Meşterul Manole construind Turnul Babel

Martie 30, 2009 at 12:12 186 comentarii

E cunoscut experimentul în care unor studenţi li s-a cerut să recunoască figura ascunsă într-un desen. În timp ce unii dintre ei au susţinut cu convingere că au văzut o tânără graţioasă, ceilalţi erau siguri că desenul reprezintă o babă. Ulterior imagistica asta de cercetare experimentală s-a îmbogăţit cu o mulţime de asemenea reprezentări. Multe din ele circulă pe internet.

Cu vederea reglată pe o singură figură omniprezentă în toate cele, imagistica colectivă autohtonă preluată de media imediat după decembrie 1989, cu instrumentele propagandei cu tot, a constituit un mediu de aplicare ideal pentru experimente de dirijare a unei percepţii de masă deloc antrenate în exerciţiul distingerii clare a reprezentărilor oferite. Acelaşi lucru şi cu limbajul. Limbajul de lemn a murit, dar nu înainte de a se încrucişa şi  de a face pui cu alte limbaje compatibile inclusiv cu tehnologii de comunicare pe domenii de reforme. Monocolor şi standardizat în comunism, a intrat rapid în laboratoarele media pentru reconfigurare, reproducere şi folosire în noile condiţii. Confiscat şi băgat la presă în totalitarism, în postdictatură, limbajul, singura sursă de energie pentru reformarea spiritului comunitar, a fost preluat „democratic” pentru (re)cucerirea poziţiilor de putere. Ambalat prin tehnici de marketing, diversificat inovator mai-nainte să devină liber şi natural, promotorul reînnoirii individuale şi comunitare a fost trecut în prelucrare privată cu profit pe seama consumului public. Numai că limbajul liber, articulat, inteligibil, divers, viu, nu trăieşte în captivitate. În loc de ţesătura nevăzută a unei societăţi viabile şi sănătoase, se întinde o lucrătură. Iar când firele se distrug şi se încâlcesc, societatea e în suferinţă. Este ceea ce s-a întâmplat şi continuă să se întâmple sub ochii şi uneori cu participarea noastră. Aşa se explică abundenţa de ziare, posturi media, analişti şi consilieri care au dat năvală în spaţiul nostru comunicaţional acaparând această resursă în scopuri private, anti-democratice, egoiste. În loc ca diversitatea de limbaje să concureze şi să conlucreze pentru un model societal al comunicării şi construcţiei, asistăm la un fragmentarism comunicaţional tipic pentru o societate lipsită de o minimă solidarizare în jurul unor valori. Pe o astfel de structură de rezistenţă e greu să se dezvolte cultura. Să nici nu pomenim de patriotism. Limbajul băşcăliei erodează orice construcţie, chiar mai-nainte de a fi gândită. Aşa stând lucrurile, cine să contribuie la realizarea unui mediu de comunicare cultural-socială într-o diversitate articulată liber şi durabil? Cartea scrisă? Arta? Bine ar fi. Numai că sunt firave, nu destul de preţuite şi adesea încurcate în încâlcelile de care vorbeam. Limbajul religios? Ţesătură purtată cu folos de slujitorii bisericii în dauna celor ce ar trebui îmbrăcaţi. Roadele aşteptate se văd tot mai rar. In schimb, alunecarea în bigotism şi hibridarea politico-religioasă n-au câtuşi de puţin însuşiri ziditoare. Limbajul livresc ar fi un filon bogat dar prea adesea, în loc să fie un desluşitor şi un ajutor, preferă construcţiile cu turnuleţe şi garduri elitiste. Comunicarea electronică, blogosfera pare o resursă constructivă serioasă cu condiţia să facă faţă intifadei prezente adesea în peisaj. Aş vrea să cred ca unii pot să dea bocancii pe papuci. Dacă nu de dans, măcar de circulat în piaţă. Am impresia uneori că limbajul violenţei e mai reformabil decât cel ipocrit care parazitează-n voie canalele de comunicare oricare ar fi ele. Sau decât limbajul steril al lui „eu, numai eu şi mereu eu” din spiţa celui elitist şi elitizant. Poate exagerez, dar ori de câte ori limbajele se încâlcesc ireversibil în câte un turn Babel, de undeva dintr-un centru de putere e de aşteptat să apară constrângerea, uneori brutală, alteori căptuşită cu izolaţie fină, democratică, aşa cum e politicaly corectness. Un mijloc de a produce o coeziune artificială a unor societăţi mai mult sau mai puţin dezarticulate. Cu sacrificarea societăţii însăşi.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Prejudecăţi primare şi secundare. Minte de tun

186 comentarii Add your own

  • 1. bibliophyle  |  Martie 30, 2009 la 14:29

    @nora salut,
    explicatia teologica a Turnului din Babel, consta in experienta Divinitati de propune oamenilor un dialog (cam fortat) de intelegere reciproca, inainte de o eventuala intalnire cu El. Adica, „daca nu vreti sa va intelegeti intr-o singura limba, primiti 100 si incercati acum”. Cred ca metafora ta este edificatoare, vorbim multe limbi de sorginte comuna, dar nu ne intelegem pentru ca fiecare doreste o impunere a punctului de vedere propriu.

    Primul lucru de facut este inlaturarea imediata si radicala a mediatorilor, analistior, analizatorilor, specialistilor, expertilor, etc. Este foarte simplu de facut. Incetati sa vizionati televiziunile de „nisha”, care nu au fost niciodata pentru NOI, ci pentru Ei. Incetati sa le mai cititi ziarelele. In 6 luni „mor” toate analizele, stirile ne-stiri si diversiunile si toti analisti trebuie sa se reprofileze intr-o munca cinstita si productiva.

    A, nu puteti, trebuie musai sa fiti dezinformati, nici o problema suportatii🙂 .

    Apreciază

  • 2. fini  |  Martie 30, 2009 la 16:26

    Bibliophyle ne dă o soluţie-scut. Cum să ne apărăm de limbajele care ne supără.
    Eu cred că trebuie să umblăm la izvorul care generează aiureala limbajelor: educaţia. Mă refer atât la educaţia în familie cât şi la cea instituţionalizată. Educaţia a fost pervertită,de-a lungul anilor de linia în zig-zag urmată de învâţământul românesc.
    Altfel mă voi confrunta în continuare cu limbajul impertinent dus până la insolenţă pe stradă, în parlament, în şcoală, în familie şi chiar şi în biserică.

    Apreciază

  • 3. bibliophyle  |  Martie 30, 2009 la 16:34

    @fini draga,
    teoretic ai dreptate. Intrebarea este cam cum arata astazi o familie functionala in Romania, cum arata scoala Romaneasca, cat despre politicieni, sa o lasam balta😦

    Apreciază

  • 4. hultanul  |  Martie 30, 2009 la 17:46

    Eu cred ca influenta „mediatorilor” este supraapreciata. Individul mediu, asa cum il cunosc eu prin natura profesiei, are dificultati serioase in a urmari o discutie in contradictoriu, indiferent de tema sau a intelege subtilitatile argumentative in exces ale „analistilor”. Prin temele abordate si prin supraexpunerea acestora, mass-media se indeparteaza din ce in ce mai mult de adevaratele preocupari ale oamenilor iar consecintele sunt deja manifeste: scaderea tirajelor si a audientelor. Actualitatea politica a devenit subiectul principal al stirilor de tot felul, capatand in felul acesta o inconsistenta ignorata de majoritatea jurnalistilor. Va propun un exercitiu: ascultati despre ce vorbesc oamenii in tramvai sau autobuz. Sau si mai bine, ascultati despre ce vorbesc oamenii intr-o statie, asteptand microbuzul sau autobuzul, undeva la tara. Cuvantul cheie este „ascultati”. Indiferent cat de prozaice sau frivole sunt conversatiile, reprezinta de fapt adevaratele interese ale oamenilor obisnuiti. Apoi deschideti televizorul.

    Apreciază

  • 5. fini  |  Martie 30, 2009 la 17:55

    Bună Bibliophyle,

    Părinţii unei familii funcţionale din România ,în majoritate, transferă în totalitate sarcina educaţiei copiilor lor către şcoală.
    Şcoala ,la rândul ei, a avut din totdeauna probleme. Chiar şi înainte de venirea comuniştilor, şcoala s-a caracterizat, s-ar putea spune prin instabilitate. Unul din intelectualii de frunte a vremii se plângea că „nu este ministru de instrucţie publică în România care să nu fi voit să reformeze şcoala. Chiar şi un ministru chemat să fie o lună la guvern a voit să-şi aibă proiectul său”. Uite, istoria se repetă la indigo şi după loviluţie.

    Apreciază

  • 6. fini  |  Martie 30, 2009 la 18:10

    Hultanule,

    interesele şi ca să fiu în topic , limbajul este aproape „identic-la fel”.
    Televiziunile caută audienţa care le aduce banul. Ele şi-au pierdut şi ultimul dram de rol educativ. Procesul este invers: de la cere spre ofertă.
    Este firesc ca Biblio-Phyle să propună soluţia boicotului.
    Eu una, nu mai urmăresc canalele de ştiri de peste un an.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 18:25

    fini, bibliophyle, hultanul,
    salut!
    🙂
    Uite am ajuns si eu!

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 18:35

    Bibliophyle,
    preiau ideea ta:
    o societate galagioasa in care nu se aud, nu se asculta si nu se-nteleg unii pe ceilalti! 😦

    Cat despre vocile publice, politice, am impresia ca inainte sa-i boicotam noi, se boicotează singuri!
    Inainte de’89, nimeni nu-l asculta pe ceausescu la tv, decat eventual , ca sa- injure.
    Mai mult tragic decat comic, ca puzderia de „vorbe-goale” prezenti pe la tv, si in presa, au ajuns dupa 20 de ani sa se bucure cam de aceeasi consideratie.
    Evident, subscriu la boicotul asta, mai ales ca am ajuns la „performanta” de a aprecia, dintr-o stire ori un comentariu, auzit pe undeva, cam tot ce se va spune in continuare.
    Criza presei in Romania a inceput de mult, provocata, fara sa se ia in calcul urmările, de „focul” distrugator al antibasescismului. Si-au facut singuri rau. Criza din exterior vine doar sa mai puna niste”gaz” pe focul asta.

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 18:43

    fini,

    si tu ca si mine si multi altii care au de a face sau au avut de a face cu scoala, au simtit, dureros, ca sistemul e incapabil sa genereze valori! Ca si acolo limbajul oficial e departe de a produce comunicare si formare de calitate. Reformele ( poate cu exceptia celei a lui Marga pe care n-a apucat, insa, s-o aduca in stadiul de functionare efectiva) au fost preluari dupa modele straine bune, dar adaptate mecanic, fara har, adesea fara intelegerea minima privind exigentele unei asemenea metamorfozări. Am ajuns, intr-un fel de unde am plecat, daca nu si mai rau in unele aspecte… 😦

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 19:01

    hultanul,
    n-am mai facut exercitiul asta, din perioada premergatoare ref. pentru suspendare! Pe strada, in magazine, la piata, se discuta peste tot atunci despre subiect, am stiut ca oamenii au vederi complet opuse celor care se rupeau in figuri sa-l suspende pe presedinte. Am inteles atunci ca omul mediu, cu toate problemele si necazurile, ocupat si plin de griji are totusi „senzori” care-l protejează, in buna parte, de excesele de manipulare.
    E un lucru bun, cel putin stim, in continuare, ca functioneaza.

    Problema este ca de prea mult timp lipsesc vocile publice de calitate si daca exista sunt marginalizate si lipsite de sustinere. In schimb sunt promovate in exces acelea care ne-au produs mari dezamagiri.
    Continua sa lipseasca rezonarea, relationarea cu idei inoitoare de care societatea are nevoie.

    Apreciază

  • 11. Riddick  |  Martie 30, 2009 la 19:56

    Odata, pe timpul lui Ceausescu, cred ca prin 1988, mergeam cu autobuzul, prin zona Bd. 1 Mai, din Bucuresti. Un individ, care sunt sigur acum ca simula betia, perora diverse chestii, aluzii politice. ,,Ce-ati mancat, ba, de dimineata ? Baa, io nu-s ca voi, ba, iepure !” , ,,Baaa, azi – ori iepure, ori Sebastian !” , ,,ce taceti, ba ?”. Se referea spunand ,,Sebastian” la securisti, desigur. Sunt convins ca era agent provocator, nu neaparat al Securitatii. Cazuri similare de asemenea ,,testari” s-au mai semnalat.

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 20:35

    Riddick,

    Erau multi, erau peste tot, asa e! Dupa’89, cand am aflat ca eram „impanati” cu soptitori mi-am amintit de scene din colectivul unde lucram si de diversi „colegi” si mi s-au clarificat niste lucruri.
    Socotesc ca e bine, insa, sa lasam justitiei si istoriei, dreptul de a limpezi lucrurile si de a face dreptate unde se mai poate, fără sa cultivam in continuare suspiciuni si dusmanii.
    Cred mai degraba, trebuie sa scapam de mentalitatea delatiunii, a manipularii si contrafacerii care s-a transferat si „a facut pui” pe terenul rafuielilor politice.
    Asta e cel mai rau lucru mostenit, care, dupa cum se vede lucrează si continua sa ne desolidarizeze… 🙂

    Apreciază

  • 13. fini  |  Martie 30, 2009 la 22:19

    De astăzi mă fac cuminte până după Sfintele Paşti.

    Astăzi avem o piesă plină de prospeţime(doar înfloresc pomii) trasmisă de nişte muzicieni tineri, entuziaşti şi frumoşi

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 22:23

    fini,

    e bine venita si potrivita!
    Multumesc!

    Noapte buna!
    😆

    Apreciază

  • 15. fini  |  Martie 30, 2009 la 22:27

    Nora,

    ai pus degetul pe rană! Preluarea modelelor străine fără discernământ ne-a omorât învăţământul.
    Reforma lui Marga a exterminat-o acestă muscă fără cap, Abramburica.

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 22:34

    fini,
    am lucrat la proiectul de reforma pe vremea lui Marga. Am facut curriculum-uri si diverse materiale. Marga a ridicat constructia „in rosu” iar cei care au venit, Abramburica si nastase, in loc sa faca finisarile, au daramat-o!
    😦

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 22:38

    Marea pierdere a fost ca dupa acest „esec” adica dupa ce au stricat ce facuse Marga, totul a luat-o la vale si a ajuns mai rau decat inainte!
    Plus ca societatea si-a pierdut orice incredere in cuvantul” reforma” asociindu-l cu experimente nereusite si
    cu luarea de fiecare data a lucrurilor de la inceput si in alt fel, mai prost decat inainte! 😦

    Apreciază

  • 18. robin  |  Martie 30, 2009 la 22:53

    Nora, chiar daca e tirziu, iti predau lectii emo🙂

    mrgreen cu doi de „e” :mrgreen:
    Noapte buna!

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  Martie 30, 2009 la 22:56

    robin, multumesc! :mrgreen: !
    (proba)

    😆
    Noapte buna!

    Apreciază

  • 20. orangeskorpion  |  Martie 31, 2009 la 06:21

    – solidaritatea pe aceste paminturi cam lipseste de decenii sau poate nici nu a existat niciodata; si cred ca si religia ortodoxa are partea ei de vina;

    – televiziunile si anumite ziare in ritmul de acum ushor ushor vor da faliment; sper ca statul sa nu se implice in salvarea lor;🙂

    Apreciază

  • 21. orangeskorpion  |  Martie 31, 2009 la 06:22

    🙂

    Apreciază

  • 22. fini  |  Martie 31, 2009 la 06:54

    Skorpi neaţa, neaţa!

    Deocamdată tu eşti unul dintre cei care, cam de mult nu se mai uită pe canalele de ştiri. Asta este !! Să le fie de bine.
    O zi bună!

    Apreciază

  • 23. fini  |  Martie 31, 2009 la 21:05

    Frumoasa din Grădina adormită a fost la cules de viorele
    Eu am adus rădăcini de dalii . In iunie vom avea flori minunate.

    CLAUDIO MONTEVERDI – RAPHAELO BOTTICELLI

    „Imnul bucuriei”primăvăratice în Renaştere. Se întoarce Zefirul.

    Apreciază

  • 24. orangeskorpion  |  Martie 31, 2009 la 21:19

    Vad ca Nora n-a trecut prin gradina ei cu cele 116 trepte…..

    sper ca……

    fini,

    multumesc penru Monteverdi.

    Asa este, nu ma mai pot uita la tv….

    Apreciază

  • 25. tibi  |  Martie 31, 2009 la 21:49

    servus

    La tema asta nu prea am ce zice. Imi place sa cred ca manipulatorii n’au prea mare succes in fatza mea. Dar, mai stii ?

    @fini
    multzumesc pentru frumoasa melodie …🙂

    O seara buna va urez TUTUROR !

    Apreciază

  • 26. fini  |  Martie 31, 2009 la 22:56

    Skorpi,
    Nora are treabă muuuultă. Sper să ştie măsura.
    Monteverdi ,după scurgerea veacurilor, are o muzică plină de prospeţime.

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  Martie 31, 2009 la 23:03

    fini, o’ skorpion, tibi,

    va multumesc!

    Noapte buna!

    Apreciază

  • 28. fini  |  Martie 31, 2009 la 23:04

    Tibi,

    ce faci? Pici aşa ca meteoritul şi dispari ca licuriciul? Bine că apucai să te zăresc.
    Am promis Norei că nu las Grădina adormită.
    L-am adus pe Monteverdi cu drag.

    Apreciază

  • 29. fini  |  Martie 31, 2009 la 23:07

    Hei, Nora,

    bine că ai ajuns. M-am înviorat.
    Odihneşte-te.
    Somn uşor!

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  Martie 31, 2009 la 23:16

    fini,

    multumesc pentr Monteverdi.

    O surpriza tare placuta!

    Somn usor!

    Apreciază

  • 31. tibi  |  Martie 31, 2009 la 23:17

    @fini

    Am avut dezbateri cu Teofil despre Eliade🙂

    ce crezi ? merge la tema :

    Hebrew Slaves Chorus

    Oare noi,romanii, cind vom iesi din ‘exilul’ gindirii noastre inguste ? 🙄

    Gradina are magia sa, cu sau fara mine…

    Apreciază

  • 32. tibi  |  Martie 31, 2009 la 23:20

    Noapte buna🙂

    Va mai citesc si miine.

    Apreciază

  • 33. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 00:49

    Tibi,
    când este vorba să comunic cu tine, parcă înot contra curentului. Ori faci tu pe licuriciul, ori îmi iau ăştia curentul, exact în momentul în care aproape am terminat să-ţi postez un bilet. :mrgreen:
    Corul merge, mai ales că arată bine personajele pe scenă. Dar……dacă vrei să te şi emoţioneze, ascultă şi varianta asta:


    Are nerv şi vigoare.

    Eu cred că vom ieşi la Paştele cailor din exilul de care vorbeşti.
    Aia cu magia Grădinii, cu sau fără tine, sună ca dracu 👿 la ora când scriu.
    Mâine trec şi eu pe la Biblyophil, să dau perdeaua la o parte şi să trag cu ochiul la stenograma conversaţiei voastre.

    Apreciază

  • 34. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 06:45

    fini

    Daca o fi sa fie, ne vom conversa noi pina la urma …🙂

    Si unde ai mai vazut tu gradina frumoasa fara ‘licurici’ ? :mrgreen:
    Nu cred ca am intzeles chestia cu mister👿 da’ ramine in studiu😈

    TKS pentru varianta emotzionanta a lui mister Verdi … 🙂

    Apreciază

  • 35. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 08:05

    Bună dimineaţa!

    E urât afară. Astăzi voi sta cu spatele la geam, este perocol de mohorală.
    E 1 APRILIE!
    Primăvara asta nu-i decât o copie?! 🙄 :mrgreen:
    Cine doreşte ceai?
    Nora ne-a lăsat şi o cafea bună.

    Apreciază

  • 36. orangeskorpion  |  Aprilie 1, 2009 la 18:58

    trecui si eu pe aici,
    ……….
    am gasit cafeaua rece, dar imi place si asa, iar ceaiul de iasomie..nu mai era,
    fini, l-ai baut tu?

    gradina este pustie, dar sa speram pentru putin timp…

    Nora…………

    Apreciază

  • 37. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:07

    Veniţi, plecaţi , ca nălucile. Nu vă văd, nu vă mai aud. Cugetaţi cu voce tare, să vă audă omu’.

    Apreciază

  • 38. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:17

    Skorpi,

    te-am rugat să-mi dai de veste, ca smeul din poveste. În poartă n-a fost bubuitură.
    Ceaiul de iasomie l-au băut nălucile. Pe cuvântul meu de pionier, cu nu am băut decât un bol. Pun mâna şi pe cravată, numai să mă crezi.
    Poate pe înserat ne lasă Nora un bileţel.

    Apreciază

  • 39. orangeskorpion  |  Aprilie 1, 2009 la 19:19

    Fini,
    s-ar putea ca nici diseara Nora sa nu ne lase nici un biletel…

    dar vine ea, nu lasa gradina sa fie napadita de buruieni si pe noi
    haladuind in voia noastra…

    Apreciază

  • 40. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:19

    Eu voi reveni înainte de „cântatul cocoşilor”.

    Apreciază

  • 41. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:19

    seara buna
    TUTUROR

    @fini.
    Pentru cafea este putzin cam tirzior. Dar un ceai (verde) ar merge; mai ales asa cum m-invatzat Teofil : amestecat cu Arak ( merge si Uzo ) 🙂 !

    Apreciază

  • 42. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:31

    Servus Tibi,

    cafeaua am făcut-o azi dimineaţă. Acum şi să mă rogi şi nu ţi-aş mai face. Că la noapte ar trebui să mă ţin de „conforbiri literare” cu tine şi nu am nici destule scobitori ca să mi le pun la ochi, ca să nu mi se închidă pleoapele. Eu noaptea dorm, puţin da bine.
    Uite ce te învaţă Teofil! Ceai cu Uzo. Ăsta te ia de neuroni şi nu-i a bună Tibi.Arakul ce este o aromă sau o tărie?

    Apreciază

  • 43. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:32

    E rindul meu csa bintui singur p’acilisa ? 😛 . Asa-mi trebuie !:mrgreen:

    Apreciază

  • 44. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:34

    oops

    servus fini🙂

    Arak este o bautura arabeasca – cred- facuta din struguri. Are o calitate rara : desi este incolora, amestecata cu putzina apa, devine alburie cam ca laptele🙂 .

    Apreciază

  • 45. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:35

    Pileala ataca neuronu’ , numa’ daca este in excesssss. Altfel …..🙂

    Apreciază

  • 46. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:39

    Am intzeles ca lui nora, ii place vinul rosu. In vederea meciului, am luat o sticla de ” Los Senores” spaniol. Foarte ieftin si foarte bun ! 🙂

    Apreciază

  • 47. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:42

    Tibi, Tibi,
    am fost pe la prânz şi am tras cu ochiul la ce aţi vorbit. Mi-a plăcut.
    Eu când mă îndrept spre Theo-Phyl am nevoie de un Schwung(un impuls). Când ajung acolo mi-e bine. Mai ales că mă trezesc cu surprize nebănuite.

    Apreciază

  • 48. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:47

    fini

    eu de-abia dupa ce l-am cunoscut pe Teofil, am intzeles ce nu intzelesem pina atunci … Pur si simplu, m-am redimensionat.🙂

    O mare parte dintre lecturile mele, au capatat cu totul si cu totul, ALTE valentze ! Alta perspectiva.

    Apreciază

  • 49. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:48

    Tibi,

    ia mai toarn-un păhărel şi pentru mine. Doar unu’ şi-atât! Trebuie să-l beu din pahar de cristal sau e bun servit în olcuţă de pământ?
    Io nu mă uit la meci. Pas.

    Apreciază

  • 50. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:50

    Tibi,
    la 48

    FRUMOS.

    Apreciază

  • 51. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:56

    fini

    vinul de la buturuga merge PERFECT in olcutza. Vinurile cu o leaca de staif, musai cer pahar. Daca nu de cristal, macar un pahar frumos de sticla. Neaparat cu picior si neaparat borcanat. Cam ca alea pentru cognac.

    Un astfel de pahar, retzine aroma mai bine. Si vinul se asezoneaza cu citeva feliutze de brinza (dupa gust) si cu citeva feliutze de mar.🙂

    Apreciază

  • 52. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 19:57

    fini

    MULTZUMESC !

    Si cind ma gindesc cit de violent il contram pe teme de teologie pe blog la domnul Patrasconiu, ma umfla risu’-plinsu’ !:mrgreen:

    Apreciază

  • 53. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 19:58

    Tibi,
    cu Arakul ăsta ce să spun? Mie îmi plac lucrurile limpezi. Dacă tulbureala aia este numai pentru ochi, să spunem că m-aş obişnui. Dacă este pentru „minte, inimă şi litaratură”, ca Foaia aceea de la Braşov?

    Apreciază

  • 54. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 20:02

    fini

    crede-ma ca Arak-ul amestecat cu putzin ceai verde si asezonat cu peste sarat-afumat, cu masline si cu o leaca de brinza de burduf afumata, este pur si simplu, DIVIN !🙂 . Ai naibii araboi abstinentzi ! Arakul se tulbura la culoare si seamna cu laptele de ochii asistentzei😀 😛 😆 !

    Apreciază

  • 55. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 20:10

    Tibi,

    am să încerc şi Arak. Dar de unde îl iau?! 🙄
    M-ai făcut curioasă. De, femeie!

    Apreciază

  • 56. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 20:14

    Tibi,

    am să încerc şi Arak. Dar de unde-l iau?! 🙄
    M-ai făcut curioasă. De, femeie!

    Platforma Norei mi-a înghiţit un comentariu.
    Revin mai târziu.

    Apreciază

  • 57. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 20:16

    OK🙂

    Daca nu gasesti Arak, incearca Uzo in aceeasi formula. E cam acelasi lucru.

    Apreciază

  • 58. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 20:19

    Tibi,

    eu vreau Arak! Spune de unde-l iau. Mă făcuşi curioasă şi acum mă laşi cu Uzo?

    Apreciază

  • 59. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 20:29

    fini

    acum daca ma iei repede nu stiu sa-tzi spun. Ultima data eu l-am luat de la Carrefour. Miine tot am de gind sa merg la Cora si daca vad ceva te anunt.

    bine ? 🙄

    Apreciază

  • 60. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 20:53

    fini

    L-am intrebat si pe Teofil – ca el a fost capul rautatzilor in cazul acesta🙂 –
    si mi-a promis si el ca se intereseaza si-mi ( ne da ) raspuns. Eu cred ca ‘chestia’ e ca si rezolvata🙂 !

    Apreciază

  • 61. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 21:11

    „Orfeu” – prima lucrare care se poate numi OPERA:

    Apreciază

  • 62. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 21:14

    „Orfeu ne emoţionează pentru că este om” – Claudio Monteverdi

    Apreciază

  • 63. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 21:22

    Tibi,

    eu trăiesc unde bate inima Olteniei.
    Mulţumesc mult.
    Sâmbătă dimineaţa am să iscodesc magazinele Craiovei.
    Până una-alta în seara asta am pregătit paharul potrivit pentru un vin roşu virtual.

    Apreciază

  • 64. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 21:30

    fini

    daca itzi place vinul rosu, recomand cu mina pe inima „Fleours des Baronnies”.🙂 E un vin sec, are o aroma subtila si o culoare de zile mari.
    In plus, nici pretzul nu e cine stie ce. Insist pe pretzuri pentru ca daca nu stii cum trebuie sa fie vinul cel mai bun itzi spune eu : Trebuie sa fie RECE, MULT si GRATIS🙂

    Acum trec la ascultat ! Dupa citit, muzica este cel de-al doilea mare viciu al meu. Si calatoriile , dar astea sint ceva mai rare…

    Apreciază

  • 65. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 21:43

    fini

    Presupun ca si in inima Olteniei se gasesc ceva araboi betzivani. Asa ca teoretic, n’ar trebui sa fie o problema prea mare cu Arak-ul.🙂 .
    Si evreii il apreciaza, asa ca …

    TKS pentru piese.

    Apreciază

  • 66. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 21:56

    Uite ce ascult eu acum

    GIUSEPPE SINOPOLI-TRIUMPHAL MARCH FROM VERDI´S „AIDA” PART 1

    Apreciază

  • 67. tibi  |  Aprilie 1, 2009 la 22:33

    OK

    noapte buna !🙂

    Ne mai citim si miine !

    nora

    sper sa itzi rezolvi problemele cu bine !

    Apreciază

  • 68. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 23:11

    Tibi,

    un pahar de vin roşu pe zi , spun doctorii, este medicament şi aliment.
    Apreciez cabernet şi shiraz de Recaş. Este foarte bun şi Shiraz de Chile. Le beau la temperatura camerei.

    Apreciază

  • 69. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 23:27

    Tibi,

    Păstorel Teodoreanu are catrenul:

    Sfrijită ca o Sfântă Vineri,
    Mi-a spus o babă: „La români,
    Băbeasca place mult la tineri,
    Pe când feteasca, la….bătrâni.”

    Apreciază

  • 70. fini  |  Aprilie 1, 2009 la 23:32

    Tibi,

    piesele sunt interesante.
    Da fapt ele sunt o punte între Milonga şi muzica sacră, care urmează de săptămâna viitoare. Nu se putea trece brusc la muzică sacră, parcă nu este nici decent.

    Noapte bună!

    Apreciază

  • 71. tibi  |  Aprilie 2, 2009 la 17:11

    servus

    una/doua din fuga🙂

    Aici doarme Pastorel,
    Baiat bun si suflet fin,
    Daca treceti pe la el,
    Nu-l treziti, ca cere vin!

    Si alta scrisa cand era internat cu probleme de ficat (sau de plamani,
    nu mai stiu), in Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Soseaua
    Viilor (in Bucuresti). Cica asta a fost ultima lui epigrama.

    Culmea ironiilor
    Si rasul copiilor
    Sa pun punct betiilor
    Pe Soseaua Viilor!

    Apreciază

  • 72. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 19:02

    aici in continuare liniste si pace,
    florile infloresc in gradina Norei…

    noi umblam prin casuta cu 116 de trepte, dar nu ravasim nimic, Nora,

    cind vei reveni vei gasi un ceai de iasomie foarte aromat…
    🙂

    te asteptam…

    Apreciază

  • 73. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 19:24

    fini, tibi, o’skorpion,

    va salut!
    Surpriză placuta imi faceti ca mai treceti pe aici si ca va simtiti bine!
    Cu tot defazajul ma bucur de tot ce am gasit:
    comentarii savuroase, bauturi una si una, ceaiuri aromate
    şi muzica, o incantare!
    🙂
    Revin.

    Apreciază

  • 74. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 19:30

    te-am prins, O’Nora,

    stateam in spatele capitzei de fin si asteptam sa apari…🙂

    Apreciază

  • 75. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 19:45

    O’Skorpion,

    sa fie vorba de căpitzele alea pe care le-am făcut impreună?
    🙂

    Apreciază

  • 76. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 19:48

    exact, capitza aia din spatele casei, linga nucul acela batrin…🙂

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 19:49

    Aha! Aia de pe platoul de deasupra curtii din spate!
    🙂

    Apreciază

  • 78. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 19:52

    Si
    unde s-au aciuiat niste veverite obraznice..🙂

    Apreciază

  • 79. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:16

    Salut Grădinarii!

    Hop şi eu de la Dudău! Nu, eu nu am treabă cu căpiţele, unde joacă mâţele.

    Apreciază

  • 80. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 20:20

    fini,
    salut!

    Acuma e vremea verdelui proaspăt,
    🙂

    Apreciază

  • 81. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:20

    dar tu, fini, cu ce ai treaba daca nu cu capitzele???

    cu salcimii cumva care curind vor inflori?

    Apreciază

  • 82. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:23

    si cerul albastru splendid…cit de mult imi place cerul fantastic de senin,
    soare stralucitor dar numai cel tirziu prin mai….
    dupa care vor urma lunile pe care le urasc
    ….

    Nora, faci si tu un fond albastru pe gradina ta de hirtie in loc de verde?
    sa vedem cu arata ca cerul albastru?
    sper ca nu am fost obraznic..

    Apreciază

  • 83. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:25

    Nora,

    mă bucur că te văd. Aştept, aştept…..
    La Hultanul este o poză cu muuulte trepte care coboară şi duc spre pavilionul unde ne bem ceaiul. Băieţelul care coboară treptele nu este Mimi.

    Apreciază

  • 84. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 20:28

    O’ Skorpion,
    daca as putea , as pune si albastru si , poapte, mai multe nuante de verde. Dar asta e luat „de-a gata” si fata de ce era la „ofertă”, l-am preferat!
    🙂

    Apreciază

  • 85. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:29

    Skorpi,

    căntecul spune „Au înnebunit salcâmii!”.

    Tu şi dacă vrei să fii obraznic, nu-ţi reuşeşte.

    Apreciază

  • 86. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:31

    Nora cred că-i dau drumul la flaşnetă.
    Poate apuci şi tu puţin.

    Apreciază

  • 87. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:32

    fini,
    multumesc pentru compliment, ti-l voi intoarce cind iti va fi lumea mai draga….
    si abia astept sa innebuneasca salcimii….pe bune, este ceva feeric sa treci ptrintr-o padurice de salcimi..🙂

    Apreciază

  • 88. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 20:33

    fini,
    la sfarsitul lui Mai deja trebuie cosit…Apoi in august inca un rand!
    Esti invitata!!!
    Nu sa cosesti, doar sa povestesti si sa pui muzica… 🙂
    Am niste povestioare cu „Casa din Deal”, O’Skorpion le stie,
    pana sus sunt peste o suta de trepte, cam ca la Hultanul!
    O sa vie si Mimi…😆

    Apreciază

  • 89. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:35

    Nora,

    eu voi cosi finul…
    gratis

    sint 116 trepte, ai uitat?

    le-am numarat intr-o seara pina noaptea tirziu impreuna cu gabriel,
    gifiiam amindoi
    🙂

    Apreciază

  • 90. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 20:35

    fini,

    inca mai am recuperari, dar ce am ascultat pana acum, din ce am gasit de ieri si de alaltaieri, e special!

    🙂

    Apreciază

  • 91. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 20:37

    O’skorpion,
    o sa-l chemam si pe gabhry_el, sigur ca da!

    🙂

    Apreciază

  • 92. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:41

    Henry Purcell şi Georg Fredrich Haendel – mari oganişti la Westminster Abbey.
    HENRY PURCELL

    Apreciază

  • 93. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:43

    Apreciază

  • 94. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:43

    Jesus Maria…

    ce muzica…..🙂

    Apreciază

  • 95. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 20:44

    fini,

    o alegere excelenta!
    🙂
    Ma duc mai devreme sa ascult 🙂

    Apreciază

  • 96. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:46

    HANDEL !!!!!!

    Apreciază

  • 97. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:50

    HANDEL!!!!!!!
    (nu ştiu să pun trema pe „a ” de la Handel)

    Apreciază

  • 98. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:51

    Händel

    este bine asa?
    🙂

    Apreciază

  • 99. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:55

    Nora,

    vin, vin!
    Vin cu flaşneta.
    Vin şi cu ulciorul de apă rece, ca să mă duc voioasă(ca în cântec) pe la junii cositori.

    Apreciază

  • 100. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:56

    Nora,

    dacă vine şi Mimi , mă voi juca de-a Do central cu el.

    Apreciază

  • 101. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:57

    Perfect Skorpi. Cum pui trema?

    Apreciază

  • 102. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 20:59

    Uite că am pocnit suta, cu ringa-ringa-raia mea.

    Apreciază

  • 103. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 20:59

    fini,

    fiul meu mi-a aranjat pe computer posibilitatea de a posta in 4 limbi,
    germana fiind printre ele.. cind scriu in germana, atunci setez ca literele nemtesti sa imi fie la indemina….

    alles klar?🙂

    Apreciază

  • 104. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:01

    fini,

    mi-am facut „baia de muzică” !

    Dupa armoniile celeste din Westminster Abbey” as fi in stare si sa cosesc!

    Mimi invata repede… 🙂

    Apreciază

  • 105. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:02

    Klar. 😥 Al meu mi-a setat numai pentru engleză şi română.

    Apreciază

  • 106. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:06

    si al meu la fel, fini!
    Dar e bine si asa 🙂

    Apreciază

  • 107. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:06

    da, se poate seta si germana, dureaza un timp pina te obisnuiesti,
    pina gasesti locul fiecarei litere cu Umlaut…

    Omuletul este primul care va incepe sa coseasca, nu-i asa, NOra?

    Apreciază

  • 108. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:06

    Handel este monumental. Nu degeaba l-au înmormântat englezii pe neamţ la Westminster .

    Apreciază

  • 109. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:08

    fini, 99,

    „Vin cu flaşneta.
    Vin şi cu ulciorul de apă rece, ca să mă duc voioasă(ca în cântec) pe la junii cositori”
    Pare o scena cunoscuta dintr-un tablou…. 🙂

    Apreciază

  • 110. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:09

    Skori, îi spune umlaut?

    Apreciază

  • 111. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:09

    Van Gogh?

    la asta te duce citatul finiei?
    pictorul preferat al fiicei mele…

    Apreciază

  • 112. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:10

    da,

    a cu Umlaut = ä
    si
    asa mai departe!

    Apreciază

  • 113. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:10

    Nora, ai uitat de poezie, tocmai tu?

    Apreciază

  • 114. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:12

    O’skorpion,
    e o tema cunoscuta! Poate din Van Gogh, poate din Millet, sau dintr-o pictura flamanda…Poate a unui pictor roman…

    Apreciază

  • 115. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:13

    Skorpi, poţi să te gândeşti şi la Milet.

    Apreciază

  • 116. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:14

    fini,

    cred ca m-a-ncurcat putin si chestia cu flasneta!… Nu sunt sigura: Alexandri?

    Apreciază

  • 117. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:18

    Skorpi, mai pune un „l”. Jean Francois Millet

    Apreciază

  • 118. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:19

    Nora, bien sur.

    Apreciază

  • 119. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:20

    „Seceratoarele” (J.F. Millet)

    🙂

    Apreciază

  • 120. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:23

    poate cunosc tabloul cu seceratoarele, dar Millet….am un lapsus sau pur si simplu nu stiu de el…

    Apreciază

  • 121. robin  |  Aprilie 2, 2009 la 21:23

    Nora, poate iti foloseste🙂

    http://www.ziarulcopiilor.com/

    Apreciază

  • 122. robin  |  Aprilie 2, 2009 la 21:24

    A, nu s-a schimbat ora pe blog. E inca devreme, voiam sa ma duc la nani 🙂

    Apreciază

  • 123. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:26

    Nora, în poezie este vorba de semănători. La tine este vorba de cosit.Poate cosit „iarba rea”. Mi se mai spune şi „iarba rea” pe bloguri.

    http://www.trilulilu.ro/Cezara/1fa122fa74f5a9

    Apreciază

  • 124. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:30

    salut, robin!

    ca de obicei vii cu chestii inedite…Sunt curioasa!
    😀

    Apreciază

  • 125. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:31

    Iar am ramas in urma cu setarea! 🙂

    Apreciază

  • 126. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:33

    fini,
    faina piesa, nu stiu cum le afli, e secretul tau!

    Cat despre „cosasi” si „seceratori”, m-ai cam prins. Acuma iti pot spune diferenta, dar multa vreme am crezut ca acelasi lucru!

    😆

    Apreciază

  • 127. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:34

    Skorpi,
    mergi pe Wikipedia la Jean Francois Millet şi ai să vezi că sti tabloul „Culegătoarele de spice”

    Apreciază

  • 128. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:34

    pai, nu =i acelasi lucru?🙂

    a secera

    a cosi

    care este diferenta?

    Apreciază

  • 129. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:37

    Skorpi,
    nu secera! Nici „secera şi ciocanul” că devenim dracu’ nostalgici.
    A cosi e cu coasa, ca aia a lu’ Dinţoasa.

    Apreciază

  • 130. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:38

    O’skorpion,citadinule,

    tocmai ascult Tudor Gheorghe care are probleme cu mandra si cu cositul(ea fiind iarba rea) 🙂
    Asadar cand vorbim de secera ne gandim la spice…
    🙂

    Apreciază

  • 131. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:38

    Greu e cu orăşenii ăştia, încurcă sculele agricole.

    Apreciază

  • 132. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:40

    rusine sa-mi fie!

    asa este!
    🙂

    deh, se mai imbirliga in cap si multele limbi pe care le stiam cindva🙂

    Apreciază

  • 133. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:41

    un cadou:

    rugaciunea de seara

    Apreciază

  • 134. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:43

    si iata si seceratoarele

    minunat!

    Apreciază

  • 135. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:49

    Asta este!

    Nici mie nu cred că mi-ar fi trecut prin minte că voi ajunge să alătur postare cu Handel cu „iarbă rea”.

    Apreciază

  • 136. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:49

    O’Skorpion,

    superbe reproducerile! Pe primul (In original „Angelus”) il am si intr-o copie pe perete!
    Millet imi place mai mult decat unii dintre impresionisti
    (el fiind daca nu gresesc, un precursor)

    Apreciază

  • 137. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 21:51

    fini,
    sa stii ca diversitatea, muzicala, ca si cea literara, de altfel(doar sa fie de calitate, desigur) e foarte necesara! 😀

    Apreciază

  • 138. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 21:58

    Skorpi,

    Millet este un „cuminte”.
    Impresioniştii au venit schimbările. Mie-mi place Paul Gauguin.

    Apreciază

  • 139. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 21:58

    fetelor, va las

    mi-a facut placere sa stau cu voi linga capitza de fin..
    si ca l-am cunoscut pe Millet

    si doua tablouri superbe…

    sa mai zica A.Plesu ca blogul strica mintile…
    🙂

    gute Nacht!

    Apreciază

  • 140. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 22:00

    Noapte buna O’ skorpion!

    Sper sa-ti fie de folos „pastoralele astea” si maine , pe „plantatie” 🙂

    Apreciază

  • 141. orangeskorpion  |  Aprilie 2, 2009 la 22:02

    imi place VAn Gogh foarte mult,
    dar probabil pentru ca ii place fiicei mele,

    imi mai place si Repin,

    si….altii

    dar vorbim miine, ca trebuie sa fiu fresh pe plantatie,
    de la ora 7..30 dimineata sint gogu de pe plantatie..
    🙂

    Apreciază

  • 142. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 22:03

    Nora, ai dreptate cu diversitatea. Parcă ne-a mai înviorat „iarba rea”.
    Postările mele de seară vor fi mai mult din muzica sacră. Ne pregătesc şi ele puţin de Paşti.
    Săptămâna viitoare este Săptămâna Mare la catolici. În săptămâna următoare vine şi rândul nostru.

    Apreciază

  • 143. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 22:06

    Repin este aproape monumental, dar are ceva parcă de plumb în tablourile lui.

    Apreciază

  • 144. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 22:06

    fini,

    e si asta o arta, sa selectezi ce se potriveste si cum se pot asocia piese diverse!

    😀

    Apreciază

  • 145. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 22:08

    Să dormi bine! Skorpi.

    Apreciază

  • 146. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 22:09

    Repin e complet! Probabil scenele grele de viata , dau senzatia asta, fini.
    In tablourile lui simti spiritul rusesc!

    Apreciază

  • 147. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 22:13

    Nora,
    nu eşti obosită? N-ar fi bine să mergi şi să te odihneşti?
    Oare vii mâine?

    Apreciază

  • 148. noradamian  |  Aprilie 2, 2009 la 22:18

    fini, uite acuma am venit ca sa-ti spun

    Noapte buna!

    Sper sa vin.
    😀

    Apreciază

  • 149. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 22:20

    Somn uşor,Nora!
    Te aştept mâine. Eu mai rămân, că mai am o vorbă cu Tibi.

    Apreciază

  • 150. fini  |  Aprilie 2, 2009 la 22:36

    Tibi, Tibi,
    servus. A venit Nora în Grădină .
    Ultimul catren al lui Păstorel nu-l ştiam. Are multă lumină şi drag de viaţă în ce a scris.
    Cred că eşti la Bibliophyl. Eu mă duc mâine dimineaţă să-l vizitez. Acum sunt obosită.
    Când vii pe aici trânteşte şi tu nişte cuneiforme.
    Până una-alta îţi zic „Noapte bună!”

    Apreciază

  • 151. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 00:47

    servus

    TUTUROR

    Am ajuns tirziu, la spartul tirgului, dar, va ofer :

    au innebunit salcamii!!!!

    Odihna placuta 🙂

    Apreciază

  • 152. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 00:51

    inca una si ma duc…🙂

    Tudor Gheorghe – Of, ce dor , ce chin, ce jale

    ne mai citim si miine !

    Apreciază

  • 153. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 00:59

    Si totusi …

    Tudor Gheorghe – Primavara

    🙂

    Apreciază

  • 154. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 01:09

    fini, fini

    N-am fost nici la Teofil … Azi (ieri) am avut alte comandamente :

    Colind pentru cei departe de tara

    Multzumesc pentru invitatzia de a mai pune cuneiforme.

    nora

    Apreciază

  • 155. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 01:14

    skorpion

    iarba se coseste … grîul este secerat …🙂

    Apreciază

  • 156. fini  |  Aprilie 3, 2009 la 09:25

    Grădinarilor, o zi bună! vă doresc.

    Apreciază

  • 157. fini  |  Aprilie 3, 2009 la 09:51

    Tibi servus.

    Ai postat la 152 o melodie lăutărească, pieptenată puţin de Tudor Gheorghe.
    Ascult cu mult drag muzică lăutărească, dar din cea veche. Uite ai aici un eşantion:

    Ascultă-l cum cântă. Ăsta habar n-are de note şi alea,alea. Rămâi mut.
    Mă duce gândul la Arghezi care scria:
    „Cum îşi purta el ghiersul, din fluier desfăcându-l.
    „Când graurul, când mierla, când cucul, când prigorul
    ” Şi zvonul ciocârliei îşi luau din fluier zborul,
    „Şi parcă o pădure întreagă, la răspânte,
    „Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cânte”

    Tot Arghezi:
    „Eu cânt, să am iertare, cum cântă pitpalacul.
    „Îmi vine cum îi vine să dea din cioc şi lui.”

    Apreciază

  • 158. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 15:58

    fini, tibi, O’ skorpion,
    salut!
    🙂

    Apreciază

  • 159. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 16:02

    tibi,

    Îmi plac piesele lui Tudor Gheorghe!
    Poate cel mai mult, desi e greu de ales „Au inebunit salcamii” (versuri, muzica, imagini) minunata!…
    😀

    Apreciază

  • 160. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 16:07

    fini,
    esti mereu surprinzatoare!
    Muzica, pictura, poezie!…

    „Cum îşi purta el ghiersul, din fluier desfăcându-l.
    “Când graurul, când mierla, când cucul, când prigorul
    ” Şi zvonul ciocârliei îşi luau din fluier zborul,
    “Şi parcă o pădure întreagă, la răspânte,
    “Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cânte”

    Dupa versurile astea, nu ma-ndoiesc ca lui Arghezi i-ar fi placut si piesa lautareasca dar si celelalte…

    😀

    Apreciază

  • 161. fini  |  Aprilie 3, 2009 la 16:49

    Nora,
    cu poezia este o altă poveste. Jumătatea mea este cu poezia. Recită, recită, recită…..şi eu ascult. De atâţia amar de ani, am dat şi eu de frumosul în poezie.

    Arghezi este unic şi-mi este drag. El a preţuit cântecul popular.

    Tudor Gheorghe îşi alege cu grijă poeziile pe care le recită sau le cântă. Scoate la iveală poezii de mult uitate, pe nedrept. Mă refer atât la poezia cultă cât şi la cea populară.

    Apreciază

  • 162. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:00

    fini,
    ma bucur!
    E mare nevoie acum de oameni care sa scoata din uitare comori nepretuite!
    😀

    Apreciază

  • 163. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:04

    servus
    doamnelor

    ziua buna
    domnilor

    🙂

    Apreciază

  • 164. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:05

    tibi, servus,

    😀

    Apreciază

  • 165. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:05

    am fost tot in contratimp…

    😀

    Apreciază

  • 166. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:08

    nora

    Multzumesc mult pentru aprecieri ! Pentru mine T. Gheorghe este cumva special. Ii iubesc muzica de mai bine de … eNspe ani🙂 ! E singurul artist care ma binedispune apelind la aleanul din sufletul meu.

    Cind concerteaza in Bucuresti, fac tot posibilul sa nu-l ratez ..,.

    Apreciază

  • 167. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:11

    fini

    Stiam cite ceva despre taraful din Clejani, despre 10 prajini etcetera dar, melodia pusa de tine respira autenticul prin fiecare nota ! E mare omul acela. Pacat ca teleleurile sint pline de nulitatzi. Oricum, vad ca ai inceput sa ne rasfetzi …🙂

    Apreciază

  • 168. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:12

    tibi,

    sa stii ca si la Sibiu, un oras mai…”sasesc” in felul lui, sau, sa zic multicultural, concertele lui Tudor Gheorghe, sunt luate cu asalt!
    Sper sa ne mai viziteze… 🙂

    Apreciază

  • 169. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:13

    servus nora

    Am cam fost in contratimp, dar, nu-i nimic.🙂

    Sper ca nu mai ai probleme.

    Apreciază

  • 170. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:14

    merge, tibi, merge… 😀

    Apreciază

  • 171. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:15

    va rasfat, cum sa nu, ati imbogatit gradina!…😆

    Apreciază

  • 172. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:17

    nora

    Eu si tiberiusa mea, parca am fi fost nascutzi in carutza calatoare …🙂

    Una – doua, p’aci tzie drumul … Am vazut cam toata tzara asta… Dar Sibiul are un parfum special. Am fost anul trecut in timpul verii, am vrut sa vad si eu o capitala europena culturala la lucru si am ramas incintat.

    Apreciază

  • 173. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:22

    tibi,

    s-au facut multe lucruri bune si frumoase, au aparut si unele mai putin bune si frumoase( constructii cam nepotrivite in unele zone, mai ales in ultimul an)
    a crescut si aglomeratia ( prea multe masini pentru un oras nu prea mare), lipseste centura ocolitoare… In rest e bine si frumos!
    Ce-i drept nu ducem lipsa de evenimente culturale, unele unice( Astra film- fest,festivalul de teatru care o sa fie la sfarsitul lui mai, concerte de tot felul pentru toate gusturile, etc)

    Apreciază

  • 174. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:28

    nora

    Anul trecut am facut un tur de vis cu autocarul prin Europa. Cu 70 de km inainte de Salzburg, am fost cazatzi intr-o mica localitate denumita parca Vocklabruck (nu stiu daca am ortagrafiat corect ). Ei bine dupa ce ne-am instalat, am iesit La Strasse🙂 si mai sa cad jos de uimire : strada semana perfect cu strada principala din centrul vechi al sibiului🙂

    Case, terase, magazine, TOT !

    Apreciază

  • 175. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:38

    tibi,

    Sibiul( centrul istoric) fiind construit in stilul vechilor burguri medievale, mai ales a celor germane si austriece, are astfel de asemanari! De orasul de langa Salsburg n-am auzit. La ei sunt multe asemenea burguri, la noi doar cateva, intre care Sibiul e cel mai reusit, mai ales acuma ca s-a refacut inclusiv cu infrastructura. 🙂

    Apreciază

  • 176. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 17:45

    nora

    Vocklabruck nu este propriu-zis un orasel; este o localitate micutza si intinsa mai mult de-alungul soselei, cu casutze de tzarani instaritzi, care fiecare are un soi de gradinitza in fatza, unde sint cultivate cu precadere flori. Ei bine cind vine vremea culesului, fiecare localnic pune o masa, pe masa un foarfece si pretzul florilor si o cutie pentru bani. AUTOSERVIRE nora, itzi vine sa crezi🙂 ???

    Apreciază

  • 177. noradamian  |  Aprilie 3, 2009 la 17:59

    Am auzit de satele-statiuni din Austria! De vazut nu le-am vazut!
    Cat despre auto servire… 🙂

    Apreciază

  • 178. tibi  |  Aprilie 3, 2009 la 18:13

    ok

    Te rog sa ma crezi ca a fost superb. Ca sa nu mai povestesc faptul ca, la cerere, hotelul unde am fost cazatzi (in centrul statziunii sint citeva hoteluri de doua , trei si patru stele ) ne-a oferit o cina cu doua feluri plus desert, la 8 euro ! Ieftin si foarte bun ! Si dupa cina, pe terasa, pe racoare am baut o mirifica bere austriaca productzie de prin partea locului, o minune, ce mai …

    Poate povestim si mai pe seara … Bine ? 🙂

    Apreciază

  • 179. fini  |  Aprilie 3, 2009 la 23:18

    V-am citit. Unde vreţi să mai povestiţi, în pavilionul ăsta sau dincolo? Vin şi eu să ascult.

    Apreciază

  • 180. fini  |  Aprilie 4, 2009 la 00:21

    Nora, Tibi,

    am văzut că aţi vorbit de Clejani. Mie-mi plac „cei bătrâni” sau Haiducii din Clejani,nu cei de acum.Viorica şi banda ei sunt jalnici.
    Când vom sta odată liniştiţi de vorbă, o să vă pun o baladă cântată cu tot dichisul cerut . Baladele se cântau cu parte instrumentală, parte recitată, interpretate alternativ. Aşa ceva nu se mai aude de mult de tot. Merită.

    În ce priveşte Tudor Gheorghe, v-am spus ce-mi place la el dar……activitatea pe scena politică m-a scos din ţâţâni. Este finul lui Păunescu şi după loviluţie a fost portdrapelul Vetrei Româneşti si dă-i si luptă necusorule…. Un fel de prăjitură „non plus ultra”.

    Apreciază

  • 181. noradamian  |  Aprilie 4, 2009 la 00:33

    fini,

    N-ai somn? 🙂
    Pana si muzica lautareasca s-a…clejanizat! Asa e! Au talent dar nu si l-au respectat!…

    Nu stiam de aventurile de politician ale lui Tudor Gheorghe! Sper sa-si vada de muzica… 😀

    Acuma chiar ca ma duc la culcare :

    Inca odata,

    NOAPTE BUNA!
    😆

    Apreciază

  • 182. fini  |  Aprilie 4, 2009 la 12:21

    Eiiiii Nora!

    „Până şi muzica lăutărească s-a….. clejanizat”.
    Cei bătrâni au rămas cât au trăit în albia veche, cei de acum au luat-o pe arătură.
    Imi aduc aminte de Theo-Phyl când ne-a redat convorbirea cu profesor Angelicus. Spune profesorului că au dispărut şi lăutarii din România. Din nefericire are dreptate.
    Erau şi lăutarii un reper românesc. Nu degeaba a întrebat Profesorul. Imediat după Paşti am pregătite postări care vor fi un argument la ce-ţi spun.

    Apreciază

  • 183. noradamian  |  Aprilie 4, 2009 la 13:55

    Servus fini!
    daca pe langa studii ai si pasiune simti imediat calitatea si autenticitatea muzicii de oriunde si de orice fel ar fi ea….
    Argumentele tale muzicale si pana acuma au fost deosebite, asa ca le asteptam pe urmăroarele… 😀

    Apreciază

  • 184. AnnaCorrinna  |  Decembrie 1, 2009 la 03:52

    Hello,

    I’m Ann, I’m 36 old, I work in a medicalised french rest house. it’s great to share with you and I’d want to talk in english

    best regards,

    Ann :: maison de retraite

    Apreciază

  • 185. noradamian  |  Decembrie 1, 2009 la 22:00

    You welcome, AnnaCorrina!

    Apreciază

  • 186. Ringhișpil | Gradina de hartie  |  Decembrie 17, 2015 la 16:21

    […] postare din 2009 dedicată încâlcelii limbajelor în postdecembrism și efectelor lor, pornisem de la […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 877,037 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2,338 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 877,037 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: