octombrie 2016. Vă așteptăm.

***

ACORD DE INVADARE
linişte deplină
nici fir de cântec nu se aude
în lumea de întuneric

doar troznetul încheieturilor
bătrânei pianine
traversează ere

se avântă în dans
prin trupul nopţii
sunete albe şi negre

sar ziduri vechi
luminează cotloane
invadează pieţe

bate ceasul
în turnul burgului
pustiu

sub capacul prăfuit al pianinei
îmbrăţişate în tăcere –
siluete albe şi negre

ECOU
trecuse prin noi
un val de lumină
târziu în noiembrie
când ploaia
se oprise
sub soarele palid
sub lacăt de neguri
trecuse şi plecase
mai departe
spre ape uitate
în care
– se spune –
se scufundaseră
mările sudului
CÂNTEC
din pierderi
se nasc zboruri

din goluri
răsar muguri

acorduri de sfere
din doruri –

petrecute de greieri
şi de un stol pelerin
dispărut în senin

din volumul „Spirală”, Nora Damian, Editura Excelsior Art, 2016

septembrie 22, 2016 at 14:24 19 comentarii

Vremea culesului

A început școala. În vechea ei uniformă de abuzat educația, sau de apărat abuzurile, Cati aduce un mesaj plin de dragoste: „să încurajăm un învățământ retardat, țara și partidul contează pe asta”. Cum educația, scăpată din mâna ei, a apucat-o abrambura prin alt cartier, Cati se rupe în figuri s-o treacă strada, înapoi la sediul partidului

De teama vaccinului politizant, unii părinți însă, vor să-și școlească copiii acasă. Indezirabilă opțiune, zice îngrijorată, Frau, prinsă într-un turneu de automobilism în formula single cu școlari în decapotabilă și un open de tenis; cu un mesaj recuperat din vechi documente de partid: „să ne demonstrăm neabătut iubirea pentru copii”.

Nici Herr nu se lasă mai prejos! Alegând, cu mare curaj, o escaladare montană de promovare personală cu mesajul „trebe să ne iubim patria noastră cea frumoasă și bogată”, ne ajută să-nțelegem că, de sus, va urmări și mai atent ce se petrece în țară.

A venit toamna! Leana are mere. Coapte de iubire, mesajele politice atârnă ca fructele de crengi în livezi. „Haideți la cules cu mine”, e mesajul ei doldora de patriotism.

Rumen, ca un măr de import de la producătorii din piața Matache, manelismul literar, la rândul lui, se orientează abil spre trocuri profitabile cu politicul, debordând de iubire,

În tranșeele partidelor mari se prepară conserve patriotice după rețete de familie din pivnițele serviciilor. Mirosul, anesteziant, vine însă, zic oamenii vii, și de la mirodeniile aduse de Dragnea din cimitirul comunal. Atacată non stop de la bufetul senatului și din bârlogurile televiziilor cu bulină,  justiția încă rezistă. Toamna asta electorală pare ieșită direct din neuitatele abecedare cu portretul împușcatului din prea mare iubire…

septembrie 20, 2016 at 12:02 8 comentarii

„A fost sau n-a fost?”

Devenită nesigură de identitatea sa, o societate „curățată” sistematic de repere valorice poate fi lesne dusă cu cârligul în nas; altfel spus, întrunește toate datele unei ținte perfecte pentru a fi împinsă în capcana idolatrizării. De pildă, deși nimeni nu se mai îndoiește că în 89 s-a petrecut o preluare cu tragică vărsare de sânge a statului dictatorului cizmar de către slugile sale, prin crime și minciuni, evenimentul a rămas, oficial, „revoluție” cu toate beneficiile incluse pentru impostorii respectivi. Fără un electorat debusolat sistematic, cu mijloace „științifice”, fără a-și achiziționa și șantaja noi cadre de nădejde, uriașa armată de impostori n-ar fi reușit să-și păstreze puterea. Așa s-au cronicizat falsurile, corupția și manipularea la temelia vieții publice.

Directiva cheie a unei asemenea politici de alienare națională e utilizarea, cu profit politic, a bagajului spiritual național (odată cu transformarea bunurilor publice în bunurile lor private prin orice mijloace „legale”): biserică, istorie, cultură. Dacă religia și monarhia, cum se știe, erau proscrise în comunismul ceaușist, postcomunismul a descoperit, inspirat, că, pentru ca puterea și averea dobândite cu greu să rămână în aceleași mâini e mai profitabil să le revalorifice în spiritul „democratic” al regimului lor…

Falsificările și manipulările generează alienare și extremism; adesea, și vid civic. În cine să ai încredere? Pentru mulți slugăritul celor tari rămâne la ordinea zilei; alții, destui, stau pe margine: nu-i interesează. Chiar faptul că unii au devenit promotorii unei ideologii pseudo-patriotice ca dacomania pare a fi un efect al acestui vid.

A fost sau n-a fost soția fostului monarh, regină a României? Riguroase, regulile regale nu jonglează cu titlurile! Monarhiile europene n-au accesat la fals și au reacționat, fără echivoc, prin nivelul de onorare a evenimentului: n-a fost!  În schimb, destui compatrioți care și-au luat dorința drept realitate au legitimat transformarea bine regizată a tristului eveniment al morții principesei într-unul politic propagandistic de prost gust și de o sinistră ipocrizie sărind, ca la un referendum postmortem, să ștampileze debusolata noastră istorie cu încă o mică, ridicolă, impostură…

 

 

august 16, 2016 at 06:37 12 comentarii

În derivă

Există diferențe semnificative între revoluțiile clasice din secolele XIX ȘI XX prin care națiunile au intrat în perioada modernă și cele de la sfârșitul mileniului trecut care au răsturnat comunismul pentru a reveni la regimuri democratice, diferențe care pot explica, cred, de ce postmodernismul în care ne aflăm pare să nu afle ieșire la drum drept. În toată istoria lumii revoluțiile împotriva dictaturilor n-au fost produse de dictatori pentru a se reinstaura, tot ei, la cârma unor „regimuri democratice” decât la finele veacului trecut; dictatura din România lui Ceaușescu fiind opera colectivă a nomenklaturii comunist-securiste care prin „revoluția” din 89 s-a reinstalat democratic și, posibil, definitiv, într-un regim „capitalist” de ocupație și rapt. Cu unele nuanțe, cam la fel stau lucrurile și în țările din jurul nostru. Cât timp facem parte dintr-o Uniune cu democrație normală, avem măcar asigurarea unui sprijin instituțional care să împiedice capturarea ireversibilă a puterii în stat de către acești „revoluționari- restauratori” și risipirea totală a resurselor țării. E și motivul pentru care raptocrații proteicului USL ar ieși pe brânci din UE ca să-și salveze furăciunile de justiție și să reinstaureze tirania.

Nici Europa nu se va întoarce în secolele XVIII, XIX, dinaintea revoluțiilor, expansiunii coloniale și instalării regimurilor democratice moderne. Cea mai mare greșeală a UE ar fi să nu vadă că dacă uniunea sovietică nu se mai poate reface oricât ar ukrainiza Putin zone altădată aflate pe harta imperiului, Europa poate fi însă, putinizată. adică destrămată și împinsă în raza de influență rusească cu efecte nefaste pentru viitor.

Dacă politrucilor autohtoni iubitori de Putin și sătui de Europa și de legile ei de pe urma cărora niște gangsteri notorii îmbogățiți politic ar putea nu doar să intre la bulău ci, mai grav, să-și vadă confiscate averile, Brexitul le produce o mare satisfacție, gândirea schizoidă a siteurilor de dreptaci extremiști e de-a dreptul ciudată; zic asta fiindcă pe de o parte acolo se denunță putinismul stângii și slăbiciunile reale ale elitei politice a UE, pe de alta, se propagă obsesiile războinice ale extremiștilor europeni sponsorizați de Moscova. Astfel naivilor li se inoculează sistematic ura caracteristică formațiunilor extremiștilor, atât de stânga cât și de dreapta – UKIP (Anglia) sau NPD (Germania) Frontul Național -Le Pen (Franța) Jobbik, (Ungaria) etc – față de fugarii din zonele morții, odată cu spaima terorizantă față de toți musulmanii de oriunde și de orice fel. Pentru cei care nu știu sau care au uitat, ura și teama terorizantă sunt ingredientele de bază prin care a triumfat totalitarismul și prin care ar putea reveni sub înfățișări seducătoare pentru cei ușor de manipulat, condițiile fiind pe ici pe colo, favorabile.

Globalizarea fiind ireversibilă, înmulțirea nucleelor conflictuale extrem naționaliste pe fondul acestui proces obiectiv generat de finanțosfera potentă a planetei nu e o realitate tocmai pașnică; plus perspectiva unui nou val de crize economice și interminabilul război din orientul mijlociu. Totuși, probabilitatea nu e fatalitate cât timp permite soluții alternative. Dacă UE rezistă unor desprinderi inevitabile, de luat în calcul și asta, ar putea scăpa de toate aceste fantasme și ar deveni mai puternică.

iunie 24, 2016 at 15:51 19 comentarii

Războiul obsesiilor ideologice

Cu excepția deceniului în care cuplul Băsescu Boc a pornit o serie de reforme de dreapta cu ajutorul unui PDL ținut în lesă (după 2012 atacate de coaliția uselistă inclusiv cu aportul „onestului” PDL) dreapta n-a existat după 89. Nici stânga n-a existat. A existat și există doar putregaiul uselist care joacă dublu rol. Pe fondul  ăsta incert politic se desfășoară un  război virtual de comedie absurdă între o stângă și o dreaptă inexistente dar care ar putea să apară dacă gărzile care păzesc imperiul uselist n-ar lua toate măsurile ca un asemenea coșmar să nu fie posibil. În schimb, activiștii golului muncesc fără răgaz și roadele se văd: cei din stânga defrișează orice plăntuță de pe dreapta, iar cei din extrema opusă otrăvesc orice izvor de pe stânga. Iar când ambele atacă invocând ideologii din manual, parcă ia foc o groapă de gunoi.

Agitatorii (in)voluntari sunt mereu în căutare de vinovați. Și cine caută, găsește. Iar dacă nu găsește, își imaginează. Cam asta e munca lor politico-ideologică de activiști mărginași care nu construiesc nimic util. Fie de stânga fie de dreapta, abstracțiile ideologice nu acționează critic și creativ ci întrețin un război inutil negându-se reciproc cu ură grea din rădăcina celei de clasă moștenită din comunism; o reminiscență comunistă (re)activă caracteristică celulelor de activiști cu gândire plată de tipar totalitarist care-și împing instinctual dușmanii în tipare pentru a-i duce în derizoriu.

Atitudine tipică celor care nu fac nimic dar nici nu-i lasă pe alții să facă. De pildă, odată cu apariția USB, taberele beligerante de pe stânga și de pe dreapta și-au revendicat noul dușman și au sărit să-l demoleze cu tot ce au găsit. Unde n-au mai găsit, și-au imaginat. Războaiele ideologice obsesive salvează constant useleul și ruinează țara. Ideologilor extremiști nu le-ar prii un climat echilibrat democratic; și-ar pierde rostul.

 

iunie 8, 2016 at 09:27 17 comentarii

Miracole accesibile

Documentarul „Bogota Change, Astra Film Festival 2011”) povesteşte, în 53 de minute, istoria unui miracol: renaşterea capitalei Columbiei, un oraş cu 4 milioane de locuitori ajuns pe ultima treaptă de degradare, o capitală care figura pe primele locuri în toate topurile la criminalitate, trafic de droguri, corupţie generalizată. Asumându-şi misiunea de a transforma oraşul în momentul cel mai critic al existenţei lui, doi oameni, Antanas Mockus şi Enrique Penalosa, doi candidaţi independenţi ajunşi primari prin campanii nefinanţate, unul după celălalt, reuşesc în câţiva ani, începând din 1994, acest lucru (deja pare un miracol, nu-i aşa?) „Este povestea a doua personaje, a doua viziuni si a unei spectaculoase renasteri urbane. Niciuna din parti nu ar fi putut exista fara cealalta. Este si povestea unei Cenusarese a capitalelor sudamericane, mutilata de violenta, saracie, trafic infernal si haos urbanistic, transformata, aproape peste noapte, intr-o Printesa, inca modesta, ce-i drept, a bicicletelor, a parcurilor, a bibliotecilor si, mai ales, a sperantei„.

Gradina de hartie

„O oportunitate de a descoperi lumea şi, într-un fel, chiar pe noi înşine”, am răspuns  (cam „standard”,  mi se păruse) unei reporteriţe de la radio care ne chestiona ce anume ne atrage la AFF  (Asta se-ntâmpla miercuri, în pauza dintre două documentare – „Un film fain” şi „Nebunia Facebook”.) Ajuns la a douăzecea ediţie, AstraFilmFest cu cele 150 de pelicule selecţionate din 70 de ţări, pune „sub lupă” nu numai România ci aspecte din cele mai semnificative ale lumii în care trăim. Structurat pe secţiuni, festivalul cuprinde filme realizate „pe viu”, cu tematică extrem de diversă. E aproape o regulă,  mai cu seamă la filmele de succes, ca autorii să transpună pe peliculă experienţe de viaţă urmărite pe parcursul a ani de zile din care, nu odată, fac parte şi ei înşişi. La actuala ediţie, de un interes uriaş, văd, se bucură segmentul filmelor „eco”. Pe fondul asaltului pentru resurse…

View original post 298 more words

iunie 7, 2016 at 19:03 Lasă un comentariu

Spargeți tiparele!

Privatizat sau nu, comunismul funcționează în fiecare domeniu și în fiecare instituție. Dacă înainte oamenii plecau, în mod normal, de la lucru, cu „mostre” din produsele muncii lor (diverse piese, hârtie igienică, săpun, perdele, vase, cristale, cămăși din lotul de export, etc.) – după, șefii au preluat fabricile cu totul, fie le-au vândut pe nimic cu comisioane uriașe, fie, le-au transformat în fier vechi și au vândut terenul de sub ele. Cât despre resursele naturale, știți: un eldorado pentru fondatorii „capitalismului”!

După ce și-au scris pe o aripă „stânga” și pe cealaltă „dreapta” și au apucat la masa puterii, cu legea-n mână, hoțomăniile au mers șnur. Păstrat prin politizare, exact ca-n vremea PCR, pentru orice funcție, criteriul fundamental, de multe ori unicul, a rămas apartenența politică; plus relațiile democratice de cumetrie și afaceri dosnice. Cu rare excepții, nu competența profesională stabilește locul individului în ierarhia unității. În fiecare celulă economico-socială, angajații sunt fidelizați politic, dresați să facă voia șefului, să tacă indiferent ce văd, ce aud, și la ce iau parte. Privilegiile&huzurul pentru unii, supraviețuirea pentru cei captivi, marginalizați, și mai ales, asistați -formula cu care funcționează, ca un perpetuum mobil, mecanismul de corupere; evident, și la vot.

Dacă în fiecare din aceste incluziuni tăcute cu iz de mucegai comunist, dacă în fiecare din aceste mici românii sechestrate de personaje corupte în care bunul plac ține loc de lege, s-ar găsi unul, doi oameni, în stare să spargă omerta, să nu se lase corupți nici intimidați, să nu se teamă de reacțiile răzbunătoare care ar urma, miracolul schimbării s-ar produce firesc! Gândiți-vă ce suflu de aer proaspăt au adus „Flash-urile din sens opus” ale polițistului Godină! …și nu doar pentru breasla din care face parte! Spargeți tiparele obedienței, ale supunerii vinovate față de parveniții, hoții și ipocriții care pervertesc noile generații…  Ieșiți din lehamite și pasivitate, îndrăzniți!…

iunie 4, 2016 at 17:00 9 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 873,988 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alături de 2,268 de alți urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 873,988 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: