Implicarea intelectualilor în politică? Cum?

13 iunie 2009 at 12:52 90 comentarii

Intrebarea lui tibi, referitoare la oportunitatea implicării politice a intelectualilor, dintr-o postare de acum două zile(Mark Lilla: Spiritul nesăbuit Intelectualii în politică) merită o discuţie mai amplă. Ma gândesc că înainte să treacă o generaţie, sau două, precum în cazurile prezentate de autorul american, să-ncercăm, măcar, să avansăm nişte păreri personale care vor fi sau nu confirmate ulterior.  Reiau , aşadar, subiectul cu ultimul pasaj, pasajul-concluzie, din postarea cu notele de lectură la cartea lui Mark Lilla, ca introducere pentru transferul întrebării în realitatea autohtonă.
„După cum se poate vedea din aceste câteva exemple, intelectualii chiar mânaţi de porniri sănătoase şi de intenţii bune”, spune tibi, „odată ajunşi în politică nu fac întotdeauna o muncă utilă; adesea, chiar dimpotrivă. Dar cum tentaţia este o coordonată umană la fel de dominantă ca şi curiozitatea, nu cred că implicarea intelectualilor în politică se va opri. Întotdeauna vor fi unii dintre ei, în stare să creadă că pot fi extrem de utili cetăţii. Iar după cum se vede, şi in România, intelectualii au inceput să se implice. E bine sau nu, asta numai timpul ne-o va putea spune… Dacă nu nouă, atunci măcar generaţiilor viitoare.”
În „Dilemateca nr 5”, Cristian Ghinea povesteşte :
„pentru ca tocmai ii venise o idee sugubeata, domnul Radu Cosasu m-a intrebat odata ce scriitor a cistigat in politica, in afara lui Havel. Atunci nu stiam foarte multe despre experienta lui Vargas Llosa de candidat la presedintia Perului. Ecuatia din capul meu era scurta: inca un intelectual care a crezut ca va muta muntii, a incasat o infringere si s-a intors la literatura. S-a intors prost, zice domnul Cosasu, care e convins ca orice experienta politica dauneaza nu doar sanatatii, ci si operei. „Havel-presedinte nu a mai scris nimic. Iar ultimele romane ale lui Llosa nu se ridica la nivelul celor mai vechi.“
Putem distinge trei moduri de implicare a intelectualilor.
Prima, ca implicare politică, în sensul de înregimentare partinică activă a unor intelectuali de vârf, cred, ar trebui  sa fie  o excepţie. O excepţie ca optiune, într-o împrejurare de excepţie si cu un scop de excepţie. Pentru nişte intelectuali de excepţie. Ceva motivat de nevoia de sprijin politic pentru îndeplinirea unui scop general, dar şi legat de un domeniu care trebuie reformat şi în care e nevoie de competenţă şi  un grad înalt de expertiză. Ceva de dorit atata timp cât „tentatia” puterii nu e legată de arivism steril si dorinţa de parvenire. Pentrucă, funcţie de situaţie, împrejurări, riscuri, motivaţia e cea care imprimă calitatea implicării.
(Despre accepţiunea termenului de „intelectual” în prezent, ar fi multe de discutat. Poate, cu altă ocazie  şi doar principial)
Din perspectiva asta, implicarea Monicai Macovei, a lui Sever Voinescu, TRU, Cristian Preda, Paleologu, o consider, acuma,  oportună si necesară.
Exemplele  de diferite situaţii şi motivaţii privind implicarea  intelectualilor români, în diverse perioade istorice, sunt cu duiumul.
În istoria recentă ne putem întreba la ce bun au probat drumul ăsta, printre alţii,  criticul Nicolae Manolescu, universitarul Emil Constantinescu!…
În legislatura 1996-2000, o  implicare remarcabilă a avut-o Andrei Marga, ca autor al unicei reforme de valoare a învăţământului si educaţiei după ’89, din păcate, neterminată si dărâmate la scurtă vreme din pricina nepriceperii şi obtuzităţii unor pigmei politici, pesudointelectuali, care i-au urmat.
Pornind de la exemplul Andrei Marga, ajungem la:
A doua formă absolut necesară de data asta, în orice vreme, anume, pe domeniul lor de expertiză şi competenţă, unde,  în politicile publice prezenţa intelectualităţii e indispensabilă. (Cred că nici nu putem lua în considerare ideea că implicarea intelectualilor  n-ar fi necesară,  orice activitate publică fiind  legată de politic)  În economie şi cultură. În massmedia(care ar trebui salvată, pur şi simplu de invazia de subcultură!) În iniţierea şi susţinerea unor proiecte îndrăzneţe! Reuşita, însă, depinde şi acolo de relaţia cu factorul politic şi de gradul de libertate de care se bucură. De „luptele” inerente pe care trebuie să le ducă  ca să câştige sprijinul necesar pentru rezolvarea proiectelor. De onestitatea şi buna lor credinţă.  Dar şi de depăşirea propriilor slăbiciuni(legate, de obicei, de vanitate)ca şi de rezistenţa la inevitabilele provocări, răfuieli necurmate, atacuri meschine specifice spiritului intelectual autohton, cum se ştie…
In fine,
Al treilea mod de implicare, ca nuclee de societate civilă, este unul nu numai potrivit ci şi imperios necesar. Din păcate şansele de reuşită în situaţia unui mediu comunitar refractar la schimbare, cu o identitate precară şi vulnerabil la manipulare, insuficient de matur social-politic şi cultural, cum e cel de la noi,  sunt  reduse. Pentrucă s-a dovedit că aceste iniţiative pot fi rapid parazitate de interese egoiste, dependente de un arivism găunos, acaparate de către politic. Aici ar  izbândi doar  personalităţile puternice, caracterele integre, capabile de sacrificiu, chiar…
Cu excepţia Monicăi Macovei, poate, n-am văzut pe altcineva în orizontul societăţii civile capabil de un război de uzură pentru apărarea unor principii,valori fundamentale, a unor cerinţe obligatorii evoluţiei normale a societăţii! În schimb deturnatorii  mărunţi, activişti intelectuali ca statut, dar parveniţi de duzină, prin caracter, asociaţi unor cercuri politico-financiare  au distrus din interior ceeace începuse să se-nfiripe . Sunt bonr cunoscuţi, de-acum! Uneori cele trei accepţiuni se intersectează, dar tot ca excepţie, în vremuri de excepţie…
Editura Humanitas a publicat recent Chipuri ale raului in lumea de astazi, o serie de dialoguri intre Gabriel Liiceanu si Vargas Llosa (editie bilingva româno-spaniola), inregistrate cind scriitorul a vizitat România. Admiratia lui Liiceanu pentru Llosa este exprimata cu  (…) aceeaşi nemasura cu care scrie apeluri si scrisori. (…) scriitorul peruan penduleaza din nou intre literatura – puterea fictiunii de a izbavi omul si utopii – si politica – incercarile de a trece utopia din plan individual in plan social. Paralelele intre Peru si România, observate de ambii interlocutori, te pun serios de tot pe ginduri…(http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=6448  Dilemateca, Nr. 5 / septembrie 2006           Intelectualul serios Cristian Ghinea)
Un studiu de caz  deosebit de necesar societăţii noastre actuale, perfect accesibil acuma  şi aplicat pe subiect, ar trebui să fie acela al dizidenţilor, adevăraţi, manipulaţi  şi falşi, din istoria noastră recentă. Al parcursului  şi rolului lor postdecembrist. Al atitudinii diferitelor grupări politice faţă de aceste persoane.
Cunoaşteţi intelectuali, dizidenţi autentici, confirmaţi politico-istoric la noi? A fost necesară dizidenţa lor? Ştie cineva ce au făcut factorii de putere din cei douăzeci de ani pentru aceştia? ( Că pentru „revoluţionari” ştim!!)
N-ar trebui ca preocuparea unor actuali intelectuali-politologi şi nu numai, să se îndrepte, în primul rând, spre ai noştri, cei uitaţi,  lăsaţi de izbelişte de „învingători” după cunoscutul nărav al locului?…
Poate am înţelege de ce Havel şi Adam Michnik nu ar fi gasit aici preţuirea şi climatul necesar pentru a influenţa mersul comunităţii.  Şi de unde vine neputinţa noastră exasperantă. În ce fel egoismul, indiferenţa  şi individualismul ne barează drumul, ca societate.   Am înţelege, poate, ce lipseşte şi ce ar trebui făcut.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , , , .

Parlamentari prin corespondenţă. Nemuritorul Eminescu

90 comentarii Add your own

  • 1. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 13:43

    F.buna tema, dar nu se pot da verdicte: da sau ba…

    unii intelectuali se pot implica, altii nu pentru ca nu au structura necesara sferei politice mai ales asa cum este in Ro.

    unii vor sa se implice, altii nu, dar asta nu ar fi de condamnat.

    unii s-au implicat si au fost stropiti cu laturi…

    altii nu s-au implicat si li s-au adus reprosuri….

    probabil ca fiecare intelectual decide singur calea pe care ar dori s-o urmeze: da sau ba!

    MMacovei nu face parte din elita intelectuala, in schimb este o forta a societatii civile si a depus toate eforturile necesare ca Ro sa devina membra UE incepind cu 01.01.2007 cu toate consecintele ulterioare, unele de-a dreptul abjecte din partea partii negre a societatii…

    un adevarat intelectual se poate insa implica si prin articolele pe care le scrie, important este sa ajunga la cit mai multi cetateni si sa le schimbe si optica si viziunile in sensul pozitiv..

    la intrebarea ta, gavroche, as spune ca Viorel Padina a fost un dizident, dar inca nu este recunoscut/confirmat la noi!

    Ar mai fi diizidentul Ursu care si-a sacrificat viata, dar care la rindul lui este rareori pomenit din cauza ca sfera politica si chiar intelectuala este imbicsita de cei care au condus Ro pina in 1989, dar o conduc si astazi prin balariile politice…

    Apreciază

  • 2. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 13:43

    tibi,

    comandat cartea, danke.

    nu am stiut ca este o piesa, uitasem acest amanunt
    🙂

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  13 iunie 2009 la 14:07

    skorpion,

    eu m-am referit in principal la modalitatile de implicare, cu niste exemple mai mult sau mai putin elocvente. Monica Macovei reprezinta un intelectual de varf pe domeniul ei de expertiză( a doua modalitate de implicare mentionata in postare) De altfel ea nu s-a vazut decat in asemenea postura, chiar si in PE!

    Şi da, Old Gavroche( :)spune despre cei doi că sunt adevarati dizidenti! Poate şi alţii. Nerecunoasterea lor, mai ales a lui Padina, bine cunoscut in sfera cultural-literara, este cea mai grăitoare proba a regimurilor/ autoritatilor politice care s-au succedat de douăzeci de ani incoace, inclusiv a celei de acum. Dar si a solidaritatii intelectuallor şi a felului in care pretuiesc dizidenta autentica…Şi nu în ultimul rând, a unor mentalităţii, inconştiente,poate, care ne duc în jos

    Apreciază

  • 4. bibliophyle  |  13 iunie 2009 la 14:42

    Salut pe toata lumea 🙂

    Intelectual – politica, contradictie de termeni. Politica reprezinta pragmatism, intelectualul adevarat nu poate fi pragmatic. Politica este oportunista, un intelectual oporunist este un comisar insarcinat cu treburile culturale.”Republica” lui Platon a fost o utopie si a ramas o utopie. Singura intelectuala adevarata in politica romaneasca este EBA 8)

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  13 iunie 2009 la 14:50

    bibliophyle,

    salut!

    🙂

    Înteleg ce spui, dar, cel putin cand vorbim de „politicile publice” e vorba doar de o extinctie a termenului fara legătura cu activismul politic propriu zis.

    In rest de analizat, de observat si de invatat din ce a fost si din ce este… 🙂

    Iar in privinta dizidentilor( a acelora autentici, unu, doi, poate) termenul de „politic” are, de asemeni, alta rezonanta.

    Apreciază

  • 6. Riddick  |  13 iunie 2009 la 17:05

    Llosa a candidat si el pentru functia de presedinte, in Peru, in 1990. A pierdut in fata excrocului Alberto Fujimori. La noi, cand a fost ales ”un intelectual” presedinte, s-a dovedit a fi o dezamagire. Da, ”Milica”. Dar, cu ochii de acum, vazandu-i prestatia TV, poate ca nu ar fi trebuit sa avem asteptari de la el. Spunea zilele trecute Ciorbea ca faptul ca Unirea Urziceni a castigat titlul de campioana la fotbal este o parte a unui scenariu. Astia ziceau/zic ca reprezinta partea sanatoasa a societatii…

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  13 iunie 2009 la 17:14

    intr-adevar,Ridick, „milica” a fost de la bun inceput, departe de un intelectual!
    Iar lui ciorbea, nu stiu daca ceva sau cineva îi va mai putea regla, vreodata, rotitele din cap.

    Apreciază

  • 8. Riddick  |  13 iunie 2009 la 17:21

    Am gresit si am scris cum se pronunta – ”Liosa”, nu ”Llosa”, confundand la taste i-ul cu l mic de tipar 😀
    Cat despre Ciorbea, are Mirabela Dauer melodia ”Robotel” :
    http://www.trilulilu.ro/Karol32/fa04cfe3f69f26

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  13 iunie 2009 la 17:29

    „Robotel, robotel, canta iar din clopotel”… E drept ca intre timp i-au ruginit sârmele… 😆

    Apreciază

  • 10. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 17:34

    ……………

    l-am urmarit la tv timp de 5 minute pe jiji bekali.

    Cit de jos se afla sau cit de jos coboara 10% dintr-un popor, ca sa fie „capabila” sa-l voteze pe acest individ atit de primitiv, atit de VICLEAN……….ce intelege acest segment de electorat dintr-un individ ca bekali…+ wctudor..

    pe mine ma depaseste…

    timp de 5 minute bekali a latrat pur si simplu la tudor octavian, ca este rau (T.O.), ca el bekali cunoaste doar demnitatea, familia, milioane date pentru binefaceri, dreptatea, lumina bla bla bla….

    cei care i-au votat pe cei doi nebuni:
    ori ei la rindul lor sint intr-o dunga,
    ori sint rudimentari rau,
    ori au facut-o la bascalie…

    este incredibil cine ajunge in Parlamentul European….

    este bataie de joc.

    Apreciază

  • 11. tibi  |  13 iunie 2009 la 17:38

    Nora

    Întrebarea aceasta – ce caută intelectualii în politică – mi-a fost sugerată de un interviu pe care Cărtărescu îl acorda nu mai ştiu unde şi cui, sau de ce  ! Întrebat dacă pe el nu-l doare ce se întâmplă în România zilelor noastre, Mircea C. a răspuns că nu are UNDE să-l doara , respectiv un mijloc media prin care să-şi facă auzite părerile.

    De aceea am şi luat cartea lui Lilla. Să mă lămuresc. Nu m-am lămurit. Încă.

    Propui trei moduri de implicare a intelectualilor în politică
    -înregimentare activ-partinică
    -înregimentare pe criterii profesionale
    -înregimentare într-o viaţă civică activă şi susţinută.

    Dacă nu pot fi de accord cu primul mod, cu cel de-al doilea am reţineri şi exemple se pot găsi, dar sunt pe deplin de acord că este foarte utilă cea de a treia cale.

    Şi eu îi creditez pe Macovei, TRU, Preda, Sever Paleologu. Sunt de accord ca Marga a fost o excepţie în peisajul nostru politic . Dar la ce ne-a folosit ? Sistemul l-a eliminat şi a mai şi demolat munca sa.

    Din păcate, despre, implicarea civică sunt multe lucruri de spus. Şi nu toate sunt de bine. Suferim de fracturită-cronică-intelectualistă. Doi români, patru pareri.

    Apreciază

  • 12. tibi  |  13 iunie 2009 la 17:39

    servus
    TUTUROR

    Ia sa vad si eu ce ati scris p’acilisea 🙂

    Apreciază

  • 13. tibi  |  13 iunie 2009 la 17:43

    scorpion

    despre carte, WELLCOME ! 🙂

    Apreciază

  • 14. tibi  |  13 iunie 2009 la 17:46

    Teofil

    De acord, republica lui Platon a fost o utopie dar daca nu ma insel tot Platon este acuzat ca ar fi fost cel care ar fi inspirat totaslitarismele de tot felul.

    Ca sa nu mai amintim de faptul ca Platon insusi tot revenea la Siracuza ! ca sa puna lumea in odine ! 🙂 Pleca infrint, si iarasi revenea … 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  13 iunie 2009 la 17:48

    Skorpion,

    salut!

    se vede ca ai nervii tari! Eu nu mai pot sa-l aud , nu numai pe gigi, dar nici pe aia care-l imita( cum ar fi de la „Mondenii”) Ce sa mai vobim de vadim…

    Apreciază

  • 16. tibi  |  13 iunie 2009 la 17:50

    skorpion

    Becali a fost ales pentru ca cei care l-au votat pe el si pe veceu, habar nu aveau ce voteaza !
    Cit despre Tudor Octavian, te rog da-mi voie sa nu-mi spun parerea despre dumnealui…

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  13 iunie 2009 la 17:56

    tibi, servus!

    Eu doar am prezentat palierele si am dat niste exemple… Bune, rele…
    Marga a fost rejectat de un sistem politic corupt si incapabil sa inteleaga, macar, ca definitivarea reformei invatamantului ar fi rezolvat o problema vitala de sistem…
    Asta sa ne faca, oare, sa negam orice sansa imvatamantului ( si nu numai!!) de a avea parte de personalitati de o asemenea capabilitate şi determinare?

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  13 iunie 2009 la 17:58

    tibi,

    ce parere ai, totusi, de V. Havel?

    Apreciază

  • 19. tibi  |  13 iunie 2009 la 18:02

    nora

    Havel face parte dintre putinele exceptii pe cale le putem cita la capitolul certitudini pozitive. In marea lor majoritate, intelectualii care s-au implicat in politica au facut-o datorita firii si caracterului lor, nu datorita pregatirii lor .

    Cioroianu ….

    Apreciază

  • 20. tibi  |  13 iunie 2009 la 18:03

    nora

    Cred că avem nevoie de o clasă politică veritabilă, iar pentru că nu ar fi constituţional să interzici candidatura cuiva, pe motive de competenţă, probabil ca partidele ar trebui să-şi selecteze candidaţii, cu precădere dintre cei cu pregătire administrativă solidă.

    Visez ???? 😀 😛 😆

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  13 iunie 2009 la 19:01

    tibi,19

    asa am si gandit implicarea de gradul 1 :
    „O excepţie ca optiune, într-o împrejurare de excepţie si cu un scop de excepţie. Pentru nişte intelectuali de excepţie” 🙂

    Pe palierul 2, insa, cum mie-mi lipseste complet abilitatea de inregimentare altfel decat la nivel de echipa de proiect, sau intr-un colectiv cu un program anume asumat, nu vad nivelele de care am vorbit in articol ca fiind „inregimentare” decat pana la un punct. Ca specialisti pe un anume domeniu, nici o inregimentare n-ar trebui sa-i faca sa accepte niste „indicatii” anti-convingerile lor de oameni competenti si incoruptibili…

    Pe palierul 3, in societatea civila, nici nu mai vorbesc! Aici e vorba de o „inregimentare” la nivel de „principii”, fara care orice organizatii de acest fel ar fi anti-civile, cum de fapt s-au si dovedit, in buna parte, a fi la noi…

    Apreciază

  • 22. tibi  |  13 iunie 2009 la 19:12

    nora

    departe de mine intentzia de a te contrazice; stiu ca expertiza ta in domeniu este mult mai solida decit a mea, care este inexistenta 🙂 !

    Ma gindesc totusi la implicarea de palierul doi (oarecum) si ma gindesc la Ionut Popescu. Omul nu pare un arivist, a intrat in politica din convingere cred eu, dar cind a trebuit sa execute ordine de partid a zis ‘niet’ si a fost eliminat.

    Cam asta il va paste pe orice specialist care se implica la virf. Acolo, este locul politicienilor – am zis cum cred ca ar trebui selectatzi – (post 20).
    Specialistii, ar trebui sa populeze esaloanele doi si trei din orice minister, etcetera, adica acolo unde este nevoie de competentza.

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  13 iunie 2009 la 19:28

    tibii,

    asta cu expertiza mea, s-o lasam… 🙂

    Problema este ca pe niciun nivel, niciodata, principiile si competenta, atunci cand exista, nu se vor supune altor comandamente! Iar comandamentele astea, au demonstrat si demonstrează ca sunt niste dusmani strasnici la ce spuneam mai sus. Practic, unul, doi…cinci oameni care nu se sperie de asa ceva, cu riscul de a fi rejectati, inseamna un pas inainte! Alta cale nu vad!
    Altfel, nu numai ca nu se va schimba nimic, dar e posibil s-o luam inapoi…

    Apreciază

  • 24. tibi  |  13 iunie 2009 la 19:40

    nora

    Eu am fost probabil printre cei mai incurabili optimisti care bintuie bloagele de cind s-au inventat acestea si pina acum ! 🙂

    Glumesc, desigur, pentru ca eu nu am luat ‘microbul’ decit relativ recent. 🙂

    Am traversat toate ‘palierele’ de sperantza imaginabile si ne. Am combatut cu vehementza, (rar si cu argumente 🙂 ) pe multzi dintre : pesimisti, patricisti, ilicisti, altzi ‘isti’. Am ajuns relativ recent, la concluzia ca in acest moment, este greu de relansat pe o cale justa spectacolul politic romanesc.

    Pentru ca ‘talpa’ tzarii rabda inimaginabil de mult. Si ei STIU chestia asta! EI, alesii !

    Apreciază

  • 25. noradamian  |  13 iunie 2009 la 19:49

    tibi,

    asa e! Dar macar ne straduim sa fim optimisti… Si sa gasim un suport pentru optimismul asta, cat a mai ramas din el!
    Un suport cam aerian, dar totusi posibil… 🙂

    Apreciază

  • 26. tibi  |  13 iunie 2009 la 20:03

    nora

    Mie imi place un alt termen atunci cind ‘optimismul’ imi este clatinat : nădejdea !

    Si eu inca am incredere ca totusi inca nu este chiar totul pierdut ! 🙂

    Pe de alta parte, implicarea noului val de intelectuali in politica, cred ca este de bun augur ! Si cred asta, fie si numai pentru faptul ca acum, spre deosebire de Manolescu, de exemplu, noii venitzi in politica au si niste expertiza : 20 de ani in care totusi nu numai ca se poate gindi, dar se poate si vorbi, relativ liber.

    Si ma mai gindesc la faptul ca Preda de exemplu, are si o experientza ‘pe viu’ in treburile politichiei. Sigur ca nu demobilizez. Sint numai ceva mai circumspect 🙂 .

    Dar oameni ca Alexandru Nazare, care sint in stare sa-si analizeze ‘esecul’ fara patima si cu discernamint, ma reconforteaza ! Nădăjduiesc ! 🙂

    Apreciază

  • 27. tibi  |  13 iunie 2009 la 20:05

    Hotarit lucru, am căpătat limbariţă 🙂 ! 🙂 !

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  13 iunie 2009 la 20:11

    Ei, aici, draga tibi, văz că nu mai am cum sa te contrez!
    😆

    Era un proverb suedez( l-am mai amintit si in alte imprejurari):
    Mai multi oameni trecând prin acelasi loc, pana la urma se face o carare!
    Poate o sa ajungem să vedem si noi o părere de carare… 🙂

    Apreciază

  • 29. tibi  |  13 iunie 2009 la 20:24

    nora

    Pina acum tu m-ai contrazis ? 🙄 Nu am remarcat ! 😆

    Eh, nora, din cite stiu eu, nemtzii aplica acest proverb suedez in practica : nu mai stiu pe unde am citit, ca atunci cind se amenajeaza un parc, aleile sint facute acolo unde drumurile oamenilor batatoresc iarba … Adica aleile alea, nu sint trasate asa cum vrea arhitectul parcului ci, sint betonate ulterior, acolo unde vor oamenii care traverseaza parcul acela. Pentru ca acel parc, oamenilor le este destinat.

    Vom vedea si noi p’acilisa, in ‘Gradina Maicii Domnului’ o carare … Sa vedem
    cind ! 🙂

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  13 iunie 2009 la 21:16

    tibi,

    Excelentă ideea de a face cararile asfaltate după urmele batatorite de oameni!
    E si asta, un mod al felului in care se poate gândi şi aplica democratia!
    In lucrurile mari ca si in aspectele marunte.
    Ceva firesc…

    😆

    Apreciază

  • 31. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 21:46

    ………..

    bueno sera, signorina Gavroche,
    🙂

    salve, tibi…

    si daca omul / oamenii aleg o carare gresita cum adeseori s-a intimplat de-a lungul istoriei???

    caci „masiliiiiii” adeseori mai gresesc,

    nu ma refer la cararile din parcuri..
    🙂

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:03

    skorpion,

    bine pusa problema!
    Prima data e de vina cine i-a facut s-o ia pe acolo…
    A doua oara( vreau sa zic la a doua carare) sunt devina ei, oamenii.
    La celelalte nu mai zic…

    Si, totusi, om face si o carare mai buna, nu? 🙂

    Apreciază

  • 33. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:06

    cred ca incepe formarea unei carari noi in romania,

    problema ei este sa fie umblata de cit mai multi oameni

    🙂

    Apreciază

  • 34. fini  |  13 iunie 2009 la 22:07

    Salut Grădina!

    Nu, înregimentarea în partide a intelectualului nu este binevenită. Îmi displace.
    Dacă masele aleg cărarea greşită ele vor suporta consecinţele.

    Apreciază

  • 35. fini  |  13 iunie 2009 la 22:11

    Este vineri seara. Ne destindem?

    Apreciază

  • 36. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:12

    ….

    parca totusi este SIMBATA SEARA, nu???

    🙂

    Apreciază

  • 37. fini  |  13 iunie 2009 la 22:14

    Apreciază

  • 38. fini  |  13 iunie 2009 la 22:14

    Skorpi 😆

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:21

    fini,

    servus!
    (
    Ne destindem, cum sa nu, mai ales ca am avut o zi cu peripetii…
    😆

    Apreciază

  • 40. tibi  |  13 iunie 2009 la 22:24

    skorpi

    Eu ma refream la OAMENI nu la ‘masili’ 🙂 nemtzii, stiu de ce ! 🙂

    Apreciază

  • 41. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:28

    ………….

    tibi,

    daca nemtii stiu de ce, imi spui si mie ca unui ignorant??

    danke!

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:29

    fini,34,

    Si mie-mi displace, fara-ndoiala. In plus nu exista nici o garantie ca odata intrati acolo n-o sa fie o mare dezamagire pentru noi( precum milica. Si nu numai).
    Cred ca e vorba aici de libertatea pe care o presupune calitatea de intelectual! Ori rigorile partinice fac foarte dificila pastrarea acestei libertati… Doar cei speciali, exceptiile de care vorbeam, ar fi in stare! Iar noi stam tare rau la capitolul exceptii…

    Apreciază

  • 43. fini  |  13 iunie 2009 la 22:34

    Nora,

    cred că am devenit mioapă. Eu nu mai văd excepţii. De 20 de ani ni se pare ba de unul, ba de altul că sunt excepţii şi pe rând , parcă, s-au străduit să ne arate că ne-au fraierit.

    Apreciază

  • 44. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:35

    corect, fini,

    dar eu sper ca acum au aparut adevarate exceptii,
    nu le enumar, ca sa nu-mi scape vreo exceptie…

    Apreciază

  • 45. fini  |  13 iunie 2009 la 22:37

    Nora, Skorpi,

    sunteţi nişte optimişti.
    Eu îi privesc ca la teatru.Un teatru al absurdului tot mai des.

    Apreciază

  • 46. tibi  |  13 iunie 2009 la 22:37

    skorpion

    Eu glumeam ! 🙂 Pentru ca in ceea ce priveste ‘Nemtzia’ eu sint ignorant … 😉

    Stie fii-miu cite ceva, mai stiu cele citeva neamuri pe care le mai am pe acolo, (nu zic ‘rude’ ca alea inseamna ‘salam’ prin partzi bune din Ardeal,,, 🙂 )

    Apreciază

  • 47. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:39

    Bine spus, fini! Un teatru al absurdului! Cu niste personaje de OSCAR! 😦 🙂

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:41

    tibi,

    s-a mai reglemantat problema? Acuma voiam sa-i intreb pe fini şi pe skorpion,
    daca nu au dificultati la accesat comentariile…

    Apreciază

  • 49. fini  |  13 iunie 2009 la 22:41

    Păi cum să gândesc altfel, privind la ultimele alegeri?! 🙄

    Apreciază

  • 50. fini  |  13 iunie 2009 la 22:42

    La mine este OK

    Apreciază

  • 51. tibi  |  13 iunie 2009 la 22:42

    servus
    fini

    Excelent Sinatra si Ava cu ‘Think of you’ ! 🙂

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:43

    Aicea, aproape de noi, e un concert de hard-rock, o bubuiala non-stop, ceva de groază! Am inchis toate ferestrele!…
    Plin de cultura, sibiul nostru 😦 🙂

    Apreciază

  • 53. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:43

    ………

    si la mine OK,

    iar AVA Gardner o frumusete de femeie
    🙂

    Apreciază

  • 54. fini  |  13 iunie 2009 la 22:44

    Tibi,

    vezi că ştiu ce vă place!

    Apreciază

  • 55. tibi  |  13 iunie 2009 la 22:44

    Da nora

    Se pare ca s-a reglementat … 🙂

    Apreciază

  • 56. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:46

    Ultimul tarm, Noaptea Iguanei… 🙂

    Apreciază

  • 57. fini  |  13 iunie 2009 la 22:48

    Skorpi,

    la postarea anterioară ai pus o întrebare cu referire la pisici. Răspunsul crezi că este ăsta?

    Apreciază

  • 58. fini  |  13 iunie 2009 la 22:51

    Sau poate este ăsta? 😉

    Apreciază

  • 59. tibi  |  13 iunie 2009 la 22:51

    fini

    Cum sa nu vad ca stii tu ce ne place ? 🙄 ?

    Cit despre ‘exceptzii’ sint de acord cu tine. Nu esti mioapa ! DELOC !

    Apreciază

  • 60. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:52

    fini,

    🙂

    the cat!

    Apreciază

  • 61. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 22:53

    fini,

    pe al II.lea l-am vazut in urma cu vreo 2 zile…
    ce ma mira numarul imens de vizionari: peste 9 miliaone, enorm de multe…

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  13 iunie 2009 la 22:55

    phiii, ce-am mai ras de pisica lui Simon! Exact asta e psihologia lor! Am recunoscut stilul pisicii noastre( chiar daca nu produce asemenea dezastru… 😆

    Apreciază

  • 63. fini  |  13 iunie 2009 la 23:02

    Simon este simpatic, mie-mi place mult.

    Apreciază

  • 64. noradamian  |  13 iunie 2009 la 23:04

    Un filmulet cat se poate de simplu, de inspirat si de amuzant! 🙂

    Apreciază

  • 65. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 23:10

    ………..

    vad ca sintem la capitolul pisici….sa va povestesc eu despre Codita…un motan tare interesant… iata de ce:

    1./ nu doarme decit la picioarele noastre, dar nu depaseste limita invizibila a gleznelor;

    2./ cind venim acasa, sare pe unitatea centrala de pe masa (birou) si intinde labutza spre noi, ca sa-l mingiem ….mingiindu-l, se rasfata, se intinde, se incovrigheaza de da sa cada de pe unitate…..a si cazut cracanat intre unitate si monitor de citeva ori…

    3./dar cea mai interesanta si ciudata chestie este felul lui de a minca: acest motan nu-si baga botul in craticioara cum fac celelalte jivine pe care le avem …

    ci:

    intinde labutza in craticioara, extrage o bucata de mincare, pe care o duce tacticos spre botic…. repeta operatiunea asta de citeva ori pentru fiecare imbucatura…. uneori ia bucatica si o pune pe jos si de acolo o apuca cu gherutele si frumos cu eleganta spre botic….

    pe chestia asta cam ramine flamind pentru ca celelalte pisici, pe care le avem, se arunca ca niste hiene pe mincare, lingind tot intr-o veselie care dureaza citeva secunde…

    dupa un timp coditza incepe sa cerseasca, desigur iarasi a ramas flamind
    🙂

    voi ati mai pomenit asemenea stil de a minca la o pisica???
    🙂

    Apreciază

  • 66. noradamian  |  13 iunie 2009 la 23:14

    Ăsta e un gentleman din neamul lor! Are noroc cu asa stapani… 😆

    Apreciază

  • 67. tibi  |  13 iunie 2009 la 23:15

    bon

    noapte buna
    TUTUROR
    🙂

    skorpion

    Uite, inca o carte frumoasa despre pisici 🙂

    http://www.buybooks.ro/320depisicinegre.html

    Apreciază

  • 68. tibi  |  13 iunie 2009 la 23:16

    nu sint 322, dar orisicit … 😀

    Apreciază

  • 69. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 23:17

    danke, tibi
    🙂

    gute Nacht!

    Apreciază

  • 70. fini  |  13 iunie 2009 la 23:19

    Somn uşor Tibi!

    Apreciază

  • 71. noradamian  |  13 iunie 2009 la 23:23

    tibi,

    „pisici aristocrate” ? Sau, poate, „intelectuale” ?
    ( mai ales ca- s negre!!)

    😆

    fini,skorpion, tibi,
    all,

    Noapte buna!

    🙂

    Apreciază

  • 72. fini  |  13 iunie 2009 la 23:28

    Noapte bună! vă spun tuturor şi eu.

    Apreciază

  • 73. tibi  |  13 iunie 2009 la 23:45

    Apropo

    A nu se uita faptul ca, in mineriada din 13-15 Iunie 1990, actorul Cosma Brasoveanu a fost stilcit in bataie de ‘mineri’.
    Daca va mai amintitzi, este omul acela cu barba, lovit din toate pozitziile de catre brute. A fost aratat acest episod filmic pe televiziuni, si reluat pina la saturatzie.
    Se adresa cred eu, acest episod, intelectualilor.
    Actorul! iesise de la teatrul natzional si se indrepta spre casa.
    Habar nu avea, ce se intimpla pe strada. NU era implicat politic.
    Ajuns la spital, medicii l-au considerat ‘mort’ !
    Nu se stie cum dar, Cosma si-a revenit peste noapte.
    Dupa ce si-a revenit, omul Cosma s-a calugarit.

    Apreciază

  • 74. orangeskorpion  |  13 iunie 2009 la 23:47

    ………….

    tibi,

    cutremurator…………….

    dar de ce s-a calugarit?????

    n.b. a demain!

    Apreciază

  • 75. tibi  |  14 iunie 2009 la 00:20

    skorpion

    A fost modul in care omul Cosma a crezut ca trebuie sa ii multzumeasca bunului Dumnezeu.
    Repet : medicii l-au considerat mort. Avea peste 70 % leziuni interne, considerate ca fiind imposibil de tratat.

    Revenirea sa, la viatza, a fost imposibil de explicat in termeni medicali.

    ps. nu sunt adeptul ‘minunilor’ care il certifica pe Dumnezeu, drept stapinul absolut. Dar nici nu ma pot impiedica sa relatez astfel de ‘situatzii’…

    Ce semnifica ele, e treaba fiecaruia dintre noi sa interpreteze. NU ?

    Apreciază

  • 76. fini  |  14 iunie 2009 la 00:34

    Cumplit ce scrii Tibi.
    Fiul meu tocmai a ieşit de la un examen şi ştiam că toată grupa obişnuia să se ducă la o pizza pe Batiştei. Până seara nu am ştiut nimic de el. Mă mir că nu am înnebunit.
    La culcare cu voi amândoi!
    Vă cânt şi un cântec de leagăn. Până la urmă Tibi va învăţa nemţeşte! 🙂

    Apreciază

  • 77. fini  |  14 iunie 2009 la 00:39

    Na, că iar o dădui în bară! Greşii linkul cu cântecul de adormit copii neascultători. Sper s-o nimeresc acum

    Apreciază

  • 78. noradamian  |  14 iunie 2009 la 11:09

    Salut prieteni!

    vremuri cumplite, intr-adevar, mai ales prin urmele lasate:
    depresia unei bune parti a natiei, emigrarea multora, mai ales tineri care au facut ulterior cariere impresionante dar nu pentru tara lor, multi morti şi mutilati pe viata, victime nevinovate, ascensiunea fara oprelisti a comunist-securistilor, jefuirea metodica a tarii…

    vremuri cumplite, chiar si prin felul de reconsiderare a lor, la 19 ani de atunci, de catre autoritati.

    😦

    Apreciază

  • 79. noradamian  |  14 iunie 2009 la 11:10

    fini,

    cantecul de somn usor, observ, ca la mine are efect de inviorare.
    E drept, eu acuma l-am ascultat 🙂

    Urmează Tibi cu o postare noua!
    🙂

    Apreciază

  • 80. AVP  |  14 iunie 2009 la 11:23

    Buna ziua.

    Din pacate, n-am suflet sa extind discutia, insa va spun in treacat ca implicarea intelectualilor in politica este regula la ai nostri, nu exceptia… Cantemir, pasoptistii in intregime, in frunte cu Balcescu si Ghica, junimistii aproape toti, avandu-l leader pe Maiorescu, semanatoristii cu Iorga, nationalistii cu Goga, gandisristii cu Blaga si pana in zilele noastre (exemplele sunt prea numeroase), nu sunt doar cariatide ale culturii romane (uriasi intelectuali), ci si politicieni care, fiecare potrivit destinului si marcii generatiei sale, au contribuit henorm la ridicarea tzerisoarei stramosesti din negura orientului oarecum fanat, inspre occidentul mai luminat, mai naintat… Cel putin geniala generatie pasoptista (in care cu totii, aproape, inclusiv Bratienii, erau inainte de toate intelectuali de exceptionala dotare) a ridicat Romania in 50 de ani cat altii in 500… Am mai scris, de altfel, despre problema asta, aici sau aici, de exemplu… Cu plecaciune fata de niste compatrioti minunati, // Your friend

    Apreciază

  • 81. noradamian  |  14 iunie 2009 la 11:31

    AVP,

    salut!

    Da, ar fi trebuit sa nu ne rezumam doar la istoria recenta, ci sa sapam mai adanc..
    Importanta interventia ta si folositoare!
    Sper sa mai revenim la suubiect, nu numai cu niste consideratii generale, referitoare la moment ci si cu datele serioase de studiu pe care ni le propui…

    O zi cu vesti si ganduri bune, prietene!

    Apreciază

  • 82. AVP  |  14 iunie 2009 la 11:32

    Multumesc si Doamne Ajuta ! O zi minunata va doresc !

    Apreciază

  • 83. fini  |  14 iunie 2009 la 15:00

    AVP,

    te salut cu bucurie! 🙂
    Cu postarea ta ar fi trebuit să înceapă comenturile la această postare. Ar fi fost frumos.
    Ai concentrat din câteva trăsături de peniţă tot ceea ce a fost frumos în ce priveşte relaţia intelectual – politică, în istoria politicii şi culturii româneşti. Îmi plec fruntea înaintea lui Cantemir şi a paşoptiştilor.
    Totuşi postarea ta încununeză celelalte comenturi.
    Preţuiesc tot ce ai făcut şi faci.

    Apreciază

  • 84. AVP  |  14 iunie 2009 la 15:19

    Ramanem prieteni, dragii, unicii mei prieteni ! Atat cat se va putea… Hai pa.

    Apreciază

  • 85. fini  |  14 iunie 2009 la 15:46

    AVP 🙂

    Apreciază

  • 86. noradamian  |  14 iunie 2009 la 19:26

    Salut dragi prieteni!
    🙂

    fini,

    ma bucur ca maestrul AVP ne onorează cu prezenta lui si cu prietenia lui …

    Interventiile lui,remarcabile, se alătura celorlalte, si ele remarcabile, ale gradinarilor…

    Din diversitate se aleg ideile…

    Intr-adevar, pretuim tot ce-a facut si face prietenul nostru…
    🙂

    Apreciază

  • 87. noradamian  |  14 iunie 2009 la 19:41

    AVP,

    salut!

    cercetarea rolului intelectualilor in istoria natiei, ma gandesc, ar trebui sa fie legata de evenimentele care au avut loc in vremuri,la noi si prin vecinatate, de specificul lor, ca si de cerintele social-politice si culturale de atunci.

    Am citit materialele scrise de tine, foarte interesante si foarte actuale!
    Nevoia de tehnocrati din prezentul( adica din perioada inceputa acum doua zeci de ani) are niste explicatii legate de epoca in care traim, de specificul istoriei noastre recente, de schimbarile aduse de integrare si globalizare…
    🙂

    Apreciază

  • 88. AVP  |  15 iunie 2009 la 00:54

    Nora, merci. Sper sa mai pot trece pe-aci. Noapte buna.

    Apreciază

  • 89. Cu plaivasu prin Hyperspatz (1) « Viorel Padina  |  26 noiembrie 2010 la 11:12

    […] Din pacate, n-am suflet sa extind discutia, insa va spun in treacat ca implicarea intelectualilor in politica este regula la ai nostri, nu exceptia… Cantemir, pasoptistii in intregime, in frunte cu Balcescu si Ghica, junimistii aproape toti, avandu-l leader pe Maiorescu, semanatoristii cu Iorga, nationalistii cu Goga, gandiristii cu Blaga si pana in zilele noastre (exemplele sunt prea numeroase), nu sunt doar cariatide ale culturii romane (uriasi intelectuali), ci si politicieni care, fiecare potrivit destinului si marcii generatiei sale, au contribuit henorm la ridicarea tzerisoarei stramosesti din negura orientului oarecum fanat, inspre occidentul mai luminat, mai naintat… Cel putin geniala generatie pasoptista (in care cu totii, aproape, inclusiv Bratienii, erau inainte de toate intelectuali de exceptionala dotare) a ridicat Romania in 50 de ani cat altii in 500… Am mai scris, de altfel, despre problema asta, aici sau aici, de exemplu… […]

    Apreciază

  • 90. noradamian  |  26 noiembrie 2010 la 17:29

    AVP, seara bună, din nou trebuie să-ţi dau dreptate, nu stiu dacă generaţia intelectualilor pasoptisti va mai fi vreodată egalată 🙄

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.061 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.061 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: