De la regiment la comunitate. Topuri şi ierarhii.(1)

28 septembrie 2008 at 15:20 Lasă un comentariu

Vă plac concursurile?
Imaginaţi-vă doar câteva.
Unul de…tricotat!?
Sau altul, de ce nu, de stat în cap!
Poate un concurs naţional de mâncat sarmale?
La concurenţă cu unul, să zicem…de mâzgălit artistic zidurile?
Lista rămâne foarte deschisă ca şi societatea în care trăim.
Aşa că hai să mai facem un pas şi să ne exprimăm, de data asta cu seriozitate, opinia.
Să hotărâm cine merită să poarte coroniţa. Cine merită să se bucure de afecţiunea şi sprijinul naţiei.
Dar şi de felicitările din partea juriului. Şi, implicit, a presei. Cine, cine, cine! Cine e?
…Cel mai genial actor?
…Cea mai cheală cîntăreaţă?
…Cel mai şmecher afacerist?…
…Cei mai?…Cele mai?…
Să recunoaştem. Concursurile, topurile condimentează agreabil viaţa noastră publică.
Să recunoaştem însă şi faptul că topomania are efecte diferite în medii diferite.
Când transferul are loc nu numai dintr-un spaţiu comunitar în altul, ci şi dintr-un scop în altul,aceste plăcute jocuri de interactivizare publică îşi schimbă rostul. Se folosesc altcum şi pentru altceva.

Material revuistic, uneori şi sociologic de studiu, cu o dominantă comercială, născută într-o zonă asociată divertismentului, topomania şi-a aflat iute valori noi de întrebuinţare în societăţile postcolectiviste. Evoluţia firească a ecosistemului social-politic are bineînţeles, nevoie de ierarhii. De reordonări naturale. Prin intervenţii nevinovate, însă, poate fi lesne deturnat. Cu aplauze.

Interesant!… Să reclami notorietatea ca fiind impedimentul major în percepţia corectă a criteriilor pentru un „top de importanţă naţională” şi să lupţi cu un fel de disperare să o gestionezi!…
Notorietatea este o valoare când nu e preluată pentru confecţii pubicitare. Cât nu devine marfă.
Cât nu se foloseşte ca mijloc de manevră. Sau scop?? Probabil şi una şi alta. După caz.

Societăţile mature democratic au crescut odată cu massmedia. Au trecut prin bolile copilăriei ca şi prin frondele adolescenţei. Beneficiile şi bolile ei au evoluat într-un raport autoreglabil. Transferul masiv de asemenea „know-how”, într-un alt mental, unul nepregătit, nu ajunge la acest echilibru. Dimpotrivă. Aduce mai ales neajunsurile, ba le şi amplifică. Le dă culoare locală. Le găseşte chiar prielnice pentru a re-produce notorietăţi pseudo-valorice. Şi a suplini oarecum, în acest fel, binefacerile totalitariste. Mai ales când lucrează ştiinţific. Când apelează la amestecuri bine „armonizate”. Când corupe elegant.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Sebi si Serena (1) De la regiment la comunitate. Topuri şi ierarhii.(2)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.966 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.448 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.966 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: