Martirii tranziției

Când OUG 13 antijustiție a d-lui ciordache-altă întrebare i s-a întors grajdanului-vârf de lance direct în freză, și el și mulți suporteri pesediști& aldiști i-au învinovățit pe proștii revoltați din stradă că nu-s toleranți, că n-au citit-o, sau, dac-au citit-o, n-au înțeles noblețea&umanismul demersului noii puteri. Senatorul Băsescu l-a dezavuat public atunci, v-amintiți, pe ministru!…  Și cum să nu se înfurie? Păi el ar fi făcut operă de artă din ordonanța aia, sau, mai bine, lege a grațierii! Ar fi betonat-o cu justificări imbatabile în stare să stoarcă lacrimi în piețele patriei și i-ar fi scutit pe toți cioflingarii și devalizatorii din tranziția spre raiul corupției, de eșecul penibil al prostului de Iordache.

Dar câte nu se pot face în numele toleranței și libertății? Ion Iliescu a sortit morții o mulțime de oameni, desigur, de dragul democrației. Pe urmă, ajuns președinte, și-a umplut de merite&privilegii, aghiotanții și, ca să-și marcheze victoria și să scape de mustrări (o, nu de conștiință ci de acuzele lui Cozma), a grațiat altă mulțime de prigoniți care, recunoscători, i-au dat votul. Voiculescu-Varanu s-a dovedit și el un suflet mare cerând respect pentru bobor, declarând că mai toți s-ar încadra în tot felul de delicte. plus că majoritatea, știa tot el, au fost ciripitori. Iar doamna Hossu-Longin a inclus în rândul martirilor din Memorialul durerii” și „sfinți ai tranziției”, cu bombo-Năstase cap de listă. Ce vremuri! Toți mega-eroii furăcioși ai tranziției îl ciuruiau pe incoruptibilul Băse, apărătorul statului de drept, reformatorul instituțiilor statului, începând cu justiția…

Faptele-s fapte, istoria le va consemna- chiar dacă ofensiva anti-corupție din mandatele lui ar fi fost politicianistă, deciziile lui erau pro-reformare. Fapte-s fapte și acum, când a devenit demolatorul acțiunilor președintelui de atunci. În fine, interesant e și detaliul că, după ce și-a lansat cu lăutari amendamentele care preiau OUG 13 „îmbunătățind-o” șmecherește, alți suporteri, cu aceeași structură, au aceeași reacție ca și ai lui Dragnea&comp. Fie-vă milă de sfinții tranziției, sunt oameni de bine, au muncit pe rupte ca să-și îndese niște milioane în conturi, să risipească legal resursele țării, să ne facă respectați în lume. E timpul pentru grațiere, a venit momentul zero al reconcilierii, să-i scoatem pe martiri din ghearele justiției, să-i încurajăm să continue…

22 Aprilie 2017 at 17:14 2 comentarii

Cad idoli

asaltați de omizile osanalelor
idoli hidoși, fără măști
atârnă de crengi scorojite

se prăbușesc cu zgomot
jeliți de pomi încovoiați
cu roade putrezite

măcar iluziile le țineau de cald
precum sulfuroase, miasmele pegrei
viermuind pe trunchiurile negre

bieți pomi neconsolați
se amăgesc mereu că au un rost
căinând câte un șmecher prost

îngrășat cu sentimente ieftine
udate cu lacrimi chioare
sărate, individual sau în grup, după gust

21 Aprilie 2017 at 12:20 2 comentarii

Învierea

Hristos a înviat!

…Ceva extraordinar s-a petrecut în zilele acelea, ceva exploziv, o erupţie de credinţă care i-a făcut pe toţi oamenii aceia deznădăjduiţi în noaptea care a urmat morţii Sale pe cruce să se schimbe  integral. Ceva ce i-a făcut să vorbească neîncetat despre toate acele lucruri şi nimic să nu-i sperie ori să-i oprească. Nici moartea! Ceva, adică întâlnirea lor cu Isus cel înviat. Nici o dovadă istorică, religioasă, arheologică -şi au apărut suficient de multe în cursul celor două milenii- mai cu seamă în ultimele câteva zeci de ani, nu e mai grăitoare decât schimbarea acelor oameni. Dumnezeu vestit atunci de Isus respectă într-atât libertatea oamenilor  încât îi lasă să aleagă. Ceva s-a petrecut în acele zile, ceva care a schimbat cursul lumii.

Gradina de hartie

Două tribunale, modele ale tuturor sistemelor juridice ale lumii, cel al castei sacre preoţeşti a Templului care a constatat „hula” faţă de Dumnezeu şi cel roman care a conchis că atitudinea lui Isus e un atentat la autoritatea Cezarului, l-au sortit morţii. Totuşi, constatarea nevinovăţiei sale însoţeşte procesul în toate etapele sale. O declară de patru ori Pilat, o afirmă şi Irod, apare, ca dezvăluire, în scrisoarea soţiei lui Pilat (Matei, 27, 19) o va mărturisi disperat, mai târziu şi Iuda vânzătorul, o spune şi tâlharul de pe cruce, şi sutaşul roman. În plus, mulţimea decepţionată de refuzul lui Hristos de a intra în lupta contra ocupantului roman îl vrea crucificat în locul zelotului Baraba. Pentru cine urcă pe Via Dolorosa, azi, e greu însă, să intre în atmosfera locului şi timpului din acea zi de Vineri a întunerecului căzut peste lume.

Isus murise. Doi oameni, dintre neştiuţii care crezuseră…

Vezi articol original 478 de cuvinte mai mult

16 Aprilie 2017 at 05:54 9 comentarii

Creștinismul, la izvoare

Ne-am obișnuit să considerăm creștinătatea ca fiind exclusiv legată de Europa și de zonele europenizate din lume, tratând știrile, ajunse întâmplător la urechile noastre, despre uciderea creștinilor din locuri îndepărtate geografic, străine de credința&tradițiile noastre creștine. Asta deși, numărul martirilor  din rândul comunităților creștine din Orientul Mijlociu și Africa crește de la un an la altul, mai cu seamă înainte de marile sărbători creștine, cum s-a întâmplat, nu demult, în Egipt. aici

Nu tocmai impresionați de atrocitățile de acolo, tot mai frecvente în ultimii ani, puțini creștini europeni, atât din occident cât și din estul Europei și din Rusia par interesați să știe că drumul creștinismului nu-și are temelia în bisericile din Europa, ci în Orient, că, anterior islamului, acolo s-a împământenit o puternică tradiție arabă creștină care s-a întins din Orientul Apropiat până în Spania. Chiar prima scriere arabă este opera mediului creștin din Siria, conform vestigiilor găsite în biserica din Zebd la sud-est de Alep. De aici, scrierea va ajunge, prin comunități creștine, în Bahrein și Golful Persic. „Cea mai mare parte a musulmanilor nu sunt arabi, aceștia reprezentând practic numai 17% din totalul lor. Cele mai mari state musulmane nu sunt cele arabe ci India, Indonezia, Pakistanul și Bangladeșul. () Marele număr de creștini arabi, moștenitori în secolul al IV-lea ai prozeliților arabi de care aflăm din „Faptele Apostolilor”, demonstrează că nu putem identifica religia cu națiunea. și că arabicitatea nu indică o rasă sau o religie, ci o cultură, o istorie și un destin comun”. (Un articol interesant despre parcursul și specificul creștinismului arab aici  )

Cu un sentiment identitar puternic, trăind în izolare, în refugii muntoase pentru a se apăra de ostilitatea mediului islamic, micro-comunitățile arab-creștine rezistă în fața prigoanei islamice demonstrând forța credinței chiar la izvoarele ei. Având o poziție specială în relația cu religiile monoteiste, iudaică și musulmană, în pofida situației lor, creștinii arabi contribuie la reînnoirea conștiinței misionare a creștinătății.

14 Aprilie 2017 at 20:19 Lasă un comentariu

Ideologii vs. valori fundamentale

Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită și eșec.” J.F. Revel

Îi deplâng pe cei care, neimunizați de cumplita experiență totalitară, intră total, cu mintea și cu sufletul, în universul ideologic, de orice fel ar fi el (fie exprimând aspirațiile deformatoare ale unor forțe politice în luptă pentru putere, fie exprimând gândirea deformată a unei societăți care aspiră la un viitor utopic – adică ideologia care conservă marxismul). Lăsându-și la ușă valorile perene, fundamentale (dacă le au) ca să îmbrace uniformele obedienței politice, devin pur și simplu, prizonieri.

Deși ideologiile s-au epuizat în bună parte pe parcursul secolului trecut, încearcă să se înstăpânească modificând forme și conținuturi, cu precădere în aceeași zonă estică a Europei unde conștiința&gândirea deformate de utopia comunistă sunt mai vulnerabile. Aici, cred, e o cauză serioasă a fragilizării politice a continentului, după experiențele tragice ale celor două conflagrații în care falsa știință a ideilor, apărută ca reacție empirică anti-teologică (cu nimic mai înălțătoare decât prizonieratul în dogmele ei inchizitoriale) la sfârșit de secol XVIII, și-a demonstrat natura. Revenirea în forță folosind, ca instrumente sau arme, doctrinele din subordine, pune probleme grave lumii noastre, dat fiind că detronarea ideologiilor concurente, a acestor științe&conștiințe false, poate deschide ușa unor noi forme de totalitarism marxist. Rău cu rău, mai rău fără rău. Un cerc vicios care pare să nu aibe ieșire.

Ideologiile și utopiile n-o să dispară. și nici lupta dintre ele. Oamenii nu se pot dispensa de explicații, oricât de false, despre ce petrece în lumea plină de crize și conflicte și nici de planuri irealizabile, de iluzii ori promisiuni; cu cât ideologiile își supun mai categoric doctrinele, cu atât propaganda e mai ofensivă și gradul de obediență a celor ținuți în lesă e mai mare. Afirmarea ideologiei, de orice fel, fiind dependentă de existența unor dușmani, reali sau inventați, reacția la contestare e, de regulă, violentă (verbal sau fizic). Prin urmare, motorul e ura (de grup, de clasă etc), ura &propaganda fiind incompatibile cu credința creștină, singura opreliște la răul în care e prinsă lumea. Faptul că după experimentul interzicerii în comunism, creștinismul e reevaluat ca bun de folosință politică (doctrinar-ideologică) e cu atâta mai dezamăgitor.

Subordonarea conținutului valoric fundamental formelor ideologic-doctrinare înseamnă falsificare sau anihilare. Când forma domină fondul, tot ce gândim, spunem și facem ajunge sub semnul deformării.

Revolta socială în curs poate fi considerată rezistența conștiințelor.

6 Aprilie 2017 at 18:17 4 comentarii

De unde atâția oameni de tinichea?

Wonderland a căzut,
se anunță la știri
o armată de tinichele a ocupat povestea
Alice a fugit
ultima dată a fost văzută într-un grup de emigranți
pe puntea Titanicului
și, mai de curând, în OZ
când se dădea drept Dorothy
Pălărierul era cât pe ce s-o creadă deși crescuse,
păluga,
de nu mai încăpea în altă istorie
Leul murise de inimă rea
iar Dorothy a dispărut
poate o fi fost luată de ultimul uragan
sau a înghițit-o Balena albastră
se gândi Pălărierul
dar cine să m-ajute?
Sperietoarea?… e moartă de spaimă
la 112 sună mereu ocupat
și Vrăjitorul e acuzat de evaziune fiscală

Nora Damian, „Spirală”, editura „Excelsior Art”, Timișoara, 2016

 

3 Aprilie 2017 at 10:36 2 comentarii

În zilele mohorâte

bâjbâi după o ieșire
caut un petec de senin
mă strecor printre anotimpuri
sau, dacă am noroc,
mă urc, din mers
într-o dimineață prietenoasă
gonim împreună pe drumuri vechi
mâncăm mere căzute în iarbă
prin locuri uitate
un cățel de pripas se ține după noi
fuioare de fum cu arome de fructe
se destramă în jur
gospodarii își curăță grădinile
de uscături
gângănii ne cercetează curioase
fluturi veseli ne prind în dansul lor colorat
iute destrămat de ploaie

28 Martie 2017 at 17:57 4 comentarii

Articole mai vechi


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 883,786 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.291 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 883,786 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: