Sindromul Hybris, de la democraţia ateniană la cea românească.

7 Octombrie 2008 at 14:04 16 comentarii

Oare o fi existat vreo alegere democratică perfectă în istoria lumii ? De la democraţia atenienilor până la cea patronată de statuia libertăţii? Sau de la parlamentarismul britanic suplimentat cu discursurile din Hyde Park la cel inaugurat de doctorul Ghilotin? Cel puţin de una, de o democraţie, sunt sigură că nu e ceea ce se străduieşte să pară: cea proclamată din balcoanele universităţilor din oraşele martir ale revoluţiei române sub atenta supraveghere şi monitorizare a securiştilor…Cum aş numi-o? O anomalie social-politică bazată pe dizarmoniile unei societăţi debilizată de comunism! Nu pot să-i spun altfel şi nici atât nu-i destul. …O fi cronică? Are șanse de vindecare? Chiar cu sechele?

Știut lucru: cum nu există sănătate perfectă, nu există nici democraţie fără hibe. Poate singura democrație sută la sută normală a fost cea din antica Elada, dinainte de democraţia directă: atunci când pământenii locului şi-au ales zeii! Nu prin vot pe liste şi nici printr-o cacealma pseudo-uninominală. De fapt, parlamentarii& guvernanții din Olimp întruchipau proiecția teo-politică specifică lumii lor. Altfel spus, o democraţie autentică e imaginară. Miturile au evoluat, isprăvile aleşilor divini au creat civilizaţie şi cultură pentru multe secole. Nici o societate însă, n-a mai reuşit să se reprezinte atât de democratic, prin zei.

Tot de la vechii greci am moștenit, odată cu reperele democrației, și descrierea Hybris-ului, maladie politică gravă care se manifestă prin trufie fără limite, aroganţă, comportament discreţionar, narcisism, desprindere de realitate. Grecii antici socoteau asta „un atentat la ordinea fireasca a lucrurilor, tendinta unui individ, evident bogat si puternic, de a se aseza pe sine pe acelasi loc ca al zeilor vremii, tratând de sus lumea cu dispret, cu trufie excesiva, în mod irational. Comportament care inevitabil duce la autodistrugere”. Îl vedem de ani de zile amplificându-se la viețuitoarele din Casa Poporului şi Palatul Victoria. În sediile megalomanice ale potentaților politici și reședințele lor de grandomaniaci. Se cred superzei. Ne iau de proşti prin tocșouri. Se iau în băşcălie unii pe alţii când li se aminteşte că sunt pământeni. Nu dau doi bani pe cinste şi onoare- pe norme şi legi! Versatili şi cinici. Primitivi şi vicleni. Fioroși cu cei care le-ar periclita furăciunile. Nu concep că ar putea să dea vreodată să dea socoteală în faţa justiţiei. Banii şi puterea le țin loc de bun simț și cultură. A da şanse educaţiei le pare un non sens: nu câştigă nimic din asta. Unii s-ar potrivi într-o vitrina cu mutanţi. Bună pentru studiul genelor parvenirii şi hoţiei.

La  mii de ani distanţă de prima societate europeană organizată după legi democratice, constatăm că aici, în raza vizibilităţii noastre naţionale, prea puţine persoane cu responsabilităţi publice au scăpat neafectate de sindromul Hybris. Denunțat de tot mai mulți plebei nearondați unora sau altora din clanurile lor, hybrienii reacţionează agresiv sau ipocrit, după caz, străduindu-se să falsifice, să blocheze, spiritul democrației. Sprijinindu-i, din prostie ori din interes, servii își aduc contribuția la contaminarea în masă și la promovarea sistemelor electorale care să nu-i mai dezlipească din fotolii pe hybrieni. Câţi au ales să li se alăture în nesimţire şi privilegii? Şi câţi au renunțat la toate astea pentru a alege confruntarea şi riscurile unui război de uzură, dur şi inegal?

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

De la regiment la comunitate. Topuri şi ierarhii.(2) Un infinitiv triumfal. Da capo al fine.

16 comentarii Add your own

  • 1. filadel  |  7 Octombrie 2008 la 16:39

    „Democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried from time to time.” (from a House of Commons speech on Nov. 11, 1947)

    Dar asta nu scuză deloc exemplarele de care vorbești. Ele fac parte din muzeul dinozaurilor comuniști (un fel de Jurassic Park autohton).

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  7 Octombrie 2008 la 17:11

    filadel,

    sindromul Hubris e studiat in psihiatrie, exista probabil de cand lumea. La aparatnicii ceausisti,insa, ajunsi si ramasi atata timp in pozitii de putere,, efectele sunt precum spui: Jurrasic Park!
    Poate 30 noiembrie ne mai permite sa schimbam cate ceva. Altfel…

    Apreciază

  • 3. Dan Iancu  |  7 Octombrie 2008 la 17:14

    altfel luptam in continuae ca nu s esfirseste lumea 🙂

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  7 Octombrie 2008 la 17:22

    filadel,

    am uitat sa-ti spun:te-am trecut pe blogroll la mine.Sper sa nu te superi.

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  7 Octombrie 2008 la 17:26

    Dan Iancu,

    fiecare dezamagire are gustul ei. Evident ca punem binele inainte!
    Iar daca nu,luptam, ce sa facem.

    Apreciază

  • 6. filadel  |  7 Octombrie 2008 la 17:38

    Nora
    mă onorează și te voi citi cu plăcere și de-aici încolo.
    Nu vreau pentru nimic în lume să ratez 30 noiembrie. Dan are dreptate în problema sfîrșitului luimii 🙂 . Trebuie să continuăm pînă-n pînzele albe fiindcă nu se va termina cu adevărat niciodată.

    Apreciază

  • 7. filadel  |  7 Octombrie 2008 la 17:40

    Uitasem: ai poposit în blogroll-ul meu de cum ți-am aflat adresa. 🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  7 Octombrie 2008 la 17:46

    filadel,

    🙂 O.K.

    Apreciază

  • 9. filadel  |  7 Octombrie 2008 la 17:52

    Nora
    nu uita sa-ți treci la URI adresa blogului atunci cînd comentezi pe alte bloage (dacă dorești sau consideri că e util). În felul ăsta îți anunți conlocutorii că ai o adresă unde te definești. Poate că știai dar nu considerai prea important.

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  7 Octombrie 2008 la 18:00

    fIladel,

    nu stiam, o s-o trec. Multumesc.

    Apreciază

  • 11. the orange skorpion  |  7 Octombrie 2008 la 18:18

    Salve, dear friend,

    frumos scris, ca de obicei.

    Cam multi hubrieni in romania asta, hai sa-i numaram:
    322 + aparatul guvernamental + oameni de afaceri de carton/cu statul + ziaristi hubrieni
    🙂
    + o parte din magistrati

    vorba lui dan iancu:

    „a la guerre comme a la guerre”

    Apreciază

  • 12. o'skorpion  |  7 Octombrie 2008 la 18:20

    am uitat sa pun eticheta irlandeza
    🙂

    Apreciază

  • 13. emilthor  |  8 Octombrie 2008 la 07:01

    Ti-am spus : te citesc cu mult interes si eu . Sa nu uiti asta , chiar daca prins cu multe si marunte nu am timp intotdeauna sa-ti si scriu , draga prietena .
    Si apoi , blogul asta pare ca o „camera de oaspeti” , a unei case muntenesti din Marginimea Sibiului , mirosind a curat si gutui in ferestre … Ma simt intimidat sa ma odihnesc in ea dar teribil de fericit s-o pot admira , din cind in cind .

    Sarut-mina , Nora …..

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  8 Octombrie 2008 la 08:36

    o’skorpion,

    am impresia ca „buletinul de skorpion irlandez” ti se potriveste.
    Am citit undeva ca felul de a fi al irlandezilor are ceva comun cu firea compatriotilor nostri.
    Bineinteles cu a acelora prietenosi, capatanosi, indrazneti, care au rezistat la fel si fel de incercari.Gata s-o ia de la capat…Nealterati de sindromul Hubris.
    Cred ca si Catalin Avramescu se referea tot la boala asta cand vorbea de „sociopati”. In articolul pe care ni l-ai semnalat tu zilele trecute.

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  8 Octombrie 2008 la 08:54

    emilthor,

    uite si o traista cu fructe de prin gradina casei!
    Eu am trecut la cura de portocale de cand te-am gasit pe blog.
    Cu prietenii din livada ta, ca si cu adversarii e multa viata acolo, o atmosfera magnetica…

    🙂

    Apreciază

  • 16. angel  |  30 August 2009 la 19:13

    Mi-e imposibil sa nu comentez: asa este, nimic nu este perfect. Si, in tara in care s-a nascut democratia, este exemplul clasic: cind s-a nascut democratia, ea era doar pentru o mana restransa de locuitori-atenieni get-beget.Restul, metecii, desi mult mai numerosi….Si astazi, in societatea noua elena, democratia flutura pe buzele mulltora, de dragul ei sint incalcate, insa, la o adica, drepturile multora,
    Pana la urma, important este in primul rand ca a fost posibila ivirea unui astfel de concept.Apoi, foarte important este si ca ideea s-a imprastiat peste tot in lume, are sustinatori, adepti.In final, e nemaipomenit sa ai un ideal pentru care sa lupti.Cred ca adevarata moarte este aceea cand nu mai ai de ce sa lupti-nu mai ai nici un vis..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,625 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.358 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,625 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: