Martie în Israel. Drumul berzelor.

23 martie 2009 at 22:12 20 comentarii

Ne plimbăm pe aleile, aproape pustii, din Parcul Iordanului. Un loc cu totul altfel decât cele pe care le-am străbătut până acum. Vegetaţia, bogată, e mai puţin spectaculoasă şi îngrijită decât cea de pe ţărmul lacului. Arbuşti înfloriţi, plante de apă, sălcii. Pe lângă noi trec în viteză câţiva adolescenţi pe biciclete. Într-un loc, pe un afluent al Iordanului, doi pescari îşi păzesc undiţele lângă un grătar care fumegă familiar. Râul Iodanului, nu prea lat, curge destul de vijelios acuma, probabil datorită ploilor din ultima vreme. La Yardenit scările din piatră albă coboară până-n apă… Nici urmă de turişti. Nu, nu sunt deloc obosită, îi răspund lui Yael, dar parcă n-ar strica să mai bem o gură de cafea. Mergem spre casă, cred, maşina rulează un timp tot pe malul Mării Tiberiadei, apoi drumul începe să urce, peisajul se schimbă, printre arbuştii tot mai rari de pe marginea drumului se iţesc ici, colo, stânci de bazalt. Am depăşit nivelul mării, acuma urcăm pe serpentinele largi ale unui drum nu tocmai spectaculos. Leon e neobişnuit de tăcut. Obosit, probabil, mă gândesc, avem mai mult de opt ore de când am plecat din Kiriat Bialik. Suntem în teritoriile ocupate , îmi spune. Pe Înălţimile Golan. Nu e prea prietenos locul! Chiar deloc! În stânga şi dreapta drumului garduri de sîrmă şi plăcuţe triunghiulare galbene ne avertizează că terenurile sunt minate. ” De aici, de sus, sirienii ne aveau ca-n palmă, ne ciuruiau fără mila”. Dincolo de gardurile de sârmă, printre care şerpuieşte şoseaua, solul arid presărat cu stâncile negre de bazalt, plăcile avertizoare, stâlpii de înaltă tensiune, oferă un tablou sumbru. Dacă Miriam ar fi fost cu noi, probabil ne întorceam pe acelaşi drum, sau poate, făceam o buclă să vedem câmpia de la Meghido, muntele Garizim, Samaria… O să trecem pe acolo mâine, în drum spre aeroport, hotărăşte Leon. Acuma vrea să-mi arate unde a luptat el în Războiul de Şase zile când avea vârsta lui Yael… În 1967 fusese înrolat la o unitate de tanchişti care eliberase Golanul. Puţini din unitatea lui scăpaseră cu viaţă. Ar avea multe de povestit. De atunci mai trecuse o singură dată prin locurile astea. Nu era prea plăcut… Printre plăcuţele avertizoare, vedem din loc în loc câte o barză. „Sunt berzele rămase la jumătate drumului între Europa şi Africa” îmi explică Leon. Cu câţiva ani în urmă, multe din ele, oprindu-se din zbor să se odihnească, muriseră electrocutate. Acum erau protejate de o lege care impunea construirea de colivii speciale… De pe Ramat Hagolan se vede, acoperit de zăpadă, vârful Hermon din capătul nordic al Podişului. Coborâm printre printre cirezi de vite, grădini, sere, spre drumul care duce la Haifa. Kibuţuri. Agricultura Israelului, spune Leon. O atmosferă paşnică, pastorală. În care, simt, tocmai se-nchide un cerc.

Entry filed under: Grădina de hârtie. Tags: , , , , , , , .

CRIZA. MANUAL de INTREBUINTARE. Maia şi Mimi în “Insula Rataţilor”.

20 comentarii Add your own

  • 1. Viq  |  24 martie 2009 la 09:27

    Oameni.
    Au calcat piatra, iarba, huma,…. au pus sarme….
    Au inchis ochii asfintitului si au plantat teama, furie, durere..
    Au strivit campia cu tancurile si i-au sfasiat maruntaiele…
    Oameni.
    ce vor sa fie lasati sa gandeasca diferit unii de ceilalti si sa fie lasati sa se autoelimine pentru ca nu accepta sa gandeasca diferit…
    ce in cretina lor sinucidere distrug faptura mama ce i-a leganat cand erau incapabili de a face rau…
    Oameni.
    celule mutante ale pasnicului organism ce nu-i respinge ca si cum i-ar fi proprii copii…
    cancer intins fulgerator pe faptura ce nu-si mai poate proteja celelalte natii victime de berze si copaci, de scaieti sau delfini…
    Oameni.
    Ce nu inteleg aceste natii si nici nu-i intereseaza prea mult….
    Ce nu-i inteleg nici pe oameni, si nici asta nu-i deranjeaza…
    Oameni.
    Ce revin in locuri unde samanta furiei a incoltit si-si gasesc durerile in floare.
    Nu le place. Nu vor. Nu inteleg. Nu schimba.
    Oameni.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  24 martie 2009 la 11:41

    Pesimist poemul tau, Viq sugerat de aceasta insemnare.
    Nu se petrece nimic intamplator, niciunde. Lucrurile imi par mult mai profunde si mai pline de semnificatii, decat pot sa le prind eu intr-o descriere. Uneori ajung la semnificatii. Alteori meditez asupra lor…

    Apreciază

  • 3. bibliophyle  |  24 martie 2009 la 16:45

    @nora
    frumos, sumbru dar frumos. Din nefericire scriitorii de poezie o fac la nivelul general din afara „cu lozinci” si slogane pesudo-umaniste. Ce „misto” este sa generalizezi si sa dai sfaturi fara sa intelegi nimic, asa la nivel de mamici si tatici. Tenta universala de furtuna intr-un pahar cu apa vazuta dintr-un loc in care violenta este deobicei „casnica”, ce mizerie, ce oameni care habar nu au pe ce lume traiesc 😦

    Apreciază

  • 4. bibliophyle  |  24 martie 2009 la 16:55

    @nora
    am si eu o poezie, scisa de un poet Roman intr-un alt context alta lume alta geografie. Este bine de recitat cand gasesti pseudo-umanism, suna cam asa:

    Sergiu Mandinescu: „Şi azi, ca ieri, sub cer veneţian/ Se plimbă fastuoasele gondole/ Pe când de-acelaşi scut daco-roman/ Se frâng şi cad săgeţile mongole.”

    alta vreme, alt popor aceleasi adevaruri

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  24 martie 2009 la 16:58

    bibliophyle,
    povestirea mea,stiu ca ai observat si ma bucur, nu e tocmai turistica, desi are multe imagini oarecum picturale. Eu sper sa fie citita in adevarurile ei simple de viata vazută nu numai prin ochii mei ci si a celor cu care m-am intalnit sau intersectat prin acele locuri in care totul are o profunzime si o semnificatie aparte.
    Ceva din asta , sper, am simtit si redat si eu pentru altii.

    Apreciază

  • 6. orangeskorpion  |  24 martie 2009 la 22:29

    da, O’Nora, ne-ai redat si noua enorm de multe din calatoria ta in Israel,
    pentru care iti multumec foarte mult!

    imi plac berzele, cind eram copil urmaream fascinat clampaniturile pe care le scoteau cind aterizau in cuiburile lor…
    si nu stiam cit imi lipsesc berzele pina ce in anul 2007 facind un drum intre sibiu si medias, am vazut berze adevarate, vii, dupa vreo doua decenii de absenta…

    spre amuzamentul si uimirea amicilor mei, a trebuit sa coborim din masina si sa ma uit in sus la cuibul de barza si barza inauntru…cu puii cu ciocurile larg deschise…o fi venit barza mama cu vreo broasca in cioc..

    colivii pentru berze in Israel?
    fascinant si ……….. o foarte delicata masura , as zice umana..

    🙂

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  24 martie 2009 la 23:03

    O’skorpion,
    din aspecte de felul asta poti intelege foarte mult! Inca ar mai fi fost de scris.
    Cate probleme sunt acolo de rezolvat in conditii de tensiune permanenta, si sa se dea atentie pana si…unei flori! Anemonele, am mai pomenit, sunt protejate prin lege. Impresionant!! Berzele, ocrotite! Şi multe altele… E vorba de o mentalitate care explica foarte multe… 🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  24 martie 2009 la 23:04

    fini,

    Multumesc!!
    😀
    Era momentul pentru asta 🙂

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  24 martie 2009 la 23:43

    O’skorpion,
    cele mai multe berze sunt pe drumul Sibiu Agnita( sigur ca pe la jumatate poti s-o cotesti spre Medias).E o regiune recunoscuta pentru biodiversitate, nu e industrializata si poti avea surpriza sa vezi si caprioare si iepuri in zona deluroasa prin care trece soseaua.
    🙂

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  24 martie 2009 la 23:45

    fini,

    foarte fain! Adevarat tango!

    Noapte buna Skorpion!
    🙂
    Noapte buna fini!
    🙂

    Apreciază

  • 11. Dan Iancu  |  25 martie 2009 la 14:53

    din pacate pe ramata golan n-am fost… sa-mi fie rusine 🙂

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  25 martie 2009 la 15:06

    Dan Iancu,

    probabil s-a mai schimbat. Au trecut exact zece ani.
    Stiu ca atunci era in curs curatarea locului de mine.
    Daca te duci vreodata, sa-mi spui! 🙂

    Apreciază

  • 13. fini  |  25 martie 2009 la 23:49

    Miezonoptica:

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  25 martie 2009 la 23:58

    Multumesc, fini!

    :D!

    Apreciază

  • 15. fini  |  26 martie 2009 la 00:04

    Nora,

    ăsta da, tango! Eleganţă şi nerv.
    Mai avem câteva zile cu tango şi după aceea mă fac cuminte.
    Mâine mă duc la întâlnire cu Mimi.

    Somn uşor!
    Nu asculta astăzi decât o singură dată. Dacă asculţi de mai multe ori, nu te mai culci. I-ai privi întruna.

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  26 martie 2009 la 00:09

    fini,
    grozav, intra-adevar!

    Am deja o mica comoara muzicala de la tine!
    Multumesc!

    Noapte buna!

    😀

    Apreciază

  • 17. Reseller Hosting  |  8 ianuarie 2010 la 12:56

    Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now keep it up!

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  9 ianuarie 2010 la 16:04

    Reseller Hosting, thank you! 🙂

    Apreciază

  • 19. anuska  |  5 februarie 2017 la 07:53

    Frumoasa descriere ! ❤

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  6 februarie 2017 la 12:31

    Mulțumesc,anuska! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.131 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.131 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: