Pe urmele viitoarelor noastre victorii.(1)

24 Noiembrie 2008 at 22:49 11 comentarii

Iniţial titlul era „Pe urmele eşecurilor noastre”. Schimbându-l, l-am adus în acord cu convingerea mea că durabilitatea victoriilor e dată de preţul eşecurilor asumate prin prisma unui subiectivism critic cu el însuşi.

Mărturisesc că, ori de câte ori nu mi s-au potrivit gândurile cu spusele şi spusele cu faptele, mi-a mers rău. Începusem să fiu atentă la acest lucru, când, întâmplător sau nu, mi-a ajuns în faţa ochilor o constatare a lui Confucius. În urmă cu două mii cinci sute de ani, înţeleptul de la soare-răsare, spunea(citez aproximativ dar menţinând sensul citatului) că lumea se construieşte de către aceia care fac ce spun şi spun ce gândesc şi se distruge de cei ce fac altceva decât spun şi spun altceva decât gândesc. Excluzând excepţia cinismului asociat unor afecţiuni psihice, răutăţi malefice, discreţionare, absolute, adevărul spuselor lui Confucius ajuns prin timp până la noi, e oricând, de netăgăduit. Doar că, pe pământul nostru nimeni nu ajunge la perfecţiune absolută. Nici Confucius, nici alţi înţelepţi. Nici Sfinţii, în curăţia şi smerenia lor, nu se socotesc a fi astfel.

Precum în serialele de gen, în care poliţişti încercaţi nu se lasă până nu găsesc infractorul, tot astfel, doar săpând, luând seama la urme, ajungem la sursa răului, la cauza eşecurilor şi a neputinţei. Iar urmele duc până la aceste trei planuri aflate mai mult sau mai puţin în dezacord. Fracturarea lor exista şi pe vremea lui Confucius, există şi acum. Pretutindeni şi de când lumea. Când spuneam că nu există perfecţiune umană mă gândeam că armonizarea perfectă nu e realizabilă în lume. Indiferent de câte condiţii sunt îndeplinite, însă, fără o minimă articulare a lor, nimic nu poate fi construit, niciunde pe pământ. Nimic bun, nimic durabil. Nu trebuie să mergem prea departe, în istoria altora. Aici la noi acasă, cauza răului, diferenţa de care vorbim, a fost uriaşă, o totală dezaxare! O rupere completă(!) a acestor planuri prin noi şi în noi.În mod programat, oamenii au suportat-o decenii la rând. Până n-au mai simţit-o ca anomalie. Dublu limbaj, dublă personalitate, agende ascunse, registre false, politici cu două feţe, legi cu căptuşeală, discursuri cu vorbe goale şi buzunare dosnice. Plus cutia „milei”!! Nu funcţionează toate astea şi acum? Înlocuite de o vorbăraie sterilă şi fără limite cuvintele sunt departe de a-şi afla rostul, de a se simţi acasă. „Infractorul” e încă printre noi şi în noi. E acceptat ca stăpân. Limbajul infractorului, o limbă goală de conţinut, moartă şi plină de viermi, e încă vorbit şi înţeles.

Anomalia, cunoscută sub numele de comunism rezidual, supravieţuieşte, e drept în măsuri diferite, în minţi slabe ca şi în unele strălucite. În generaţia trecută prin „experiment” deopotrivă cu cea a urmaşilor. Din moment ce se simte bine şi în pielea anticomuniştilor nu putem spune decât că a devenit endemică. După revoluţie menţinerea fracturării planurilor a avut efectul unei bombe de fragmentaţie. Din păcate cu concursul unor substanţiale forţe din opoziţie. Şi în cele din urmă cu întăriri din toate segmentele societăţii.

Altfel nu e de înţeles de ce anticomunismul atât de vocal în cei douăzeci de ani de alegere liberă a destinului personal şi colectiv, nu a făcut nimic pentru a normaliza această dereglare caracterială. Probabil fiind mult prea ocupat cu gherila contra comuniştilor, ori pro-parteneriatelor cu mulţi dintre ei. De fapt, cam acelaşi lucru. Teatru pe tomberoane. Jocuri de PR cu mască, fără mască, pe bani şi funcţii. Ceeace a agravat anomalia!! Discursurile putregăite şi încăierările găştilor, au început treptat să devină noul look al anomaliei. Scos din dulapul comunismului hârşitul infractor a fost relogat la tribuna democratică a junelui „political corectness”.

Înţelegerea lucrurilor, desluşirea răului, atitudinea proactivă, ajutorul şi solidaritatea întru schimbare, fără forţare şi impunere, fără acuze şi provocări triste, ridicole şi păguboase n-a existat! Ba dimpotrivă, morbul răzbunării, al acuzelor prosteşti, a justiţiarismului de gang, a îndepărtat orizontul normalităţii. Astfel că spiritul procomunitar al societăţii civile atâta cât a fost, n-a reuşit să prevină şi să stopeze exhibiţionismul politic de cea mai joasă speţă. Un spirit al urâtului şi răului! Oare îi vom permite şi mai departe să ne domine? Să-l tolerăm la fel cum l-am tolerat zeci de ani până o să-l asimilăm definitiv pe „infractor”? De vreme ce în conduita socială locul flexibilităţii indispensabile înoirii a fost rapid ocupat de versatilitate pentru mulţi dintre noi anomalia pare a deveni fatală. Un fel de karma. Eu cred că e doar o temere. Fără conştientizarea cauzelor profunde ale neputinţei nu se poate schimba, fundamental, starea naţiunii. O societate dezbinată, măcinată de intoleranţă e nefavorabilă justiţiei. E refractară la înnoire. O societate cu comportament tribal şi cu o justiţie slabă, e însă cât se poate de favorabilă perpetuării răului şi anomaliei.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , .

Şansa instabilităţii. Pe urmele viitoarelor noastre victorii.(2)

11 comentarii Add your own

  • 1. o'skorpion  |  25 Noiembrie 2008 la 07:19

    neata, O’Nora,
    very nice!

    depinde cit de multi constientizeaza cauzele profunde ale neputintei pentru a se produce o schimbare…cu citi mai multi cu atit mai bine, dar nu suficient!

    pentru ca si raul constientizeaza raul, dar tot pe el merge pentru ca este in interesul lui.

    sper ca m-ai inteles.

    o zi minunata!

    Apreciază

  • 2. filadel  |  25 Noiembrie 2008 la 09:37

    Nora
    nu va fi o vindecare reală pînă nu vom recunoaşte că sîntem bolnavi. Precum spui. Cu ocazia asta avem şi dovada existenţei noastre „milenare” fiindcă sînt sigur că la noi se referea Confucius. 😀

    PS. Iartă-l, te rog, pe admiratorul tău fi(la)del că iese aşa rar din viztuină.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  25 Noiembrie 2008 la 11:03

    O’skorpion,

    te-am inţeles! (Si când nu ne-nţelegem, ne…inţelegem! :))
    Ai dreptate, insa. E un război, aici, pe văzute şi pe nevăzute.
    Totusi,fără intuirea/constientizarea de care vorbeam, corectarea, refacerea, insănătosirea nu e posibilă.
    Eu cred ca, procesul, intr-o oarecare măsura, se petrece de câtva timp…

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  25 Noiembrie 2008 la 11:16

    filadel,

    very nice, vorba lui O’Skorpion! 🙂

    O multime de intelepti, se vede treaba, ne găsesc de milenii buni ca material de referintă!
    Probabil de aceea ne si complacem ca subiect de studiu pentru studiu de caz…
    (: 🙂

    Apreciază

  • 5. robin  |  25 Noiembrie 2008 la 12:35

    Sper sa nu fie viitoarele noastre succesuri…
    Cred ca in ultimii 4 ani ne-am luptat sa gasim „diagnosticul” , am aflat mult mai multe. Bineinteles, cunoasterea asta a avut un cost : demobilizare, scepticism, pesimism, etc. Sa vedem daca se gaseste un „tratament si un doctor” care sa trateze ceea ce este bolnav in noi.

    Apreciază

  • 6. Dan Iancu  |  25 Noiembrie 2008 la 14:28

    e dificil de admis ca multe din cauze ne stau la-ndemina si intr-un fel sau altul ne definesc. intoleranta, suficienta, lipsa civismului sunt numai citeva si le gasesti la tot pasul. nu intotdeauna avem taria de caracter de a corecta prietenii. pentru ca sunt in aceasi tabara inchidem ochii. uneori criticile nu sunt luate ca un gest normal de prietenie, ci drept o adversitate ce ne elimina din partitia vehementa. cinstit sa fiu eu is cam satul de lipsa de congruenta a imbatabilului popor roman.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  25 Noiembrie 2008 la 16:02

    robin,

    adesea mi se intâmplă sa plec de la politic si ajung la chestiuni mai generale. Dacă se leagă intre ele, e bine.
    Asa am aflat că doctorul e parte din noi. Sau ar trebui sa fie.
    Dar poate ca a obosit. S-a plictisit si s-a saturat de faptul că una ne spune si alta facem 🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  25 Noiembrie 2008 la 16:13

    Dan Iancu,

    e atât de imbatabil, din cauzele pe care le spui plus altele, încât se bate singur!
    Dupa atâtea bătute -tot pe loc,pe loc, pe loc- e greu sa nu ne saturam până peste cap, unii de altii. Dar facem şi noi parte din el si n-avem altul mai bun…
    Pare că, pentru o buna parte, există un singur buton de in-put si acela a intepenit pe un singur tip de discurs.

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  25 Noiembrie 2008 la 16:36

    Mărunt subiect pentru studiu de caz.
    (aparent complet off-topic)
    De cateva zile la Sibiu s-a deschis un magazin Carefour. Anuntat din timp, reclamă galagioasa pe toate canalele, n-a rămas nimeni neinformat. Sunt de toate acolo cam aceleasi mărfuri ca in toata salba de hipermarket-uri din aceeasi zonă.Si toate sunt mai scumpe! Desi pare greu de crezut ca oameni care zilnic bat magazinele nu si-au dat seama de asta, pare-se, după aglomeratie, ca ceva nevăzut îi aduna grămadă acolo să cumpere in nestire de la varză pâna la televizoare, să stea la cozi…

    Apreciază

  • 10. o'skorpion  |  25 Noiembrie 2008 la 19:31

    bona sera, O’Nora..

    probabil ca este cool si trendy sa mergi la carrefour
    🙂

    Is atit de obosit ca nu mai pot comenta nimic despre postarea ta minunata…

    poate alta data!

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  25 Noiembrie 2008 la 19:43

    Imagine, reclamă, turma (tags)

    Ai dreptate, O’ Skorpion.

    Gute Nacht

    🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 882,769 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.285 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 882,769 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: