În derivă

Există diferențe semnificative între revoluțiile clasice din secolele XIX ȘI XX prin care națiunile au intrat în perioada modernă și cele de la sfârșitul mileniului trecut care au răsturnat comunismul pentru a reveni la regimuri democratice, diferențe care pot explica, cred, de ce postmodernismul în care ne aflăm pare să nu afle ieșire la drum drept. În toată istoria lumii revoluțiile împotriva dictaturilor n-au fost produse de dictatori pentru a se reinstaura, tot ei, la cârma unor „regimuri democratice” decât la finele veacului trecut; dictatura din România lui Ceaușescu fiind opera colectivă a nomenklaturii comunist-securiste care prin „revoluția” din 89 s-a reinstalat democratic și, posibil, definitiv, într-un regim „capitalist” de ocupație și rapt. Cu unele nuanțe, cam la fel stau lucrurile și în țările din jurul nostru. Cât timp facem parte dintr-o Uniune cu democrație normală, avem măcar asigurarea unui sprijin instituțional care să împiedice capturarea ireversibilă a puterii în stat de către acești „revoluționari- restauratori” și risipirea totală a resurselor țării. E și motivul pentru care raptocrații proteicului USL ar ieși pe brânci din UE ca să-și salveze furăciunile de justiție și să reinstaureze tirania.

Nici Europa nu se va întoarce în secolele XVIII, XIX, dinaintea revoluțiilor, expansiunii coloniale și instalării regimurilor democratice moderne. Cea mai mare greșeală a UE ar fi să nu vadă că dacă uniunea sovietică nu se mai poate reface oricât ar ukrainiza Putin zone altădată aflate pe harta imperiului, Europa poate fi însă, putinizată. adică destrămată și împinsă în raza de influență rusească cu efecte nefaste pentru viitor.

Dacă politrucilor autohtoni iubitori de Putin și sătui de Europa și de legile ei de pe urma cărora niște gangsteri notorii îmbogățiți politic ar putea nu doar să intre la bulău ci, mai grav, să-și vadă confiscate averile, Brexitul le produce o mare satisfacție, gândirea schizoidă a siteurilor de dreptaci extremiști e de-a dreptul ciudată; zic asta fiindcă pe de o parte acolo se denunță putinismul stângii și slăbiciunile reale ale elitei politice a UE, pe de alta, se propagă obsesiile războinice ale extremiștilor europeni sponsorizați de Moscova. Astfel naivilor li se inoculează sistematic ura caracteristică formațiunilor extremiștilor, atât de stânga cât și de dreapta – UKIP (Anglia) sau NPD (Germania) Frontul Național -Le Pen (Franța) Jobbik, (Ungaria) etc – față de fugarii din zonele morții, odată cu spaima terorizantă față de toți musulmanii de oriunde și de orice fel. Pentru cei care nu știu sau care au uitat, ura și teama terorizantă sunt ingredientele de bază prin care a triumfat totalitarismul și prin care ar putea reveni sub înfățișări seducătoare pentru cei ușor de manipulat, condițiile fiind pe ici pe colo, favorabile.

Globalizarea fiind ireversibilă, înmulțirea nucleelor conflictuale extrem naționaliste pe fondul acestui proces obiectiv generat de finanțosfera potentă a planetei nu e o realitate tocmai pașnică; plus perspectiva unui nou val de crize economice și interminabilul război din orientul mijlociu. Totuși, probabilitatea nu e fatalitate cât timp permite soluții alternative. Dacă UE rezistă unor desprinderi inevitabile, de luat în calcul și asta, ar putea scăpa de toate aceste fantasme și ar deveni mai puternică.

iunie 24, 2016 at 15:51 17 comentarii

Războiul obsesiilor ideologice

Cu excepția deceniului în care cuplul Băsescu Boc a pornit o serie de reforme de dreapta cu ajutorul unui PDL ținut în lesă (după 2012 atacate de coaliția uselistă inclusiv cu aportul „onestului” PDL) dreapta n-a existat după 89. Nici stânga n-a existat. A existat și există doar putregaiul uselist care joacă dublu rol. Pe fondul  ăsta incert politic se desfășoară un  război virtual de comedie absurdă între o stângă și o dreaptă inexistente dar care ar putea să apară dacă gărzile care păzesc imperiul uselist n-ar lua toate măsurile ca un asemenea coșmar să nu fie posibil. În schimb, activiștii golului muncesc fără răgaz și roadele se văd: cei din stânga defrișează orice plăntuță de pe dreapta, iar cei din extrema opusă otrăvesc orice izvor de pe stânga. Iar când ambele atacă invocând ideologii din manual, parcă ia foc o groapă de gunoi.

Agitatorii (in)voluntari sunt mereu în căutare de vinovați. Și cine caută, găsește. Iar dacă nu găsește, își imaginează. Cam asta e munca lor politico-ideologică de activiști mărginași care nu construiesc nimic util. Fie de stânga fie de dreapta, abstracțiile ideologice nu acționează critic și creativ ci întrețin un război inutil negându-se reciproc cu ură grea din rădăcina celei de clasă moștenită din comunism; o reminiscență comunistă (re)activă caracteristică celulelor de activiști cu gândire plată de tipar totalitarist care-și împing instinctual dușmanii în tipare pentru a-i duce în derizoriu.

Atitudine tipică celor care nu fac nimic dar nici nu-i lasă pe alții să facă. De pildă, odată cu apariția USB, taberele beligerante de pe stânga și de pe dreapta și-au revendicat noul dușman și au sărit să-l demoleze cu tot ce au găsit. Unde n-au mai găsit, și-au imaginat. Războaiele ideologice obsesive salvează constant useleul și ruinează țara. Ideologilor extremiști nu le-ar prii un climat echilibrat democratic; și-ar pierde rostul.

 

iunie 8, 2016 at 09:27 17 comentarii

Miracole accesibile

Documentarul „Bogota Change, Astra Film Festival 2011”) povesteşte, în 53 de minute, istoria unui miracol: renaşterea capitalei Columbiei, un oraş cu 4 milioane de locuitori ajuns pe ultima treaptă de degradare, o capitală care figura pe primele locuri în toate topurile la criminalitate, trafic de droguri, corupţie generalizată. Asumându-şi misiunea de a transforma oraşul în momentul cel mai critic al existenţei lui, doi oameni, Antanas Mockus şi Enrique Penalosa, doi candidaţi independenţi ajunşi primari prin campanii nefinanţate, unul după celălalt, reuşesc în câţiva ani, începând din 1994, acest lucru (deja pare un miracol, nu-i aşa?) „Este povestea a doua personaje, a doua viziuni si a unei spectaculoase renasteri urbane. Niciuna din parti nu ar fi putut exista fara cealalta. Este si povestea unei Cenusarese a capitalelor sudamericane, mutilata de violenta, saracie, trafic infernal si haos urbanistic, transformata, aproape peste noapte, intr-o Printesa, inca modesta, ce-i drept, a bicicletelor, a parcurilor, a bibliotecilor si, mai ales, a sperantei„.

Gradina de hartie

„O oportunitate de a descoperi lumea şi, într-un fel, chiar pe noi înşine”, am răspuns  (cam „standard”,  mi se păruse) unei reporteriţe de la radio care ne chestiona ce anume ne atrage la AFF  (Asta se-ntâmpla miercuri, în pauza dintre două documentare – „Un film fain” şi „Nebunia Facebook”.) Ajuns la a douăzecea ediţie, AstraFilmFest cu cele 150 de pelicule selecţionate din 70 de ţări, pune „sub lupă” nu numai România ci aspecte din cele mai semnificative ale lumii în care trăim. Structurat pe secţiuni, festivalul cuprinde filme realizate „pe viu”, cu tematică extrem de diversă. E aproape o regulă,  mai cu seamă la filmele de succes, ca autorii să transpună pe peliculă experienţe de viaţă urmărite pe parcursul a ani de zile din care, nu odată, fac parte şi ei înşişi. La actuala ediţie, de un interes uriaş, văd, se bucură segmentul filmelor „eco”. Pe fondul asaltului pentru resurse…

View original post 298 more words

iunie 7, 2016 at 19:03 Lasă un comentariu

Spargeți tiparele!

Privatizat sau nu, comunismul funcționează în fiecare domeniu și în fiecare instituție. Dacă înainte oamenii plecau, în mod normal, de la lucru, cu „mostre” din produsele muncii lor (diverse piese, hârtie igienică, săpun, perdele, vase, cristale, cămăși din lotul de export, etc.) – după, șefii au preluat fabricile cu totul, fie le-au vândut pe nimic cu comisioane uriașe, fie, le-au transformat în fier vechi și au vândut terenul de sub ele. Cât despre resursele naturale, știți: un eldorado pentru fondatorii „capitalismului”!

După ce și-au scris pe o aripă „stânga” și pe cealaltă „dreapta” și au apucat la masa puterii, cu legea-n mână, hoțomăniile au mers șnur. Păstrat prin politizare, exact ca-n vremea PCR, pentru orice funcție, criteriul fundamental, de multe ori unicul, a rămas apartenența politică; plus relațiile democratice de cumetrie și afaceri dosnice. Cu rare excepții, nu competența profesională stabilește locul individului în ierarhia unității. În fiecare celulă economico-socială, angajații sunt fidelizați politic, dresați să facă voia șefului, să tacă indiferent ce văd, ce aud, și la ce iau parte. Privilegiile&huzurul pentru unii, supraviețuirea pentru cei captivi, marginalizați, și mai ales, asistați -formula cu care funcționează, ca un perpetuum mobil, mecanismul de corupere; evident, și la vot.

Dacă în fiecare din aceste incluziuni tăcute cu iz de mucegai comunist, dacă în fiecare din aceste mici românii sechestrate de personaje corupte în care bunul plac ține loc de lege, s-ar găsi unul, doi oameni, în stare să spargă omerta, să nu se lase corupți nici intimidați, să nu se teamă de reacțiile răzbunătoare care ar urma, miracolul schimbării s-ar produce firesc! Gândiți-vă ce suflu de aer proaspăt au adus „Flash-urile din sens opus” ale polițistului Godină! …și nu doar pentru breasla din care face parte! Spargeți tiparele obedienței, ale supunerii vinovate față de parveniții, hoții și ipocriții care pervertesc noile generații…  Ieșiți din lehamite și pasivitate, îndrăzniți!…

iunie 4, 2016 at 17:00 9 comentarii

Diluări și devieri

În chestiuni de importanța sănătății publice, a pune semnul întrebării asupra celor care se încumetă să facă investigații într-un moment cheie, induce cel puțin o confuzie de planuri. Pe de o parte, date certe și documente incontestabile fără care nu se poate asana mocirla în care băltește de ani de zile sistemul național de sănătate, de cealaltă, eventualele motive de agendă ascunsă pe care, presupun unii, le-ar avea cei care fac aceste dezvăluiri. A contesta realitățile tenebroase scoase, documentat, la iveală, invocând interese presupus ascunse ale  investigatorilor e ca și cum te-ai împotrivi salvării unor semeni dintr-un incendiu, motivând că salvatorul le cam bea și nu-l suportă vecinii. Decredibilizarea mesagerilor, actanților, a investigatorilor, într-un moment vizibil crucial e o metodă uzuală. Unii o folosesc conștient, alții se lasă amăgiți.

Dedesubturile politice, rezolvările de conturi de pe piața farmaceutică nu trebuie desigur trecute cu vederea,  cu două condiții: să fie concret și corect documentate și să nu ecraneze planul principal al momentului, al malignității demonstrate a sistemului  medical. O intervenție care mută accentul pe presupusele interese ale investigatorilor, în acest caz, echivalează cu o încercare de neutralizare (sau diluare). Devierea în alt plan poate fi socotită, privind în ansamblu situația, din perspectiva nevoilor vitale ale cetățenilor, o capcană din arsenalul politizării; o infecție nocosomială social-politică cronică care nu face decât să pună piedici oricărei încercări de eradicare.

 

mai 27, 2016 at 13:44 13 comentarii

Asediul căpușelor

Între 1994 şi 2005 „Universitar Farma”, firma lui Virgil Condrea funcționa în Spitalul Universitar condus de Sorin Oprescu. Spitalul plătea facturile pentru utilităţi şi acoperea 20% din cheltuielile de producţie și încasa 20 la sută din profit. După 2005, firma s-a transformat în Hexi Pharma şi a fost preluată de fiul lui Virgil Condrea. De atunci au început să curgă şi contractele cu spitale din toata ţara.

În 2012 Sorin Oprescu e votat masiv de „poporul pesedist” al capitalei și ajunge primar general în ciuda dovezilor evidente ale falsificării listelor sale cu susținători și a promisiunii fantasmagorice cu șoseaua suspendată, ca mod tipic d-lui de a-și lua în balon votanții- știind cât îi duce mintea. Încurajat de amoralitatea alegătorilor săi, Sorin Oprescu se dedică matrapazlâcurilor, e prins cu ceva șpăgi, nici măcar dintre cele mai serioase, și ajunge la zdup. Proaspăt eliberat, vine la Antena 3 în siajul d-nei Firea ajutând-o să-și facă campanie în aceeași notă falsă, mizând, de-acum tradițional, pe amoralitatea, pe lipsa valorilor civic-democratice, a electoratului pesedist. Tragic e că nu-și dau seama, cei mulți dintre ei, câte drame legate de viață și sănătate ar fi evitat dacă destinul lor de cetățeni n-ar depinde, de atâția ani, de aceste căpușe politice și de rețelele corupției pe care o amplifică cu susținerea lor în fiecare zi. Dan Condrea dispare (convenabil!) într-un accident rutier cu multe elemente nedescifrate, și deși românii, parte din ei, par a a-și da seama că au fost ținta (și mai sunt!) unui genocid insidios nu fac legătura acestei afaceri morbide, ca și a altora mai puțin spectaculoase, cu rolul cioporului de căpușe în nefericirea țării și nesiguranța în care ne ducem viața.

Cu toate operațiile estetic-politice prin care încearcă să se delimiteze, la nevoie, din rațiuni politicianiste, de PSD, cel mai eficient sprijin pentru partidul- matrice, generator absolut de corupție, a fost și rămâne însă, penelismul multilateral ramificat cu pretenții (ridicole) de liberalism. E destul să ne gândim la figurile reprezentative de peneliști din istoria politică recentă, de repetatele lor contorsiuni ideologic-partinice! De la Patriciu la Tăriceanu, de la Norica Nicolai la Crin, de la Predoiu la Iohannis (primul președinte dat de penele, via Grivco) și de la Blaga la Gorghiu- n-au reușit să fie mai mult decât instrumente pesediste refolosibile, după situație. Toți s-au hrănesc și se vitaminizează cu furaje de la Gâdea Varanului, cu contribuții, mai mici ori mai mari, și din partea altor televizii furnizoare de medicamente contrafăcute politic care ne costă tot mai mult.

 

mai 24, 2016 at 11:12 23 comentarii

Proiecții constructive, proiecții distructive

Pe proiecția viitorului (de viață, de carieră personală sau al lucrării la care te angajezi) ca exercițiu psihologic util în activitățile de formare se bazează orice întreprindere (program sau proiect) prin care se vrea îmbunătățirea unei stări de lucruri. E vorba de un demers pozitiv și stimulativ menit să activeze energiile proactive. Exercițiul, care devine mod de acțiune în cazul leadershipului la orice nivel, se bazează pe analize (diagnoză &prognoză) și implică resursa numită voință. Activarea ei presupune nu doar o motivație superioară ci și calitatea și puterea oficială de a o face. Lipsa acestei „gene” din bagajul  de interese al unui lider în poziție de putere e o neșansă care poate deveni, într-o anumită conjunctură, o mare problemă pentru societate în funcție și de factorii de mediu. După ce am avut, vreme de un deceniu, un lider al schimbării care a înotat împotriva curentului (curentul fiind enorma masă opozantă de politicieni corupți cu rădăcini adânci în ogrăzile ceaușiste, plus ce s-a lipit de ea, voluntar și involuntar) curentul a răbufnit mai vijelios, încercând să șteargă imaginea celui care s-a angajat să schimbe starea de lucruri și să dărâme tot ce a deranjat-o pe parcurs.

Două sunt tehnicile de anihilare a „obstacolului” și a înfăptuirilor sale deranjante pentru curentul majoritar, ambele proiectând înlăturarea a tot ce s-a construit anterior. Nu vorbim de analizele critice (normale și necesare) ci de proiecțiile denaturate cu tehnici îndelung exersate. Mai întâi, raportarea la factorul de schimbare ca la un personaj ideal pentru a evidenția contrastul cu persoana reală care, oricât de dedicată misiunii asumate, nu poate fi scutită de greșeli, compromisuri și neîmpliniri. Scoase în evidență exclusiv, hiperbolizate paranoic și repetate obscen, generează acel gen de realitate virtuală otrăvită pe pofta multor indivizi dependenți de tratamentele toxice ale mediei, aparținători ai diverselor cercuri de interese; cu suport din partea vanitoșilor nevindecabili și a celor din specia oarbă a justițiarilor. În al doilea rând, exacerbarea diferenței dintre proiecția și calitatea schimbării realizate în condiții vitrege, de boicot și extremă ostilitate -și situația postfactum. De menționat că o construcție statală, chiar temeinic proiectată, nu e statică; neîntreținută în pas cu dinamica mediului politico-instituțional poate lesne fi înghițită de jungla corupției, cu consecințe iremediabile.

mai 17, 2016 at 11:34 7 comentarii

Articole mai vechi


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 872,300 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alături de 2,256 de alți urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 872,300 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,256 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: