Bucureşti, Budapesta, Viena şi retur – impresii fugare

6 iunie 2009 at 22:15 26 comentarii

Postat de tibi, în biblioteca din chioşc.

Această scurtă călătorie, Bucureşti, Budapesta, Viena şi înapoi, total neprevazută dar binevenită, mi-a produs citeva iluminări necesare dar şi citeva gusturi amare (prin comparaţie). Faptul că am (re)văzut acum cît de cît mai detaliat, atît Budapesta cât şi Viena, deopotrivă pe lumină cât şi (mai ales) pe feeria indescriptibilă a serii topită pe-noptat, mi-a deschis ochii pe frumuseţile acestei lumi, splendori pe care trăitor in Bucureşti fiind, nici nu le intuiam… Iluminările sânt parţial cu referire la modul real de civilizaţie pe care OMUL le-a atins pe alte meleaguri; iar gustul amar care mă încearcă e cantonat în mizeria agresivă (spoită exemplar) în care ne desfăşurăm efemeritatea traiului nostru de zi cu zi, pe meleagurile autohtone… Probabil că sunt surescitat dar, am suferit până la umilinţă nevoit fiind să constat că, in toată ţara noastră nu există atâtea clădiri impunătoare câte observi fără efort vizibil, fie şi măcar într-un areal restrîns, în Buda-Pesta ; despre monumente nici nu are rost să mai vorbim. Scriu denumirea capitalei Ungariei cu cratimă pentru că sînt două entităţi distincte ale unui oraş care ştie să îmbine armonios atât partea vilegiaturistică din Buda construită pe dealuri, cu arhitectura citadină din Pesta ; chiar dacă sânt două concepte diferite din punct de vedere arhitectural,edilic şi  istoric, ele se imbină perfect într-un tot unitar, care dă farmecul Budapestei. Iar despre monumentalitatea Vienei, mai bine mă abţin; momentan !
Umilinţa mea, se referă la faptul că de exemplu, Bucureştiul nu a avut, nu are dar să sperăm că va avea, o identitate; legenda ciobănaşului Bucur e serios ameninţată de imaginea intens mediatizată a altui cioban. Nu insist.
Iar despre Viena, trebuie musai să spun faptul că eu nu am reuşit să găsesc o diferenţiere între periferie şi centru îin ceea ce priveşte gradul de conservare a clădirilor hmmm vechi : toate sânt spoite, vopsite, curate,întreţinute, etc. Dacă în Budapesta am mai văzut ceva pereţi coşcoviţi pe ici pe colo, in Viena eu nu am văzut asa ceva ; n-am văzut nici la periferie şi nici în centru străzi murdare, moloz sau gunoaie (sau câini fără stăpân). Nu spun că nu există ; spun că eu nu am văzut nimic de acest fel. Poate exagerez. Dar prefer să cred că nu ! Acum.
Dacă in Budapesta am remarcat o creştere discretă a dinamicii constructive, în Viena se vede cu ochiul liber că totul este într-o mişcare continuă. Se construieşte constant, dar cu viziune : se dezvoltă mai întâi căile de acces cu nenumarate pasaje sub şi supra terane, între care spaţiile de transfer sânt construite ingenios cu o arhitectură armonizantă.  Trecerea de la deja construit pe stil clasic la noua concepţie modernă cu accente futuriste se face suav, fără disconfort vizual ; tot spaţiul costruit este vădit orientat cu precadere spre viitor. Dar, trebuie să vezi ca să inţelegi. Pe de altă parte, ambele oraşe işi exhibă cu ostentaţie trecutul istoric, fără remuşcări şi fără false pudori ; totul este prezentat cu acribie, fără omisiuni, deci cu asumare deplină !
Şi totuşi… Dau o sansă Bucureştiului care, acum se dezvoltă impetuos ( chiar dacă ne-unitar – să nu zic haotic) pentru că, e limpede că Viena, fără să fie în situaţia de a se bloca, e posibil sa-şi atingă limitele ; iar Budapesta se dezvoltă destul de lent din punct de vedere  arhitectural.
Şi trebuie să remarc ( cu amărăciune), ca ambele oraşe colcaie de turişti ; turişti care simţindu-se cu adevărat oaspeţi bine-veniţi, contribuie cu bani (mulţi !) la buna dezvoltare pe mai departe a proiectelor de viitor, ale acestor oraşe, în timp ce…
Chiar : ce credeţi ca am putea avea noi ca obiective turistice cu adevărat atrăgătoare în Bucureşti si nu numai ? Palatul Parlamentului ? Hidoşenia aceea mă umple de oroare şi dezgust atât prin proportiile ciclopice pe care le etalează, prin risipa de timp, materiale de construcţie şi vieţi omeneşti sacrificate cu cinism, în numele unei megalomanii imbecile, cât şi prin actuala sa destinatie : locul de unde o mână de profitori grobieni, ne sfidează în numele unei aşa-zise democraţii de sorginte kaghebisto-iliesciană.
Recunosc destule splendori cu care ne putem mândri şi cu care am putea atrage şi noi ceva turişti ; nu le enumăr pentru că fiecare dintre noi are propriul set de valori, şi nu le mai mai amintesc pentru că aşa cum sânt asezonate cu nesimţirea şi lăcomia celor care ar trebui să le pună in valoare, mai degrabă te scârbesc : simţi că toată suflarea care bântuie prin managementul  turismului românesc, te batjocoreşte sfidător şi te buzunareşte cu un zel suveran ! Iarăşi, nu insist.
În afară de frumoasele clădiri şi monumente văzute atât la Budapesta cât şi la Viena, am vizitatat două complexuri comerciale, situate în afara frumoasei capitale austriece :
complexul denumit Parndorf si hipermarketul City Mall Sud .
Primul, aflat aproximativ la jumătatea distanţei dintre aceste două oraşe, se prezintă ca un soi de alăturare a unor magazine preponderent de lux, care vând en-detail încălţăminte, îmbrăcăminte, accesorii, parfumuri, mai pe scurt, tot ceea ce face deliciul noii specii de îmbogăţiţi şi anume, schoppingarul ! Dacă nu ştiţi ce este acela un schoppingar, păi e timpul să aflaţi : e un individ de easy-money (de la tata, bişniţă şi/sau jaf) care merge musai la Viena sau Milano şi/sau la Paris eventual chiar Londra, pentru cumpărături ! Adică ţoale de fiţe pentru ţoape şi fâţe, neapărat de lux, pentru că altfel cum poţi să-ţi etalezi valoarea ? Prin ceva cultură, simţ estetic sau cunoaştere umană ? Exclus ! Valoarea se afirmă şi se recunoaşte strict ! după numărul hainelor de firmă, coafură realizată de un hair-stilist la modă şi maşinile tari. Plus evident platinata sau roşcovana de rigoare. Totul asezonat cu obraznicie agresivă şi tupeu îngreţoşant.Totuşi : să nu fim nedrepţi, pentru că respectivele magazine sunt vizitate şi de oameni obişnuiţi, în căutare de haine de bună calitate la un preţ rezonabil. Adică ceea ce prin Mall-urile noastre nu prea gaseşti… Dacă încerci o comparaţie cât de cât acceptabilă după criteriul calitate/preţ aici şi acolo, te cruceşti nu alta. Mărfuri de foarte bună calitate care acolo se vând la preţuri modice de 15, 20, 35, 50 Euro, le găseşti bineânţeles şi la noi, cu preţuri de pâna la zece ! ori mai mari ! Nici nu trebuie să amintesc de discreţia cu care personalul te asistă şi-ţi oferă ajutor (numai dacă-l soliciţi), de răbdarea cu care îţi explică orice nedumerire fie ea şi absurdă, sau de zâmbetul calm şi plin de simpatie cu care te serveşte indiferent dacă vrei să cumperi ceva, sau nu ! Acasă ştiţi şi singuri cum e, asa că nu este nevoie să detaliez.
Cel de-al doilea complex comercial este aşa cum am spus deja un hipermarket ; se spune că ar fi cel mai mare din Europa, dar eu neavând decât câteva ore la dispoziţie pentru a-l vizita, nu pot nici să confirm, nici să infirm. Pot să spun doar, că atât cât am văzut din el, m-a lămurit şi pe mine ce înseamnă de fapt comerţ civilizat, într-un magazin curat, cu personal stilat, cu o bogăţie şi diversitate de mărfuri din care numai cu rea credinţă poţi să spui că nu ai gasit ceea ce cauţi ! Chiar aşa ! Complexul este de fapt o inşiruire de magazine, dispuse pe cît posibil pe criterii tematice, respectiv bunuri de larg consum, accesorii pentru casă şi grădină, maşini, exponate de horticultură şi silvicultură, etc. etc. , adică aşa după cum am auzit, nu poţi să-ţi doreşti ceva şi să nu poţi obţine. Plus evident băruleţe pentru o cafea sau apă sau un suc, restaurante cu şi fără autoservire, bancomate, şi aici insist : tot ceea ce-ţi poate face viaţa mai uşoară când eşti la cumpărături. În plus de asta, nu este restricţionat accesul cu animale de companie. Am văzut nenumaraţi caţei plimbaţi cu bucurie de stăpânii lor ;de asemenea, nu am inţeles după ce criterii se spune în România că fumatul este interzis în Europa, pentru că nici pomeneală de aşa ceva : e treaba patronului de bar/restaurant cum asigură ventilaţia, dar clientul poate fuma după placul inimii.
Dar, aici, trebuie să demolez un mit : şi anume acela că acolo preţurile ar fi mai mici decât la noi. Nu este chiar aşa, sânt comparabile sau mai mari, dar moderat. Există si excepţii, dar nu excepţia face regula în cazul de faţă. Acest lucru este valabil atât pentru magazine, cât şi pentru restaurantele de orice fel. Deci preţurile sânt totuşi ceva mai mari decât la noi. Dar, dacă preţurile lor sânt comparabile sau mai mari, salariile lor sânt uriaşe pe lângă ale noastre. Aici iar nu insist, că mă enervez !
Apropo de restaurante şi preţuri, iată o comparaţie, simplă : pe autostrada Budapesta-Viena, se află un lanţ de complexuri comerciale, formate din benzinărie, magazin alimentar şi restaurant cu autoservire extrem de curat inclusiv la toaletă. În acest tip de restaurant, un prânz pentru trei, cu felul unu, felul doi si desert plus două beri şi o apă minerală, a costat 25 de Euro.
Între Sibiu şi Râmnicu Vâlcea se află o cum să-i spun ? hm ! o locantă, la care trei ciorbe si două fripturi, au costat 70 de lei noi, adică 20 de Euro. E drept ca salata de varză era obligatoriu inclusă in preţ,  iar pâinea era la discreţie ! Comparaţia (de fapt diferenţa !) este lesne de făcut. Ca să nu mai amintesc faptul că la toaletă era montat un WC turcesc, nu curgea decât apa rece, şi mirosea fetid, a clor asezonat cu specificul oricărei toalete împuţite. Mda. Dar in Austria  complexul era denumit simplu Auto-grill, iar la noi, bomba aceea infectă se chema FLORENCE !
Lăcomie de prost gust, lustruită pompos cu o denumire de iz semidoct.
În Viena am fost cazaţi la un hotel de patru stele şi nu mă apuc să-l descriu că mă apucă melancolia. Dacă incearcă cineva să-şi imagineze cele mai minunate condiţii de toaletă somn si relaxare , plus un mic dejun pantagruelic, în care puteai opta la alcătuire din  aproximativ 40 de feluri de mâncare, plus sucuri naturale, diverse soiuri de ceai şi de cafea şi apă minerală cu sau fără gaz, totul la discreţie, înseamnă că nu mai e nevoie de relatarea mea, pentru că aşa E ! U-lu-i-tor ! Nu mai amintesc faptul că personalul, pe masură ce vedea că se termina o parte dintre alimente, le completa la loc deşi, vedea limpede că toţi oaspeţii işi făceau sendviciuri pe săturate pentru mai târziu, fără reţinere ; şi nu erau numai români. Să fie clar !
În schimb, la Budapesta am stat la un hotel care de fapt era un soi de loc de cazare pentru uz sportiv ; curat, semiconfortabil, dar cam atât. Un mic dejun meschin, nici nu mi-l mai amintesc ; drept mulţumire, am oftat uşurat când am plecat de acolo…
Cam asta a fost scurta noastră mini-vacanţa de dinainte de Crăciun : cinci zile si patru nopţi ; doua zile pe drum dinspre ţara spre Viena si viţăvercea, o zi în Budapesta şi două zile minunate la Viena, două nopţi dormite pe sponci în capitala maghiară şi două nopţi petrecute magnific la hotelul PIRAMYDE, situat în afara Vienei, dar la foarte mică distanţă de complexul acela uriaş. Hotelul işi merită numele, pentru că în afară de spaţiile de cazare şi relaxare plus un restaurant de lux (unde ne-am făcut de cap cu o cină super de …  nu spun … Euro), are un spaţiu uriaş destinat conferinţelor, spaţiu imaginat de arhitecţi, sub forma unei piramide absolut impresionante .
Ehehe, era să uit : copilul din mine s-a cerut dus la Prater şi dat in minunaţia aia mare şi rotundă, roata de 61 de metri, de unde am privit pe săturate imaginea de ansamblu panoramic al Vienei.
Iar copilul din Silvia s-a cerut la Piaţa de Crăciun organizată în două locuri diferite, în faţa Statuii Mariei Tereza şi în faţa Primariei, unde s-a îndopat cu mere caramelizate şi dulciuri, plus un soi de ceai cu totul şi cu totul special de 6 Euro (cana rămânându-i cadou) ;
iar copilul din Robert a avut grijă de noi doi să nu facem trăznăi şi copilării, dar s-a dat şi el cu roata şi s-a indopat şi el ce mere d’alea şi cu tot soiul de bunătăţuri dulci… Şi ne-am mai plimbat şi cu metroul lor şi-am mai fi facut noi şi câte altele, dar a trebuit să mai venim şi pe acasă ; unde Silvia face acum cârnaţi şi sarmale şi câte şi mai câte, iar Robert face pâine de casă la noua noastră maşinărie de făcut pâine, cozonac şi prăjituri plus alte alea, dar io’ nu ştiu să spui, că el e Priceputu’  ! Şi ei da !
Trebuia să plecăm şi de la Budapesta cu o imagine de neuitat : ne-am căţărat în Buda la locul denumit  «  cetăţuia » şi ne-am delectat de sus cu imaginea de vis a Budapestei, cu Dunarea cu podurile sale luminate feerico-mirific. Şi desigur că am repetat cina festivă cu vaporaşul pe Dunare, în simetrie cu cina festivă de la Viena, desfaşurată într-un cartier denumit Grinzing, populat cu crâşme şi crâşmioare cu specific rural vienez, cea mai mică având o masă cu două scaune, iar cea mai mare cuprinzând simultan vreo două sute şi ceva de mese cu cheflii, care se delectează cu bunătăţuri tradiţionale şi anume gustări,  coastă de porc coaptă la cuptor, cârnaţi ţărăneşti de două feluri, şniţel vienez, apoi cu ştrudel, cremşnit şi încă ceva dulce, totul stropit gospodăreşte cu vin local dumnezeiesc de bun şi de minunat.
Despre lăutarii prezenţi pe lângă urechile noastre, numai de bine : noi le vărsam generoşi euroi pe placul inimii lor, iar ei ne picurau suav în urechi, melodii la cererea noastră, pe placul inimilor noastre !

Entry filed under: 7301634. Tags: , , .

Dan Puric despre OMUL FRUMOS “Arc peste timp”

26 comentarii Add your own

  • 1. noradamian  |  6 iunie 2009 la 22:21

    tibi,

    nu ne-ai spus când ai făcut această minunată călătorie. Eu pur si simplu sufar cand ma-ntorc si vad diferentele!
    Şi constat ca in loc sa se micsoreze,cel putin in anumite aspecte, se accentuează…

    Apreciază

  • 2. tibi  |  7 iunie 2009 la 00:03

    ai dreptate nora

    Ar fi trebuit sa spun ca aceasta minunata experientza a avut loc, inainte de Craciunul anului 2007.
    Probabil ca ar fi trebuit sa spun inclusiv, ca daca in 2006, am stat la granitza dintre Romania si Ungaria 7 ore, in 2007 am zabovit numai o singura ora.
    Iar anul trecut, respectiv 2008, am trecut prin aceeasi vama, ca fulgerul.
    Chestie de minute.
    Ii las pe adversarii integrarii in UE sa comenteze cum vor.

    In rest, totul se pare ca se cantoneaza in acelasi registru : sufar pina la umilintza cind vad ca in plin centrul – istoric – al capitalei noastre, hotelul Concordia unde s-a semnat actul de nastere al ‘unirii’ sub sceptrul domnului Cuza este o ruina, repet, o RUINA, in timp ce asa cum deja am spus, in Buda-Pesta si in Viena, istoria este asumata si valorificata deplin. Cu acribie 🙂

    Apreciază

  • 3. Dan Iancu  |  7 iunie 2009 la 08:59

    apropos de diferente.
    in 97 ma intorceam din lumea normala. am luat trenul de la munchen la bucuresti. mi s-a parut mult mai mare diferenta intre austria si est (ungaria si romania) decit cea dintre cele doua state partial fost comuniste. atunci mi-a venit in cap „tara caselor moi”…

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  7 iunie 2009 la 10:14

    tibi,

    salut!

    mai rau este că ne obisnuim cu raul, il acceptam… Efectele gangsterismului de partid si de stat( singurul care a inflorit intr-o libertate deplina)sunt,atat de prezente pretutindeni, incat ajung sa reprezinte starea de normalitate.

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  7 iunie 2009 la 10:16

    Dane, servus!

    trista sursa de inspiratie… Dar cum sa ramai nepasator?
    De atunci cred,e tot mai „bogata”
    Din nefericire…

    Apreciază

  • 6. tibi  |  7 iunie 2009 la 10:58

    servus nora

    Nu stiu altii cum sint, 🙂 dar eu desi suport ‘raul’ – pentru ca nu prea am incotro – nu ma prea pot impaca cu ideea ca starea de normalitate a devenit anormnalitatea in persoana.
    Dar nici nu m-as mira sa vad ca vina de a fi nevinovat va fi de-acum incolo si mai drastic pedepsita 🙂 !

    Salut dane

    Asa e. Sint diferentze absolut vizibile intre cele doua partzi ale cortinei de fier, mizeria accentuindu-se pe masura ce te apropii de est, catre inima raului in persoana. Chiar daca aparent cortina a cazut, mare parte din mizerie a ramas, fie si sub forma reziduala.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  7 iunie 2009 la 11:30

    tibi,

    salut again!

    Ai votat? Eu acuma ma duc.

    😀

    ps. Mai tarziu am ceva de postat, macar ca declarasem incheiat sezonul politic odata cu euroalegerile, musai sa-i dau drumul… 😀

    Apreciază

  • 8. tibi  |  7 iunie 2009 la 11:34

    nora

    Inca nu am catadicsit sa votez. Ma duc eu mai pe seara pe la vreo terasa si poate ca in drum … 🙂

    Sezonul politic este practic nesfirsit, asa ca …… 😀 go for 😀

    Apreciază

  • 9. Maria Postu  |  7 iunie 2009 la 13:22

    Buna gasit! Foarte interesante observatii, e de admirat ca intr-un timp asa scurt si cu un program banuiesc incarcat, ati putut observa atatea detalii de arhitectura, de urbanism, de confort, etc.Eu sunt optimista si cred ca desi la noi lucrurile se misca mai incet, vom reusi incet-incet sa micsoram decalajul de civilizatie dintre noi si ei, fara ca el sa dispara vreodata.

    Apreciază

  • 10. tibi  |  7 iunie 2009 la 13:45

    @ Maria Postu

    Este adevarat ca programul – turistic – a fost foarte incarcat dar, mai fusesem la Viena de doua ori, – tot fugitiv – deci observatziile sint rezultatul a trei vizite, concretizate in aceste insemnari.

    Nici eu nu am devenit tocmai pesimist dar, optimismul meu a devenit extrem de moderat.

    Multzumesc pentru vizita.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  7 iunie 2009 la 16:23

    Maria Postu,

    salut optimismul tau!
    🙂
    Mai tot timpul oscilăm intre pesimism si optimism! Probabil cea mai constructiva pozitie e acea in care, constatând părţile urâte şi rele să nu uitam de cele incurajatoare!
    Cred ca doar astfel ne vom pastra sperantele! Sau ele pe noi… 🙂

    Apreciază

  • 12. maya  |  8 iunie 2009 la 09:09

    Buna dimineta si buna sa va fie inima!
    😆

    Apreciază

  • 13. maya  |  8 iunie 2009 la 10:08

    tibi
    😆
    Multumesc pentru frumoasa excursie pe care mi-ai oferit-o chiar daca este virtuala!
    Apreciez atit maiestria utilizarii cuvintul cit si plasticitatea cu care ai redat sinceritatea trairilor!

    Am fost la Budapesta,dar la Viena (inca) NU!
    Imi amintesc si acum faptul ca atunci cind am ajuns la Budapesta am ramas cu gura cascata si la propriu si la figurat! 😆
    Era noapte deja si multitudinea luminilor ce impinzeau orasul,podurile,aerul occidental ce „respira prin toti porii” au fost un soc pentru cineva venit din „noaptea comunista”!

    Fiind o „cooproductie” romano – maghiara am fost si sint de multe ori pusa in situatia de a fi fie de o parte fie de cealalta,desi trebuie sa recunosc sincer ca de cele mai multe ori „partea romaneasca” cistiga.

    Dar evidenta este evidenta si trebuie dat Cezarului ce e al Cezarului!
    Ungaria si ungurii sint din punct de vedere al civilizatiei cu multe clase deasupra noastra,asta (si) ca si consecinta a faptului ca au facut parte atitia ani din imperiul austro-ungar.

    Alt stil,alta educatie,alta natie! Asta este adevarul! Ca ne place,ca nu ne place!
    Sint mai civilizati nu neaparat mai inteligenti decit romanii;si ceea ce face diferenta este „unitatea” disciplina si spiritul competitiv! Asta este opinia mea! 🙂

    Din fericire pentru Ardeal au reusit sa aduca si sa transfere acest „spirit”si aici!

    Problema este la noi ca si popor; valoarile spirituale si culturale sint „oaze in desert” din care „lumina ” razbate prea putin si prea rar.NU exista UNITATE!

    Intelectualitatea romana este elitista si a aplicat si aplica de cele mai multe ori
    metoda – „retragere in munti”; in ochii lor un act de supravietuire prin separare.
    Din punctul meu de vedere este un act de lasitate!

    Intelectualitatea „a creat” intotdeauna istoria,iar abdicarea de la aceasta datorie a intelectualitatii romane (exceptia confirma regula) este mai vinovata decit tot spectacolul jalnic ce se desfasoara pe plaiurile mioritice.

    Numai faptul ca am avut 25 de ani un presedinte „cizmar” atesta acest lucru;ceea ce a urmat confirma incapacitatea societatii civile, a intelectualitatii de a se pune „stindard” in fata poporului derutat de iesirea din nopatea neagra a istoriei.

    Totusi gasesc o scuza poporului de pe acest „picior de plai”;”puterile” occidentale cu care inainte de al doilea razboi mondial am fost aproape umar la umar,ne-au „tradat si ne-au vindut” fara nici cel mai mic scrupul!

    Lectia de viata este a natiei si speranta sta in recistigarea respectului de sine si a adevaratelor valori spirituale. Iar acest lucru nu se face stind „acasa” pe motiv ca nu am pe cine sa votez!Este un act de „autoexcudere” la viata cetatii ceea ce incontestabil a dat si da posibilitatea intregii clase politice sa-si faca „mendrele”.

    Pacat de noi, 😦 NU de ei! „EI” se 😆

    Apreciază

  • 14. maya  |  8 iunie 2009 la 10:15

    Nez le ream o Istenem!

    Apreciază

  • 15. maya  |  8 iunie 2009 la 10:45

    Priveste (in jos) spre mine! O Doamne!

    Priveste spre mine o, Doamne!
    Ajuta-ma
    fii cu mine!
    Tu ma lasi sa exist
    O,Doame te rog
    da-mi puteri si Timp!

    NU stiu de ce este asa
    dar,
    fara tine ce ar inseamna Cuvintul?

    Priveste spre mine.o Doamne!
    Ma tem asa de tare!

    Intoarce-Te spre mine,intoarce-Te te rog!
    Si Sufletul meu se intoarce spre tine,
    dar daca trebuie poti sa imi iei si inima!

    Priveste o, Doamne spre mine
    te rog da-mi puteri si timpuri noi!
    Ajuta-ma!
    Ai grija de mine pentru ca
    inaintea mea sta o, Doamne,chipul tau!
    Ajuta-ma,o Doamne!

    Apreciază

  • 16. maya  |  8 iunie 2009 la 10:49

    Balada – Ciprian Porumbescu!

    Apreciază

  • 17. maya  |  8 iunie 2009 la 11:02

    Ziua Sfintei Treimi sa infloreasca Coroana de Lumina asupra voastra insotita de caldura dulce si inmiresmata ca un nectar dumnezeiesc a Iubirii!
    Sarbatori fericite! 🙂

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  8 iunie 2009 la 12:06

    maya,

    „Problema este la noi ca si popor; valoarile spirituale si culturale sint “oaze in desert” din care “lumina ” razbate prea putin si prea rar.NU exista UNITATE!

    Intelectualitatea romana este elitista si a aplicat si aplica de cele mai multe ori
    metoda – “retragere in munti”; in ochii lor un act de supravietuire prin separare.
    Din punctul meu de vedere este un act de lasitate!

    Intelectualitatea “a creat” intotdeauna istoria,iar abdicarea de la aceasta datorie a intelectualitatii romane (exceptia confirma regula) este mai vinovata decit tot spectacolul jalnic ce se desfasoara pe plaiurile mioritice.”

    Perfect adevarat!…Oare se poate si altfel?

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  8 iunie 2009 la 12:09

    Spun si eu odata cu tine:

    „Priveste o, Doamne spre mine
    te rog da-mi puteri si timpuri noi!
    Ajuta-ma!
    Ai grija de mine pentru ca
    inaintea mea sta o, Doamne,chipul tau!
    Ajuta-ma,o Doamne!”

    Excelente piesele de suflet, maghiar si romanesc, pe care ni le-ai dariuit!

    TKS!

    🙂

    Apreciază

  • 20. maya  |  8 iunie 2009 la 14:16

    nora
    😆
    Servus si toate cele bune!

    In primul rind am uitat pentru ca am crezut ca se va subintelege ca
    „Priveste o, Doamne spre mine” este traducerea/adaptarea mai mult sau mai putin reusita 😆
    a superbului cintec in limba maghiara!

    „Perfect adevarat!…Oare se poate si altfel?”

    Eu cred ca da! Dar pentru aceasta trebuie renuntare la confortul elitist urmat de
    implicare/asumare/lupta/crez si rezistenta la „atacurile” celor care stau „gura casca” pe margini! Numai un leader adevarat sau un ideal comun pot coagula din nou energiile pozitive ale acestui neam.

    Mai trebuie esentialmente insa inca o conditie:unitate!! Acest lucru presupune in mod cert trecerea de la „sa moara si capra vecinului” la „uniti in cuget si in simtiri”.
    😆
    Cum? „Munca” de la om la om,daca alte mijloace la nivelul nostru nu exista!

    NU avem cultura acceptarii/convietuirii diferentelor dupa 60 de ani in care a trebuit sa credem toti in -„Stalin si poporul rus libertate ne-a adus”.
    Am devenit o societate atomizata pentru ca „cineva” a avut acest interes. Si i-a reusit/le-a reusit! 😦

    Intr-un fel si blogurile sint tot un fel de „retragere in munti” dominat de un anumit spirit de conservare si nu de „frustrari” cum le numesc chiar si oameni de la care am avut pretentii.

    Totusi si acest fel de „retragere in munti” – asimilata blogosferei este si ea „macinata” pe dinauntru. Incapacitatea de a dialoga cu cei care au opinii diferite,incapacitatea de a accepta nuante, alte idei, limbajul corect si civilizat, respectul cuvenit si acordat unul altuia, altfel spus, unitate prin diversitate sint inca palide dorinte.

    Si daca cei care au acces la internet,lucru ce presupune cit de cit un anumit grad de scolarizare,ce sa mai asteptam de la o populatie majoritar rurala?

    Ce asteptam de la elita intelectuala grabita sa se exileze „in turnuri”?Implicare!
    Renuntarea la comfortul ce ti-l da o minte „plecata in sfere inalte”.

    Totusi sint optimista! NU exista popoare bune si popoare rele! Ca si un om si un popor trebuie sa ajunga „tare jos” ca sa poata realiza ca trebuie si poate sa se schimbe!Constientizarea acestui lucru tine totusi de o anumita spiritualitate si aici este cheia usii ce duce la „schimbarea la fata a Romaniei”!

    Apreciază

  • 21. Vladut  |  16 iunie 2009 la 20:27

    Nu e bine sa te duci prea des mai incolo de Budapesta ca ti s-ar putea intampla sa nu mai vrei sa te intorci…. am fost si eu pe acolo si am scris mai multe… daca nu e interzis si lumea este curioasa poate sa vada aici impresiile mele despre Budapesta si Viena (am si poze, spre deosebire de acest post 🙂 )

    Budapesta:
    http://vladut.net/blog//index.php/2007/06/26/24_25_iunie_2007_bucuresti_budapesta_aam?blog=5

    Viena:
    http://vladut.net/blog//index.php/2009/06/16/16-iunie-2009-amintiri-din-viena-schoenb?blog=5

    Apreciază

  • 22. tibi  |  16 iunie 2009 la 20:47

    Vladut

    Foarte frumoase pozele tale; am si eu citeva sute; sint si pe net citeva mii 🙂 .

    Nu locuri am descris eu acolo, ci senzatii, trairi, impresii !

    Sau, ma rog, asta am incercat …

    Apreciază

  • 23. Vladut  |  22 iunie 2009 la 10:09

    Asa este cu numarul de poze, e plin netu, insa cred ca in general impresiile, senzatiile si trairile sunt mult mai bine intelese cand sunt insotite de 2-3 poze! Si imi place ca pozele sa aiba si text in limba romana, chestie de care netul nu mai e chiar asa de plin…. Parerea mea 🙂

    Apreciază

  • 24. Birdie Noujaim  |  30 noiembrie 2010 la 05:56

    Personally i think this is a good post. I’ll be sure to come back for more..Also, i have bookmark your site!Mindy

    Apreciază

  • 25. Elektrische Zahnbuerste  |  3 decembrie 2011 la 04:18

    … [Trackback]…

    […] Informations on that Topic: noradamian.wordpress.com/2009/06/06/bucuresti-budapesta-viena-si-retur-–-impresii-fugare/ […]…

    Apreciază

  • 26. Postare anunturi  |  4 decembrie 2011 la 17:06

    Postam anuntul dvs in peste 365 de siteuri de anunturi din Romania impreuna cu o poza si adresa siteului dvs. (in siteurile ce permit acest lucru) crescand astfel numarul celor care vad anuntul dvs cu cateva sute de mii de persoane zilnic. Noi facem aceasta munca in locul dvs. Anuntul va fi indexat de Google rapid (cateva zile) si va fi afisat in primele pagini.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.674 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.674 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: