Martie în Israel. Palatul având drept tavan, cerul.

31 Ianuarie 2009 at 19:27 80 comentarii

Mâncăm falafel la o măsuţă direct în stradă, pe Ben Yehuda, în Ierusalimul de Vest, undeva, nu departe de Hotel Rina unde Miriam reţinuse o cameră pentru trei nopţi. Cele câteva măsuţe ale terasei localului sunt delimitate de jardiniere cu tufe înflorite. Florile, viu colorate, mănunchiuri roşii, galbene, violete. După două, trei ore de călătorit cu autobuzul (cu două autobuze, de fapt, cu legătură la Haifa) flămânzisem, nu glumă. Ne umplem pitta cu sosuri iuţi, salate, chiftele vegetale, a doua oară. La masa de lângă noi, tineri militari, veseli, fete şi băieţi, cam de vârsta lui Yael. Pe lângă nelipsitul „pigua”, adică atentat, încep să disting şi alte cuvinte, expresii uzuale, de salut, de pildă („beseder, toda”) din limba atât de neobişnuită a lui Eretz Israel. O găsesc dificilă pentru că nu pot să fac asocieri de termeni care să mă ajute să memorez. „Ken”, spune Miriam, adică da, aşa e. O limbă  cacofonică, mai completează. E pe-nserate, luminaţia caldă a vitrinelor, florile de la balcoane şi de pe terasele stradale, animaţia din jurul nostru, sunt tare plăcute, chiar dacă din când în când auzim sirenele unor maşini de poliţie. E adevărat, Miriam absolvise facultatea de ebraică, da’ asta chiar n-o mai cred! E tot atât de  crtiticabilă limba asta, pe cât e Yael de „pirpirie şi amărâtă”, îi spun, amintindu-i vorbele. Adică impetuoasă, solară…Iar Ben Yehuda, părintele limbii ebraice moderne, a ivritului, cum i se spune, cu siguranţă că a fost un om special!…Lingvist, scriitor, poet? Trebuie să ai un dar unic ca să recreezi un limbaj în care să se regăsească oameni, culturi, civilizaţii, care să exprime căldura, muzicalitatea şi asprimea acestor locuri! Nu cacofonică, ci monotonă, voiam să spun, se corectează Miriam fără să mă contrazică. E construită pe grupuri de consoane, îmi explică, deobicei câte trei, ceeace face ca o mulţime de termeni să rimeze şi o mulţime de lucruri să se exprime prin acelaşi cuvânt. De pildă, spune Miriam, „kadur” înseamnă sferă, minge, glob, glonţ, mă rog, tot ce-i rotund. Aha! Asta e, prin urmare, un secret al muzicalităţii. Înseamnă că ivritul se pretează foarte bine la vorbit în versuri!… da, adaogă Miriam, şi, pe de altă parte, e  bogată-n expresii şi ziceri biblice.  În lumina roşietică a amurgului, strada, fără trotuare, pavată cu bucăţi mari de calcar roz-crem ca şi clădirile elegante, nu prea înalte şi cu balcoane încărcate de flori, de pe ambele laturi, arată splendid! Aş asemui-o cu un hol larg plin de lumină, cu pereţii din piatră albă cu reflexe roz ca şi pardoseala, dintr-un palat având drept tavan cerul. Pe drept i se cuvine numele de Ben Yehuda!… Pe măsură ce se întunecă, vitrinele-şi etalează bijuteriile strălucitoare, manechinele în mătăsuri orientale, măştile vesele destinate apropiatei sărbători de Purim. Peste tot, soldaţi. Ieşim în strada King George şi de acolo spre Betzalel(o stradă cu numele unui artist din antichitatea ebraică, purtat şi de facultatea de arte) unde se află hotel Rina. Miriam dă telefoane. Aproape tot drumul. Yael nu răspunde. Leon răspunde, dar nu reuşeşte nici el să dea de Yael. La intrarea în hotel, militari amabili ne preiau bagajul, de altfel nu prea greu. Asta ne dă un plăcut sentiment de siguranţă. Mai ales că, însfârşit, sună Yael.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , , , , , , .

Martie în Israel. Agitaţie. (Mai) nimic nou pe frontul de presă.

80 comentarii Add your own

  • 1. fini  |  31 Ianuarie 2009 la 20:28

    Ivritul îmi pare o limbă aspră care abundă de „H”-uri. Tu spui că are şi grupuri de consoane succesive. La fel şi poloneza are aceste gurupuri de consoane,îmi pare cam încurcată.
    Purim este carnavalul evreiesc. Pentru mine Purim înseamnă Rembrandt – „Aman cerând iertare Esterei”,l-am văzut prima dată în adolescenţă şi m-a impresionat prin dimensiuni.Parcă nu-mi venea să cred că privesc de aproape un Rembrandt.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  31 Ianuarie 2009 la 20:42

    fini,
    nu seamana deloc cu poloneza! Vocalele intercalate intre consoanele acelea grupate care fac sa se diferentieze termenii ii dau muzicalitatea!
    Iar „H” urile sunt diferite, unul mai gutural, altul mai moale,din cat am distins eu. Aveam intentia ca la intoarcere sa caut un manual. Dar m-am luat cu altele si am renuntat.
    Intr-adevar, Purim, singura lor sarbatoare vesele, a inspirat celebrul tablou. Dar si altele.
    Unde ai văzut tabloul?…

    Apreciază

  • 3. gabhry_el  |  31 Ianuarie 2009 la 21:26

    Nora
    Sunt superbe povestirile tale orientale!
    Parcă Borges amintea într-unul din eseurile sale de un palat avînd cerul drept tavan…
    Construit de cel mai iscusit meşter al regatului, ucis de rege după ce l-a terminat pentru a nu putea face un altul… poate mai frumos…
    L-ai citit?

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  31 Ianuarie 2009 la 21:33

    Nu, Gabhry,

    deşi am mai „ciugulit” pe ici pe colo din Borges!
    Probabil că asa si arata unele palate orientale… 🙂

    Apreciază

  • 5. fini  |  31 Ianuarie 2009 la 21:54

    Desigur,sonor nu seamănă cu poloneza. Eu m-am referit doar la grupurile de 3-4 consoane succesive ca fiind un punct comun.
    Pictorul s-a inspirat din Vechiul Testament.Eu l-am văzut la Muzeul de Atră în Bucureşti.Are peste 2m. înălţime şi cam1,800m lăţime.Esther este figura centrală şi fiind îmbrăcată în galben îţi face impresia că răspândeşte lumină.

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  31 Ianuarie 2009 la 22:05

    Fini,
    eu il stiu din albume cu reproduceri.
    Intr-adevar galbenul acela luminos si figura Estherei din tablou îti răman in minte după ce l-ai văzut.
    Cu atat mai mult cu cat e vorba de un tablou urias.

    Apreciază

  • 7. orangeskorpion  |  31 Ianuarie 2009 la 23:21

    povestesti frumos si ma inveti sa citesc si descrieri, nu numai fapte…reinvat sa citesc anumite texte..
    🙂

    apropo de E tot atât de săracă şi cacofonică limba asta,
    m-ai provocat sa pun urmatoarele intrebari:

    Oare exista limbi urite si frumoase?
    limbi aspre si muzicale?
    limbi care se preteaza a fi cintate si altele nu????
    sau depinde de cine cinta?

    un cintec in limba engleza, italiana, franceza ….suna mult mai frumos decit cintat in germana sau maghiara sau ivrit???

    intrebari, nu?
    raspunsuri: pot fi subiective, dar uneori si obiective.

    As zice ca toate limbile, ca si toate popoarele lumii au ceva miraculos, unic in ele, trebuie doar sa vrei sa le descoperi…..eliminind din start bagajul prejudecatilor cu care traim…

    nu exista popor rau, popor bun,
    parerea mea
    🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  31 Ianuarie 2009 la 23:41

    O’Skorpion,

    „As zice ca toate limbile, ca si toate popoarele lumii au ceva miraculos, unic in ele, trebuie doar sa vrei sa le descoperi…”

    E de retinut propozitia asta!… 🙂

    Pe mine m-a interesat atat de mult limba fiindca n-o mai auzisem.
    Iar acolo, la ea acasa, iti dai seama ca e mult mai mult decat un mijloc de comunicare.
    E greu de facut comparatii intre limbi, intr-adevar,cum spui.
    Ca si oamenii, ca si popoarele, fiecare e un unicat.

    Apreciază

  • 9. gabhry_el  |  31 Ianuarie 2009 la 23:45

    sk
    grecii spuneau că limba lor e frumoasă

    barbarii erau numiţi astfel pentru că erau „gîngavi”, „bîlbîiţi”, ăsta e înţelesul originar al „barbariei”

    🙂

    …vezi… chiar cuvintele „bîlbîit” şi „gîngav” îţi spun ceva despre cum pot unele sunete să nu fie muzicale…

    cu cît sunt mai guturale şi mai lipsite de vocale cu atît cuvintele mi se par mai puţin muzicale

    ce zici de cîntecele primitivilor, de pildă?

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  31 Ianuarie 2009 la 23:53

    Gabhry,

    limbile nobile ale antichitatii(elina, latina, ebraica) s-au pierdut pe parcurs…
    Despre greaca moderna bunicul meu spunea ca e total diferita de greaca veche care era incomparabil mai frumoasa si mai melodioasa.
    Transformarile astea s-au produs prin „barbarizare”, intr-adevar.
    Ca si a popoarelor respective.
    Greaca moderna are si multe elemente asiatice.

    Apreciază

  • 11. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:08

    Nora
    Uite ce frumos sună: Pallas Athena!
    Sau Apollon! Sau kalos, agathon, Ares, Eros!
    Sau Zeus!
    🙂

    Apreciază

  • 12. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:13

    p.s. după cum vezi consoanele alternează cu vocalele, nu sunt prea multe consoane consecutive…
    logos, paideia, polymnia, calliope, tanathos, arete, afrodita, psyche

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:15

    Gabhry, sigur,

    doar e din vremea aceea,
    a „zeilor”( Nikos Kazantsakis are o carte cu un titlu asemanator) 🙂

    Interesant e faptul ca doar in doua limbi se pronunta „th” la fel( adica cu limba intre dinti): in engleză si in greaca.
    De pilda „thalassa”.

    Apreciază

  • 14. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:17

    hypnos, oneiros, kalos

    🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:19

    Am inteles ca in unele tari occidentale iar s-a introdus studiul elinei si latinei, si ca are trecere.
    Pacat ca nu a exista un Ben Yehuda si la greci care sa fi reconstituit limba in toata splendoarea ei de pe vremea epocii lui Pericle.

    Apreciază

  • 16. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:22

    Nora
    deci nu e un T care opreşte sunetul, suflarea, ci le deschide… spre celelalte sunete
    deşi nu ştim cum pronunţau vechii greci 🙂

    Apreciază

  • 17. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:24

    Nora
    Da…
    Grecia de azi e degenerată…
    Nu ştiu ce ar mai putea-o salva… aşa scufundată în TURISM cum a ajuns 🙂

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:26

    Gabhry,

    tot astfel! 🙂
    De fapt greaca veche era obiect de studiu si la noi in scolile grecesti mai demult. Cam ca latina in cele romanesti.
    Pcat ca eu stiu doar crampeie, de la bunicul meu din partea tatălui.

    Apreciază

  • 19. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:28

    anima vagula blandula
    hospes comesque corporis
    que nunc habibis in loca
    palidula, rigida, nudula

    (nu cred că am citat exact, da’ e muzical motto-ul Memoriilor lui Hadrian, nu?)

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:28

    Greci si greci !…
    Dupa mine sunt prea nationalisti. Inervanti.
    Dar au si ei o istorie… 🙂

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:28

    Nu ma baga in latinisme ca-s out. 🙂

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:39

    Gabhry_el,

    kalinichta ke onira glika

    🙂

    Apreciază

  • 23. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:40

    Nora
    eu vorbesc de muzicalitate
    (a trecut ceva vreme de cand am făcut-o în liceu şi eu 🙂 )
    hai că ţi-o accentuez ca s-o poţi cînta

    Anima vAgula blAndula
    hOspes comEsque corpOris
    que nUnc habIbis in lOca
    palidUla rigIda nudUla

    🙂

    (nici nu trebuie multă latină s-o înţelegi)

    (doar atît: comesque=şi tovarăş) 🙂

    Apreciază

  • 24. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:41

    Nora #23
    cred c-am înţeles: vise frumoase şi ţie 🙂

    Apreciază

  • 25. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:42

    Asta da, mi-am dat seama! Suna minunat! 🙂

    Apreciază

  • 26. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 00:45

    p.s. ţi-am zis şi eu într-un fel, mai sus, la #14, cînd n-am ştiut c-om mai povesti…
    🙂

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:47

    Voi „canta” na, uite ca m-a si insfacat, Hypnos… 🙂

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 00:58

    Va să zica. Gabhry, inainte sa ma incredintaz zeului Hypnos,
    voi canta motto-ul memoriilor imparatului Adrian.

    Inseamna ca voi avea, intr-adevar, o noapte foarte buna. 🙂

    Apreciază

  • 29. fini  |  1 Februarie 2009 la 07:27

    Dimineaţa bună!

    Îmi pare rău că nu am rămas aici aseară,dar de unde să ştiu că se încinge o discuţie după ce mi-am închis calculatorul. Este şi astăzi o zi.

    Duminică plăcută!

    Apreciază

  • 30. fini  |  1 Februarie 2009 la 08:15

    Skorpi,
    aseară ai pus nişte întrebări,cărora aş vrea să le răspund şi eu,privind de aici din colţul meu.
    Exista limbi aspre? Depinde de cine le receptează.Dacă eu mă simt acasă într-o limbă cu multe vocale,sigur că poloneza îmi pare aspră.
    Există limbi care nu pot fi cântate. NU.
    Depinde de cine le cântă,dar depinde şi de cine le ascultă.

    Ai dreptate,un cântec interpretat în altă limbă decât cea originală îşi pierde „sufletul”,oricât de măiestru ar fi tradusă. Îşi păstrează strălucirea,dar nu are suflet. Operele lui Ceaikovski sunt un exemplu.Ca să nu mai vorbim de operele wagneriene.

    Apreciază

  • 31. fini  |  1 Februarie 2009 la 08:35

    Gabriel,

    îţi pui întrebarea referitor la cântecele primitivilor. Aici trebuie să vedem pe ce treaptă de dezvoltare sunt.La unii nu găsim decât manifestări ritmice,aceştia se pare că sunt pe treapta de jos. De fapt nu se ştie ce a apărut prima dată,ritmul sau melodia. Poate primul „pui de melodie” a apărut odată cu vorbirea.

    Apreciază

  • 32. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 10:06

    neata,

    hei, ce imbold v-am dat cu limbile natiilor..
    🙂

    Fini, Ceaikovski sau Wagner sau Brahms pot fi interpretate magistral si de ne-rusi sau ne-germani, nu crezi?

    Traducerea unei poezii in alta limba….aici, devine o problema…..rareori originalul poate fi redat perfect…

    Sau …parca un cintec italian O, Sole Mio suna superb in comparatie cu un cintec cintat in limba germana, de exemplu….totusi limbile de origine latina sint mai muzicale decit cele de origine germana sau ugro-finica…in schimb, daca inlaturi prejudecata, un cintec cintat ruseste suna mai cald decit intr-o limba germanica…..

    Ca un fost vorbitor a 6 limbi aproape foarte bine (din care 4 fac parte din grupe/ramuri/familii – sau cum s-o spune – complet diferite) nu ma pot hotari, care este mai frumoasa, mai muzicala….pentru ca in clasificarea mea as introduce, probabil, si elementul subiectivism..

    Dar ramin la parerea mea, ca Ave Maria suna perfect intr-o limba de origine latina….
    🙂

    Apreciază

  • 33. fini  |  1 Februarie 2009 la 11:19

    Skorpi,

    eu am spus că un cântec interpretat într-o altă limbă decât cea de origine îşi pierde „sufletul”. Tu îmi spui că dacă ar fi interpretat magistral de ne-ruşi…. Interpretarea este cu totul altceva.Eu nu m-am referit nici la limba maternă a interpreţilor.
    In fraza finală ajungi la gânduri mai bune.Adică mai aproape de ce am spus eu.”Ave Maria sună perfect într-o limbă de origine latină”.
    Ca să înlăturăm si …… eu zic că Ave Maria sună perfect în limba latină.
    J.W.Goethe este perfect în limba germană.” Erlkonig” cântat într-o ungro-finică chiar şi într-o interpretare magistrală şi-a pierdut „sufletul”,nu şi strălucirea. Strălucirea o dă J.W.Goethe şi Fr. Scubert..

    Apreciază

  • 34. fini  |  1 Februarie 2009 la 11:24

    Erată: ugro-finică.Oricum nu este departe de gândul meu.

    Apreciază

  • 35. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 11:29

    fini,
    ehei, mi-ai adus aminte de poezia Der Erlkoenig, de care am aflat in clasa a VI.a cu doamna profesoara Tontch, care ne-a adus pe un disc si cintecul..
    toata clasa a fost fascinata…ascultind-o

    wer reitet so spaet durch Nacht und Wind,
    es ist der Vater mit seinem Kind…

    o stiam pe dinafara..

    cit mister, tragism in acea poezie…

    Apreciază

  • 36. fini  |  1 Februarie 2009 la 12:19

    Skorpi,

    Asta da capodoperă! Te trec fiori.
    Dacă mai asculţi şi liedul lui Schubert nu vei uita în veci „Regele ielelor”. Uite vienezul Schubert îl ilustrază magistral pe prusacul Goethe.

    Apreciază

  • 37. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 12:43

    mie germana mi se pare violentă în sonoritate, în rostirea, în fizicalitatea ei
    şi, ai dreptate skorpion, rusa e mai cantabilă

    Apreciază

  • 38. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 12:46

    poate că au dreptate tot germanii (iată!) cînd vorbesc de volkgeist-ul exprimat de limbă

    Apreciază

  • 39. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 12:54

    1. rădăcinile limbilor sunt formaţii de consoane
    2. un gînditor antic interpreta alterarea cuvintelor vechi prin adăugarea de vocale pentru înfrumuseţare

    Apreciază

  • 40. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 13:05

    (Am găsit poezioara. Cu o traducere în italiană 🙂 )

    Animula vagula blandula,
    Hospes comesque corporis
    Qua nunc abibis in loca
    Pallidula, rigida, nudula,
    Nec, ut soles, dabis iocos…

    Piccola anima smarrita e soave,
    compagna e ospite del corpo,
    ora ti appresti a scendere in luoghi
    incolori, ardui e spogli,
    ove non avrai più gli svaghi consueti.

    Apreciază

  • 41. fini  |  1 Februarie 2009 la 14:33

    Gabriel,
    Citindu-le, fiecare îşi are melodia specifică deşi se aseamănă. In muzică este o formă muzicală care se numeşte „temă cu variaţiuni”. Mă gândesc că cineva care are talent ar putea să ne dea şi varianta românească şi am avea o temă cu două variaţiuni.

    Dar unde este gazda? Vorbim,vorbim dar gazda nu are rând la moară?

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 14:38

    fini,O’ Skorpion, gabhry_el,

    Salut,

    tocmai am sosit, vă citeam cu interes si incantare!
    Unele lucruri din ceea ce spuneti le cunosc, altele mai putin.
    Simtiti-va ca acasa. 🙂

    O sa revin

    Apreciază

  • 43. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 15:35

    Si o adaptare in limba română:

    Suflet delicat, rătăcit şi suav
    Însoţitor şi oaspete al trupului
    Acuma te pregăteşti să cobori undeva
    Spre culori palide şi nedefinite
    Lipsit de plăcerile obişnuite

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 16:07

    O’Skorpion,

    spui ca ”Ave Maria suna perfect intr-o limba de origine latină”. Si eu spun asta.
    Înseamna ca esti(suntem) de acord cu fini când spune că:
    “un cântec interpretat într-o altă limbă decât cea de origine îşi pierde “sufletul”.

    Poate asa se explica de ce unii au invatat o limba straina doar pentru a citi in original un autor, sau o opera!

    Dar nu-i exclus sa fie şi exceptii, in literatura, muzica dar si in ecranizari facute dupa opere celebre.
    E vorba si de adaosul de creativitate( atunci cand exista) al treducatorului, interpretului, regizorului…

    gabyry_el, la sugestia lui fini, dupa cum vezi am facut o traducere/adaptare a poezioarei care suna bine si in limba-sora(de la tară)

    Cred ca se poate si mai bine…. 🙂

    Apreciază

  • 45. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 16:16

    si ca un gica-contra ce sint, nu cred ca sint 100 % de acord cu:

    “un cântec interpretat într-o altă limbă decât cea de origine îşi pierde “sufletul”.

    depinde foarte mult, parerea mea, de voce care obligatoriu trebuie sa fie completata de suflet (al celui care cinta). Cind o voce cinta fara suflet si doar executa, uneori chiar si excelent, cintecul este ratat!

    l’ame enchantee face minunea!
    🙂

    Apreciază

  • 46. fini  |  1 Februarie 2009 la 16:23

    Mulţumesc Nora.
    Iată că avem temă cu două variaţiuni. Sunt cam depresive.Deci tonalitate minoră cum ar zice adrian copilu’ minune,ministrul liberal al culturii.

    Gabriel, aruncaşi pietricica şi plecaşi? De cine sunt versurile. Romantic,ceva?

    Plec puţin.Apar pe întuneric.

    Apreciază

  • 47. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 16:43

    O’ Skorpion,

    „gica -contra”… da’ nu 100% ! 🙂

    Altfel spus „variatiuni” (fini) „exceptii” ( subsemnata)
    Sau, poate intr-un inteles comun a ceeace am spus noi aici,
    nuante…
    🙂

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 16:48

    „tonalitate minoră cum ar zice adrian copilu’ minune,ministrul liberal al culturii.”

    🙂 fain zis, fini!!
    (Ar merge si cu fostul „ministru minor al culturii”)

    Versurile sunt un motto la Memoriile lui Hadrian(Gabhry, 19)

    Apreciază

  • 49. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 17:17

    gata, m-ati infundat.
    eu is mai simplu…
    🙂

    dar memoriile lui hadrian le-am citit, nu mai stiu cine este autorul…cartea este exceptionala..

    Apreciază

  • 50. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 17:24

    Fini
    Versurile sunt chiar ale împăratului Hadrian, scrise, pare-se, cu puţin timp înaintea morţii.

    Apreciază

  • 51. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 17:27

    sk
    Marguerite Yourcenar
    care mai are şi nişte „Povestiri orientale” extraordinare

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 17:30

    …Si un adagio din partea lui…Goethe :

    „Daca limbajul n-ar fi lucrul cel mai elevat pe care-l avem, as plasa muzica chiar deasupra lui”

    Revin mai tarziu( din cauza de musafiri) 🙂

    Apreciază

  • 53. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 17:33

    exact, gabriel,

    stiam ca este o femeie, era cit pe ce sa scriu Simone de Beauvoir,
    bine ca nefiind sigur pe mine, nu m-am hazardat….

    Parca, tot Marguerite Yourcenar este si prima femeie acceptata de Academia Franceza in urma cu putini ani in urma…

    mare talent!

    O’Nora,
    si UNEORI sau chiar ADESEORI muzica este deasupra cuvintelor..
    🙂

    muzica rareori ucide, limba DA!
    ucide mai rau uneori decit o arma!

    Apreciază

  • 54. gabhry_el  |  1 Februarie 2009 la 20:07

    sk
    aşa e, Yourcenar e prima femeie în Academia Franţei

    noi o aveam pe Elena
    iar recent neruşinaţii noştri academicieni l-au refuzat pe Manolescu…

    Apreciază

  • 55. Nomad  |  1 Februarie 2009 la 20:23

    Yael Naim – 7 baboker:

    gasiti acolo si traducerea

    Apreciază

  • 56. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 20:37

    gabhry_el

    In „povestirile orientale”, Yourcenar, reuşeste să aducă la lumină, bogătii apartinand mitologiei orientului indepartat dar si din preajma noastra( Are si o povestire cu Mesterul Manole) legate de raportul intre artă şi viata trăita. Preocuparea academicienei occidentale e opusa, pare-mi-se, de cea a majorităţii literatilor nostri,mai orientali şi degraba daramatori de surse de frumusete si intelepciune autohtone. 😦 🙂

    Apreciază

  • 57. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 20:52

    O’Skorpion, si muzica, totusi,

    nu mai stiu cine spunea despre mazurcile lui Frederic Chopin ca sunt „tunuri ascunse sub flori” 🙂

    Cât despre operele lui Richard Wagner până de curand erau interzise în Israel!
    Parcă Zubin Mechta a fost primul dirijor care i-a adus pe R.W . şi pe Strauss acolo. Si asta nu demult …

    Apreciază

  • 58. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 20:58

    O’Nora,

    tu cu un singur cuvint ma poti „ucide”.
    Eu cu muzica nu te pot ucide.
    Eventual ma pot ucide pe mine, ascultind ceva care m-ar putea afecta…

    Wagner a fost interzis in Israel, pentru ca a fost muzica preferata a lui Hitler.
    Nu muzica a fost interzisa, ci Wagner, sper ca vorbesc „citetz”
    🙂

    Apreciază

  • 59. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 21:12

    0’skorpion,

    intr-un fel e ca si cu generalizarea la ziaristi.
    …M-ai provocat! 🙂
    Mazurcile lui Chopin au un pronuntat caracter national. Polonia lupta pentru independenta si identitate nationala, ca si alte state din Europa sec. XIX inclusiv Romania. Muzica antrenează sentimente si emotii. In general inaltatoare.
    Alteori, ca-n cazul muzicii wagneriene( de fapt a subiectului libretelor), discutabil.
    La Strauss era vorba doar de apartenenta la aceeasi natie care l-a dat pe hitler. Sensibilitati de inteles pîna la un punct.
    Si aici pana la urma muzica , prin Zubin Mehta a invins.

    Apreciază

  • 60. Nomad  |  1 Februarie 2009 la 21:45

    Yael Naim 7 baboker – cautati pe tube s-ar putea sa va placa.

    Apreciază

  • 61. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 21:59

    Multumesc, Nomad.
    🙂
    Ceva special!
    Am ascultat, mi-a placut.

    Apreciază

  • 62. orangeskorpion  |  1 Februarie 2009 la 22:13

    Niciodata nu am ascultat Chopin sau alti compozitori prin prisma „nationalitatii”..identitatii, etc… Pentru mine, este Chopin si atit…mai ales Marsul Funebru, pe care il ascultam de la doar 22 de ani….eram atit de tineri si ne placea…..ciudat, nu???

    in schimb recunosc ca Verdi – prin corul sclavilor – sau Nana Mouskouri prin Je chante avec toi, liberte! le ascultam inainte de 1989 cam ca polonezii de care vorbesti mai sus!
    Voiam eliberarea, voiam libertate!

    🙂

    Apreciază

  • 63. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 22:28

    O’ Skorpion,

    noi, nu, dar polonezilor probabil le atingea si coarda asta.
    Piesele de care amintesti au intr-adevar o emotonalitate deosebita prin interpretare si text deopotriva. Pentru oricine. Dar mai ales pentru cei care se simt lipsiti de libertate.

    🙂

    Apreciază

  • 64. fini  |  1 Februarie 2009 la 23:29

    Robert Schumann(muzicianul):”Mazurcile lui Chopin sunt tunuri printre flori”.

    Skorpi are dreptate,Wagner a fost interzis în Izrael din cauză că Hitler folosea muzica lui Wagner ca suport muzical în propaganda nazistă.
    Ţin-te tare pe cal,nu te lăsa şi ascultă „Regele ielelor” sau opere wagneriene cântate în limba maghiară de marele bariton maghiar Fr. Schorr . Mi-e teamă că nu vei găsi. In marea muzică există nişte reguli:marii cântăreţi cântă in limbile în care au fost create liedurile sau operele.De ce? Urmeză să-ţi răspunzi ţie însuţi.

    Gabriel,
    la 50

    mulţumesc. Se pare ca Hadrian a ştiut că sfârşitul e aproape.

    Apreciază

  • 65. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 23:40

    fini,

    deci Robert Schumann era! Romantic si el.

    Amurgul zeilor, Siegfried, Cantecul Nibelungilor,adevarate surse de energie pentru nationalismul socialist
    si pentru hitler, personal!
    Asa e.

    Apreciază

  • 66. fini  |  1 Februarie 2009 la 23:51

    Fr.Chopin e bine să fie ascultat ca pe un polonez,din respect. Exilatul Chopin a cerut ca după moartea sa, inima să+i fie dusă în patrie.Polonezii i-au încastrat-o în zidurile unei biserici.
    Dacă asculţi „Studiul revoluţionar” înţelegi mesajul chopinian.Aici e dum-dum, nu sunt oarecari tunuri.

    Apreciază

  • 67. noradamian  |  1 Februarie 2009 la 23:57

    Studiul revolutionar e piesa mea preferata din copilarie
    Are o pasionalitate superba.
    (e cunoscut si sub alt nume,l-am ascultat in interpretarea minunata a unei pianiste poloneze la Alex Rahoveanu pe blog).

    Apreciază

  • 68. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 00:00

    Banuiesc ca ai studiat muzica clasica, fini, nu-i asa?

    Apreciază

  • 69. fini  |  2 Februarie 2009 la 00:13

    Nora da.A fost un şirag de romantici.Cei doi pe care i-ai amintit la care pot fi adăugaţi Fr.Schubert,H.Berloz,Paganini,felix Mendelssohn-Bartoldy,Fr.Liszt,G.Verdi şi sus,sus e Wagner.
    Ai dreptate,indianul Zubin Mehta a reuşit să-i determine pe evrei să asculte Wagner în sălile de concert.(cred că acum vreo 10 ani).Evreii care au un cult pentru instruire,au acceptat să şteargă acest gol.

    Apreciază

  • 70. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 00:23

    Sunt si la mine-n top, poate in alta ordine. Chopin(integral) Beethoven(Sonatele:apassionata; patetica, sonata lunii, dar si uverturile, Egmont
    mai ales) Urmează Liszt (cu rapsodia a doua, in primul rand) si apoi si ceilalti.
    Bach nu mi-a placut de la inceput, doar târziu, cand m-am maturizat… 🙂

    Apreciază

  • 71. fini  |  2 Februarie 2009 la 00:25

    Nu ştiu să aibă şi un alt nume.E st6udiul 12 în do minor.

    Apreciază

  • 72. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 00:28

    Imi vine sa fredonez, acuma, da’ nu m-auzi. 🙂
    O sa-l gasesc la Alex pe blog si-ti spun.( pana l-am ascultat acolo si eu stiam ca e se numeste studiul revolutionar). Compus la Paris, pare-mi-se.

    Apreciază

  • 73. fini  |  2 Februarie 2009 la 00:35

    Dora,
    nu am vrut să o iau de la Adam şi Eva.Dar primul romantic a fost cel mai mare clasic al muzicii.- Beethoven.Piesele pe care le-ai enumerat sunt de factură romantică.Mai adaugă uvertura „Coriolan”,e preferata mea.”Simfonia pastorală” este muzică programatică(unul din punctele forte ale romantismului muzical.
    BACH este alfa şi omega,este tot.

    Apreciază

  • 74. fini  |  2 Februarie 2009 la 00:41

    Cred că ar fi bine dacă l-ai căuta pe You Tube.Ai avea şanse să găseşti interpretări de excepţie.Ai putea să vezi mâna stângă,care trebuie să stăpânească o tehnică desăvârşită.

    Apreciază

  • 75. fini  |  2 Februarie 2009 la 00:43

    Ai văzut cât este ceasul? Căutăm mâine.Somn uşor,Dora.

    Apreciază

  • 76. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 00:45

    fini,
    acuma asa il consider si eu. Cand eram adolescenta preferam piesele tumultoase, romantice. Si Coriolan e printre preferate. Si mai sunt. Si de la rusi imi plac o multime.
    Shostakovici, Rahmaninov, Skriabin.
    Shubert e placut, putin prea liric.

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 00:46

    Somn usor, fini. Vezi ca m-ai botezat. 🙂

    Apreciază

  • 78. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 00:59

    In interpretarea Valentinei Igoshina: Polonaise in A flat Heroique.

    Apreciază

  • 79. fini  |  2 Februarie 2009 la 09:13

    Nora,
    sunt incorigibilă.Mea culpa.Când ţi-am văzut nikul prima dată mi-am amintit de Ibsen.O lectură dragă mie în perioada marilor acumulări.Ar trebui să o recitesc.
    Îmi pare rău că te-am ţinut până la ore mici astă-noapte,m-a luat valul.

    Apreciază

  • 80. noradamian  |  2 Februarie 2009 la 11:02

    Orele mici sunt agreabile, fini,
    eu fiind „bufnita” 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 892,767 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.347 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 892,767 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: