Trufe și flori

a dat în floare
pomul lăudat
pregătiți sacii
aveai dreptate, mamă
virtute moartă
e modestia

de la o vreme
neștiind de păcatul trufiei
trufele din grădina mea
se visează flori de măr

23 Ianuarie 2017 at 16:36 Lasă un comentariu

Malchimie

încearcă periodic, unii
să-și anexeze
tabloul elementelor
cu o cheie universală
să-l devasteze în draci
cu un hei-rup
să elimine
ce nu le convine

elementele nobile-
în primul rând
prea mult tolerate
cu toți electronii lor

în lumea noastră-
șuieră vântul urii
– noblețea e inutilă
dacă nu încape într-o armă
comună
de folosință elementară
dacă nu declanșează
o răsturnare crepusculară

urme de arsenic
pete de boală veche
pe trupul descărnat al naturii

elemente grele
zac sub coloane
aurul- grămezi
de transformat în plumb
sub zăpezi

18 Ianuarie 2017 at 18:23 4 comentarii

„Pune o oală pe foc, c-am aflat un iepure într-un loc”…

Mă oprisem la titlul ăsta cu intenția de a scrie câte ceva despre cum au călcat pe greblă cei care și-au asigurat victoria înfierând, incendiar, „neputințele tehnocraților”, în timp ce-și frecau mâinile bucuroși că vor avea de pe urma celor boicotați tot anul, puhoi de miliarde de împărțit chibzuit, pentru a-și betona puterea pe termen lung. inclusiv bancnote de lipit pe fruntea lăutarilor și de aruncat pofticioșilor nuntași. (documentul oficial despre „neputințele și tunurile tehnocraților”, aici  )

Prefer, totuși, să scriu despre altceva, despre niște întâmplări reale (parabole, s-ar putea spune) privind bucuriile și nefericirile unor candidați la fonduri europene din vremea când colaboram, mai întâi cu o fundație, apoi cu un grup de firme, la întocmirea unor cereri de finanțare destinate unor proiecte sociale. Procedura de lucru începea cu documentare pe teren, discuții cu prezumptivul beneficiar, consultări, întocmirea dosarului cu acte. După specificul locului și oamenilor cu care trebuia să lucrăm, aveam mereu parte de surprize; plăcute sau neplăcute, totdeauna interesante, însă, mai ales în cazul proiectelor pentru integrarea socială a romilor.

La primăria de la Cetatea de Baltă, unde primarul se gândise să construiască, cu bani europeni, o fabrică de cărămidă care să asigure locuri de muncă romilor, secretara era cât pe ce să ne răstoarne ceștile de cafea în poală, după ce a înțeles că și ea urma să fie parte activă în proiect. iar pe primar (un june bine intenționat care se exprima cu mare greutate) – să-l ia la bătaie de față cu noi. doar nu ne imaginam c-o să ne dea vreo informație, vreo hârtie din primărie! să se facă de rușine, să râdă oamenii de ea c-a ajuns să muncească în folosul țiganilor? „păcat c-ați făcut atâta drum”…

Am pus „X”,  pe cererea bietului primar și am făcut cale întoarsă. În fața cocioabelor mizere de la ieșirea din sat, câțiva țigănuși voioși hrăneau niște căței de pripas…

Alt proiect, pentru apă&canalizare la Nocrich, aproape de Sibiu. Mai bine de jumătate din populație, romi. primar rom (nu l-am văzut, nu l-am auzit pe tot parcursul muncii la proiect). Cheile primăriei, în mâna unui secretar vârstnic, care, la rândul lui, le lăsase unui consilier de la „partida romilor”. „Luați ce vă trebuie”. Ce să iei? Doar dosarele, cu totul! O săptămână am scotocit, filă cu filă, în varza aia, până am dat de hârțoagele necesare. N-au binevoit să vină după ele, cel puțin în lunile cât am lucrat acolo.

Cu două zile înainte de data limită la care trebuiau depuse proiectele, ne-am pomenit cu primarul de la Cetatea de Baltă, însoțit de un concetățean mustăcios, cu pălărie neagră. „țigan cu conștiință”, se prezentă singur, în timp ce, cu un aer victorios, primarul scotea din servietă teancul de hârtii. toate semnate și parafate.

Nu mai era timp, din nefericire, pentru un proiect laborios care, odată terminat, urma să treacă și prin niște filtre. În schimb, proiectul pentru Nocrich a primit avizul de finanțare (am aflat mai târziu, după ce încheiasem colaborarea). Nicio bucurie pentru primar! Săracu, făcuse crize de furie când aflase că, în loc să intre în sertarul lui, bănetul fusese dirijat direct la firmele care lucrau la rețeaua de apă și canalizare.

14 Ianuarie 2017 at 17:14 14 comentarii

Dormi liniștit, guvernul lucrează pentru tine

Prosperitate fără înmulțirea resurselor nu se poate. S-au prins de oportunitatea asta super-capitalistă, din primul moment, toți cei care și-au însușit constant resursele nației devenind peste noapte elita politico-economică a statului, prin speculații, corupție și furt, în mare măsură cu ajutorul legilor făcute tot de ei; relaționarea cu cetățenii fiind de la stăpân la serv, „susțineți-ne ca să vă dăm”, contrară celei democratic- oneste „susțineți-ne ca să vă susținem munca creatoare, unica sursă de prosperitate socială”. Cum, însă, obișnuința generează a doua natură, am ajuns să considerăm normală politica lipsită de morală. Da, știm, politica-i curvă și politicienii nu-s absolvenți de pension! altfel spus, în numele interesului național tot mai mulți creștini acceptă orice…  Nu-i de mirare că,  în decembrie, votanții, majoritatea dintre ei, au preferat niște stăpâni atotputernici care să-i omenească cu câte ceva, așa cum le-au promis. Un rezultat care dovedește că, în loc să fi evoluat spre o masă socială responsabilă, matură, doritoare de reforme și justiție, am regresat spre o zonă de acceptare a compromisului înșelător. Cu toate astea, nu un guvern cu miniștri aleși pe criteriul obedienței și afilierii la rețele de corupție transpartinică e cel mai straniu aspect, ci faptul că ștacheta a coborât la nivelul în care răul reacțional rezonează cu criteriile unei mase substanțiale de alegători; ceea ce presupune că politicienii practicanți n-o să mai fie nevoiți să fure voturi.

…Și totuși, în ciuda titlului ironic, un singur an de guvernare responsabilă și onestă, deși insuficientă, a demonstrat ce uriașă schimbare în bine s-ar produce prin politici întoarse spre motivarea implicării cetățenilor! E adevărat, ceva de neconceput pentru feudalismul politic autohton, dar, în același timp, un test care a relevat filonul cetățenesc liber de machiavelismele degradante, motivate partinic sau doctrinar. De fapt, mai mult decât un test! Sabotată din plin, partinic, orientarea politic-civică a tehnocraților spre realizarea condițiilor indispensabile unei societăți participative, creatoare de resurse în toate domeniile, capabilă să protejeze segmentele defavorizate economic, fără obișnuita greblare de foloase dosnice, a produs neîndoielnic, semințele necesare unei culturi politice de care avem mare nevoie.

6 Ianuarie 2017 at 08:23 17 comentarii

Seara de ajun

Să ne amintim de prospețimea zăpezii, de fulgii care se topeau pe obrajii noștri îmbujorați la săniuș, de căldura de acasă!… Să regăsim Crăciunul din copilărie, emoția din noaptea sfântă, plină de lumină și iubire! Să ne regăsim bucuria cu care primeam daruri și, mai ales, dăruiam bucurie.
Crăciun fericit!

24 Decembrie 2016 at 12:15 17 comentarii

Viața în roz

ce rozuri, roiuri
chicoteli, râsete, hohote în neștire
veselia înspumează întreaga fire
dulceața curge, curge din carafe
învoalte scroafe prin tuberoze
gânguresc și prin garoafe
a șprei de roze duhnește în văgăuni
odicolonul mustește în canale
ning, ning, petale într-una ning
zbenghie suge lumea din țâța rozalie
asta da, viață
fără urmă de pelin
măcar de-un cocktail
la bursa neagră
o picătură de venin

din volumul Spirală, Nora Damian, Editura Excelsior Art, 2016

21 Decembrie 2016 at 11:55 12 comentarii

Soluții mereu mai imorale până la integritatea totală

Cu doar doi ani în urmă, debăsificarea lansată ca „politică altfel” de la cel mai înalt nivel  se anunța o strategie învingătoare, dacă nu pentru țară, măcar pentru noua garnitură a puterii. Astfel, din noiembrie 2014, foștii useliști împreună cu fanii lui Iohannis se înghesuiau să măture ultimul obstacol în calea viitorului luminos al țării. Îngroparea definitivă a politicii băsiste fiind aproape certă în contextul problemelor cu justiția și a antipatiei publice față de nelipsita Udrea. Politică eșuată, cu nimic „mai altfel”, însă, decât decioloșizarea, trasă parcă la xeroxul lui Ponta, care i-a urmat în 2016! O contrareacție politicianistă de joasă speță care confirmă că politica autohtonă are predilecție nu pentru atitudini de tip win-win pentru societate ci pentru lose-lose.

Ca într-un remake după infernalul front anti-băsist, și la fel de prost, pe noul front anti- cioloșist au muncit stahanovist (spre folosul cui?) PSD&sateliții ca și PMP&fanii băsiști, televizii noroioase, site-uri slinoase, trolli și voluntari ale căror pasiuni  ideologic-doctrinare s-au acutizat până  la nivel psihopatic. Pe fondul creșterii acțiunilor PNL ca partid iohannist, debăsificatorii prezidențiali, însă, n-au apucat să încheie epopeea JosBăsescu că s-au trezit sub masă. Cum și premierul Cioloș a nimerit în capcană lăsându-se folosit de amorala grupare penelistă, PMP-ul uneperizat beton (genială imoralitate și aia) se și vedea pe cai mari fără să ia seama că Dragnea mustăcea deja mulțumit, știind din experiența tovarășilor că încăierarea adversarilor îi pune pe tavă victoria. Inamic public, țintă de calomnii și glume proaste, Cioloș nu reacționează politicianist, rezistă, lucrează până-n ultimul moment. PMP-ul trage în el cu armament ales din inepuizabilul arsenal pesedist și obține un zdrobitor 5%. Victorie a la Pirus! Și ca politica să fie cum a fost și mai mult de-atât, dihonia trebuia să intre, crivăț, și în USR. Grandios final! Nu degeaba politrucii s-au distrat creștinește aruncând bombe „Soroș” în societatea civilă! Cât timp societatea civilă, nepolitizată, e marginalizată, intimidată  cu atacuri de tip securist, băieții pot să-și facă în voie jocurile murdare.

Susținătorii valorilor indispensabile unei societăți sănătoase și, implicit, a celor pe care-i consideră, cu argumente faptice, nu iluzorii, capabili să le realizeze la un moment dat, sunt total diferiți de fani. Primii au gândire critică, ceilalți, care susțin necondiționat diverse personaje, nu! Predominanța fanilor e simptomul unei societăți civile imature, vulnerabile la manipulare. Un lider adevărat nu duce războaie egoiste, n-are nevoie de fani ca să-l tămâieze în temple politice, ci de susținători critici și raționali ai binelui public. De altfel, chiar fanatismul dizgrațios al fanilor e una din cauzele principale ale diminuării simpatiei și încrederii într-un reper politic. Așadar, e greu de apreciat acum ce șanse are societatea pentru a evolua în asemenea condiții.

V-amintiți cu câtă silă a fost înghițită soluția imorală, pentru binele nației, de cooptare la putere a varanului, ulterior și cu Copos vicepremier într-un guvern Boc? Ei bine, așii politicăriei de tarabă și jurnaliștii loializați pavlovian în curtea unui jupân sau a altuia, dar cât se poate de agresivi cu cei care băteau la poarta politicii, încă nu-și dăduseră seama atunci, ce ravagii se pot face cu un jeton Soroș aruncat în focul alegerilor!

Cu toții am înghițit broaște destule în timp cât să ne dăm seama de toxicitatea lor. Mă despart de orice simpatie politică în momentul în care devin evidente semnele de politicianism; când liderul slujitor al celor pentru care și-a asumat responsabilitatea se transformă în idolul slujit necondiționat de fani. Rămâne, desigur, calculul. Atât.

18 Decembrie 2016 at 11:58 14 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,339 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.248 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,339 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: