Martie în Israel. Pe unde s-o iau spre mare?

11 martie 2009 at 13:15 20 comentarii

Mă simţeam legănată. Legănatul se-ncheie brutal. Mă trezesc. Patul se oprise în peretele de la fereastră. Am deschis ochii. O dimineaţă strălucitoare în care n-ai voie să te sperii nici de cutremur. Nu durase mai mult de două minute. Cinci virgulă şase grade Richter. „Dacă ăla n-a căzut”, îmi spune Miriam, un pic mai târziu privind prin fereastra bucătăriei spre Tehnion, înseamnă că e bine. La radio anunţaseră că e în ordine, doar ceva stricăciuni materiale. Vezi, mai adaugă Miriam, luna roşie de aseară! Ştiuse ea că… Iar oftează. Caută caietul cu reţete. Azi are treabă. Mai întâi, program de curăţenie. Apoi, prăjiturile speciale de Purim, „urechile lui Haman”. Nu, nu vrea s-o ajut, se descurcă ea… Aşa că (însfârşit!) am bilet de voie: pot să mă plimb de una singură prin Bialik! Cu o condiţie: să-i dau din când în când telefon de pe traseu. Şi să mă-ntorc pân’ la amiază. Mai târziu o să mergem în vizită cu prăjituri. Aşa se obişnuieşte de Purim. Plec fără gândul de a ajunge undeva anume. Încă vie-n minte, ziua de ieri se ascunde treptat sub cea de azi…Bate un vânt căldicel, foşnesc frunzele palmierilor şi unde te uiţi covorul verde al gazonului, cu flori sau fără, pare ca după ploaie. (Dacă priveşti mai atent, îmi spusese Leon cu ceva timp în urmă, o să observi reţelele fine de tuburi de irigaţie, direct pe sol, pe orice petec de vegetaţie. Au găurele mici şi sunt racordate, de regulă, la o pompă, prin intermediul unui calculator). Puţine locuri din Israel sunt atât de liniştite, ca aceste kiriaturi verzi şi însorite din jurul Haifei. Doar când au loc conflicte la graniţa cu Libanul, mai nimereşte câte o rachetă. În pericol sunt obiectivele înalte. Aşa ca blocul ăsta subliniase Miriam, mai ales dacă locuieşti la etajul şapte cum stăm noi… Pe strada Dafna parada neîntreruptă de copii în cele mai năstruşnice costume îmi ia ochii. Tot drumul e plin de colombine, scufiţe roşii, vrăjitoare, personaje din filmele de desene animate, zâne, monştri, dansatoare exotice. Coifuri, musteţi verzi, pălării, păr roşu, sprâncene violete. Cei mai mulţi poartă platouri cu dulciuri. Aha! O şcoală aici, una la cinci zeci de metri mai departe, de aceea se vântură atâţia copii pe drumul ăsta! Râsete, jocuri, fotografii, camere de luat vederi. O încântare să-i priveşti! Înainte să o iau în altă direcţie, obligatoriu, o să dau şi un premiu. Primul l-aş acorda, fără şovăire, unui Chaplin mititel cu păpuceii încălţaţi invers, cu baston, joben, sprâncene negre şi mustăcioară. Mai greu e la al doilea! Tocmai am zărit o prinţesă mititică numai volănaşe roz, panglici şi funde în părul blond!…Dar mai apare şi Alicia, o copie miniaturală a personajului cap de afiş din cea mai populară revistă de stagiune! Sunt în mare încurcătură. Nu-i Miriam cu mine să m-ajute. Ea, sunt aproape sigură, ar opta pentru cei doi ultraortodocşi gemeni, de o şchioapă, în redingote negre, cu perciunii inelaţi curgând de sub pălăriuţele negre. Ce ne-am mai distra!Dar iată că apare o mireasă mititică, grăsună, rotundă ca un pepene, cu coroniţă, îmbrăcată numa-n voal şi danteluţe albe, încălţată -n adidaşi…Ea e! Merită să stea alături de Chaplin!… Acum o să dau o fugă până la mare. Cred că ştiu pe unde s-o iau. Dacă trebuie, mai întreb! Înainte de a ieşi de pe strada Dafna (a dafinului) dau de casa în care locuieşte Rachel, prietena iraniană a lui Miriam… Îmi face semn cu mâna prin perdelele albe unduitoare de la ferestre. Ne aşteaptă!… Merg destul de repede pe străzi largi, liniştite, cu casele, deoparte şi de alta, ascunse de grădini. Nu prea-mi dau seama unde sunt! După socotelile mele ar fi timpul să simt mirosul mării! Râd de una singură. …Totdeauna am stat prost cu simţul de orientare. Trebuie să fie pe aproape. Nu-i dau telefon lui Miriam, că e în stare să lase totul baltă şi să vină după mine.
Were is the road to the sea? … „Ia ne znaiu”…Ei fo haianu?…”Paruschi, paruschi”… Nici ăsta nu pricepe…Unde vine drumul spre mare?… „rumunska, aha, tâ ne znaeşi paruski?”… Gde more?…În sfârşit!… Printre case, pomi, se vede plaja. Şi o dungă lată, din ce în ce mai lată, de albastru. Cartier de ruşi, am impresia. Mulţi nu prea vor să-nveţe limba, îmi spusese Miriam. Curios. O parte din ei sunt extrem de fericiţi că au venit. Mai ales cei din nord. Bătrânii stau pe băncile de pe faleză la soare toata ziulica, sporovăiesc şi joacă table. Alţii, însă, au dificultăţi de adaptare. Sunt şi frecvente cazuri de sinucidere. În general se mulţumesc cu puţin şi nu se ruşinează să facă orice fel de muncă. Îşi preţuiesc cultura din care au venit, muzică, literatura, dans, patinaj… O cultivă! Mă plimb cu picioarele goale prin nisip. E răcoare. Câţiva tineri în valuri par a se simţi grozav. Mă plimb pe faleză. Aer proaspăt, cerul de un albastru blând, marea scânteind… Dau cu ochii de o căţeluşă care vine drept spre mine pe picioarele dindărăt. Se opreşte în faţa mea privindu-mă fix în ochi şi mişcându-şi cu graţie lăbuţele din faţă. „Zdrastvuite! Maia milaia sabaka liubit tebea”, îmi explică o bătrânică veselă ajungându-şi din urmă odorul.

Entry filed under: 7301634, Grădina cu trufe. Tags: , , , , , , .

Lupte sumo: mogulii presei versus statul român. Şerpăria (1)

20 comentarii Add your own

  • 1. fini  |  11 martie 2009 la 14:59

    Nora,

    trebuie să te aduni şi să vezi ce faci cu aceste note de călătorie. Poate le dai la legat! 😉

    Ce ştiu eu din ce ai scris acum?
    Purim este cea mai veselă sărbătoare la evrei.
    Biblia: Haman,Esthera.
    Rembrandt- „Haman cerând iertare Estherei” 2,360×1,860 Bucureşti. Provine din colecţia muzeului Peleş.
    Nişte petece!

    Bibliophyle,

    te rog, în limita timpului liber, fă aşa cum şti bine, puţin mai multă lumină în cunoştinţele mele.

    Revin mai târziu.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  11 martie 2009 la 15:20

    fini,
    🙂
    salut!
    Mai am putin si termin seria!
    Sunt programate la tipografie, deja 🙂

    Purim e singura lor sarbatoare vesela.
    Subiectul biblic e cunoscut si prin opere de arta!
    Asa cum e celebrul tablou al lui Rembrandt pe care-l stii.

    Apreciază

  • 3. bibliophyle  |  11 martie 2009 la 20:36

    @fini, salut
    am sa-ti dedica maine o mica postare cu cateva randuri despre Purim, Haman si Estera 🙂 Treci maine pe blog si o sa ai o postare cu dedicatie, inclusiv cu greselile ortografice inerente 😆

    Apreciază

  • 4. orangekorpion  |  11 martie 2009 la 21:14

    Gde more?
    ti nashla more!
    (tu ai gasit marea)
    zametchatyelno! minunat!
    I ya liubliu more! (si eu iubesc marea)

    dar vad ca te iubeste si catelul batrinicii…

    minunata povestire, O’Nora…

    poate primesc si eu o carticica cu dedicatie
    🙂

    parshiv mai sint!

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  11 martie 2009 la 21:18

    Skorpion,

    m-am tot chinuit sa-mi aduc aminte ce soi era catelul acela, alb, mic, cu blănita numai cârlionti, din care abia i se zăreau ochii! Nu prea mă stiu la caini!…

    Te-am trecut pe lista… 😆

    Apreciază

  • 6. orangekorpion  |  11 martie 2009 la 21:19

    spasiba, O’Noretchka!
    🙂

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  11 martie 2009 la 21:21

    nezacito, orange malicic!

    😆

    Apreciază

  • 8. orangekorpion  |  11 martie 2009 la 21:46

    prekrasnaya devushka skajit krasivaye skaski…..

    hai, ca am dat=o pe aratura,
    sper sa ma ierte cei carora limba rusa le repugna..
    sorry, nu am sa mai fac…

    Entschuldigung, meine liebe Katzen
    🙂

    Apreciază

  • 9. bibliophyle  |  11 martie 2009 la 21:55

    @orangekorpion
    Oameni nu limbile deranjaza 😆

    Apreciază

  • 10. orangekorpion  |  11 martie 2009 la 22:05

    Bibliophyle,

    teoretic ai dreptate!
    dar practica ne omoara.
    Eu sint un internationalist 🙂 in sensul bun al cuvintului.

    Judec OMUL si nu limba sau natia din care provine…

    dar tot asa am vazut de-a lungul vietii ura unora la adresa altora,
    nu conteaza ce …..romani, unguri, nemti, evrei, francezi…orice….

    am amici:
    unul ii uraste pe francezi,
    altul pe rushi,
    altul pe unguri,
    altul pe nemti
    si cercul meu este foarte mic….

    si asta am vazut la:
    – oameni neinstruiti,
    – dar mai ales la oameni instruiti,
    ca doar m-am invirtit mai mult in mediul lor….

    adeseori o femeie simpla cu doar 4 clase poate sa aiba tone de bun simt si intelepciune in comparatie cu unul cu sapte masterate, etc….

    de aceea, eu personal adeseori ma inteleg mai bine cu oamenii simpli,
    am citiva la servici, femei si barbati….
    ei ii respect, dar ii si inteleg,
    ei ma respecta, chiar unii ma si iubesc, pentru ca ii inteleg si ii sprijin
    🙂

    ciudat, nu??

    Apreciază

  • 11. fini  |  11 martie 2009 la 23:33

    Bibliophyle.

    îţi mulţumesc mult, mult.

    Apreciază

  • 12. fini  |  11 martie 2009 la 23:41

    Dragilor,

    în seara acesta sunt fără vlagă. Nu, nu sunt bolnavă. Aş vrea să fiu în ton cu voi, dar nu-mi amintesc în momentul acesta decât:

    „Desdiemona, davai minia zdreanţa!” zdreanţa=batista

    Apreciază

  • 13. fini  |  11 martie 2009 la 23:48

    Miezonoptica este la uşă. Vreau să vă adorm cu:

    hhtp://www.youtube.com/watch?v=MpNM-En-YvA&feature=related

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  11 martie 2009 la 23:51

    fini,

    sper sa fii bine maine!

    O sa scultam putina muzica, poate, si ne revenim.

    Vine si bibliophyle cu informatii, a promis, abia astept!

    Noapte buna!
    🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  11 martie 2009 la 23:53

    fini,

    ai vazut? Telepatia. 🙂
    O sa-mi fac obiceiul sa ascult in fiecare seara o piesa frumoasa.
    ma duc pe youtube acuma!
    🙂

    Apreciază

  • 16. fini  |  11 martie 2009 la 23:56

    Nora,

    să dormi bine Văd că nu se deschide linkul Mă supără Mai Încerc odată:

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  12 martie 2009 la 00:05

    fini,

    nici la mine nu se deschide. Spune ca firefox nu permite http://www
    Nu-i nimic. Găsim ceva maine.

    🙂

    Apreciază

  • 18. fini  |  12 martie 2009 la 00:30

    Nora,

    încearcă link-ul de la 16 că merge

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  12 martie 2009 la 00:40

    Merge, fini, merge! Multumesc!

    Ma duc s-ascult nocturna 🙂

    Apreciază

  • 20. bibliophyle  |  12 martie 2009 la 08:05

    @fini & Nora
    Buna dimineata, am postat chestia cu „Purimul” 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Scriitor, Sibiu, Romania nora damian

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 915.436 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 915.436 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: