A dangerous area

28 Mai 2009 at 19:26 55 comentarii

–  Alo! Carmen?
–  Nu, nu e Carmen, aşteptaţi puţin.
N-apucasem să spun cine sunt, aud nişte şuşoteli, un oftat, apoi tăcere. Aştept de două minute, timp suficient ca să rememorez toată seria de gânduri, de griji, mai bine spus, cu care mă-mpovărasem mai adineaori. O listă de adrese şi telefoane peste care dădusem întâmplător făcând ordine. Parcă-i înghiţise pământul pe oamenii ăştia! Nu telefoane, nu un semn de viaţă! Probabil la fel era şi invers, în ce mă priveşte. E adevărat că, ori de câte ori am o stare proastă mă cam ascund, ba chiar nu-mi place să fiu căutată „să dau raportul”.  Carmen, însă,  are altă fire.  De ce oi fi uitat de ea? Cine ştie ce…
–  Alo! Îi aud vocea. Indiferentă, rece, chiar(însfârşit, bine că o aud!)
–  Ce-i cu tine? De atâta vreme nu…
Temerea mea se adeverise. Carmen e bolnavă. Nu ştie ce are.  Nu ştie de când.  Nu-şi dă seama. Nu ştie ce să facă. Nu, nu mai era în Sibiu de mai bine de o lună, stă la Alba, cel puţin aici nu e singură, mai schimbă o vorbă cu Lena, cu toate că  şi Lena… Acum ar vrea să doarmă, măcar vreo oră( e unsprezece dimineaţa). De câteva nopţi n-a închis un ochi…
Rămân pe gânduri.  Ce-i cu ea? De ce nu doarme? Ce i s-o fi întâmplat?.  Caut să-mi aduc aminte când ne-am văzut ultima dată. Era într-o joi, la un concert cu Petre Sbârcea, la filarmonică, de asta sunt sigură. Mussorgski, Ravel, Rapsodia spaniolă( Ravel îi place lui Carmen),  Romeo şi Julieta de Ceaikovski, Uvertura, ale cărei acorduri dramatice le dusesem cu mine o vreme după ce concertul luase sfârşit) …Pe la începutul lui februarie fusese asta?  Da, cred că da.  „Nu poţi spune, de fapt, că e o piesă e mai frumoasă decât alta. Şi selecţia lor, dar şi interpretarea…”  De fapt ne plăcuse tot programul.  Abia aşteptam următorul concert, săptămâna care urma, tot joia. „Acum  am de terminat o grămadă de treabă” mă anunţase pe un ton grav, Carmen, „am de rezolvat nişte integrame care-mi dau mare bătaie de cap” …
Am lăsat-o pe Carmen cu „integramele care-i „mâncau viaţa” şi am plecat spre casă râzând. Un drum plăcut, însoţit, în minte, şi de refrenele persistente auzite ceva mai devreme. Dar şi de frânturi din conversaţie.  Şi de  gânduri. Uite că n-am întrebat-o ce-i cu analizele alea pe care urma să le facă în săptămâna care urma. O fi vorba de analizele obligatorii. Până la urmă s-o fi hotărât să le facă…
Şi pe mine mă aşteptau, de a doua zi,  tot soiul de probleme. Altfel de probleme. Ca şi în următoarele zile,  săptămâni.
Am uitat de concerte.
… O fi tot la Alba?…  Pun mâna pe telefon! De data asta, îmi răspunde direct Carmen.
Da, îmi răspunde, de la analizele alea începuse totul. Îi găsiseră ceva atunci, dar nu ştiau ce… Ce era să facă?
Convorbirile lungi telefonice, din ce în ce mai lungi,  îmi dădeau, oarecum, sentimentul de reparaţie în ce mă priveşte. (Când dintr-o pricină sau alta, neglijăm pe cineva din apropiaţi, oare, lipsa noastră de atenţie nu-l expune unor primejdii?. Ciudat simţământ)
…Doctoriţa de familie avea o expresie dezolată, îşi aminteşte Carmen momentul acela de pe la jumătatea lui februarie.  „Nu prea îmi place, doamnă, ce văd aici. În plus mai aveţi şi tensiune” … Mai mult nu se lungise cu explicaţiile, ocupată cum era să completeze fel şi fel de trimiteri. „Veniţi cu rezultatele de la toate astea,  hotărâm atunci ce avem de făcut”…
Într-adevăr, avea şi tensiune! Confirmase medicul cardiolog câteva zile mai târziu. „Nu vă speriaţi, nu-i foarte mare”. (Îi eliberă braţul din strânsoarea manşonului negru). „Dar n-o putem lăsa aşa…”
…”Nu putem pleca fără să luăm ceva de pe aici, cadouri, îmi sună minte vocea prietenei, uite câte nimicuri nostime sunt… Hai să facem rondul pieţei!
Asta fusese cu vreo două luni mai-nainte. O plimbare care-mi părea acum de pe altă lume şi alte vremuri!…  În ciuda gerului în Piaţa Mică era tare plăcut în seara aceea de decembrie.  Animaţie, colinzi, bazar cu mărfuri de artizanat, miros de scorţişoară şi vanilie, copii încântaţi de fuioarele albe, aromate de vată din zahăr ars) alergând în jurul bradului uriaş. Ne întâlnisem  cu prieteni, cunoştinţe. Urări de sărbători, glume. Ne-am întors pe jos, am mai fi stat, dar se făcuse tare frig.
„Matiz-ul meu e la iernat” îmi spusese Carmen.  „Până-n aprilie nu-l scot din garaj… De fapt, mai încolo poate o să-mi iau altceva! Un avion, dar nu ştiu de care. Mă mai gândesc”  Râsesem tot drumul, imaginându-ne cum vom survola pieţele Sibiului, împrejurimile… ” La unşpe cu şase tensiune,  îndeplinesc condiţiile, nu crezi? n-are cine ce să comenteze!…”!
…”Uită-te aici, la electrocardiogramă”, îi spusese doctorul, mai întâi, asistentei.   „Vezi asta? Aproape sigur că  doamna a avut un preinfarct”, îmi povesteşte Carmen la telefon, vizita  de la începutul lui martie la cabinetul medicului cardiolog. Ca urmare, Carmen înghiţi zilnic, cu stoicism, o mulţime de pastiluţe. Îi ajunseseră până spre sfîrşitul lunii când reveni, cu încredere, la doctoriţa de familie. „Mda, se observă o îmbunătăţire”, constată încântată doamna doctor.  Valorile erau mult mai apropiate de limitele normale. În legătură cu stările de nelinişte care îi  făceau probleme de la un timp, doctoriţa  îi prescrise nişte calmante şi  somnifere uşoare. Carmen începu de a doua zi să-şi organizeze timpul  în funcţie de culoarea medicamentelor. Până şi plimbarea de seară cu Luki, căţeluşa, şi-o adaptase în funcţie de asta. Ca de obicei, înainte de culcare, făcea un tur-retur pe alee povestind cu vecinii de companie a patrupezilor amici cu Luki. Îi făcea bine ieşirea cu Luki, o relaxa şi în plus, aflase că nu era singura care-şi rânduise treburile zilnice în conformitate cu orarul de tratament.
„Cu tensiunea stăm mai bine, dar să vedem ce facem cu anxietatea! Nu vă las aşa, trebuie sa mergeţi la un psihiatru!”
O pastilă, atâta apucase să ia! Carmen poate să jure că de la pastila aia i s-a tras! Începuse să tremure, nu mai vedea limpede, îi înţepeniseră muşchii faciali, la un moment dat! După aceea şi ai picioarelor.  Trebuia să se interneze! Mai întâi o săptămână de investigaţii amănunţite. Pe urmă…
„Pe urmă a venit Lena şi m-a luat la Alba.  Cu Luki cu tot! Nu mă mai ţineam pe picioare, ce era să fac? Nu mai mâncam, nu mai dormeam” …Cu doctoriţa? A, nu, nu mai vorbise cu ea de când se-ntorsese cu rezultatele de la analize. Ba, să nu mintă, mai fusese odată şi  îşi ceruse şi fişa medicală.  Atunci văzuse, negru pe alb, că nu mai avea nimic bun în organism! Tiroida, ficatul, rinichii, nervii! Dezastru! Calciu lipsă, magneziu lipsă, nici nu ştie ce nu era lipsă, sau în stare proastă! După alte pastile adăugate la tratament, ceva cu hormoni tiroidieni, i se făcuse brusc rău! Biata Lena o duse de urgenţă la un spital. Internare, perfuzii, tratament intensiv, complet. Tot ce se putea face.
–  Sper că toate astea să te pună pe picioare, încerc să-i dau curaj la telefon, dar tonul vocii ei îmi transmitea cu totul altceva. Repeta mereu „nu ştiu, nu-nţeleg, nu mai vreau. Nu, nu, nu!” Câtva timp nu ne-am mai auzit. Mai ţineam legătura cu Lena, dar nici ea nu ştia mare lucru.
–  Alo?  Carmen?… Însfârşit dau de tine. Unde eşti? Ce faci ?
–  Bine, îmi răspunde Carmen pe un ton stins. Sunt acasă. Acuma fac dezintoxicare. Dacă renunţ deodată, intru în sevraj. Tot doctorul mi-a spus.
–  Care doctor?…
–  Nu ştiu care. Altul. A zis că tot ce am luat a fost o mizerie! Iar tratamentul, o tâmpenie.  Că n-am nimic organic. Nici o afecţiune. Ceva lipsuri de minerale. O uşoară disfuncţionalitate a tiroidei. Atât…
Carmen ar vrea să se plimbe un pic, dar are un picior negru şi umflat. După ce ieşise din cabinetul doctorului s-a-ntâmplat. Habar n-are cum.  Căzuse, pur şi simplu. Noroc că pe Luki o lăsase la Lena.
–  A, nu, acuma, nu!  Nu sunt în stare să mă duc la nici un doctor! Să mă întremez, mai întâi, să mă pun pe picioare…

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , , .

Intermezzo Despre Dan Puric şi mai ales despre “Cine suntem”

55 comentarii Add your own

  • 1. orangeskorpion  |  28 Mai 2009 la 20:34

    intii, citind, am fost asa:
    🙂

    apoi citind mai departe despre Carmen am fost asa:
    😦

    in final concluzionind ca mai bine Carmen nu se ducea la doctor
    am revenit la asa:
    🙂

    Bine ai revenit, Nora, multa lume te asteapta!

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  28 Mai 2009 la 20:39

    Skorpion,

    bine v-am regăsit! 🙂
    Povestea lui Carmen e in intregime adevarata.

    Apreciază

  • 3. orangeskorpion  |  28 Mai 2009 la 20:53

    sa nu ne citeasca doctorii, dar unii chiar te baga in boala!

    (caz autentic: sotul unei colege de la mine a fost pregatit in ultimele 2 saptamini de 3 ori pentru operatie – clisme, interdictie de a bea apa etc – si de 3 ori aminat, ba din cauza inimii slabite, ba din cauza ca d. doctor a fost la cursuri si a venit obosit, ba d. doctor pleca la o conferinta …..=> abia ieri l-au operat, omul si familia lui sint terminati!)

    alt caz autentic:
    o batrina cu fractura de sold internata la Floreasca.
    Programata pentru simbata la operatie.
    I se face anestezie totala, se baga batrina in sala de operatie…
    si inainte de a o taia, cineva constata ca proteza este inchisa in magazie si magazionerul cu cheia era liber…..doar era simbata

    batrina bagata inapoi in salon, trezita etc…

    luni: repetir..
    anestezie totala si tot tacimul…

    batrina de 80 de ani a supravietuit acestei neglijente de-a dreptul kafkiene, dar tipic romanesti…

    dar biata de ea inca nu merge!
    dar va merge, daca a scapat de 2 anestezii totale la interval de 48 de ore!
    🙂

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  28 Mai 2009 la 21:16

    skorpion,
    Ce situatii!…Greu si de imaginat. Cine raspunde ??

    Sa ne citeasca si doctorii si pacientii!
    Diversitate de medici, diversitate de pacienti.
    Şi un sistem medical subred care-i (poate)compromite pe ei si ne (poate) termina pe noi. 😦
    Chiar si pe cei echilibrati si cultivati şi pe cei (relativ) sanatosi.(Cum e Carmen)
    Asa ca nu ne ramane decat sa atentionam lumea!
    Pericol! 🙂

    Apreciază

  • 5. fini  |  28 Mai 2009 la 22:08

    Apreciază

  • 6. fini  |  28 Mai 2009 la 22:10

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  28 Mai 2009 la 22:12

    fini,

    salut!

    Superba interpretarea! La fel postarile dinainte pe care abia cum incep sa le recuperez. Thanks! 🙂

    Apreciază

  • 8. fini  |  28 Mai 2009 la 22:15

    Muzica este cuminte. Aşa va mai fi ceva zile.
    Eu nu sunt nici asa…….nici aşa, pentru că nu am apucat să citesc.
    Îmi iau angajamentul că voi citi şi voi posta.

    Ce bine e cu tine Nora, iarăşi în Grădină!

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  28 Mai 2009 la 22:21

    fini,

    ma bucur si eu de revedere! 🙂

    Apreciază

  • 10. luminita  |  28 Mai 2009 la 23:43

    nora,
    daca absentza ta se datoreaza lui Carmen eu zic ca e ok!
    Ma gandeam la mai rau, desi asta poate-ti va parea deplasat.
    Salut-o pe Carmen si din partea mea, tine-o in priza , n-o lasa coplesita de ganduri negre.
    Poate o inviti si pe ea pe blog.

    Apreciază

  • 11. fini  |  29 Mai 2009 la 07:23

    Acum trei săptămâni ne-am pierdut un prieten drag. Medic, medicul nostru la care fugem repede când aveam probleme.
    Omul nostru a refuzat internarea în spital. Ştiam că aşa va face, ne-a tot spus-o. Ştia ce-l aşteaptă. Totuşi ultimele 10 ore le-a petrecut pe un pat de spital.
    Am rămas cu întrebarea: a murit cu zile?
    La început l-am plâns pe el. Acum am început să ne plângem pe noi. La cine ne mai ducem când ne îmbolăvim?!

    Apreciază

  • 12. fini  |  29 Mai 2009 la 07:26

    Pentru Carmen, mare iubitoare de Maurice Ravel:

    http://search.yahoo.com/search?ei=utf-8&fr=slv8-msgr&p=maurice%20%20ravel%20%20Valsul&type=

    Apreciază

  • 13. fini  |  29 Mai 2009 la 07:28

    @12
    „VALSUL” de Ravel

    Apreciază

  • 14. luminita  |  29 Mai 2009 la 09:09

    Buna dimineata, prieteni !
    😆
    fini,
    dar tu o cunosti pe Carmen?
    😯

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  29 Mai 2009 la 10:44

    fini, luminita, salut!

    fini, multumesc din partea lui Carmen pentru dedicatie. O sa se bucure. 🙂

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  29 Mai 2009 la 10:48

    lumi,

    nu, nu e vorba de Carmen ci de cineva din familie. I-am spus prietenei mele ca o sa-i povestesc păţania, n-are nimic impotriva, ba chiar e incantata.

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  29 Mai 2009 la 10:53

    fini,

    in spital e posibil ca sa te vindeci de boala respectiva şi sa te-mbolnavesti sau chiar sa mori cu zile, cum spui, din alte pricini.
    Prietenul vostru, fiind medic, stia bine cum stau lucrurile 😦

    Apreciază

  • 18. luminita  |  29 Mai 2009 la 12:11

    nora,
    daca ce ai povestit despre Carmen e de data recenta eu cred ca invinetirea piciorului nu e de tratat cu comprese reci si asteptare.
    Asta poate fi semn de trombozare a unei vene iar cheagul de sange format trebuie „diluat” cu medicamente specifice, altfel poate pleca si se poate fixa intr-un organ vital.
    Aici chiar ca nu trebuie ocolit medicul.

    Apreciază

  • 19. fini  |  29 Mai 2009 la 14:40

    Luminiţa salut!

    Nu, nu o cunosc pe Carmen. Mi-e destul că este prietena Norei! O simt pe Carmen. Cine iubeste pe Ravel simte într-un anumit fel.
    Pe tine te simt în alt fel. Doamne, ce te-aş mai smotoci câteodată! Acum te ţin de mână. Ciudată relaţie!

    Apreciază

  • 20. luminita  |  29 Mai 2009 la 18:35

    fini,
    dar ce ti-a casunat pe mine de vrei sa ma smotocesti ?
    crezi ca dorm pe mine?
    sau ce impresie ti-am lasat ?
    ca m-ai dezolat de tot .
    sa fac 40 de matanii si sa-mi trag doi pumni in cap?
    🙄

    Apreciază

  • 21. luminita  |  29 Mai 2009 la 18:36

    fini,
    tocmai asta nu intelesesem , de unde stii tu ca Ravel e preferatul lui Carmen.
    Eu nu am intalnit-o pe aici.

    PS: deja mi-am tras pumnii , sa incep si mataniile ?

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  29 Mai 2009 la 19:02

    lumi,

    uite,a inceput festivalul international de teatru,tocmai m-am intors, am văzut cu Carmen o parada simpatica de costume (din pacate, din pricina vremii s-au amanat niste spectacole programate in pietele din centrul istoric al orasului).
    De obicei ma duc cu ea, „baietii” familiei nefiind atat de mari iubitori de teatru.
    Carmen e mult mai bine, inca nu s-a „dezintoxicat ” de tot, dar, cel putin, i s-a dezumflat piciorul si treptat ii trece vineteala.
    🙂

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  29 Mai 2009 la 19:07

    Carmen nu are calculator, chiar imi pare rau, am boscorodit-o pe tema asta, mai ales acuma ca am facut-o eroina unei povestioare! 🙂
    (Abia astept să si-o citeasca! 🙂

    Îi place Ravel,intr-adevar, ii place mult si Simfonia Spaniola de Lalo.

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  29 Mai 2009 la 19:10

    fini,

    si eu cred ca afinitatea pentru muzica e mai mult decat ceva legat de gust, ceva legat de fire, de personalitate si de educatie . Ma bucur ca noi, gradinarii si gradinaresele de aici, aici iubim toate genurile muzicale( minus manele) si ca „simtim” piesele care se potrivesc… 🙂

    Apreciază

  • 25. orangeskorpion  |  29 Mai 2009 la 20:34

    Salve, green garden in frunte cu Nora ei!

    fini,
    chiar asa, de ce vrei s-o smotocesti pe lumi???
    doar pentru ca nu s-a dus la tatal ei?
    se va duce, fii sigura!
    🙂

    semneaza:
    „avocatul” skorpion

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  29 Mai 2009 la 20:45

    salut, skorpion!

    🙂

    In scurta vreme „smotocelile” vor merge spre altcineva! Inauguram o noua categorie, în grădină, „Biblioteca din chioşc”, unde va invit să postaţi ce doriţi voi: impresii de lectură, impresii despre spectacole sau evenimente diverse, eseuri, povestiri.
    Se serveşte: „ceai de gând”, „comentarii cu susan”, „vin de grabă” si ce s-o mai găsi.
    😆

    Apreciază

  • 27. fini  |  29 Mai 2009 la 20:46

    Skorpi,

    NU. Problema este a ei şi numai a ei. Eu mi-am spus părerea.

    „Smotoceala” este problema MEA cu Luminoasa. Între noi două e un fel de „dragoste cu năbădăi”. Să observi de acum înainte. Nu vedem nimic în jur, nici măcar avocaţii.

    Apreciază

  • 28. fini  |  29 Mai 2009 la 20:49

    Nora,

    când, când?!?!?!?!

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  29 Mai 2009 la 20:50

    uite, acusica! 🙂

    Apreciază

  • 30. orangeskorpion  |  29 Mai 2009 la 20:52

    Nora,

    impresii de viata sau istorii adevarate se accepta?

    Fini,

    chiar nu am observat pina acum dragostea cu nabadai…
    si chiar asa, nu acceptati avocati traznet?
    🙂
    of course ca nu am studii de avocatura, dar asta nu-i bai s-o apar pe luminita

    Apreciază

  • 31. fini  |  29 Mai 2009 la 20:54

    Luminoaso,
    la 21

    dacă mai ştergi odată cu privirea postarea Norei vei da cu ochi de:(Ravel îi place lui Carmen).: 🙂

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  29 Mai 2009 la 20:59

    se accepta, skorpionule!
    🙂
    gradinari si gradinarite,

    va asteptam!

    🙂

    Apreciază

  • 33. fini  |  29 Mai 2009 la 21:04

    Luminoaso,
    la 20

    lasă tu mătăniile. Alea-s pentru băbătii!
    Tu nu dormi pe tine, nici cănd ar trebui să faci nani. Tu devii activă şi efervescentă după ora 00,00 când încerci să-mi formezi gusturile muzicale. 😆 Incerc să pedalez în tendem cu tine. Sper să ne intrăm în ritm….

    Apreciază

  • 34. fini  |  29 Mai 2009 la 21:12

    Skorpi,

    te rog stai de-o parte.
    Aici e vorba de dragoste, de năbădăi, de alea, alea………. Ehei, ce şti tu de ce crapă musca!!!!

    Apreciază

  • 35. orangeskorpion  |  29 Mai 2009 la 21:17

    …………..
    ………….

    Fini,

    nu am inteles nimic din ultima ta postare

    🙂

    Apreciază

  • 36. fini  |  29 Mai 2009 la 22:09

    Skorpi,

    cred că nu ai înţeles. Nora a înţeles şi Luminoasa a înţeles. 😆

    Apreciază

  • 37. dora  |  31 Mai 2009 la 17:43

    Nora,

    m-am intors de la plimbarica cu Kino.

    A fost frumos:nici cald,nici rece.Papusica mea ,Chinuta,a facut inspectia tufisurilor,si-a ascutit simtul olfactiv si a inceput sa se tavaleasca prin iarba…..este un obicei cainesc al carui scop nu l-am deslusit inca.

    *E trist cand nici in doctori nu putem avea incredere.Vezi ca am avut dreptate?Tot mai bine recurgem la tratamente naturiste-fara exagerari desigur.Sa imbini alimentatia sanatoasa cu plimbari in aer liber,cu meditatie si hrana sufleteasca,cat mai variata,poate face minuni.

    Ceea ce s-a intamplat lui Carmen nu e de joaca.Parese o obturare a venelor si asta debuteaza cu amorteli.Dezechilibrul hormonal si de minerale tot prin tratament naturist se rezolva-nu naturalist,am explicat ieri care e deosebirea.

    Apreciază

  • 38. dora  |  31 Mai 2009 la 17:45

    fini,

    piesele propuse de tine sunt relaxante si patrunzatoare.Pentru prima data am fost captivata in intregime de sunetul violoncelului.

    Nu-mi dau seama precis ce a fost atat de deosebit. 😆

    Apreciază

  • 39. dora  |  31 Mai 2009 la 17:55

    skorpion,

    n-am apucat sa spun nimic la art.lui Tom Gallagher.Mi-a atras atentia in mod special ideea folosirii psihologiei si sociologiei in manipularea =moguleasca .Parca urmaresc o psihoza- a urii in masa.-Esecul reformarii institutiilor statului este atribuit,pe drept si UE-astia si-au calat eforturile in domenii economice,unde au avut si ei interes.

    Apreciază

  • 40. dora  |  31 Mai 2009 la 18:05

    http://www.trilulilu.ro/DMG60/c40b803cfbd673

    Apreciază

  • 41. dora  |  31 Mai 2009 la 18:18

    Pentru gradina minunata a norei,cateva picaturi de ploaie.

    http://www.trilulilu.ro/anda_deea/31e7745391a4c4

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  31 Mai 2009 la 18:56

    dora,

    multumesc!! 🙂 Multumesc si din partea prietenei mele. Sper sa revina si ea, la Carmen, cea pe care o stiam cu cateva luni in urma. Sunt convinsa ca hrana naturala, anumite suplimente bine alese si credinta sunt cele mai bune leacuri.

    Parca urmaresc o psihoza- a urii in masa”, Dora, cam asta m-a indemnat sa scriu articolul cu virusul HS acum vreo doua saptamani.

    Apreciază

  • 43. dora  |  31 Mai 2009 la 21:15

    nora,

    e atat de bine cand poti asculta si cand esti ascultat.Ura e opusu a ceea ce doreste de la noi D-zeu.Se potriveste foarte bine -la multi dintre arivistii din politica si spatiul public-proverbul latin:”Homo homini lupus est”. 🙂

    Apreciază

  • 44. dora  |  31 Mai 2009 la 21:22

    Numai bun pentru suflet…..

    Apreciază

  • 45. dora  |  31 Mai 2009 la 22:44

    Apreciază

  • 46. fini  |  31 Mai 2009 la 23:09

    Ina, abia acuma te-am găsit aici!

    Violoncelul are un timbru catifelat. Cred că de aceea ne place şi ne linişteşte.

    Tu şti că şi eu am o adevărată slăbiciune pentru picături?

    Apreciază

  • 47. fini  |  31 Mai 2009 la 23:13

    Apreciază

  • 48. fini  |  31 Mai 2009 la 23:16

    Apreciază

  • 49. dora  |  1 Iunie 2009 la 00:29

    Servus fini,

    nu stiam ce s-a intamplat!

    Nimeni n-a intrat in gradina de la pranz…..iar eu insistam,ca o „obraznicuta”

    Apreciază

  • 50. dora  |  1 Iunie 2009 la 00:33

    Intre timp ,m-am plimbat prin hiperspatz…pe la Preda,Chibit,Patrasconiu…

    Nu ma asteptam sa ma primesti si tu cu „picaturi”N-am ascultat decat prima ,Chopin-splendid 😆

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  1 Iunie 2009 la 00:33

    Servus dragelor!

    Uite ca am dat peste voi aici si va pot spune „Somn usor”! 🙂

    Dar si sa ascult putina muzica buna inainte de culcare!

    Vise placute!

    😀

    Apreciază

  • 52. dora  |  1 Iunie 2009 la 00:45

    fini,

    splendid!

    Tu ma pregatesti in fiecare seara de culcare cu blandete.

    Despre stropii de ploaie: simteam puterea datatoare de viata ,plimbandu-ma cu picioarele goale in anii adolescentei.Acum….oasele imi refuza placerea…. 🙂

    Apreciază

  • 53. dora  |  1 Iunie 2009 la 00:47

    nora,

    poti sa asculti,te vor bucura.

    Si cu picaturile de ploaie ma „incrucisez” cu fini.

    Noapte buna si vise placute!

    Apreciază

  • 54. dora  |  1 Iunie 2009 la 00:50

    Scuze:de doua ori am scris…splendid!

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  1 Iunie 2009 la 22:41

    dora, fini,

    water-drops, rain drops,first- touch, dar si tangoul dansat de flavia si vincent!
    Nu poti sa spui decat, splendide! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 885,384 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.303 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 885,384 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: