Selecţia naturală a speciilor. Electorală sau nu.

27 Martie 2009 at 12:07 56 comentarii

A alege e verbul uzual al vieţii de zi cu zi. Practic avem permanent de ales câte ceva. Pe măsura aglomerării opţiunilor, mintea noastră e tot mai bântuită de incertitudini. Mereu asaltată de urgenţe ajunge să nu-şi mai vadă capul de atâtea răspunderi. Îi rămâne tot mai puţină vreme pentru întrebări de genul: ” Nu cumva, nu mă potrivesc cu mediul în care trăiesc?…Sau, cu timpul ăsta ?…De ce se întîmplă toate astea? De ce nu m-am născut în alt loc pe lume?…De ce acum?…De ce aici?…
Întrebări frecvente, banale sau banalizate, din categoria celor fără răspuns. Nici în apartenenţa noastră naţională, nici în cea a eredităţii noastre n-avem vreun cuvânt de spus. Alegerea nu ne aparţine.
Dar alegerea ne aparţine fundamental în ceeace credem despre noi înşine. Ne putem considera fie rodul întâmplării, fie rodul unei alegeri despre care nu ştim nimic. Ca şi copii ai hazardului nu ne punem întrebări. Nici măcar banale. Suntem prea ocupaţi cu alegerile de zi cu zi. Propria persoană ne mănâncă toate resursele. Nu ne mai rămâne nimic de dat. Responsabilitatea e ceva aiurea în acest caz, o vorbă de vorbă goală, o personificare a orgoliului unei clone. Seducătoare ca fata de la pagina 5. Sau ca tragerea din ce în ce mai specială la şase din patruş’nouă de duminica seara.
Dacă însă, existăm cu un rost, responsabilitatea îşi schimbă total sensul graţie transcenderii motivaţiei. Calitatea alegerii depinde în întregime de calitatea motivaţiei. Individul ca parte a întregului. Întregul ca societate, comunitate, popor. O masă critică insuficientă a responsabilităţilor asumate individual şi solidare în interdependenţă nu poate duce decât într-o fundătură. Nimic mai clar pentru a înţelege de ce istoria noastră recentă a trecut de la timpul egalităţii triste a neşanselor la cel al inegalităţii tragice a şanselor. La asta se rezumă de fapt „evoluţia” din vremea ante şi post integrare în structurile europene, de altfel prea ocupate de problemele lor ca să se mai preocupe şi de ale noastre.
Trecerea de la un timp la celălalt e o rezultantă a opţiunilor fiecăruia dintre noi. O rezultantă a tot ce am ales şi alegem. Nu numai politic. Inconştiente sau nu, importante sau nu, alegerile noastre au produs acest rezultat. Urmarea?…Opţiunile au scăzut dramatic precum lichidităţile din averea lumii. O societate în degradare pe potriva sterilului politic care acopera orizontul.
Cui aparţine vina?…Mai putem face ceva?
Şi în această privinţă opţiunile sunt împărţite: Întîmplătorii, indiferent de care parte sunt şi ce declară, socotesc că vina, în totalitate, fără echivoc, categoric şi totdeauna aparţine altora. Pentru cealaltă categorie, greşelile filtrate prin responsabilitatea proprie, devin „întîmplări” utile.
În acest fel greşelile ne vin în ajutor, devin un „capital” calitativ preţios pentru diagnosticarea corectă nu numai a stării naţiei ci şi a locului propriu, a rostului personal, a rostului nostru, acum şi aici. Un fond indispensabil pentru schimbare -(schimbarea, această nevoie transformată într-un slogan, mult,obositor şi mai ales ipocrit clamat)- în intervalul dintre cei doi timpi botezat „tranziţie”. Decisiv pentru reconsiderarea şanselor pe alte principii. E greu de apreciat cât s-a schimbat în bine mentalul nostru colectiv. Dacă putem conta pe o motivaţie calitativ schimbată a unei părţi semnificative dintre concetăţenii noştri. Totuşi pe asta contăm. Pentru altă calitate a alegerilor noastre. Electoral şi nu numai.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Maia şi Mimi în “Insula Rataţilor”. Prejudecăţi primare şi secundare.

56 comentarii Add your own

  • 1. bibliophyle  |  27 Martie 2009 la 16:55

    @nora, salut
    sa o luam gospodareste:

    1. Alegerea este intre alternative. Cea buna, schioapta cam de multicel.

    2. Responsabilitatea este o functie cognitiva capatata dupa un proces de acumulare familie-scoala-societate. Toate sunt problematice astazi si nu numai aici.

    3. Sunt adeptul schimbarilor cu fortza. Nu doamne fereste cu forta nedemocratica tiranica si dictatoriala, ci cu „forta imprejurarilor.” Nu ai incotro si daca nu schimbi este mult mai rau decat o schimbare.

    4. Mentalul colectiv in Romania este cel mai flexibil „plastic” din cele existente. Mentalul colectiv este o chestie de timp rabrare si „leadership”. Cred cu tarie ca daca #3 se petrece cu un inceput de #1-2 si Basescu mai primeste un mandat sunt sanse, 😆

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  27 Martie 2009 la 17:23

    bibliophyle, salut!

    pentru acel „1-2” mai facem cate un efort!… 🙂
    Si daca ajuta si „3, forta imprejurarilor”
    sper ca sansa sa nu ne ocoleasca 🙂

    Apreciază

  • 3. fini  |  27 Martie 2009 la 18:48

    Invoci două cuvinte: a alege şi schimbare.
    Unii gândesc că uneori să alegi bine înseamnă să nu alegi. Am văzut-o şi pe asta.
    Alegem schimbarea? Nu putem schimba lucrurile fără a ne schimba pe noi înşine. Ne asumăm acestă schimbare care poate să ne zăpăcească şi să ne rănească? Trebuie să facem efortul să înţelegem „hiba” care trebuie înlăturată şi să înţelegem „binele” care va înlocui „hiba”. Trebuie fler.
    Întrebare: în manejul politic românesc cine vrea schimbarea întru propria-i zăpăcire şi durere? „Hiba” îşi are schepsisul ei. La ce mai este nevoie de fler?
    Trăiască „se poate şi aşa!”.

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  27 Martie 2009 la 19:06

    fini,
    societatea noastra continua sa se invarteasca in gol fiindca nu se poate schimba nimic fara schimbarea interioara a fiecaruia. Oricat de putin, conteaza.
    Probabil ca interiorul multor concetateni nu arata prea frumos, spiritual vorbind, dupa cum se vede in optiunile lor de orice fel, ca si in nivelul general de comportament.
    Totusi am speranta ca s-a mai schimbat cate ceva, poate a crescut rezistenta la rau, in ciuda a ceea ce se petrece!
    🙂

    Apreciază

  • 5. tibi  |  27 Martie 2009 la 21:31

    servus nora 🙂

    extraordinar subiect !

    E posibil sa incerc sa imi ‘dau’ si eu parerea, dar miine.
    Acum, sint un piculetz confuz …

    Schitzez numai : selectzia NATURALA a speciilor, a fost valabila numai pina la aparitzia lui ‘homo sapiens’.
    Dupa aceea, …. HM ! Totul a capatat o alta turnura. Iar despre ‘homo politicus’ chiar ca este de vorbit.

    Despre ‘punctul critic’ in care o populatzie devine un popor, iar este de vorbit.

    ps. Cum reusesti ca in cuvinte atit de putzine sa concentrezi o tema atit de vasta ??? 🙄 ???

    Apreciază

  • 6. fini  |  27 Martie 2009 la 21:51

    Salve Nora şi Tibi!

    Eu sunt şi mai cofuză ca tine Tibi, sunt bleagă.

    Apreciază

  • 7. fini  |  27 Martie 2009 la 21:53

    Erată: confuză

    Astăzi voi posta mai repewde muzica că nu garantez că mai ţin mult capulsus.
    Melatonina!

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  27 Martie 2009 la 21:54

    tibi,

    pana la urma alegerea a ce suntem, ca persoane, a ce vrem sa fim,
    determina orice alte alegeri!
    La asta m-am gandit! 🙂

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  27 Martie 2009 la 21:56

    fini,
    si eu am fost haimana azi!
    Am fost la prezentarea unei lucrari de grad didactic.
    Asa ca bine faci daca te grabesti… 🙂

    Apreciază

  • 10. fini  |  27 Martie 2009 la 21:58

    MILONGA este un cuvânt magic în Grădina de hârtie:

    Apreciază

  • 11. fini  |  27 Martie 2009 la 21:59

    Apreciază

  • 12. fini  |  27 Martie 2009 la 22:02

    Priviţi câtă graţie are Usulică ăsta. Nu mă mai satur privindu-l.

    Apreciază

  • 13. fini  |  27 Martie 2009 la 22:04

    Apreciază

  • 14. tibi  |  27 Martie 2009 la 22:05

    servus @ fini

    Te asigur : bleg mai mare ca mine, e greu de gasit in lumea blo/e-guielii 🙂 .

    Pleeeease nu ma detrona ! N-ai nici-o sansa ! 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  27 Martie 2009 la 22:05

    fini,

    Multumesc pentru muzica si dansul alese de tine!
    ( serotonina se simte :))

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  27 Martie 2009 la 22:10

    fini, tibi,

    cu asa muzica si ritm chiar ca Milonga e magic.

    Toata gradina asta e plina de muzica!…
    😀

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  27 Martie 2009 la 22:15

    Noapte buna!

    🙂

    Apreciază

  • 18. tibi  |  27 Martie 2009 la 22:16

    Asa deci : MILONGA este Tango argentinian 🙂 .

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  27 Martie 2009 la 22:18

    Da,tibi,
    dar daca-l compari cu altele, tot argentiniene, puse aici de fini,
    are un ritm mult mai alert!… 🙂

    Apreciază

  • 20. tibi  |  27 Martie 2009 la 22:31

    Bine nora

    TKS fini

    tot miine voi asculta si aceste melodii.

    Cum era vorba aia ? : ‘bloguiesti si cistigi’ ? Eu cred ca DA !

    Apreciază

  • 21. fini  |  27 Martie 2009 la 22:34

    Clar că nu trebuie încercat acum înainte de culcare. Vai de şalele noastre.
    Când auzi ritmul cam uiţi de serotonină. Mai ascult un picuţ şi trag pe dreapta.
    Nora nu te invidiez cu ce ai avut astăi pe cap. Să-mi spui şi mie impresii,te rog.

    Bine Tibi, azi te las pe tine să iei prmiul I.

    Somn uşor!

    Apreciază

  • 22. fini  |  27 Martie 2009 la 22:37

    Tibi,
    încă una şi mă duc. Ai ce vedea aici!

    Apreciază

  • 23. tibi  |  27 Martie 2009 la 22:53

    fini

    nu mai am cuvinte !

    zece minute nu am indraznit nici macar sa respir.

    daca esti cumva ‘mefisto’ , potzi sa-i ceri unui ‘faust’ de pripas, ORICE.

    Mii de multzumiri !

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  27 Martie 2009 la 22:59

    Somn usor,
    pe maine!

    🙂

    Apreciază

  • 25. tibi  |  27 Martie 2009 la 23:05

    noapte buna !

    Apreciază

  • 26. orangeskorpion  |  28 Martie 2009 la 00:06

    salve, O’Nora,

    sper ca nu te-ai suparat….stii la ce ma refer….

    gute Nacht!

    despre tema: miine!

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  28 Martie 2009 la 00:13

    O’Skorpion,

    nu stiu la ce te referi, dar fii sigur ca nu m-am suparat!
    Noapte buna!
    😀

    Apreciază

  • 28. fini  |  28 Martie 2009 la 07:02

    Neaţa, neaţa, tuturor!

    Sus! Ce mai staţi? E un soare promiţător afară……..
    Grădina de hârtie prinde viaţă.
    Prima dată ceaiul de iasomie. Mai târziu……..cafeaua.
    Ştiu Skorpi, tu primeşti prima dată o cafea tare. Altfel nu stai de vorbă.
    Voi trageţi adânc aer în piept şi discutaţi on-topic. Eu plec puţin.Pe la 10 vin să ascult păsărelele.

    Apreciază

  • 29. fini  |  28 Martie 2009 la 07:05

    Tibi,

    la 22 a fost punct ţintit, punct lovit. Şiam că te lovesc în pălărie.

    Apreciază

  • 30. orangeskorpion  |  28 Martie 2009 la 10:32

    buna dimineata,

    multumesc pentru ceaiul de iasomie obligatoriu cu ceai verde
    si
    pentru cafeaua minunata…

    revin mai incolo

    Apreciază

  • 31. fini  |  28 Martie 2009 la 11:28

    Skorpi,
    cu drag. Cafeaua este cum vrei tu. Am o prietenă care când bea cafea la mine, îşi toarnă apă peste. Eu beau una, dar bună.
    Când te întorci te mai aşteaptă cafea aburindă. Tu azvâle buzduganul în poarta grădinii, ca să ştiu să o pun pe foc.

    Apreciază

  • 32. tibi  |  28 Martie 2009 la 12:40

    Ziua buna
    TUTUROR

    Am trecut numai asa, in mare graba, pentru a-i mai adresa lui # fini INCA citeva mii de multzumiri pentru piesa de aseara.

    Apreciază

  • 33. tibi  |  28 Martie 2009 la 12:42

    nora

    Diferentza intre ceea ce am vrut noi sa fim si ceea ce sintem, este dublata de diferentza dintre ceea ce credem noi despre noi si ceea ce cred altzii despre noi.
    Sintem cu toate acestea, o posibila ‘putintza de a deveni’ in miscare, pina la ‘mutarea’ finala.

    Stii tu nemuritorul Minulescu : “nu sint ce par a fi …”

    Despre cine sintem, ce rost avem pe lume, ce putem face si ce NU, semnalez – nu recomand – lucrarea domnului Liiceanu “ Despre limita” / Humanitas.

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  28 Martie 2009 la 13:05

    Salut!

    Fini, Skorpy, ma bucur ca v-ati simtit ca acasa!
    Multumesc pentru ceaiul aromat, pentru cafeaua tare si pentru muzica buna!
    Revin mai spre seara
    🙂

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  28 Martie 2009 la 13:12

    tibi,

    „o posibila ‘putintza de a deveni’ in miscare”,
    inteleasa ca nevoie, ar deveni, intr-adevar, si functionala si eficienta…

    Am sa citesc cartea d-lui Liiceanu, in ciuda faptului ca am constatat niste limite nebanuite si neplacute,in perceptia mea, chiar in manifestarile dumnealui ca persoana publica.
    Dar cartile sunt carti 😀

    Ne auzim mai tarziu… 🙂

    Apreciază

  • 36. robin  |  28 Martie 2009 la 13:41

    Salve, Nora! 🙂
    Am sa fiu off-topic, sper sa nu te superi.
    Am descoperit, prin intermediul unui blogger, o cintareata deosebita. Cel putin asa mi se pare mie. Nu stiu de ce mi-am zis ca se potriveste foarte bine stilului si blogului tau. 🙂
    Atit mai spun, demult nu am mai auzit un timbru vocal asa de special si o atita pricepere/talent de a transmite emotia:

    Sia – Soon We’ll Be Found

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  28 Martie 2009 la 13:56

    robin,
    servus!
    Eram pe punctul de a pleca!
    Multumesc mult, abia astept sa vad despre ce-i vorba.
    Imi place si mie latura asta muzicala promovata initiata de fini, ma bucur ca o sustii! 😆

    Apreciază

  • 38. fini  |  28 Martie 2009 la 16:30

    Salut, salut!

    Au apărut postări noi.
    Aaaaaaaa, Tibi a aruncat mănuşa.

    Acum 100 de ani Constantin Rădulescu-Motru se apleca asupra Psihologiei poporului român şi scria:

    „O caracteristică a sufletului românesc. care se poate constata de la o primă privire comparativă, este neperseverenţa la lucrul început. Românul este greu până se apucă de ceva, că de lâsat se lasă uşor, zice un scriitor popular.Activitatea românului o compară mulţi cu un foc de paie.
    Tot despre român se afirmă, cu aceeaşi dreptate, că este îndelung răbdător, că este tradiţionalist şi conservator.”
    Asta a spus Rădulescu-Motru despre cine suntem.
    Am selectat doar câteva din schiţele pe care le-a creionat filosoful român.

    Apreciază

  • 39. fini  |  28 Martie 2009 la 16:41

    Tibi,

    vorbeşti despre ce am vrut să fim şi ceea ce suntem. Un fel de „unde dai şi unde crapă”.
    Revin la ce am scris mai sus. Cred că ne este greu să vedem exact unde este „hiba” sau buba şi să o înlăturăm. Apoi, să ştim bine ce punem în locul „hibei”, să găsim soluţia corectă pentru a face un pas înainte.

    Apreciază

  • 40. tibi  |  28 Martie 2009 la 17:10

    fini

    Nu am aruncat nici-o manusa nimanui ! 🙂
    De fapt, am incercat sa raspund foarte concentrat unor pasaje din postare :

    “Îi rămâne tot mai puţină vreme pentru întrebări de genul: ” Nu cumva, nu mă potrivesc cu mediul în care trăiesc?…Sau, cu timpul ăsta ?…De ce se întîmplă toate astea? De ce nu m-am născut în alt loc pe lume?…De ce acum?…De ce aici?…”

    „Dacă însă, existăm cu un rost, responsabilitatea îşi schimbă total sensul graţie transcenderii motivaţiei. Calitatea alegerii depinde în întregime de calitatea motivaţiei. Individul ca parte a întregului. Întregul ca societate, comunitate, popor. O masă critică insuficientă a responsabilităţilor asumate individual şi solidare în interdependenţă nu poate duce decât într-o fundătură. „

    „Cui aparţine vina?…Mai putem face ceva?
    Şi în această privinţă opţiunile sunt împărţite: Întîmplătorii, indiferent de care parte sunt şi ce declară, socotesc că vina, în totalitate, fără echivoc, categoric şi totdeauna aparţine altora. Pentru cealaltă categorie, greşelile filtrate prin responsabilitatea proprie, devin “întîmplări” utile.”

    Am facut in mod voit abstractzie de factorul politic contzinut in aceasta postare, pentru ca mi-am propus sa-mi tzin gura in aceasta materie, macar o perioada……

    Iar raspunsul meu – 33 – este o prelucrare a unui citat din Liiceanu, cu o concluzie de tip Haidegger : Seinkomen.

    Ma felicit ca nu am dezvoltat subiectul la post 5.
    Alunecam in politic si imi pare bine ca nu am facut-o. 🙂

    Scuze pentru aceasta postate luuuuunga. De obicei, ma exprim mult mai telegrafic.

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  28 Martie 2009 la 17:58

    Salut!

    Am asculta Sia, Robin, sunt mai multe cantece ale ei acolo, sensibile,
    pline de emotie, intr-adevar!

    De ascultat si de reascultat! Multam! 🙂

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  28 Martie 2009 la 18:02

    fini,

    Radulescu Motru a surprins bine niste trasaturi in care ne recunoastem natia, si in bine si in rau. Spre deosebire de alti analisti-psihologi- filozofi, are un fel de a prezenta detasat si …atasat! Imi place! 🙂

    Apreciază

  • 43. tibi  |  28 Martie 2009 la 18:08

    servus nora

    sper ca # fini nu considera raspunsul meu sec si prin urmare un refuz al dialogului. Oare am gresit tonalitatea in exprimare ? 🙄 😳 😦

    Stiu ca sint un gafeor de zile mari. Daca am gresit, imi cer iertare …

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  28 Martie 2009 la 18:08

    tibi,

    eu am inteles ca fini accesase la discutie, din alta perspectiva, nu am gasit in ea ceva politic, desi nici asta nu e prohibit!
    Dar uneori e bine sa te abtii de la politic, te inteleg.
    Nu ma aventurez intr-un comentariu privind diferentele si limitele, fara sa citesc si cartea lui Liiceanu 🙂

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  28 Martie 2009 la 18:11

    tibi,

    cred ca fini e o fata de exceptie!
    Uite acusa pun alta postare, oarecum legata de asta… 🙂

    Apreciază

  • 46. tibi  |  28 Martie 2009 la 18:12

    nora

    eu ma refeream la ‘manusa’ ! Eu nu sint un ‘provocator’ 🙂

    cel mult, raspund unor intrebari , nu generez probleme de pus in discutzie.

    intrebarile pe care le pun eu, sint mai mult intrebari menite sa ma lamureasca pe mine nu sint interogatzii adresate altora.

    Apreciază

  • 47. tibi  |  28 Martie 2009 la 18:14

    bine nora !!! 🙂 Am priceput ! ( asa cred )

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  28 Martie 2009 la 19:20

    tibi,
    ok!
    desi nu trebuie neaparat sa ne ferim de probleme de adus in discutie…
    🙂

    Apreciază

  • 49. fini  |  28 Martie 2009 la 19:26

    Hei, Tibi!

    „Mănuşa” a fost o glumă. Nu ai obseravat că eram chiar bine dispusă?
    Te rog să nu-ţi mai faci probleme nici acum, nici de acum înainte, în ce mă priveşte.
    Eu m-am bucurat când ţi-am văzut postarea. Asta a fost.
    Te vei obişnui şi cu mine. Eu când am ceva , o spun verde, nu prea ştiu să ocolesc.
    Acuma ce să fac ca să te îmbunez?
    Uite, mai jos te aşteaptă un link. Este aceeaşi piesă dar cântată la o orgă mai mare. Priveşte, asta are cinci „manuale”(claviaturi pentru mâini). Cea de ieri are doar patru. Acustica catedralei este formidabilă.

    Ţi-a trecut? Ne-am împăcat?

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  28 Martie 2009 la 19:36

    servus, fini!

    Intai si-ntai ascult ce ne oferi acuma.

    😀

    Apreciază

  • 51. tibi  |  28 Martie 2009 la 19:49

    fini

    ‘Totul e bine cind se termina cu bine ” 🙂 !

    Numai ca eu sint ‘patzit’ si am vazut persoane suparindu-se pe mine chiar si pentru mai putzin de o interpretare gresita a spuselor mele.

    mii de multzumiri si pentru noua dedicatzie. 🙂

    Apreciază

  • 52. tibi  |  28 Martie 2009 la 20:28

    o micutza contributzie la fondul sonor al gradinii …

    Mozart ” Eine kleine Nachtmusik” Allegro

    Sper sa va placa 🙂

    Apreciază

  • 53. fini  |  28 Martie 2009 la 20:41

    Tibi,

    toată lumea zâmbeşte când ascultă Mozart-ul tău.
    Mozart este luminos.

    Apreciază

  • 54. fini  |  28 Martie 2009 la 20:45

    Mă duc să văd ce a scris „Săpâna grădinii” pe ultima „tăbliţă de lut”.

    Apreciază

  • 55. tibi  |  28 Martie 2009 la 20:51

    fini

    cind ai putzin timp, te rog sa-mi spui ce parere ai despre „gregorian”

    Gregorian (mostra) :

    De asemeni despre Era, Enigma, Enia …

    Apreciază

  • 56. fini  |  29 Martie 2009 la 11:20

    Tibi servus,

    nu ştiu cum mi-a scăpat postarea ta de la 55 !!
    Bine că am dat de ea întâmplător.

    Coralul gregorian apare ca o consecinţă a haosului care domnea în sânul bisericii. Era în pericol unitatea spirituală a bisericii prin pătrunderea influenţelor dinafară, ele scăpau de sub controlul Romei. Unificarea cântărilor religioase era necesară.Papa Grigore cel Mare impune, prin Antifonarul său, repertoriul seviciului divin. Coralul gregorian s-a mai numit şi cantus planus deoarece se defăşura liniştit , cu valori aproape egale şi ambitusul nu prea mare. El era interpretat numai de voci bărbăteşti.
    Cretzu se foloseşte pentru lucrarea sa de coralul gregorian.
    Privind clip-ul putem face mai multe interpretări, cunoscând rostul Antifonarului.
    Mie îmi plac şi muzica şi mesajele.

    Era – nu cunosc.
    Enigma îmi place.
    Enia – nu am răbdare să ascult.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,185 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.249 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,185 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: