Poveşti din biblioteca cu prieteni

25 august 2008 at 16:36 Lasă un comentariu

  • 1. Dulce Deea |  septembrie 26, 2009 at pm 15:31

    SABIA MARELUI SAMURAI

    E o poveste scrisă cu gândul la Elixi, care se înduioşează enorm citind şi recitind pagini din Shogun.

    A fost cândva demult, pe când Soarele prunc sugea încă la sânul Căii Lactee, un luptător care nu cunoştea frica. Se povesteşte despre el că aşa de neclintite îi erau hotărârile, încât strămuta norii cu un singur gest al capului. Era atât de puternic, încât umbla cu tălpile învelite în frunze de lotus, pentru a nu răni pământul. Şi aşa de adâncă îi era pacea inimii, că nimeni nu se socotea vrednic să i se ridice împotrivă.

    Nenumărate şi fără seamăn erau darurile sale, dar nu-i stătea în fire să se mândrească nicicum cu ele. Multe şi fără seamăn îi erau comorile pe care le împărţea mereu cu cei sărmani, însă pe măsură ce dăruia altora, îi sporeau, într-un fel tainic, de neînţeles pentru cei strâmţi la suflet şi fără dare de mână.

    Cea mai de preţ bogăţie a samuraiului, o să-l numim aşa, căci mult înainte să se ivească în Ţara Soarelui-Răsare casta de luptători Cerul îl înnobilase astfel pe viteazul nostru – cea mai de preţ bogăţie a lui, aşadar, nu erau nici nestematele, nici odăile palatului poleit cu aur, nici grădinile bete de miresme, nici veşmintele cusute cu fir de păianjen şi mătase purpurie.

    Cea mai de preţ comoară a samuraiului ceresc era colecţia sa de săbii. Una dintre acestea avea puterea ca la o simplă răsucire în aer să facă toate păsările pământului să izbucnească în cântec. Alta era bătută cu pietre scumpe şi atunci când era scoasă din teacă picta văzduhul în mii şi mii de curcubee. O alta îl înzestra pe cel care o mânuia cu darul elocinţei… O alta putea secera duşmanii, fără să le îngăduie nici să-l atingă pe stăpânul ei, darămite să-l rănească ori să-i curme viaţa…

    Şi totuşi la marele ospăţ la care fuseseră poftiţi cei mai de seamă regi şi prinţi, crai şi crăiese, samuraiul veni încins cu cea mai umilă sabie din colecţia sa.

    – Ce poate face sabia aceasta? se nedumeri cu glas tare o regină cam băgăcioasă. E atât de modestă, că nici nu-ţi dai seama unde se termină şi unde începe. Ai atâtea săbii cărora li s-a dus vestea în lume… de ce ai ales-o tocmai pe aceasta?

    În sala palatului se lăsă o linişte aşa de adâncă, încât ai fi putut auzi bătaia din aripi a unui fluture. Nimeni nu mai cutezase până atunci să ia în derâdere arma unui samurai. Răspunsul său ar fi putut fi scris cu sânge.

    Dar samuraiul surâse şi rosti cu blândeţe:
    – Această sabie este nepreţuită. Ea îmi cântă, pictează, face norii să danseze şi are puterea de înfăptui ceea ce înfăptuiesc toate celelalte săbii la un loc. Dar pe lângă minunatele daruri ale suratelor sale, ea are şi harul de a iubi fără măsură. Nu e făurită pentru luptă. Oricine o atinge se umple de dragoste. Ea este izvorul puterii mele. Este împărăteasa împărăteselor. De aceea ea îmi este stăpână şi eu o slujesc cu bucurie.

    – Dacă e făcută pentru iubire, de ce are tăişul ascuţit? vru să ştie regina cea iscoditoare.

    Aripile fluturelui bătură asurzitor. Samuraiul aşteptă o clipă să li se stingă ecoul şi spuse:
    – Pentru a despica de fiecare dată perdeaua de întuneric ce se coboară peste inimă şi nu-i îngăduie să simtă iubirea.

    Edit Comment

  • 2. Dulce Deea |  septembrie 26, 2009 at pm 15:36

    ŞI ÎNGERII ÎNVAŢĂ DESPRE OAMENI, NU-I AŞA?

    Învăţătorul scria concentrat la tabla albastru deschis. Auzi un chicotit dinspre norul înfoiat ca un curcan polar, scăpat printr-o minune de Thankgiving Day. Ridică ochii spre cer, da, orele se ţin în aer liber, aşa au convenit în paradisuri, şi ceru de la El să-l ajute cu un strop în plus de răbdare.

    Se-ntoarse apoi spre îngerul din spatele clasei. Nu fu nevoie să spună nimic. Şcolarul începu să-şi foşnească aripile, stânjenit de boacănă.

    – Am râs… îmi pare rău…
    Învăţătorul îl fixa în tăcere cu privirea.
    – De fapt nu-mi pare rău că am râs, aveţi dreptate… Îmi pare rău că am deranjat ora de Educaţie pământească…

    Învăţătorul îl privea fără să scoată niciun cuvânt.
    – Păi… m-a făcut să râd cuvântul ăsta nou… „răscruce”…
    Ochii îngerului supraveghetor peste toată şcolărimea cu aripi clipiră o secundă. „Doamne, miluieşte-mă cu încă un pic de răbdare…”
    – Adică mi s-a părut caraghios că oamenii se neliniştesc atunci când ajung la răscruce. Ştiţi… mi-am adus aminte cum se zice când cineva face şi răsface un lucru… sau când ceva sună şi răsună… Se repetă, aşa-i?

    – Aşa-i, spuse învăţătorul.
    – Şi atunci eu cred că oamenii nu mai trebuie să se îngrijoreze. Că doar li se aduce aminte că toate drumurile duc iar şi iar în cruce. Aşa-i?
    – Aşa-i, răsîncuviinţă învăţătorul, suflând uşor, cât să-i îndepărteze îngerului şcolar o scamă de nor care i se prinsese în păr.

    Edit Comment

  • 3. angel  |  septembrie 26, 2009 at pm 18:37

    Sunt un calator nesatul, chiar si acum cand altii se mai aduna ”pe la casele lor”. Ca si in gandire, am dorit si inca doresc sa VAD cu ochii mei ceea ce ma intereseaza.Cum timpul este nemilos si obligatiile multe, am facut o lista cu locurile pe care nu trebuie sa le ratez in viata aceasta. Tara soarelui rasare, cu samurai antici sau moderni, este singurul loc care mi-a scapat.China…se aseamana , dar sunt convinsa, e altceva. Poate ma binecuvanteaza Cel de sus si ajung totusi sa contemplez si eu o gradina cu ciresii in floare ..la ei acasa, sa merg la poalele lui Fudji si sa admir templele budiste, sa respir un aer plin de sentimentul de demnitate umana dus pana la absolut.Ca si o scoala de caligrafie.Ca si o scoala de gheise. Ca si o scoala de samurai…
    saionara, DD!
    PS imi plac mult povestile .

    Edit Comment

  • 4. noradamian |  septembrie 28, 2009 at pm 20:18

    dulce deea,

    inedite poveşti! Mă gândesc să postăm câte ceva de aici în weekend… Si mai asteptam asemenea surprize placute :)

    Edit Comment

  • 5. Dulce Deea |  septembrie 28, 2009 at pm 22:20

    Mă bucur că îţi plac istorioarele, Nora. Week-end-ul e timpul postărilor de acest soi? Nu ştiu prea bine dacă aici îşi aveau locul, din cum am desluşit eu prezentarea acestei secţiuni, aşa mi-am imaginat. Sunt încredinţată că tu ştii cel mai bine, aşa că îţi urmez sfatul… Şi mai am povestioareeeeeeee… :) :):)

    Edit Comment

  • 6. noradamian |  septembrie 28, 2009 at pm 22:21

    bine, Dulce Deea, aici le e locul :)

    Edit Comment

  • 7. Creanga  |  martie 23, 2010 at pm 17:02

    La cireşe

    A fost odată ca niciodată
    Un băiat cu gura lată
    Şi aveam cinci anişori
    Cu aluniţe în obrăjori
    Tare neastâmparat eram
    Locului nu prea stateam
    Lângă Ieşi la o matuşică
    Mă căţăram fără frică
    Cireşele mă îmbiau
    Ochii mari mi se făceau
    Crac subţire, eu cam greu
    Am chicat, şi văleleu
    In mâna stângă m-am dus
    Cred că nici nu am plans
    Ştiu că sora am întrebat
    De ce nu m-a prins imediat
    Ca un bolovan aterizat
    Mintea mi s-a scuturat
    Apoi mâlc am tăcut
    Chiar dacă rău a durut
    Am dormit pe la amiază
    Durerea era tot trează
    Pe-nserat la dispensar
    Cu ochi ca de felinar
    Umărul era dizlocat
    Salvarea au şi sunat
    Un hârb de TVeu
    La doi metri un rateu
    Pe drum a mai luat un moş
    Făr’ găină, făr’ cucoş
    În târg am ajuns la spital
    La faţă eram cam pal
    Mi-au pus repede o mască
    Cu mirosul ca de iască
    Cu mâna-n ghips m-am trezit
    Vai de mine! Ce-am păţit?
    Mai târziu am aflat
    Că de bisturiu am scăpat
    O asistentă draguţă
    Mă hrănea ca pe cocuţă
    Şi-am ajuns iară în sat
    Vremea bună de scăldat
    Mă scărpinam cu andreaua
    Nu-mi mai ajungea salteaua
    Mă foiam întreaga noapte
    Eram drac şi jumătate
    Tătucă s-a îndurat
    De strânsoare m-a eliberat
    Mâna era amorţită
    Nu indeajuns lipită
    Apoi la mine la Humulaţi
    Iaca ce-o să vă miraţi
    Mi-o făcut radiografie
    Şi-o zis: iărăşi mumie
    Cu mâna iar agaţată
    De o trecut vara toată
    La mine în cartier
    Eram tare pişicher
    Corcoduşe ori zărzărele
    Toate erau ale mele
    În orice copac mă urcam
    Cu fructe, ori doar castan
    Reputaţia mi-era pătată
    Ce maimuţă eram odată…
    Un an am stat cuminte
    Dar creanga-mi era in minte
    De gips repede-am uitat
    Apoi tusti, iar căţărat
    Si-acum dupa un sfert de veac
    Îs ăla de-o cazut din copac
    Şi-am încălecat pe-o roată
    Şi am zis povestea toată
    Şi-am încălecat pe-o cireaşă
    Şi v-am zis mare gugoaşă.

    PS
    Va rog prieteni povestiti!
    De cand aveati genunchii beliti

    Edit Comment

  • 8. noradamian |  martie 23, 2010 at pm 18:08

    Creanga, sal! Deci ai gasit locul Bine ai venit sub ciresi! :lol:
    Om veni si noi sa gustam, din cand in cand si sa ne mai spunem una, alta, din intamplarile copilariei.
    Gradinari, Crenguta va provoaca :)

    Edit Comment

  • 9. noradamian |  martie 23, 2010 at pm 19:55

    Crenguta, tu esti humulestean, bag seama! Si cu asemenea amintiri nu ma mir de loc ca semeni cu povestasul povestasilor de pe acolo. Patania ta imi aduce aminte de cea a fratanelui meu mai mic care, cu piciorul in ghips ( asta in urma unei ispravi asemanatoare cu a ta) dupa doua, trei zile sărea gardul :lol:

    Edit Comment

  • 10. orangeskorpion  |  martie 23, 2010 at pm 21:27

    salve, creanga,

    doar o pura intimplare m-a adus aici in chiosc…si iata am putut citi povestea haioasa a ciresarului nostru creanga

    :)

    felicitari,
    oricum de mult timp ma incinti cu versurile tale….

    Edit Comment

  • 11. Fini  |  martie 23, 2010 at pm 21:33

    Aici îmi erai, Ghiavole ?!
    Eu te caut “la scăldat” şi tu pudic stai în şireş !

    Edit Comment

  • 12. orangeskorpion  |  martie 23, 2010 at pm 21:33

    si pentru ca ne provoci iti povestesc si eu una:

    aveam vreo 10 ani. ma catarasem intr-un nuc mare, mare….eram sus in virfului nucului splendid, foarte infoiat si aromat….
    eu sus pe creanga adica pe craca
    :)

    culegeam nuci din alea necoapte in totalitate, le gunosti gustul, le cunosti culoarea aceea alba, delicata, neatinsa de absolut nimic si de nimeni pina la intrarea noastra, frageda dupa ce ii scoti cojita de pe miez……imi place f. mult gustul miezului de nuca de prin septembrie, cred…

    si cum stateam acolo in copac, iata ca ceva se rupe sub mine (craca, creanga) si pornesc vijelios “la vale” (cred ca eram la vreo 8-10 m inaltime)…ce mai? cadeam ca un mar copt …..printre craci si cind am crezut ca gata, cap spart, oase rupte, cearta de la tata si mama, in cadere pic direct pe craca de jos a copacului ……………….salvator de data asta!

    :)

    Edit Comment

  • 13. Fini  |  martie 23, 2010 at pm 21:40

    Ramule,

    semănaţi.
    Oare-ţi spune tot Ionică?
    Mie-mi pare rău pentru ce ai păţit, bietul de tine. :cry:

    Edit Comment

  • 14. noradamian |  martie 23, 2010 at pm 21:50

    fini, servus, vine ea si vremea scaldatului :)

    Edit Comment

  • 15. Fini  |  martie 23, 2010 at pm 21:53

    Ţ-ar plaşi, şturlubaticuli ?

    Edit Comment

  • 16. noradamian |  martie 23, 2010 at pm 21:53

    skorpion, servus, eu am cazut cam ca si tine dintr-un copac, nu stiu ce soi era, insa, am aterizat fara sa-mi rup nimic, direct in iarba, dar fara o bucatica de rochita! A ramas fluturând ca un steag de un ram… :)

    Edit Comment

  • 17. orangeskorpion  |  martie 23, 2010 at pm 21:57

    misto, nora!!!

    cine-i ramul, fini???

    iar fiica mea, cind avea vreo 3 anisori si-a rupt citeva oase din laba piciorului (ii cazuse o bucata de marmura din alea de pe sobele de teracota)…ne-am prins abia dupa vreo 3 zile cind incepuse sa schioapete…nu mai povestesc circul de la doctor…

    i-a fost pusa laba piciorului in ghips… si era absolut adorabila s-o vezi alergind ca un pui de pirat, bonc-bonc pe parchet se auzea piciorusul de ghips pina la genunchi….

    Edit Comment

  • 18. luminita  |  martie 23, 2010 at pm 22:06

    salut, Creanga !
    esti zbengos !
    ciresar de ciresar ,
    de-adevaratelea .

    Edit Comment

  • 19. dora |  martie 23, 2010 at pm 22:07

    Dulce Deea,

    un minunat elogiu adus iubirii,modestiei si pretuirii valorilor cele mai nobile. :lol:

    Edit Comment

  • 20. dora |  martie 23, 2010 at pm 22:08

    creanga,

    stiam eu ca ceva mister ti-a daruit un nickname atat de frumos! :)

    Edit Comment

  • 21. dora |  martie 23, 2010 at pm 22:09

    skorpi,

    si tu esti un povestac subtil! :)

    Edit Comment

  • 22. orangeskorpion  |  martie 23, 2010 at pm 22:11

    danke, Dora

    :)

    Edit Comment

  • 23. Fini  |  martie 24, 2010 at am 08:26

    Skorpi
    @ 17

    “cine-i ramul?” Cum cine? :roll:
    CREANGĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ.

    Edit Comment

  • 24. Creanga  |  martie 24, 2010 at am 09:01

    Hihi, bine ati mai povestit
    De copaci v-ati amintit
    Fini se pare c-a fost cuminte
    Sufla in ciorba fierbinte
    In copaci nu se urca
    De la baieti astepta
    Nora a scapat intreaga
    Poc, in picioare in iarba
    Dovada a ramas in copac
    Nu-i bucata de ciorap
    E o parte din rochita
    Aia buna de gradintza
    Skorpion e norocos
    Cade de sus in jos
    Pe-un crac gros a aterizat
    Speriat si zgariat
    Mainile negre de nuci
    Au fost bune, au fost dulci
    Dora are mare noroc
    Ciupercile-s langa plop
    Lumi sa stii ca sunt zbengos
    De la Ozunarea de Jos
    Nu-s Ionica, is Crengulin
    Dau din coada si beau vin
    Prieteni, va multumesc!
    La cirese va poftesc!

    Edit Comment

  • 25. noradamian |  aprilie 19, 2010 at pm 23:06

    Amintiri din Romanie!
    ( de la canadianul italianul Creangă, din Humuleştii Moldovei)

    A fost odată ca nişiodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. O fost odată Eu. Şi eram singur la parinti la mini in Humuliesti. Am învăţat sî mierg cătinel şî sî mă joc cu mâţâli di săreau ghemotoaci din eli. Atâtia năzbîtii mai făciam di multă papară luam. Am ascuns mâţa în vatra aprinsă, o înşeput sî alergi prin toata casa, mai sa o aprindî. Sî când am crescut mai mari, nu ştiu ce-mi căşună pe sireaca pupeză, cî toati ziua di lungî tot pupezia şi nu putiam eu dormi cât mă ţinea bostanul, şî o fur din scorburî. Am pitit-o în pod, şî a doua zi m-am pornit cu iea la iarmaroc. Acolo m-o pîcîlit un moş, sfarrr a zburat şî o scăpat. Şî m-am facut io marişel, toatî lumiea ierea a mia. Am ajuns la Bocoreşti, sî inveţ a buchisi. În prima zî la şcoală, un colieg mă îintriabî ai ai pod. Aouellueo am sfeclit-o, de bună seama cî o bagat de siamă cî mi-s di pi la ţiară. Uiti măi bîlbăitule, ai, ai di tini, sunt ieu di la ţarî şî am pod, darî nu mai ie acopirit cu stuf ci cu tablî. Ăi să vezi şi s-o mai rîs aşei mitişi de mini, di atunci o înşeput să îmi zică sîrma, nu ştiu ieu di şi, poati pentru cî avieam părul bălai ca o liţă. Ei mă intrebau dacî am cieva di pui in urechi să asculţi muzici, dar draşii să-i pieptini, şini o auizit la noi di aşa cieva. Fiind baiet in vacanta, in Blegia am cutreierat, la cules de cireşe. Mama lor de blegi cî aveau mai multe masline, şi tari amari mai ereau. Acolo era aşa mumos, mari şi apă săratî. Aveau pi un dial nişte ruini de acu mii de ani, pacropole li zijeau. Ce draci sî vezi acolo, nişte cataroaie, şî bordeiul lu mămuca era mai bun. Şi am venit eu în tara, aşa de visător, că poate facem şi noi o mare blejealî la noi. Dar cand am ajuns acasă, blejeala mi s-o blejit, nea Moromete ara cu boul, toata lumea era nervoasî şi tristă, pupezili prin tvei si ziarei toatî ziuliuca de lungî si bălacăreau.
    Şi am mai vazut şi alti ţări, că nu am deşte la manî sî li număr. Am ajuns şi in Ceaina, acolo am crapat orez pentru trei veieţi, di ierea să imi plesneasca pipota. Şî am văzut şei mai a dracu comunişti, cu facultăţi particulare şi cu Macratoiul peste tot.
    Am terminat cu ghini şi şcola, amu vorbesc mai bine, se mai simte acşentul, dar doar di la distanţă. Si am incieput ucenicia, toată ziua dadeam cu bîta in apă. Într-o zi, am prins pe unul la furat. Cand alergam dupa el, o mai venit si alţi coloraţi, si mi-o tabacit fundul bini, mi-o azvârlit un pumn în ochi de nu am mai văzut bini două zile. Panî la urmî bostanaria s-o vîndut, eu care nu ştiu multa carte o vindeam pe 50 de lei, dar un prieten de aluia cu ouă de Cornu a cumpărat-o pe 50 de bani, din care iţi puteai lua o garsonieră şi face o televiziune, în care să apară ce e mai senzaţional în ţărişoară asta miorticî. Nu o închis ăia bostănaria, dar eu mi-am luat lumea in cap, am pus traista în baţ şi am tulit-o din ţară. Uite acum am ajuns la Italia, lucrez la un nene, toata ziulica de lunga fac scaune. Aici e belisim, nu ca te beleşte careva, dar aşa se zice pe aici la mumos. Oamenii te saluta pe strada, îţi zâmbesc. De fapt zambeau, pana unu mai_lat si mai intunecat a facut nebunii pe acolo la Italia. Dar eu nu am avut probleme, tot scaune fac, au italienii târtiţa mare şi le rup în draci. Acu ,ajung la finalul povestirii mele, trebuia sa merg eu sa votez, şi fără să îmi dau seama am aflat că sunt beat, dar eu nu beau, deci se elimina, ca ma prostituez, nici asta nu se pune. Mai rămîne ţigan, mă uit în oglindă, nimic, măi sa fie, atunci poate fac unele lucruri ţigănesti, băi mama lor de scaune, astea trebuie să fie. Păi ce vina am eu, că italianul îmi spune cum să le fac, ca nu le fac pentru mine. Şi uite că am ajuns şi ţigan, nu că ar fi ruşine, în alte ţări oamenii sunt toleranţi, adică erau până s-a umplut şi aici paharul. Oricum mi se pare normal, ne-au trimis aştia acum 2000 de ani, beţivi, prostituate şi ţigani, uite că acum le trimitem şi noi înapoi, cu dobîndă, înzecit că suntem creştini acum.

    Edit Comment

  • 26. orangeskorpion  |  aprilie 19, 2010 at pm 23:12

    nora, ai vrut

    sa spui de la italianul creanga????

    eu asa am inteles

    foarte misto scrisa povestioara
    :)

    Edit Comment

  • 27. noradamian |  aprilie 19, 2010 at pm 23:16

    italianul Creanga?… Stai sa nu ma zăpăcesc! Poate ne spune el exact pe unde-si duce veacul :)

    Edit Comment

  • 28. noradamian |  aprilie 19, 2010 at pm 23:17

    Da, se pare ca e Italia, o sa corectez! Da’ mie mi-a placut aia cu “Blegia” :lol:

    Edit Comment

  • 29. orangeskorpion  |  aprilie 19, 2010 at pm 23:17

    da, reciteste povestea, este italianul creanga si nu canadianul creanga,

    sper ca el sa spuna adevarul adevarat,
    :)

    noapte buna
    :)

    Edit Comment

  • 30. noradamian |  aprilie 19, 2010 at pm 23:18

    noapte buna, skorpion :)

    Edit Comment

  • 31. Creanga  |  aprilie 19, 2010 at pm 23:21

    Hihihihi, am sa va spun
    Dar abia pe la Craciun
    Oricum, juma e minsiuna
    Eram ratacit pe Luna
    :D :D :D

    Edit Comment

  • 32. noradamian |  aprilie 19, 2010 at pm 23:23

    crenguta, spiridusule, pana la Craciun o sa ne topim de curiozitate :lol:

    Edit Comment

  • 33. Fini  |  aprilie 22, 2010 at pm 23:17

    Salut Creangă !

    Di Craşiun ‘oi hi în prun !
    Zişi că nu mai eşti în ţară ?
    Pi tini ti chemî Pacală !

    Edit Comment

  • 34. Fini  |  aprilie 22, 2010 at pm 23:21

    Există şi continuare : “Păcală se întoarce”

    Edit Comment

  • 35. Creanga  |  aprilie 22, 2010 at pm 23:29

    Fini
    De fapt sunt Stan Patitul
    De magarii cam satul
    Intr-o zi ma voi intoarce
    Tara draga mult imi place
    De vrei tu, sunt si Pacala
    Frate bun cu Tandala
    Mai bine in sat destept
    Decat la oras repetent
    Hihihihi! in Humulesti
    Voi mai spune iar povesti
    Hatru am fost si voi fi
    In tara ori pe-alte campii

    Edit Comment

  • 36. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 15:18

    O-la-la-la-la!!!!!! :)

    Creanga,

    M-ai zapacit de tot!

    Esti blegian,italian

    orr , intreg humulestean?

    ca,zau, io numai i pot! :)

    Edit Comment

  • 37. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 15:37

    C reanga,crengulitza, :lol:

    Zici ca nu esti un hoinar,
    Ca de carte n-ai habar,
    ca te iei de corcoduse
    si asculti de dupa use……

    Canti,esti hatru si plantezi
    asa gradinar…sa tot visezi!

    Edit Comment

  • 38. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 15:56

    Edit Comment

  • 39. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 15:59

    Nu stiu de ce ti se potriveste romantza.

    Edit Comment

  • 40. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 16:05

    te poate aduce acasa de ori unde ai fi!

    Edit Comment

  • 41. Creanga  |  aprilie 23, 2010 at pm 17:29

    Dora,

    De la Cluj se arataaaaa
    Si in gradina Dora cantaaa
    Dupa ciuperci in padure umbla
    Printre copaci tot salta
    Si in poiana Dora cantaaa
    De dor uneori mai plangea
    Noi incercam sa te ajutam
    Umarul nost iti oferam

    Merci,se potriveste la fix.

    Edit Comment

  • 42. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 21:35

    Creanga,Creanga! M-ai pus pe ganduri cu amintirea poenitei.Cine esti tu cu adevarat?Mai precis sub ce nick comentai? Precis nu in versuri. :lol:

    Edit Comment

  • 43. dora |  aprilie 23, 2010 at pm 21:49

    Creanga,de acum gata!
    Sa vezi ce dura ma fac! :)

    Edit Comment

  • 44. Creanga  |  aprilie 23, 2010 at pm 22:07

    Dora,
    Daca poiana este ceea ce cred eu, adica Pastrasconiu, tot Creanga semnam, am facut si unele versuri, Maya, Tibi si Theophyl si-au adus aminte de mine.

    Ooo, spui ca te faci dura
    Te duci la cules de mura?
    Aaaa, eu sunt ce am fost mereu
    Un hatru glumet la greu

    Edit Comment

  • 45. dora |  aprilie 24, 2010 at pm 15:12

    Eu nu-mi amintesc de nikul Creanga in poenita.Si este imposibil sa nu te fi remarcat.

    Stii de ce au disparut clipurile de ieri?

    La mine apare un desert pustiu,
    Ce-o fi? – ca,io,nu stiu!
    Am hotarat sa va zdrobesc
    Cu un par ardelenesc
    Sa nu ma mai faceti miloasa
    Ca,de vreau,devin “scortoasa”. hi,hi,hi chiar crezi? :lol:

    Pe mai tarziu,nu voi uita sa zambesc si nici sa rad. :)

    Edit Comment

  • 46. angel  |  mai 9, 2010 at am 08:25

    Asa-mi trebuie, daca lipsesc!! Pierd lucruri atit de frumoase!
    @ Creanga-minunat esti, oriunde ai fi: Italia, Canda, “Blegia”-oricum, sa stii ca esti bine venit aici!(in blegia).Mi-ai adus aminte de copilaria -vacantele petrecute in Bucovina…
    @ Skorpy-minunat si tu, cu nucile tale dulci-amarui-dulceata de nuci verzi faceti???eu, da.si-mi si place…
    @ Nora, te-am “vazut” fara rochitza…
    Ma bucur ca azi am avut un pic de timp si am hoinarit cu voi impreuna-o zi buna, tututror

    Edit Comment

  • 47. orangeskorpion  |  mai 9, 2010 at am 08:28

    NEATA, Angel,

    nu facem dulceata de nuci, dar ne place sa mincam..
    :)

    Edit Comment

  • 48. angel  |  mai 9, 2010 at am 08:33

    ok-vedem cum va parvine o mostra..( eu tot nu am posibilitatea sa trimit “zimbete”..

    Edit Comment

  • 49. orangeskorpion  |  mai 9, 2010 at am 08:41

    angel,

    pentru zimbilici faci asa:

    intii doua puncte adica :

    si apoi o paranteza de inchidere adica )

    sper ca am reusit sa te fac sa intelegi

    :)

    Edit Comment

  • 50. angel  |  mai 9, 2010 at am 08:47

    merci, Skorpy! asta stiam: =)) dar nu stiu de ce nu “prinde” la mine..
    dar nu-i bai, voiam doar sa stiti de ce nu recurg la omuleti..

    Edit Comment

  • 51. angel  |  mai 9, 2010 at am 08:53

    :)

    Edit Comment

  • 52. noradamian |  mai 9, 2010 at pm 14:13

    Postat de Angel în “Biblioteca din chioşc”

    The Embassy of Romania in Greece,
    in collaboration with
    the Cultural Society Contemporary Balkania from Athens
    Request the pleasure to invite you
    on Monday the 10th of May at 19 o’clock
    at Kolonaki Square , 2, 4th Floor
    (Franco-Hellenic League)
    to celebrate the International Day of Europe
    via a round table about
    “The Balkans and the challenges of Modernity”
    Participants:
    Prof. Ion Bulei, historian, University of Bucharest (invited from Romania)
    Prof. Florin Marinescu, National Research Center, Athens
    Prof. Yannis Yannopoulos, University of Athens
    Prof. Ciprian Suciu, Aristotle University, Thessaloniki
    Phd. Gabriela Florea, University of Ioannina
    Presentation of the book “History of Romanians” by prof. Ion Bulei, translated in Greek by prof. Ciprian Suciu

    Da , lumea arde in jurul nostru! Da, e multa “tragedie greaca” in jurul nostru! Dar trebuie sa vedem viata in toata complexitatea ei, sa intelegem ca exista in oameni, mai ales in astfel de clipe, o enorma nevoie de frumos si bunatate. Frumosul il gasim , de exemplu, in poezie, muzica, dans. Bunatatea o gasim la oameni care inteleg sa ofere din ceea ce au, economic vorbind, celor ce au nevoi, celor uitati si parasiti de noi ceilalti. Un exemplu ar fi copiii cu probleme de intelegere, dintre care o parte sunt chiar uitati de propriile familii. Pentru ei, in Patra a fost infiintat in 2002, de oameni greu incercati de soarta si care au socotit ca salvarea lor va veni din oferta facuta unor oameni si mai incercati decit ei insisi: Fundatia Antonopoleio. Este o fundatie particulara, fara alt sprijin material decit ofertele mici ale unor particulari. In cadrul unei actiuni de strangere de fonduri a avut loc in Atena, La muzeul Benaki, ieri, 8/5/2010, o seara inchinata iubirii.

    “A fost o seara cu poezie de Tzeni Vlahioti interpretata de autoare, impreuna cu actorii Dimitris Petropoulos, Renos Haramabidis si Nikos Panagiotoudis, cu muzica interpretata de Ileana Cruceru la harpa si de Avgi Panaiotopoulou la flaut, cu dans interpretat de Avgi Panaiotopoulou. Titlul spectacolului: “Imn poeziei, muzicii si dansului”.Totul oferit auditoriului de catre artistii renumiti, absolute gratuit.
    Serata s-a desfasurat sub egida “UNESCO pentru arte, cuvant si stiinte din Grecia & uniunea elinismului”. Ma bucur ca a fost alaturi de eleni si un artist roman care a daruit copiilor greci cu probleme. Ma bucur ca au fost si spectatori romani care au facut efortul sa vina, sa ofere o suma modica si sa plece mai bogati cu o seara de frumos in suflet. Ma bucur ca am fost si eu acolo si ca impartasesc cu voi acum cele vazute.” (Angel)

    Edit Comment

  • 53. noradamian |  mai 9, 2010 at pm 14:22

    Multumesc, Angel :) gasesc admirabila nobletea si frumusetea spirituala a celor care, depasind urâciunile zilei, au dovedit iubire pentru cei mai defavorizati si nebagati in seama, în primul rând,pentru copiii abandonaţi Un gest firesc din partea unor oameni adevăraţi. Un imn dedicat culturii adevarate nascute din iubire si adevar.

    Edit Comment

  • 54. noradamian |  mai 9, 2010 at pm 14:23

    Angel, găsesc tare frumos şi gestul tau de a ne pune in tema cu aceste evenimente. :)

    Edit Comment

  • 55. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:21

    “Biblioteca din chioşc” – loc de refugiu.

    “Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauti câte una când nu maI ai nimic nou de citit.” Tudor Muşatescu
    “Mii de inimi şi minţi trăiesc în rafturile bibliotecii tale.” Tudor Arghezi

    Poveste muzicală.

    PESCUITORII DE PERLE
    Operă în trei acte (cinci tablouri). Muzica de Georges Bizet. Libretul de M. Carre şi E. Carmon.
    Premiera a avut loc la 30 septembrie 1863, la Teatrul Liric din Paris.

    Acţiunea se desfăşoară în antichitate, pe malurile insulei Ceylon.

    Zurga este ales şeful pescuitorilor de perle.
    După o îndelungată absenţă, Nadir se reîntoarce la tribul său pe care, cu ani în urmă, îl părăsise din cauza dragostei pentru frumoasa Leila pe care însă o iubea şi bunul său prieten Zurga. Cei doi tineri se regăsesc cu bucurie, reînnodând legământul de prietenie.
    În persoana necunoscutei preotese ce înalţă rugi şi cântece menite a îndupleca zeii să ocrotească viaţa plină de primejdii a pescuitorilor de perle, Zurga şi Nadir o recunosc pe Leila, renunţând la ea din cauza jurământului de castitate rostit în faţa altarului pentru a îndupleca apele oceanului. Tânăra nu-şi poate înăbuşi puternicul sentiment de dragoste pentru Nadir. Surprinsă de către preotul Nurabad, Leila ştia că acesta va cere pedeapsa cu moartea pentru sacrilegiul înfăptuit de Nadir şi de ea.
    Dar, datorită unui colier, Zurga recunoaşte în Leila pe copila care, de mult, îi salvase viaţa. Cu preţul propriei sale vieţi, Zurga va salva la rândul lui dragostea Leilei şi a lui Nadir.

    Depănând povestea pescuitorului George Bizet, într-o clipă de graţie, compune una din cele mai frumoase arii de operă: “Je crois entendre encore”

    Je crois entendre encore
    Caché sous les palmiers
    Sa voix tendre et sonore
    Comme un chant de ramiers.
    Oh nuit enchanteresse
    Divin ravissement
    Oh souvenir charmant,
    Folle ivresse, doux rêve!

    Aux clartés des étoiles
    Je crois encor la voir
    Entr’ouvrir ses longs voiles
    Aux vents tièdes du soir.
    Oh nuit enchanteresse
    Divin ravissement
    Oh souvenir charmant
    Folle ivresse, doux rêve!

    Charmant Souvenir!
    Charmant Souvenir!

    Edit Comment

  • 56. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:23

    Voci de poveste povestesc:

    Edit Comment

  • 57. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:24

    Edit Comment

  • 58. skorpion  |  iulie 23, 2010 at pm 22:24

    una din cele mai frumoase arii este chiar asta prezentata de tine , fini, mai sus…

    multumesc!

    si cum tu stii ca eu am un fix cu Ion Piso, please ecoute:

    Edit Comment

  • 59. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:25

    Edit Comment

  • 60. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:26

    Edit Comment

  • 61. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:27

    Edit Comment

  • 62. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:30

    Voce caldă,vibrantă, emoţionantă.

    Edit Comment

  • 63. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:32

    Edit Comment

  • 64. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:34

    Voi povesti şi mâine. :)

    Edit Comment

  • 65. skorpion  |  iulie 23, 2010 at pm 22:35

    fini,

    ascult toate versiunile…

    parca imi place putin kraus, trec acum la alagna..

    Edit Comment

  • 66. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:39

    Skorpi, :) :) :)

    am crezut că fac EU surpriza.
    Eşti formidabil. Surpriza şi o mare bucurie mi-ai făcut-o TU şi-ţi mulţumesc din suflet.

    Edit Comment

  • 67. skorpion  |  iulie 23, 2010 at pm 22:43

    fini,

    cum adica eu, skorpion, am facut surpriza???

    surpriza totala iti apartine tie cu acest “Je crois entendre encore ” un regal pur si simplu, mai ales in seara asta dupa ce am vazut haznaua din viata politica si sociala…

    postarea ta este o veritabila oaza !
    danke…

    dar pot sa-ti marturisesc, ca datorita faptului ca Je crois entendre encore a lui Piso mi-a fost sadit in suflet cind aveam doar 20 de ani,

    ramin loial lui !?

    :)

    Edit Comment

  • 68. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:50

    Skorpi,

    Mi-e drag Villazon, dar când e vorba de aria asta mă alătur ţie.

    Edit Comment

  • 69. skorpion  |  iulie 23, 2010 at pm 22:56

    danke,
    :)

    Edit Comment

  • 70. Fini  |  iulie 23, 2010 at pm 22:58

    Vom Herzen gern ! :)

    Edit Comment

  • 71. clemycali  |  iulie 23, 2010 at pm 23:39

    @fini, ce surpriza :)

    Edit Comment

  • 72. clemycali  |  iulie 23, 2010 at pm 23:49

    @fini, buna ideea asta cu inregistrarile si comparatiile intre tenori. Plus, se vede cat de plina de capcane este aria asta. Cred, in opinia mea, pana acum ierarhia mea este urmatoarea:
    1.Piso
    2.Kraus
    3.Gedda
    4.Villazon
    5.Alagna. Alagna de nerecunoscut vocal in inregistrarea asta. Cu falsete ingrozitoare si o voce constransa la maxim. Parca il ascultam pe Rockwell Blake.

    Edit Comment

  • 73. Fini  |  iulie 24, 2010 at am 02:07

    Clemy, :)

    mă bucur că ai venit. Am hoinărit puţin.
    Am postat clipurile în ordinea imprimării lor. Nu îndrăznesc să fac o clasificare.

    Edit Comment

  • 74. clemycali  |  iulie 24, 2010 at am 02:54

    @fini, clasificarile sunt intotdeauna personale. Dar ideea ta este foarte buna. Putem sa continuam si sa punem si alte clipuri cu arii celebre in interpretari diverse. Daca esti de acord putem incerca maine cu “Una furtiva lacrima” din Elixirul dragostei de Donnizetti.

    Edit Comment

  • 75. Fini  |  iulie 24, 2010 at am 07:57

    Clemy,

    când am “o temă” obişnuiesc să o dau în mai multe interpretări, cred că e bine. E foarte bine spus mâine, astăzi voi continua cu Bizet privit din afara operei.
    Tu te duci la culcare acuşi, deci, VISE FRUMOASE !

    Edit Comment

  • 76. skorpion  |  iulie 24, 2010 at am 09:32

    waoo, clemy

    ma bucur extraordinar de mult ca si pentru tine Ion Piso este pe primul loc.

    avind o cultura muzicala mult mai redusa ca fini sau ca tine nu am indraznit sa fac aprecierile tale despre ceilalti, dar am avut aceeasi senzatie la unii …

    Edit Comment

  • 77. clemycali  |  iulie 24, 2010 at am 10:21

    Sunt inca treaza din pacate. Ma chinuie o durere de spate infioratoare. Si cum nu indraznesc sa iau prea multe calmante trebuie sa fiu relativ stoica.
    @nora, buna ideea ta.
    @skorpion, am mai spus asta. In aria din “Pescuitorii de perle” Piso da clasa tuturor, inclusiv lui Kraus: voce cu un timbru minunat, tehnica absolut perfecta. Despre Alagna nu mai vorbesc ca mi se face rau. E unul din preferatii mei totusi. Iar aria a facut parte dintr-un concert dedicat unui secol de muzica franceza. Ascultandu-l mi-au trecut anumite ganduri prin cap. Poate ca am sa le si scriu la un moment dat.

    Edit Comment

  • 78. skorpion  |  iulie 24, 2010 at am 10:24

    clemy,

    – ai vrut sa scrii fini in loc de nora, nu??
    fini este cu ideea;

    – imi pare rau ca nu te simti bine; cit mai putine pastile, insa.

    – scrie-ti gindurile legate de alagna, ar fi interesant pentru mine sa le citesc….

    take care

    acum citeam articolul tau din copac
    bun!

    Edit Comment

  • 79. clemycali  |  iulie 24, 2010 at am 10:32

    @skorpy, da, fini voiam sa spun. Iar cu pastilele o iau incet. Calmantele americane sunt oricum mai puternice decat cele romanesti. Mersi si ptr complimentele legate de cele ce am scris la copac.
    Acum despre Alagna. Ma gandeam ascultandu-l in Gluck, Cimarosa si alti compozitori francezi mai putin cunoscuti si mai putin pusi in scena: ce pacat ca un talent imens, o voce foarte buna s-au irosit intr-un repertoriu mult prea greu. de ce o fi trebuit sa cante Alagna Radames, si Carlo, si Manrico si nu a ramas intr-un repertoriu care parca a fost scris ptr vocea lui. Si in acelasi timp mi-a trecut prin minte ca JDF ar fi perfect ptr repertoriul francez romantic, i compris Gluck, Cimarosa, Mayerbeer, Boldieu, Adam, Haynes ptr ca este un repertoriu in care nu este necesara o voce extrem de voluminoasa ci tehnica si eleganta.

    Edit Comment

  • 80. skorpion  |  iulie 24, 2010 at am 10:45

    clemy,

    multumesc,

    interesante

    Edit Comment

  • 81. skorpion  |  iulie 24, 2010 at am 10:51

    am comentat ceva dar nu a iesit

    Edit Comment

  • 82. dora  |  iulie 24, 2010 at pm 19:41

    Aici erati?

    De ce v-ati ascuns oare?

    E supraincarcat site-ul gradinii?

    Trebuie sa va marturisesc ca si mie imi place mult Ion Piso,fost prim solist la opera din Cluj.

    Edit Comment

  • 83. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 20:43

    Buna seara biblioteca din gradina :)
    @dora, salut. Si eu am descoperit ieri ca lumea s-a adapostit aici. Si am o stima deosebita ptr Ioan Piso. Un mare artist.

    Edit Comment

  • 84. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:32

    Am promis ieri o poveste muzicala si din universul misterios oriental al Pescuitorilor de perle trecem la lumea dulce amaruie a operelor comice ale lui Gaetano Donisetti, mai precis la Elixirul Dragostei.
    Intitulata o melodrama giocosa (jucausa), Elixirul dragostei a avut premiera in 1832 la Milano si este o opera in doua acte compusa pe un libret de Felice Romani care s-a inspirat din libretul unei opere franceze mai vechi, intitulata “Le philtre”.
    Actiunea se petrece intr-un sat unde asistam la dragostea lui Nemorino, un taran sarac si analfabet, ptr Adina o fata bogata, unica stiitoare de carte din sat. Iar Adina, sigura pe farmecul ei, il tachineaza pe bietul Nemorino. La cererea taranilor, Adina le spune povestea de dragoste a lui Tristan si Isolda dar si a magicului filtru de amor pe care cei doi il beau. Ptr naivul si indragostitul fara speranta Nemorino obtinerea unei astfel de potiuni magice devine solutia ptr a obtine dragostea Adinei.
    Linistea satului este intrerupta de doua evenimente: sosirea unui regiment condus de sergentul Belcore, impozant si afemeiat dar care atrage imediat atentia Adinei, si a doctorului ambulant Dulcamara, specialist in vanzarea a tot soiul de medicamente magice.
    Nemorino, convins ca Dulcamara il poate ajuta, il intreaba daca are cumva printe medicamentele lui si filtrul magic din povestea lui Tristan. Iar Dulcamara, dupa ce il asigura ca poseda acest filtru magic, ii da bietului indrogostit o simpla sticla de vin de Bordeaux pe post de potiune magica. Dar Dulcamara ii atrage atentia lui Nemorino ca efectul elixirului se va simti de abia a doua zi. Nerebdator insa, nemorino bea toata sticla si, in consecinta, se chercheleste si capata o noua atitudine fata de Adina. Suparata de atitudinea indiferenta a lui Nemorino, Adina, grabeste propria casatorie cu Belcore ptr a doua zi, fapt ce il aduce la disperare pe bietul Nemorino care crede ca are nevoie de mai mult elixir ptr a castiga inima Adinei.
    Dar nu are bani. Intre timp, Belcore are la randul lui motive de suparare: Adina amana semnarea contractului de casatorie si sergentul suspecteaza ca logodnica lui nu este chiar insensibila fata de Nemorino. Dar intalnindu-l pe Nemorino care e disperat si are nevoie de bani, ii propune acestuia sa se inroleze in armata si va primi si un mic avans financiar. Nemorino accepta pe loc spre bucuria lui Belcore care spera ca a scapat de un rival.
    Intre timp toti satenii vorbesc de moartea unchiului lui Nemorino care i-a lasat acestuiao avere considerabila. Iar fetele satului ii dau acum o atentie deosebita tanarului. Adina nu intelege noua atitudine a acestuia.
    Intre timp doctorul ii povesteste Adinei despre tanarul naiv caruia i-a vandut o sticla de vin pe post de potiune de dragoste. Adina isi da seama ca Nemorino o iubeste cu adevarat, se caieste ca l-a respins si jura sa ii recastige dragostea.
    Adina si Dulcamara pleaca iar Nemorino ramane singur si se gandeste la lacrima pe care a vazut-o in ochii Adinei si este convins ca de fapt fata il iubeste cu adevarat.
    Adina apare si isi afirma intr-un tarziu dragostea ptr Nemorino si implora iertare ptr toate tachinarile l-a care l-a supus.
    Cei doi tineri se pregatesc de nunta, Belcore se consoleaza cu gandul ca Adina nu este singura femeie de pe lume iar Dulcamara vede in noua intorsatura a evenimentelor o noua sursa de venituri.
    Aria cea mai cunoscuta a operei “Una furtiva lacrima”, a fost o aditie de ultim moment a lui Donizetti. Folclorist avant la lettre, Donizetti auzise o melodie trista cantata de un taran la oboi si asteptase un moment prielnic ptr a o transforma intr-oarie. Iar povestea tanarului naiv si indragostit i s-a parut propice. Felice Romani, probabil unul din cei mai buni libretisti italieni ai epocii, s-a opus categoric acestei idei pe motivul ca aria intrerupe firul actiunii. Dar Donizetti a prevalat si “Una furtiva lacrima” ramane una din cele mai populare arii de tenor a tuturor timpurilor.

    Edit Comment

  • 85. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:34

    Edit Comment

  • 86. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:37

    Edit Comment

  • 87. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:38

    Edit Comment

  • 88. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:39

    Edit Comment

  • 89. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:40

    Edit Comment

  • 90. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:41

    Edit Comment

  • 91. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:43

    Edit Comment

  • 92. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 21:47

    Edit Comment

  • 93. skorpion  |  iulie 24, 2010 at pm 21:53

    salve,

    ascult…………..
    am ajuns la pavarotti

    :)

    Edit Comment

  • 94. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 22:02

    @skorpion, bravo :)

    Edit Comment

  • 95. skorpion  |  iulie 24, 2010 at pm 22:06

    clemy,

    chiar nu stiu pe cine sa aleg..

    faceti, tu si cu fini, un top???

    fiecare cu ce va place?!

    Edit Comment

  • 96. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 22:08

    Edit Comment

  • 97. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 22:11

    @skorpion, tare greu. In ultimul moment am adaugat si o inregistrare cu Giuseppe di Stefano.
    Daca ar fi sa fac un clasament, desi e greu de facut, ptr mine ierarhia ar fi urmatoarea:
    1.Pavarotti
    2.Di Stefano
    3.Kraus
    4.Florez
    5.Villazon

    Edit Comment

  • 98. skorpion  |  iulie 24, 2010 at pm 22:13

    clemy,

    la pavarotti m-am gindit si eu pentru primul loc..
    dar pe locul doi il puneam pe kraus

    Edit Comment

  • 99. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 22:17

    @skorpy, hai sa spunem ca pe locul doi, la egalitate sunt Kraus si Di Stefano. Cred ca ar fi cel mai potrivit. Sunt curioasa cum va arata clasamentul lui fini :)

    Edit Comment

  • 100. skorpion  |  iulie 24, 2010 at pm 22:21

    si eu astept aparitia si comentariul lui fini

    wo bist Du?

    :)

    Edit Comment

  • 101. skorpion  |  iulie 24, 2010 at pm 22:38

    clemy,

    gute Nacht!

    pardon, have a wonderful day!
    :)

    Edit Comment

  • 102. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:03

    Hier! :lol: Salve!

    Am aşteptat să văd ce aduce Clemy.
    Nu, eu nu voi face vreo clasificare. Caruso porneşte de pe ultima linie pentru că are prima imprimare – un paradox. Nu pot.

    Edit Comment

  • 103. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 23:06

    @fini, salut. Am promis si am adus. Pe Caruso nici eu nu am putut sa-l clasific.
    Si ma gandesc, sa vedem, poate maine facem un matineu cu Elixirul dragostei. Sa vedem, nu promit inca nimic.
    Acum sa vedem ce ai tu in traistuta :)

    Edit Comment

  • 104. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:10

    Să fac pe Şeherezada şi să-mi continui povestea . Aria se pare că avut un ecou destul de puternic în afara operei.

    Edit Comment

  • 105. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:11

    Edit Comment

  • 106. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:12

    Edit Comment

  • 107. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 23:16

    @fini, intr-adevar. :)

    Edit Comment

  • 108. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:16

    Edit Comment

  • 109. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:17

    Edit Comment

  • 110. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:18

    Edit Comment

  • 111. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:20

    Edit Comment

  • 112. clemycali  |  iulie 24, 2010 at pm 23:28

    Si uite ca merge si transformata in ritmuri de tango. Super. Asta chiar m-a lasat cu gura cascata.

    Edit Comment

  • 113. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:50

    Clemy,

    le reascult pentru a nu ştiu câta oară. Tocmai am ascultat clipul cu Hokusai. Hokusai cu Pescuitorul e clar că merge, culmea e că tangoul ca fond muzical nu supără.

    Edit Comment

  • 114. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:53

    Am găsit şi o piesă de jazz cu tema “pescuitorului”, dar mi s-a părut insinifiantă şi am renunţat.

    Edit Comment

  • 115. Fini  |  iulie 24, 2010 at pm 23:57

    l-am uitat pe “g” la insignifiantă :lol: Cred că sunt obosită. :cry:

    Edit Comment

  • 116. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 00:05

    Ascult în ultimul timp FLORIN NICULESCU – un nume în Europa.

    Edit Comment

  • 117. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 00:07

    Edit Comment

  • 118. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 00:09

    Edit Comment

  • 119. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 00:12

    Edit Comment

  • 120. clemycali  |  iulie 25, 2010 at am 00:27

    Nu stiam de el. Interesant. Merita ascultat cu atentie.

    Edit Comment

  • 121. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 01:20

    Clemy, e formidabil.

    http://www.onlinegallery.ro/stire/concert-florin-niculescu-la-muzeul-national-cotroceni-cu-prilejul-zilei-europei

    O zi frumoasă în continuare şi………………………………….
    NOAPTE BUNĂ tuturor :)

    Edit Comment

  • 122. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 01:25

    Edit Comment

  • 123. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 01:44

    Edit Comment

  • 124. Fini  |  iulie 25, 2010 at am 07:52

    Edit Comment

  • 125. skorpion  |  iulie 25, 2010 at am 09:06

    frumos, frumos, fini

    mi-a placut tare mult miriam stockley…

    :)

    Edit Comment

  • 126. skorpion  |  iulie 25, 2010 at am 09:10

    mi-au placut si Dalida si Leo Ferre…

    bietele fotografii, numai ele ramin….

    Edit Comment

  • 127. Fini  |  iulie 25, 2010 at pm 21:10

    Skorpi,
    @ 125

    dacă rămân………….

    Edit Comment

  • 128. skorpion  |  iulie 25, 2010 at pm 21:17

    corect,

    intr-o buna zi ………dispar si fotografiile, ai dreptate…

    noi pastram in familie fotografii vechi de peste 80 de ani
    :)

    Edit Comment

  • 129. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 20:29

    Buna seara si aici. Este cineva prin biblioteca?

    Edit Comment

  • 130. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 21:10

    te urmaresc si aici,
    :)

    Edit Comment

  • 131. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 21:33

    @salut skorpion. Liniste, liniste si in gradina si in biblioteca. Pana la urma e firesc. E vara, e cald, e vremea vacantelor :)

    Edit Comment

  • 132. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 21:35

    clemuy,
    in curind vei avea doua surprize, una +, si una –

    ai putintica rabdare,

    noi stam si pazim iasomiile dar o sa fie bine
    :)

    simti ce frumos miroase?

    pacat ca nu a venit si fini cu ceaiul
    :)

    Edit Comment

  • 133. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 21:40

    @skorpy eu sunt o fire rabdatoare dar acum m-ai facut curioasa. Hm, hm.

    Edit Comment

  • 134. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 21:53

    clemy,

    vreau ca surprizele sa apara de la sine, ok?

    +

    o dedicatie (voiam cu Ion Piso – excelenta amintire de pe disc, dar nu am gasit) asa ca please, for you:

    Edit Comment

  • 135. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 21:56

    bis cu Alagna

    :)

    Edit Comment

  • 136. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 21:58

    Edit Comment

  • 137. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:01

    Edit Comment

  • 138. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:02

    si totusi parca Ion Piso mi-a placut cel mai mult,
    asa imi spune memoria..
    mai sensibil, mai real, daca pot spune asa

    :)

    Edit Comment

  • 139. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:03

    @slorpy, ce surpriza. Sa ascultam deci Wherter.

    Edit Comment

  • 140. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:15

    @skorpion, interesanta selectie. Din cate imi amintesc eu Pavarotti nu a cantat niciodata rolul pe scena ci doar aria asta in cateva concerte. Am sa caut sa vad daca gasesc Wherter in interpretarea lui Alfredo Kraus, considerat de multi cel mai bun Wherter. Cand a murit Opera News i-a publicat fotografia pe coperta sub titlul “Adio domnului Wherter”.
    Dar din clipurile postate cel mai mult imi place Kaufman.

    Edit Comment

  • 141. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:18

    Edit Comment

  • 142. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:19

    clemy,

    daca vreodata vei ajunge sa asculti si versiunea Piso, sa-mi spui parerea ta.

    OK?

    Je crois entendre encore + Pourquoi me reveiller in interpretarea lui Piso au intrat definitiv in sufletul meu cind aveam vreo 19-20 de ani…

    Edit Comment

  • 143. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:24

    Edit Comment

  • 144. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:28

    @skorpy, daca am sa gasesc inregistrarile lui Piso asa am sa fac. Nu stiu daca inregistrarile lui sunt deja pe CD sau au ramas pe vechile discuri de vynil. Si nu ma indoiesc ca a fost un Wherter de exceptie judecand dupa inregistrarea ariei lui Nadir din Pescuitorii de perle.

    Edit Comment

  • 145. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:29

    Edit Comment

  • 146. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:30

    CLEMY,

    re. Krause,

    ce deduc eu ca un necunoscator, un diletant:
    executie perfecta, dar unde este sufletul??
    eu sufletul il caut in cintece…

    :)

    Edit Comment

  • 147. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:43

    @skorpy, este unul din reprosurile care i s-au adus intotdeauna lui Kraus: lipsa pasiunii. Asta insa nu l-a impiedicat sa fie unul din cei mai importanti tenori ai secolului trecut. Si de asta il admir atat de mult pe Florez. Aceeasi tehnica fenomenala si eleganta a frazarii ca si Kraus dar palpitand de pasiune. :)

    Edit Comment

  • 148. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:48

    clemy,

    tu spui pasiune,
    eu spun suflet,
    poate este acelasi lucru, nu???

    Edit Comment

  • 149. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:53

    Este acelasi lucru. Sunt sigura de asta. :)
    Si ma gandeam ca atunci cand revine lumea din concedii sa incep o programare cu alte opere. Ma gandeam la urmatoarea ordine: Cavaleria rusticana cu Alagan, Elixirul dragostei cu Ntrebko, Villazon, Nucci si d’Arcangelo, Barbierul din Sevilla cu Florez si Cenusareasa. De vazut daca lumea este de acord cu programul asta.

    Edit Comment

  • 150. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:55

    clemy,

    tu propui, eu doar accept…
    :)

    mai este o arie fenomenala, parca din Paiazze, finalul….
    poate o aduci intr-o zi, ca nu stiu s-o caut..
    melodia este fantastica…leoncavallo???
    dar nu sint sigur, poate ma fac de ris.

    Edit Comment

  • 151. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 22:56

    Edit Comment

  • 152. skorpion  |  iulie 26, 2010 at pm 22:59

    clemy,

    ascult asta si ma retrag,
    plantatia are nevoie de oameni odihniti

    :)

    gute Nacht,
    mi-a facut placere sa sporovaim ascultind muzica!

    Edit Comment

  • 153. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 23:02

    Edit Comment

  • 154. clemycali  |  iulie 26, 2010 at pm 23:11

    Edit Comment

  • 155. dora  |  iulie 27, 2010 at am 09:47

    Buna dimineata!

    S-o asteptam pe nora! Ea va revigora gradina.Am ramas un pic parasiti ….sa se intoarca mama.

    Mi-a placut transpunerea muzicii clasice in ritm de tango.

    Mi-e dor si mie de Ion Piso,daca aveti inregistrari si le puteti aduce aici mi-ati face si mie o mare bucurie.

    Mi-a placut mult Alfredo Krauss ,are un parfum inedit in voce. :)

    Edit Comment

  • 156. Băşcăliosul  |  iulie 27, 2010 at am 11:39

    Dora, salut!
    Măcar Piso ăsta, când cântă fluierând, merge drept… fără unghi. :smile:

    Edit Comment

  • 157. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:20

    Buna seara, buna seara. Asta seara in biblioteca se prezinta Cavaleria rusticana de Mascani.

    Edit Comment

  • 158. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:20

    Edit Comment

  • 159. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:22

    Edit Comment

  • 160. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:23

    Edit Comment

  • 161. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:24

    Edit Comment

  • 162. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:25

    Edit Comment

  • 163. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:27

    Edit Comment

  • 164. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:29

    Edit Comment

  • 165. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 21:31

    Edit Comment

  • 166. skorpion  |  iulie 27, 2010 at pm 21:48

    salve,

    clemy,

    I am listening,
    nice

    :)

    Edit Comment

  • 167. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 21:54

    Buna acustica in biblioteca şi inspirata alegerea pieselor.
    :lol:
    Seara buna dragilor,
    fini, clemy, dora, angel, skorpion, bascalosul, creanga,
    all!
    Inca n-am ragaz necesar pentru a ramane cat doresc, aici, am casa plina pana-n ultima decada din august, dar o sa ma descurc :)
    ma bucur tare mult ca v-ati simtit bine aici si sper sa reincep(em) cat de curand “plantatul” de postari noi.
    :)

    Edit Comment

  • 168. dora  |  iulie 27, 2010 at pm 21:56

    Buna seara!

    clemy,

    este opera mea favorita.O ascul del capo al fine.TKS. :lol:

    Edit Comment

  • 169. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 21:56

    clemy, am nimerit bine la “cavaleria rusticana”, energizanta si foarte melodioasa :)

    Edit Comment

  • 170. dora  |  iulie 27, 2010 at pm 21:57

    Bascaliosul,

    nu te lasi! Si stii ce?

    Bine faci! :lol:

    Edit Comment

  • 171. skorpion  |  iulie 27, 2010 at pm 21:57

    clemy,

    aparitia Norei este supriza +

    :-)

    Edit Comment

  • 172. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 22:00

    skorpion, dora, ne potrivim la gusturile muzicale, in general, clemy deja stie :)

    Edit Comment

  • 173. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 22:01

    skorpion, timpul trece tare iute :lol:

    Edit Comment

  • 174. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 22:01

    @nora, ce surpriza :) M-am gandit ca Cavaleria face bine iar Alagna nu a fost pana acum prezent in peregrinarile noastre muzicale. Maine, am sa prezint Paiate de Leoncavallo.
    @dora, ma bucur ca ti-am facut o surpriza. Si mie imi place Cavaleria.

    Edit Comment

  • 175. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 22:03

    clemy, am citit lista de propuneri muzicale gandita de tine pentru urmatoarele zile si sunt incantata :)

    Edit Comment

  • 176. skorpion  |  iulie 27, 2010 at pm 22:09

    salve, NORA, Noratchka

    :)

    Edit Comment

  • 177. clemycali  |  iulie 27, 2010 at pm 22:09

    @nora, incerc sa tin o balanta intre belcanto, verism si interpreti.

    Edit Comment

  • 178. dora  |  iulie 27, 2010 at pm 22:20

    Sara buna nora! Ne este tare dor de tine.

    Ai nimerit bine la Cavalerie….noi suntem amazoanele!

    Edit Comment

  • 179. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 22:21

    skorpion, :lol:

    Edit Comment

  • 180. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 22:21

    dora :lol:

    Edit Comment

  • 181. skorpion  |  iulie 27, 2010 at pm 22:50

    Nora,

    intra, cind ai timp, pe blogul lui badea dan
    (cazul turturica si Ir)

    noapte buna

    Edit Comment

  • 182. dora  |  iulie 27, 2010 at pm 23:09

    Am terminat de ascultat.

    O capodopera verista cu un intermezzo ce parca a strans intreaga duiosie a lumii. Cu un Alagna magnific.

    Voi avea somnul cel mai linistit cu toata drama pe care am audiat-o. :lol:

    Edit Comment

  • 183. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 23:14

    skorpion, danke!

    Am mult de recuperat :)

    Edit Comment

  • 184. noradamian |  iulie 27, 2010 at pm 23:16

    dora, skorpion,
    all,

    Noapte buna!

    :)

    clemy, o zi luminoasa si spor la trebi :)

    Edit Comment

  • 185. Băşcăliosul  |  iulie 27, 2010 at pm 23:50

    Nora,
    Bine ai venit ! (doar să tragi cu coada ochiului?)

    Edit Comment

  • 186. noradamian |  iulie 28, 2010 at am 11:29

    Bascaliosul, bine te-am gasit! Inainte de toate trebuie sa te felicit pentru serialul excelent de pe Politeia! :)

    Edit Comment

  • 187. noradamian |  iulie 28, 2010 at am 11:32

    Postare noua-n “infraverde” :)

    Edit Comment

  • 188. Doina Popescu |  august 23, 2010 at pm 20:36

    M-a trimis Creangă aici să-i văd commentul nr7, “La cireşe”.
    Uite că au mai căzut şi alţii din cireş! :P http://doinapopescu.wordpress.com/2010/01/21/dac-o-avea-zile-o-trai/

  • Poveşti adunate între septembrie 2009 şi august,23 2010

Entry filed under: 7301634.

Tunelul tranziţiei în renovare.(2) Cine e cu noi şi cine împotrivă?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.682 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.682 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: