Când meşterul Manole construieşte turnul Babel.

11 Ianuarie 2009 at 21:10 11 comentarii

E cunoscut experimentul în care unor studenţi li s-a cerut să recunoască figura ascunsă într-un desen. În timp ce unii dintre ei au susţinut cu convingere că au văzut o tânără graţioasă ceilalţi erau siguri că desenul reprezintă o babă. Ulterior imagistica asta de cercetare experimentală s-a îmbogăţit cu o mulţime de asemenea reprezentări. Multe din ele circulă pe internet. Cu vederea reglată pe o singură figură omniprezentă în toate cele, imagistica colectivă autohtonă preluată de media imediat după decembrie 1989, cu instrumentele propagandei cu tot, a constituit un mediu de aplicare ideal pentru experimente de dirijare a unei percepţii de masă deloc antrenate în exerciţiul distingerii clare a reprezentărilor oferite. Acelaşi lucru şi cu limbajul. Limbajul de lemn a murit, dar nu înainte de se încrucişa şi face pui cu alte limbaje compatibile inclusiv cu tehnologii de comunicare pe domenii de reforme. Monocolor şi standardizat în comunism a intrat rapid în laboratoarele media pentru reconfigurare, reproducere şi folosire în noile condiţii. Confiscat şi băgat la presă în totalitarism, în postdictatură limbajul, singura sursă de energie pentru reformarea spiritului comunitar a fost preluat „democratic” pentru (re)cucerirea poziţiilor de putere. Ambalat prin tehnici de marketing, diversificat inovator mai-nainte să devină, liber şi natural, promotorul reînnoirii individuale şi comunitare, a fost trecut în prelucrare privată cu profit pe seama consumului public. Numai că limbajul liber, articulat, inteligibil, divers, viu nu trăieşte în captivitate. În loc de ţesătura nevăzută a unei societăţi viabile şi sănătoase se întinde o lucrătură. Iar când firele se distrug şi se încâlcesc, societatea e în suferinţă. Este ceeace s-a întâmplat şi continuă să se întâmple sub ochii şi uneori cu participarea noastră. Aşa se explică abundenţa de ziare, posturi media, analişti şi consilieri care au dat năvală în spaţiul nostru comunicaţional acaparând această resursă în scopuri private, anti-democratice, egoiste. În loc ca diversitatea de limbaje să concureze şi conlucreze pentru un model societal al comunicării şi construcţiei, asistăm la un fragmentarism comunicaţional tipic pentru o societate lipsită de o minimă solidarizare în jurul unor valori. Pe o astfel de structură de rezistenţă e greu să se dezvolte cultura. Să nici nu pomenim de patriotism. Un mediu potrivit mai degrabă pentru băşcălie şi alte mucegaiuri. Aşa stând lucrurile, cine să contribuie la realizarea unui mediu de comunicare cultural-socială într-o diversitate articulată liber şi durabil? Cartea scrisă ? Arta? Bine ar fi. Numai că sunt firave, nu destul de preţuite şi adesea încurcate în încâlcelile de care vorbeam. Limbajul religios ? Ţesătură purtată cu folos de slujitorii bisericii în dauna a celor ce ar trebui îmbrăcaţi. Roadele aşteptate se văd tot mai rar. In schimb, alunecarea în bigotism şi hibridarea politico-religioasă n-au câtuşi de puţin însuşiri ziditoare. Limbajul livresc ar fi o resursă bogată numai că în loc să fie un desluşitor şi un ajutor preferă de obicei construcţiile cu turnuleţe şi garduri elitiste. Comunicarea electronică, blogosfera pare o resursă constructivă serioasă cu condiţia să facă faţă intifadei prezente adesea în peisaj. Aş vrea să cred ca unii pot să dea bocancii pe papuci. Dacă nu de dans, măcar de circulat în piaţă. Am impresia uneori că limbajul violenţei e mai reformabil decât cel ipocrit care parazitează-n voie canalele de comunicare oricare ar fi ele. Sau decât limbajul steril al lui „eu, numai eu şi mereu eu” din spiţa celui elitist şi elitizant. Poate exagerez, dar ori de câte ori limbajele se încâlcesc ireversibil în câte un turn Babel, de undeva dintr-un centru de putere e de aşteptat să apară constrângerea, uneori brutală, alteori căptuşită cu izolaţie fină democratică, aşa cum e political corectness. Un mijloc de a produce o coeziune artificială a unor societăţi mai mult sau mai puţin dezarticulate. Cu sacrificarea societăţii însăşi.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , , , .

Martie în Israel. Ploi cu filtru. Martie în Israel. Haifa, grădini suspendate între cer şi mare.

11 comentarii Add your own

  • 1. orangeskorpion  |  11 Ianuarie 2009 la 22:20

    azi am citit un discurs al iliescianului, un limbaj de lemn de pici jos…
    ti se face greata..eu nu inteleg cum nu este eliminat din viata pesdeului..

    despre political corectness, inclin sa-i dau dreptate dlui djuvara,
    societatea occidentala incetul cu incetul va disparea din acest p.c.,
    multa naivitate, rigiditate pe undeva, lipsa reactiei in fata schimbarii masive, a imigrantilor care in vreo 100 de ani vor schimba si culoarea europei, bronzat spre asiatici, arabi si chineji…

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  11 Ianuarie 2009 la 22:24

    O’Skorpion
    daca mai poti citi discursuri de alea, esti tare.
    Eu nu pot. Pur si simpu.
    Nici sa vad. Nici sa ascult.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  11 Ianuarie 2009 la 22:25

    Când apare p.c e semn ca ceva se dezintegrează. Nu e in regula.

    Apreciază

  • 4. orangeskorpion  |  11 Ianuarie 2009 la 22:55

    Oricum civilizatia europeana, cea Occidentala se dezintegreaza din pacate….
    acesta-i finalul, dar nu-l vom apuca noi, in schimb tinerele generatii ce vor aparea da…

    pe diagonala l-am citit pe magar, stai calma,
    🙂

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  11 Ianuarie 2009 la 22:57

    m-am calmat, m-am calmat 🙂

    Apreciază

  • 6. Tio  |  12 Ianuarie 2009 la 09:56

    1. Intelectualitate nu exista (nu in sensul in care inteleg eu termenul). Romania nu a produs nimic notabil in ultimii 20 de ani. Cei citiva care sint cu adevarat intelectuali sint tratati de parca ar fi nebunii satului (Cartarascu, Patapievici, Manolescu)… plus ca le reprosez ca scriu prea elitist, pentru putini.
    2. Biserica nu are de unde si cu ce sa compenseze. Despre ortodoxie se poate discuta.
    3.Mass-media a trecut, via multa nesimtire, de la propaganda la comercialism. Are putere dar nu stie cum s-o administreze. Trebuie principii si echilibru ca sa poti folosi pozitiv puterea.
    4. Blogosfera nu are, nici ea, sensul unui scop, unei misiuni ci este, mai degraba, o rabufnire de frustrare sau egocentrism.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  12 Ianuarie 2009 la 16:08

    ntelectualitatea există în măsura în care are roade.Roade bune si folositoare.
    Ca si biserica, ca si societatea civila.
    Roadele intelectualităţii noastre sunt
    fie bune doar pentru ei,deci inutile din punctul nostru de vedere
    fie bune pentru unele grupuri interesate sa ne spele creierii, deci rele
    fie bune pentru societate si pentru ei, implicit, dar astea sunt exceptii.
    Nu vreau sa dau exemple acum. Oricum, unii dintre cei ce se bucura in virtutea inertiei de suportul multora dintre noi, dupa criteriile de mai sus sustinute cu argumente din faptele lor intelectuale(si nu din ce zic adversarii lor politici sau de alta natura) nu se bucura la fel si de admiratia mea.
    Despre presă, mai tarziu, oricum e un spatiu tot mai insalubru.
    Blogosfera e normal sa fie cum este. Nu are misiune, dar poate aduna forte active in ideea formarii unei SC, cum spui si tu, si eu, si multi.
    În general de a pune pe agenda zilei lucruri ocolite sau deformate de presă.

    Apreciază

  • 8. orangeskorpion  |  12 Ianuarie 2009 la 19:10

    Tio,

    de acord cu punctele 1 si 2, chiar si cu 4
    dar nu sint de acord cu punctul 3.

    Presa nu se ocupa de „comercializism”, ci din contra ARE PUTERE, cum spui tu si chiar o administreaza…. adica o foarte mare parte din presa are un singur scop:
    – sa demoleze PDL-ul si pe basescu
    – sa ridice tabara psd-via iliescu/nastase & pnl-via patriciu…

    presa kakanie este „bratul inarmat al aliantei psd-pnl”, sic, sic.

    si trebuie sa recunosc, ca isi face treaba cu un rezultat fantastic de pozitiv, sic, dovada ca si gratie presei, a picat basescu, a iesit pdl de la guvernare, denigrarea a atins nivele apoteotice,
    desi un timp pdl a avut in sondaje cifre faine, ulterior gratie „sprijinului” neprecupetit al presei, la europarlamentare pdl a avut rezultate mediocre, la cele generale idem….

    tot asa recunosc ca si pdl are tarele, lacunele, hibele ei,
    dar sa acceptam ca PRESA este in Ro mare putere!

    depinde de baricada…

    🙂

    sper ca am fost cit de cit coerent

    Apreciază

  • 9. Tio  |  12 Ianuarie 2009 la 20:44

    @orangeskorpion
    Asa e. Am auzit una buna ieri…T.Basescu, capitan, lantisorul de aur de a fost la TV ieri…acum manelistii au asa ceva deci in concluzie T.Basescu e vinovat de manelism 😉
    Dar e doar energie irosita care trebuie folosita mai constructiv.
    La asta ma refeream cind vorbeam de presa:are putere dar nu e folosita bine, constructiv, progresist.
    @Nora
    Asa bine cum scrii tu, si daca mai gasesti citiva ca tine, si daca este si timp, nimic nu e imposibil. Exista multe cazuri de on-line jurnalism, jurnalism cetatenesc, user-generated content si asemanator.

    Apreciază

  • 10. Mih  |  13 Ianuarie 2009 la 00:32

    Termenul de „societate civila” imi pare greu de definit si e adesea folosit cu sensul maniheist de grup de elite intelectuale al caror cuvant – cu mare valoare de adevar – ar trebui sa aiba o influenta considerabila in viata publica. Eu cred ca asa ceva nu exista nici pe bloguri nici in presa nici in alte parti. Si aceasta fiindca subiectele de interes public sunt rareori consensuale. Din pacate însa dezbaterea lor din mass-media clasica este de foarte proasta calitate. Oameni capabili sa dezbata cu argumente si nu cu limbaj de lemn, agresiv sau mistocaresc, aceasta e „societatea civila” care intr-adevar lipseste.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  13 Ianuarie 2009 la 16:25

    Mih,
    ai dreptate! E nevoie de oameni din toate aceste medii capabili sa producă/inducă, nu consensualitate, ci acel barem de solidaritate axat pe valori fundamentale.
    Dezamăgirea descoperirii imposturii, falsităţii, micimii unor promotori reduce in prezent dramatic motivatia pentru a actiona in sensul acestei nevoi.
    Iar lipsa de asemenea oameni inseamna fracturarea permanenta a comunicării, incapacitatea societăţii de a se re/crea, autoregla si de a produce valori.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 887,195 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.321 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 887,195 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: