Un infinitiv triumfal. Da capo al fine.

8 octombrie 2008 at 11:54 5 comentarii

Istoria, ca un marş fără oprire, pe un drum cu unic sens. Ramificaţii de tot felul dar care toate ajung la pînă la urmă la aceeaşi cale:autostrada globală. Hărţile lăcomiei şi lipsei de scrupule, nu s-au schimbat. Puţini drumeţi au curajul să se abată pe cărări neomologate, fără indicatoare şi fără călăuze false.
Lumea se cucereşte pe sine. INVADARE-OCUPARE-COLONIZARE-GLOBALIZARE. Armatele cuceritoare îşi iau în bagaje fel şi fel de arme, inclusiv economice, financiare,politice precum şi toate cele trebuincioase pentru transferul şi producţia de civilizaţie. Producţie de serie, obligatoriu. Producţie de serie cu ceva haut-couture şi în cultură. Oricum, tot de modă e vorba. Dacă economic globul se cucereşte prin invazie bancară, informaţională, tehnologizare şi MLM-uri, cultural se poartă,mai ales, reţetele. Toate astea se găsesc în strategii şi proiecte. Cu metode şi mijloace în permanentă perfecţionare. Cu programe neurolingvistice. Cu generali şi soldaţi în continuă formare.
Scopurile, însă, rămân aceleaşi ca în trecutele invazii, cuceriri, colonizări: RESURSELE şi PUTEREA. Mediul ideal, standardizarea. Sau unitate în diversitate cum ar fi zis un filozof bărbos care până mai ieri ne arăta, din cartea de istorie standard, drumul spre un viitor luminos.

Evident e vorba de o lege obiectivă. Valul uriaş gata să măture, deopotrivă, cocioabe şi palate nu iartă pe nimeni. Întîmpinată de unii cu resemnare, de alţii, cu indiferenţă sau cu supuşenie prostească, deseori cu obedienţă interesată ori cu opoziţie vehementă, dar şi cu încăpăţânarea păguboasă a celui care preferă să piară-n puhoaie cocoţat pe casă decât să-şi pună la adăpost avutul lui şi al copiilor lui, globalizarea îşi face numărul istoric.
Pretutindeni se produc mutaţii inevitabile. Efectele sunt diferite de la caz la caz. Câştigurile ori distrugerile depind cel mai adesea de calitatea responsabililor locali. Cele mai măturate zone sunt acolo unde globalizarea e întâmpinată în stil mafiot-colonial:
„Hai că noi v-am aşteptat ca pe armatele sovietice şi avioanele americane. Ocupaţi-ne. Daţi-ne mărgelele voastre de sticlă colorată şi noi vă dăm aur, păduri şi petrol şi tot ce poftiţi. Dar nu înainte de a ne face şi nouă, personal, parte. Ca patroni ai ţării trebuie să fim susţinuţi, avem responsabilităţi”.

Neşansa unei economii naţionale într-un timp al supravieţuirii în valul uriaş al colonizării planetei este să-ncapă în mâinile unor borfaşi. Ajunşi în posturi de decizie borfaşii sau găinarii devin prăduitori. Într-o vreme atât de favorabilă jafului, nu mai au nici o reţinere. N-au mamă, n-au tată. N-au neam. Ţara e valiza cu resurse pe care au pus mâna. La nevoie o golesc, plătesc taxa de protecţie dând şi altora, îşi iau fiecare partea şi o scufundă.
Neşansa unei culturi naţionale în aceste vremuri turbulente, marcate de conflicte prosteşti e să fie îngropată degrabă în desuetudine, ascunsă-n debara, ca şi cum ar încurca. Ca şi cum ne-am ruşina cu provincialismul ei. Sau cu stângacia ei. Sau cu lipsa de „usage de monde”. (Să nu mai vorbim de cazurile cu pete la dosarul de cadre). Post-mortem,e altceva. Se poate discuta. Se mai revizuiesc lucrurile. S-ar putea şi altfel?…Da, dacă mediul naţional n-ar fi cam pârjolit de încăierări tembele. Pentru a te bucura de binefacerile globalizării(e posibil şi asta) ar fi fost nevoie doar de respect pentru mult-puţinul existent. În toate privinţele. De mai multă reţinere şi mai puţină lăcomie şi invidie. Cam târziu. Mentalităţile au evoluat. S-au aliniat. Subcultura, mult mai sexi, merge trăznet cu globalizarea. Galantarele gem de mărfuri de serie. Pe modelul show-biz-ului devenit lentilă de contact public.
Cu reţete proofi, ceva imaginaţie under-ground şi publicitate, mai ales negativă, ajungem şi noi în rândul lumii.

Doar e petrecere privată, ce naiba! Nu e şi justiţia pe cale să devină SRL?…Şi guvernul ?

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , .

Sindromul Hybris, de la democraţia ateniană la cea românească. Da’ pe noi, pe NOI, cui ne lăsaţi?

5 comentarii Add your own

  • 1. o'skorpion  |  8 octombrie 2008 la 17:24

    ce frumos scrii, Nora,

    exact cum spui tu: „Cele mai măturate zone sunt acolo unde globalizarea e întâmpinată în stil mafiot-colonial”

    adeseori eu vad tara asta ca pe un cimp „pirjolit” de lacuste.
    recunosc ca niciodata nu am asistat la asa ceva in mod direct,
    dar am vazut la televizor…..

    exact asa a procedat in Romania o mina de lacuste hulpave, problema este ca o natie intreaga nu a gasit pina acum solutia stirpirii lor.

    nici timp de 50 de ani de comunism, nici in ultimii aproape 19 ani…

    este trist

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  8 octombrie 2008 la 17:34

    O’ Skorpion,

    intr-un fel sau altul toata lumea scrie despre lucrurile astea, sunt evidente si in interior si afara. De aia pendulam intre disperare si lehamite, finkelstein isi merita banii, oricat de murdari ar fi.
    30 noiembrie poate aduce insa si surprize. 😦 🙂

    Apreciază

  • 3. o'skorpion  |  8 octombrie 2008 la 18:23

    da, imi pun si eu mari sperante…ca doar speranta nu dispare aproape niciodata…

    sper sa ne dispara lehamitea si sa mergem cu cirdul la vot..
    🙂

    Apreciază

  • 4. emilthor  |  9 octombrie 2008 la 07:29

    Nora , citesc , citesc , citesc … asa scrii , cum a spus si Skorpi : frumos si trist !

    Ce ne facem daca pe 30 Noiembrie , chiar n-o sa avem decit motive de tristete ?? Tristetea aia , noua , unde-o mai inghesuim in minte si in suflet , linga cea strinsa in aproape 20 de ani de dezamagiri ??

    Prefer sa nici nu-mi imaginez , macar ….

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  9 octombrie 2008 la 08:54

    O’Skorpion, emilthor,

    prezenta la vot. Asta e esential!
    Nu cred ca va fi grozava( vor incerca ,ca si alta data,orice mijloc s-o reduca).
    Dar nu cred ca se va mai repeta „succesul” de la europarlamentare…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.924 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.451 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.924 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: