Nemuritorul Eminescu

14 iunie 2009 at 11:16 88 comentarii

Postat de tibi, în „biblioteca din chioşc”

Comemorăm în fiecare an pe data de 15 Iunie, dispariţia prematură a marelui nostru poet, Mihail Eminescu. Anul acesta se împlinesc, iată, 120 de ani de la trecerea sa …
“Romantic tardiv, poetul român Mihai Eminescu (1850-1859) a studiat la Viena ( 1870-1872) într-o vreme când Schopenhauer făcea obiectul veneraţiei lumii savante, şi la Berlin ( 1872-1874 ) într-un moment când mişcarea proletară era deosebit de activă. Mai puţin atras de ultimul context decât de primul, a studiat de asemenea filosofia sanscrită şi indiană,probabil pentru a ajunge la sursele traducerii persane din Upanisade ( Oupnek’hat ), ce a lăat urme de neşters asupra gândirii lui Schopenhauer. Impactul filosofiei lui Schopenhauer a dus la un rezultat straniu. Între anii 1871-1872, Eminescu a produs mituri dualiste care par a depăşi cu mult viziunea lui Schopenhauer asupra lumii.”
Personalitate complexă, poet, prozator, jurnalist, Eminescu a fost studiat din varii puncte de vedere; adulat, criticat, poate uneori exagerat sau chiar minimalizat. Cert este că Eminescu s-a impus în atenţia tuturor.
Şi când părea că despre Eminescu este greu de spus ceva inedit, vine Culianu şi propune o nouă analiză, după o nouă metodă şi anume mitanaliza. Vom examina câteva aspecte relevate de Culianu din această perspectivă din opera eminesciană.

FANTASMELE LIBERTĂŢII LA MIHAI EMINESCU

Peisajul centrului lumii în nuvela Cezara

De la bun început, Culianu explică : “teoria ( mitanalizei) e simplă : ea afirmă că literatura conţine un material latent pe care-i revine cercetătorului să-l aducă la suprafaţă  (şi să-l interpreteze – n.m.   tibi )”.
Concepută între 1875-1876 ( în trei variante), această nuvelă relevă mai întâi o altă perspectivă a relaţiei dintre ‘el şi ea’, în viziunea romantică a lui Eminescu. Dacă de exemplu în Luceafărul, “femeia se exhibează, bărbatul priveşte, dar specificul iubirii revine  în a împiedica faptul ca bărbatul să poată vedea bine şi totul, altminteri sentimentul se degradează şi se reduce la pura bestialitate”, în Cezara, situaţia este complet schimbată :
“tânărul Ieronim se exhibă iar femeia priveşte pe furiş” la obiectul dorinţelor sale. In fond, această nuvelă dă un contur literar discuţiilor duse în epoca despre căsătorie şi chiar despre dreptul femeii la amor liber.
Cezara, fiica unui înrăit jucator este este promisă bogatului Castelmare ca să scape tatăl său de datorii. “ Sătulă de a nu fi subiectul ci simplul obiect al unui asemenea contract, Cezara se revoltă împotriva acestei stări de lucruri”.
Deci, caută să-şi exercite ‘subiectivitatea’ pe un bărbat înzestrat cu pasivitate. “Or exemplarul cel mai desăvârşit care-i cade în raza vizuală este un tânar călugăr chipeş …” Cel care încurajează ca această relaţie să se contretizeze este “Francesco-pictorul […] care se ţine după junele călugăr numai ca să completeze cu trăsăturile chipului său […] locul lui Lucifer în tabloul pe care îl picta, Căderea îngerilor”.
Ieronim, posedând o judecată pesimistă despre lume ( mâncare şi reproducere, reproducere şi mâncare ), pentru a nu deveni “sclavul acestor instincte bestiale” se retrage într-o atitudine misogină. În scrisori repetate, el îi explică Cezarei că “ nu este nici egoist nici mincinos, dar îi refuză dragostea rugând-o : “Lasă-mă în mândria şi răceala mea !” În definitiv, Ieronim nu este decât un inadaptat.  “Dar sângle tinerei fete e mai fierbinte decât frigiditatea simulată a lui Ieronim”. Până la urmă, “rezistenţa lui se va topi precum ceara la un foc.” Ieronim mai are un motiv pentru care la început refuză dragostea Cezarei : “existenţa unchiului său Euthanasius,” trăitor în “Paradisul terestru”, o insulă de vis, “Insula lui Euthanasius, cu care schimbă în mod misterios, mesaje.
Euthanasius, în versiune eminesciană, “este un bătrân ‘săhastru’ care, în singurătatea vrăjită a refugiului său, are trei ocupaţii : pictura, îngrijitul albinelor şi desigur, meditaţia asiduă”. Euthanasius, “departe de a fi numai etolog, este şi erotolog” si şi-a împodobit pereţii peşterii cu trei tablouri, respectiv Adam şi Eva, Venus şi Adonis, Aurora şi Orion. Adică, “Eva care-l ispiteşte pe Adam, Venus care-l urmăreşte pe Adonis şi Aurora care-l răpeşte pe Orion”.
Insula lui Euthanasius este înconjurată de munţi şi pare pustie şi neprietenoasă, navigatorii ocolind-o. De fapt, este un paradis terestru. În mijlocul insulei se află un lac. Iar în mijlocul lacului un ostrov, pe care se găseşte peştera lui Euthanasius, şi unde se va consuma în final, pentru vecie, iubirea dintre Cezara şi Ieronim. Adică, centrul lumii !
Deci, pâna la urmă rezistenţa tânărului se frânge şi “cei doi amorezi sânt surprinşi într-o noapte de către Castelmare […] pe care Ieronim îl răneşte ulterior într-un duel”.
Silit să părăsească oraşul, Ieronim alege o cale bizară : se duce pe malul mării, se urcă într-o barcă, aruncă lopeţile în apă, adoarme şi se lasă în voia sorţii. A doua zi, se trezi pe un ţărm străin, şi “pătrunse într-o galerie ce-l duce direct la paradisul lui Euthanasius”. Numai că acesta, dispăruse ,lăsând un billet : “ ochii mi se-nchid […] mă sting […] mă voi aşeza sub cascada unui pârâu […] curgând în veci proaspăt să mă dizolve şi să mă unească cu întregul naturei”. Ieronim, îi ia pur şi simplu, locul.
Cezara, silită în cele din urmă să accepte căsătoria cu Castelmare este salvată în mod miraculos : în ziua sorocită nunţii tatăl ei moare şi ea se retrage la o mănăstire pentru anul obligatoriu de doliu.” Într-o seară, ea vine să înoate ca de obicei, dar nu se mai întoarce, căci marea o poartă până la intrarea secretă a insulei edenice a lui Ieronim, unde-şi regăseşte pentru totdeauna, iubitul”.
În această nuvelă,Culianu identifică nişte uluitoare asemănări cu mituri vechi şi străvechi, din diverse culturi. De exemplu, personaje care ca şi Ieronim, se abandonează mării se regăsesc în tradiţiile celtice şi anglo-saxone. “La începutul legendei Beowulf, corabia pe care se găsea trupul lui Scyld,este abandonată mării”. Sau, abandonul tinerelor femei însărcinate care nu au soţ în bărci fără vâsle, “precum mama viitoarei sfinte Kentigerm”. Sfântul Brandane, faimosul navigator le spune ciracilor săi :  “aruncaţi în mare toate lopeţile şi cârma […] şi facă Domnul ce vrea cu sclavii săi”.Plutarh din Cheroneea ( 50-120 e.n.) are o versiune în dialogul său De facie in orbe lunae în care “Cronos, tatăl lui Zeus […] a fost exilat de către fiul său pe o insulă din Oceanul Atlantic”. Sau. Există o asociere dintre peşteră şi albine în multe locuri din istoria religiilor. Despre una dintre ele, vorbeşte Porfyrios în tratatul De antro Nympharum compus după scrierile lui Numenius (profesorul lui Plotin) şi Cronius.În romanul lui Iamblicos “Babyloniaka”, este o “poveste de dragoste în care moartea aparentă joacă un rol essenţial , […] îndrăgostiţii se refugiază într-o peşteră unde se adăposteau albine sălbatice”.
Fără îndoială că în orice poveste, se poate regăsi un mit. Numai că, cititorul trebuie să ştie mitologie nu glumă, ca să-l poată recunoaşte. Iar Culianu, era chiar specialist în aşa ceva.
Revenind la Cezara eminesciană,  Euthanasius, ignorând faptul că traieşte într-un mit, se ocupă de albine pentru că acestea la rândul lor, se ocupă de REGINA lor. Nu taina vieţii i-o comunică albinele ci, taina morţii!
Ieronim, fiind blând şi supus, intră în refugiul edenic unde-l va întâlni într-o nouă viaţă ( sau moarte ?) Cezara. “ Porfyrios învestea stupul din grota nimfelor cu sensul unei alegorii a sufletelor aflate în universal fizic, in trupuri”. Albinele se ocupă de regina lor, pentru că ea este STAPINA  ! De fapt, aceasta este semnificaţia numelui Cezara !” pentru Culianu : femininul de la Cezar.
Această temă va fi reluată şi de către Mircea Eliade, în cartea sa “Insula lui Euthanasius”.

Alături de alţi mari ‘monştri sacri’, Caragiale, Enescu, Brâncusi, Eliade, Noica, SI Eminescu a devenit un arhetip al patrimoniului nostru cultural. UN MIT ! Aşa cum de altfel, va deveni mai devreme sau mai târziu ŞI Ioan Petru Culianu, asasinat mişeleşte pe 21 Mai 1991.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , , , .

Implicarea intelectualilor în politică? Cum? Ospătari la masa mediei

88 comentarii Add your own

  • 1. AVP  |  14 iunie 2009 la 11:56

    De acord, Emin a devenit un mare Mit al culturii si civilizatiei ro, insa asta inseamna – volens, nolens – ca e perceput altcumva decat a fost in realitate. Se spune ca daca 3-4 mari facatori de Mituri (= Branduri = Legende) se-apuca sa-l laude pe un oarecare (nu e cazul lui Emin, se intelege, care chiar a fost un mare poet…) timp de un sezon, sa zicem, tu, cititor, auditor or spectator de departe al acelui brand, daca te-ai intalni cu el face-to-face, ai risca sa-ti crape splina de emotie… S-a dovedit deja printr-un experiment celebru ca personalitaile mitizate in vreun fel oarecare (de ex., cu aura de sef…) ni se par mai inalte decat indivizii martori… Iti dai seama ce fenomen se petrece la o scara si la o perspectiva mult mai ampla, unde distorsiunea subliminala indusa de imanentza unui urias Brand tinde sa ia proportii gigantice… Mai vbim.

    Apreciază

  • 2. fini  |  14 iunie 2009 la 15:08

    Ne faci să sperăm că mai vii pe aici?! 🙂

    Apreciază

  • 3. Riddick  |  14 iunie 2009 la 16:09

    A incetat din viata alain Paruit, pe 13 iunie, maine funeraliile…

    Am o postare pe tema asta : http://riddickro.blogspot.com/2009/06/murit-alain-paruit.html

    Apreciază

  • 4. tibi  |  14 iunie 2009 la 19:37

    Servus
    TUTUROR

    Nevoia de MIT, este parte esenţială a comportamentului uman. În copilărie ascultăm poveşti, în primii ani de şcoală învăţăm istorie – alte poveşti, învăţăm geografie în care tărâmurile acelea deşi reale, nouă ne par tot nişte mituri, în adolescenţă devenim fară putinţă de tăgadă romantici şi ne hrănim imaginaţia cu alte poveşti, tineri fiind mitizăm o persoană – unica/unicul – cu care întemeiem familii, viaţa fiecăruia dintre noi, bineinţeles că este un roman, la maturitate (şi nu mai) când ne întâlnim cu prieteni, rude sau simpli colegi – povestim – , nu ne putem sustrage în nici-un fel conceptului de mit.

    Am prezentat această nuvelă – Cezara – , din punctul de vedere al lui Culianu, care era convins că omul, trăitor indiferent unde, are în construcţia sa în mod genetic, mitul. Sau mai exact, o matrice mitică. Asta am căutat să accentuez.

    Iar o persoană, odată scăpată din statistic, devine o personalitate. Iar o personalitate, odată expusă publicului larg, nu-şi mai aparţine integral : devine un mit. Mit pe care fiecare dintre noi, îl modelează potrivit propriei sale viziuni mitice despre tot ceea ce ne înconjoară. De aici şi viziunea supra-dimensionată, cu care ne privim semenii la care ne raportăm ; eroii vieţii noastre de fiecare zi : scriitori, pictori, sculptori, sportivi, etcetera.

    Apreciază

  • 5. dora  |  14 iunie 2009 la 19:50

    Bine v-am gasit gradinari!

    Sper sa nu va parasesc abrupto,ca ultima data.

    @tibi,

    mai ai multe minunatii in „biblioteca din chiosc?”Citind aceasta postare m-am imbogatit cu ceva:cu un Eminescu dintr-o alta perspectiva.Nu citisem Cezara.

    Apreciază

  • 6. dora  |  14 iunie 2009 la 19:52

    fini,

    te-am vazut in livada si cand sa te salut s-a schimbat postarea.

    E bine sa treci ,macar sa-ti simtim prezenta.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  14 iunie 2009 la 19:54

    AVP, fini, ridick, tibi,

    salut!

    🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  14 iunie 2009 la 19:54

    dora,

    servus!

    🙂

    Apreciază

  • 9. dora  |  14 iunie 2009 la 19:54

    Riddick,

    am luat cunostinta de disparitia marelui traducator Alain Paruit,datorita tie.

    Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lui!

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  14 iunie 2009 la 19:54

    AVP,

    existenta miturilor e legica si indispensabila
    asta n-o spune doar postarea de fata.
    Pe terenul asta, neindoielnic, isi fac loc si mituri fabricate, false.
    Ca si in sfera religioasa unde isi fac loc atatea pseudoreligii!
    Cat ar fi ciupercile de bune si de hranitoare,intre ele apar si cele otravitoare.
    Marx a decretat ca religia ca fiind „opiu pentru popoare”, ca pretext demolator de curatare a terenului pentru „drogul comunist”

    Apreciază

  • 11. tibi  |  14 iunie 2009 la 19:57

    servus dora

    Ce mai am eu, ramine de vazut. 🙂

    Nici eu nu citisem Cezara foarte atent; am citit-o in urma cu vreo …. ani 🙂 – desigur superficial – ; m-am bazat integral pe analiza lui Culianu, din „Studii Romanesti”/Polirom.

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  14 iunie 2009 la 19:58

    Ridick,

    si Europa Libera va ramane in felul ei „un mit” datorita unor personalitati intre care si Alain Paruit! Dumnezeu sa-l odihneasca pe acest prieten al culturii şi aspiratiilor inalte ale natiei romane.

    Apreciază

  • 13. dora  |  14 iunie 2009 la 19:58

    nora,

    servus! 😆

    Am revenit Mai am pana la restabilire completa.Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt tintuita la pat.

    Apreciază

  • 14. tibi  |  14 iunie 2009 la 19:59

    nora
    salut
    🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  14 iunie 2009 la 20:00

    tibi,

    eu o citisem, doar. Cred ca si ceva analize critice mai vechi decat ale lui Culianu.
    Nu stiam de „mitanaliza”, de pilda.

    Apreciază

  • 16. dora  |  14 iunie 2009 la 20:01

    tibi,

    sunt o devoratoare de mituri,legende, de tot ce tine de fabulos.Acolo se gaseste o parte din viata pe care mi-am dorit-o mereu si care ma face sa evadez de atatea ori in lumea spirituala -data de tot ce este superior si mirific. 🙂

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  14 iunie 2009 la 20:02

    dora,

    eu sunt adepta tratamentelor naturiste. Am patit destule din pricina unor doctori! Si nu numai eu!

    Apreciază

  • 18. tibi  |  14 iunie 2009 la 20:08

    nora

    Aceste doua volume ale lui Culianu despre care am spus, sint un indreptar fabulos al modului de a re-gindi atit literatura romana, dar si chiar conceptul de mit !

    Conceptia sa despre „mitanaliza” este prezentata – zice el sumar – pe vreo 6/7 pagini, dupa care spune senin ca de fapt ar fi avut nevoie de vreo doua sute de pagini, ca sa o poata explicita ‘cit de cit’ 🙂 !

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  14 iunie 2009 la 20:16

    tibi,

    ma-ntreb daca, dupa disparitia lui atat cumplta, au ramas doar cele doua, trei pagini despre acest subiect, din cele doua sute pe care le considera necesare….

    Apreciază

  • 20. tibi  |  14 iunie 2009 la 20:20

    nora

    Nu stiu …

    Din cele vreo 30 de carti publicate la Polirom in „biblioteca IP Culianu”, am reusit sa parcurg vreo 10. Restul, mai asteapta … 🙂 . Poate voi, afla; poate nu …

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  14 iunie 2009 la 20:20

    tibi,

    in 16 ianuarie a.c. intr-o postare( „Malaxorul”) despre cum e privit azi Eminescu,intre altele, spuneam:

    „…fără a da curs nevoii de mitizare în sensul înfrumuseţării prin imaginaţie a relaţiilor dintre noi şi cu atât mai mult în raport cu creatorii de cultură, lumea noastră devine tot mai săracă, mai lipsită de orizont. Se declasează. Devine societatea lui cool şi a lui emo. Plus a elitelor snoabe şi a demitizatorilor care-şi fac singuri statui. Nu e de mirare că într-o lume ca asta, din “poetul naţional” doar viaţa sa rămâne un loc mai circulat, atâta vreme cât poate furniza subiecte de interes oteviste”…

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  14 iunie 2009 la 20:24

    In general subiectul Eminescu e tratat in doua moduri, ambele la fel de prostesti si nocive:
    fie prafos, plicticos si repetitiv, ca „statuie”,
    fie demolat…

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  14 iunie 2009 la 20:25

    tibi,

    🙂

    interesanta trecerea de la viziunea Luceafarului la cea a Cezarei…

    Apreciază

  • 24. tibi  |  14 iunie 2009 la 20:25

    nora

    Ma duc sa caut postul respectiv. 🙂

    Apreciază

  • 25. orangeskorpion  |  14 iunie 2009 la 20:29

    foarte, foarte, foarte interesant…

    excelenta postare,

    interesante si comentariile lui avp, tibi, nora etc…

    nu am stiut de „Cezara”…

    in mituri si povesti, copil fiind, eu chiar am crezut…
    🙂

    revin mai tirziu!

    Apreciază

  • 26. tibi  |  14 iunie 2009 la 20:36

    nora

    Super! acea postare !
    Din pacate, ai SI acolo perfecta dreptate : am reusit noi cumva, sa-l ‘otevizam’ pe Eminescu… Si mi-am adus aminte si de Grigore Vieru, si de sotzii Teodorovici… 😦

    Alte mituri !

    Apreciază

  • 27. tibi  |  14 iunie 2009 la 20:44

    multzumesc tare mult
    skorpion
    🙂

    Parerea ta conteaza pentru mine.

    Si cine nu crede in povesti ? Ca si Brancusi, cred si eu la rindul meu, ca niciodata ‘copilul care ne locuieste’ nu dispare, decit odata cu disparitzia noastra …

    Apreciază

  • 28. tibi  |  14 iunie 2009 la 21:01

    fini
    servus

    Ce zici, crezi ca ne postezi ceva la tema ? Stii tu mai bine decit noi, ce ! 🙂

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  14 iunie 2009 la 21:02

    tibi,

    am observat, de cativa ani, ca in cultura romana postdecembrista exista un curent extremist, de aceeasi factura demolatoare, ca aceea in economie, comert, etc. despre care vorbisem zilele trecute.
    Mai concret,un suflu distrugator care, in ideea neghioaba a unora( sau vicleana, profitabila, a altora) ca tot ce s-a facut inainte trebuie ras, au dezmembrat si prapadit ( din agricultura, comert, intreprinderi, irigatii, instalatii etc. etc….cultura/literatura)
    Procedeul e similar, in toate, din motive analizabile, cum spuneam.
    Se cauta greselile, scaderile, partile vulnerabile, exagerarile, etc.care exista, fara doar si poate. Neindoielnic ca ar trebui analizate prin procedee critice. Folosite, insa, ca „argumente” demolatoare, asemenea metode prostesti sau meschine, intr-un fel, paradoxal, sunt destul de inrudite cu stilul si modul de gandire al extremistilor care l-au omorât pe Culianu. DISTRUCTIV.

    Apreciază

  • 30. fini  |  14 iunie 2009 la 21:11

    Salut cu drag pe toţi trecătorii prin Grădină!

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  14 iunie 2009 la 21:16

    servus, fini!

    😆

    Apreciază

  • 32. fini  |  14 iunie 2009 la 21:19

    Pluteşte spiritul Romantismului în postarea lui Tibi.
    Insula lui Euthanasius cu partea ei de mister şi împliniri a unor fantasme.
    Eminescu şi tema iubirii cu cele două aspecte:
    – – iubirea imposibilă, a incompatibilităţii dintre „îngerul genial” şi Cezara;
    -iubirea spiritualizată, o realitate prin vis sau amintire.

    Frumos Tibi.

    Apreciază

  • 33. tibi  |  14 iunie 2009 la 21:22

    nora

    Cred ca am mai vorbit o data pe tema asta, fie si pe scurt. Eu sunt convins ca exista o structura la nivel inalt, care are grija sa distruga sistematic tot ce a fost valoros, sau macar util, in decursul timpului relativ recent.
    Am prea multe exemple ca sa le mai dau curs …

    Culianu remarca pe vremea cind inca mai traia, prin 1990 daca nu ma insel, ca Rusia nu poate tolera un stat democratic si prosper la granitzele sale …

    Se vede cu ochiul liber ca a avut dreptate.
    Nu sunt un natzionalist de genul 😀 😛 , dar …

    Apreciază

  • 34. fini  |  14 iunie 2009 la 21:27

    Tibi,

    zici că tabloul „Adam şi Eva” ar reprezenta ispita Evei. Măi, să fie! Tu crezi, ca mulţi bărbaţi, că Evele există pentru ca ispitească bieţii nevinovaţi? 😆 Glumii !!!!!!

    Uite eu cred că tabloul „Adam şi Eva” exprimă inocenţa primitivă, ei se iubesc fără s-o ştie.

    Apreciază

  • 35. tibi  |  14 iunie 2009 la 21:27

    fini

    Nu am nici-un merit in chestia asta … 🙂

    Tot ce am avut eu de facut, a fost sa relatez parerea lui Culianu despre acest subiect.
    Daca vei numara „ghilimelele” , vei vedea ca eu personal, am avut prea putzin de spus … In rest, Culianu DIXIT ! 🙂
    Eu, nu fac decit sa fiu de acord cu cele spuse de domnia sa … 🙂

    Apreciază

  • 36. tibi  |  14 iunie 2009 la 21:36

    fini

    Nu ma face sa rosesc, chiar daca glumesti 🙂

    Culianu a zis chestia asta, si stie el de ce : el s-a indragostit de figura centrala din tabloul luii Boticelli „Cele trei gratzii” , si pina nu a gasit corespondentul pamintean, logodnica sa evreica, nu a fost ‘ispitit’ in adevaratul sens al cuvintului … 🙂

    Despre „Adam si Eva” s-au scris milioane de interpretari, dar nici-una pe deplin satisfacatoare … Sigur ca sunt de acord cu tine : ei se iubesc fara sa stie, cumva nelamurit. 🙂 Dar nu asa incepe orice poveste de iubire ???

    Apreciază

  • 37. fini  |  14 iunie 2009 la 21:36

    Tibi,

    referitor la „Venus şi Adonis”.
    Venus a fost înfrântă, umilită de Adonis. O altă ipostază a iubirii.

    Apreciază

  • 38. fini  |  14 iunie 2009 la 21:42

    Tibi,
    la 35

    lasă nu te dezvinovăţi. Eu am zis „Frumos Tibi”, asta înseamnă că-mi place. Vrei să nu-mi placă? Uite că nu te ascult! Azi ţin-te bine că te bâzăi, voi fi pentru contra. 😆

    Apreciază

  • 39. tibi  |  14 iunie 2009 la 21:55

    fini

    Succesiunea celor trei tablouri din pestera lui Euthanasius, are o logica, potrivit lui Culianu : “Eva care-l ispiteşte pe Adam, Venus care-l urmăreşte pe Adonis şi Aurora care-l răpeşte pe Orion”.

    Respectiv, daca am intzeles eu bine, „Cezara care-l ispiteste pe Ieronim” , „Cezara care-l urmareste pe Ieronim” , „Cezara care-l rapeste pe Ieronim”.

    Adica altfel spus, daca intzeleg eu bine cum a interpretat Culianu, gindirea eminesciana expusa in Cezara, dreptul femeii de a trai in propriul sau mit , eliberat de convenientze … 🙂

    Cezara, ca STAPINA ! Cezara, ca izvor al vesniciei iubirii !care transcende mundanul.

    Apreciază

  • 40. fini  |  14 iunie 2009 la 21:57

    AVP,

    pentru că ai trecut astăzi pe aici şi pentru că în postarea lui Tibi este vorba de stupul din mijlocul insulei am nişte versuri puse bine, pentru că mi-au plăcut:
    „Eu sunt stupul văilor
    Beat de floarea roilor”
    Viorel Padina

    Am trecut astăzi să mai citesc „Mic dicţionar de nume şi leacuri vegetale româneşti” şi l-am găsit încremenit la Degeţel. 😥 Păcat, mare păcat!

    Apreciază

  • 41. orangeskorpion  |  14 iunie 2009 la 21:58

    intrebare de om pragmatic si mai putin cult:

    desi Culianu nu prea a fost cunoscut in Romania anilor 90-91,

    desi in Ro nici dupa 1989 nu prea au fost asasinate politice,

    intreb si eu: de ce Culianu a fost asasinat? Pentru cine a reprezentat un pericol foarte mare?

    stie cineva?

    Apreciază

  • 42. fini  |  14 iunie 2009 la 22:04

    Tibi,

    m-ai întrebat dacă postez ceva la temă.
    Vezi cum eşti? Cum mă ispiteşti?
    Tu, azi n-am pic de romantism în mine. De unde nu-i nici Dumnezeu nu cere.
    Deci asăzi nu sunt romantică, mă zbânţui.

    Apreciază

  • 43. fini  |  14 iunie 2009 la 22:06

    Apreciază

  • 44. robin  |  14 iunie 2009 la 22:09

    Seara buna!
    Am intrat iar sa deturnez discutia . Asa sint eu, diversionista :mrgreen:

    V-ati mai gindit? Ati facut munca de cercetare? ce cintec era? capsunile sint in caldarusa, linga mine 🙂

    Apreciază

  • 45. fini  |  14 iunie 2009 la 22:10

    Apreciază

  • 46. fini  |  14 iunie 2009 la 22:14

    Robin,

    mi-am pus creieraşii pe bigudiuri, dar nu ştiu.
    Ce-mi faci acum? Mă pui cu genunchii pe boabe?
    Să nu-mi mai fluturi te rog căpşunile pe la nas că mă strâmb la tine şi o să fiu şi obraznică.

    Apreciază

  • 47. noradamian  |  14 iunie 2009 la 22:17

    robin,

    servus!

    Deturnatul discutiilor, uneori cade bine! Precum capsunile din caldarusa sau dedicatiile muzicale. Invioreaza!

    N-am recunoscut piesa aceea antrenanta, dar am sa ma informez, de la cineva din apropierea „sursei! Sper sa aflu, Daca nu maine,poimâine, ai si tu rabdare,
    pana se culeg nucile si strugurii…

    😆

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  14 iunie 2009 la 22:21

    Superbe tangourile, fini!

    Desde el Alma!… ( Alma, de unde stiu eu numele asta frumos?? :))

    Apreciază

  • 49. fini  |  14 iunie 2009 la 22:21

    Tibi,
    la 36

    cum o fi aia ,să te îndrăgosteşiti de o imagine?

    Apreciază

  • 50. tibi  |  14 iunie 2009 la 22:22

    skorpion

    Intre 1990-1991 , Culianu devenise foarte activ ca militant pentru monarhie.
    Inca din 1988, publicase nuvele de extractzie SF in care demonstra cum se va prabusi regimul Ceausescu. Tot in acea vreme, demonstrase clar, faptul ca Uniunea Sovietica este in impas, in pofida eventualei ‘destinderi’ gen perestroika si glasnost, promovate de catre Gorbaciov.

    Mai sunt si alte implicatzii. De exemplu, ii persifla pe membrii garzii! denumind acea miscare drept ‘GARDA DE LEMN’. El fiind perceput ca urmas al lui Eliade, a demonstrat clar !!! ca pentru Eliade garda a fost o ratacire de moment si atita TOT .

    Plus de asta, poate ca ar fi bine sa ne reamintim ce a fost pentru Ro ziua de 21 mai 1991. In afara de faptul ca erau sfintzii Constantin si Elena, ( pe mama sa o chema Elena ).

    Itzi recomand o carte care incearca sa faca lumina in aceasta privintza : ‘Eros, magie si asasinarea profesorului Culianu’/Ted Anton/ Polirom. 🙂

    Apreciază

  • 51. fini  |  14 iunie 2009 la 22:24

    Nora 🙂 de la mine şti, e fiica mea.

    Apreciază

  • 52. robin  |  14 iunie 2009 la 22:28

    Ei, haide, nu va mai chinui! Se vede ca totusi v-ati straduit. 🙂
    Vi le trimit printr-o verisoara de-a mea. Sper ca nu e cineva alergic la capsuni, nu vreau sa-l am pe constiinta. 😀 Pofta buna!

    Apreciază

  • 53. tibi  |  14 iunie 2009 la 22:31

    robin

    Esti cum nu se poate mai in tema : nu ne deturneaza romantismul viatza, in intregul sau ? 😆

    ps. Eu tzi-am raspuns la provocare, dar sint sigur ca nu ai vazut 🙂 !

    Am spus ca este ‘negativul’ de la melodia ‘give me a chance’ , in varianta europarlamentarilor meritorii, care au fost plasatzi pe liste, in locuri ne-eligibile. 🙂

    Apreciază

  • 54. noradamian  |  14 iunie 2009 la 22:34

    TKS,
    robin!

    Multumim de capsuni!
    Eu sunt alergica, dar la capsunile din caldarusa ta, NU! 😆

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  14 iunie 2009 la 22:35

    fini, stiam! 🙂

    Apreciază

  • 56. fini  |  14 iunie 2009 la 22:36

    Robin,

    mulţumesc, eu mănânc două porţii!

    Apreciază

  • 57. orangeskorpion  |  14 iunie 2009 la 22:37

    ……………

    multumesc pentru explicatii, au mai fost de-a lungul timpului si altele…

    despre carte citisem in dilema (cind nu era veche), dar nu am apucat s-o citesc…

    si ce a fost pe 21.05.1991???
    am uitat!
    😦

    Apreciază

  • 58. orangeskorpion  |  14 iunie 2009 la 22:38

    #57 este pentru TIBI.

    Apreciază

  • 59. noradamian  |  14 iunie 2009 la 22:44

    pentru tibi, dara, ca eu habar n-am!

    Servus again Skorpion!

    😆

    Apreciază

  • 60. robin  |  14 iunie 2009 la 23:01

    Tibi, ba am citit, dar nu am aflat raspunsul dorit. Cit despre restul, ce sa mai vorbim? Am aceeasi parere.

    Dar eu nu stiu ce capsuni au mai ajuns la voi, vad ca verisoara-mea s-a hirjonit cu unul si a golit caldarusa. 🙄
    Cred ca ne-a pacalit, a cumparat altele de la piata. Sa vezi ce-i fac cind ajunge acasa. 👿

    Apreciază

  • 61. orangeskorpion  |  14 iunie 2009 la 23:09

    mi-a placut tema de astazi si comentariile tuturor, inclusiv a robinutzei
    🙂

    noapte buna!

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  14 iunie 2009 la 23:11

    …inclusiv comentariile si intrebarile tale, skorpion,

    mi-au placut

    Noapte buna si o zi buna maine pe plantatie!

    😀

    Apreciază

  • 63. orangeskorpion  |  14 iunie 2009 la 23:14

    ………

    Gavroche, mi-ai adus aminte de plantatie….vin vremuri grele,
    luna mai a fost jale, iunie este catastrofal aproape, nu stiu ce va fi in continuare….
    sper sa nu ajung sa pling dupa plantatie….

    🙂
    😦

    Apreciază

  • 64. noradamian  |  14 iunie 2009 la 23:18

    skorpion, nu ma speria! Am auzit si eu azi niste relatari despre puneri pe liber in valuri a oamenilor de la diferite intreprinderi…
    ( chiar dupa ce l-am auzit pe Basescu vorbind de „recesiune”)
    Sper ca „plantatia” sa nu fie afectata…

    Apreciază

  • 65. noradamian  |  14 iunie 2009 la 23:21

    fini, skorpion, robin, all,

    tibi imi spune intr-un e-mail ca iar nu -i intra comenturile in gradina!
    Si eu nu stiu de ce! 😦

    Asa ca va transmit din partea lui

    NOAPTE BUNA!!

    🙂

    Apreciază

  • 66. AVP  |  15 iunie 2009 la 00:52

    Noapte buna va zic si eu, prieteni. Din pacate, nu am putut sa particip la o discutie mai aplicata pe tema Mitului. Poate altadata.

    Apreciază

  • 67. tibi  |  15 iunie 2009 la 00:56

    nora

    se pare ca ‘problema’ s-a reglementat de la sine 🙂

    profit ca sa postez doua chestii care pe mine ma ‘misca’ :

    „Lui Nicolae Furdui Iancu
    Nu-i pe lume om frumos
    Ca romanul rusinos!
    Mai romane, mai fratane,
    Ce ai tu de la rusine?!

    Ca paganul tot mai rau,
    Mai rau urca-n capul tau!
    Nu-i pe lume om blajin
    Ca romanul cel crestin!
    Mai romane si mai frate,
    Ce castigi din bunatate?!
    Cine-a vrut, cine-a poftit
    Zilele ti-a otravit!
    Cat ii lumea Domnului
    Rabdator ca tine nu-i!
    Mai romane, fratioare,
    Din rabdare ce ai oare?!
    Numai lantul vechi pe os,
    Numai timpul scorburos!
    Cat ii lumea-n lung si-n lat
    Om mai pasnic n-am aflat!
    Mai romane, mai crestine,
    Ca esti pasnic este bine!
    Dar tu mori si eu tot mor,
    Ce-avem noi din pacea lor?!”

    Autor: Grigore Vieru
    Poezia CANTEC BASARABEAN de Grigore Vieru

    si

    🙂

    Apreciază

  • 68. tibi  |  15 iunie 2009 la 01:05

    Viorel

    da-mi voie, te rog, ca la o postare despre un poet mare, sa asociez numele tau :

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Viorel_Padina

    🙂

    Apreciază

  • 69. tibi  |  15 iunie 2009 la 01:12

    noapte buna prieteni, somn usor,
    si visuri frumoase va urez,

    TUTUROR

    🙂

    Apreciază

  • 70. dora  |  15 iunie 2009 la 10:26

    Salut onorata adunare!

    Voi ce redati sufletului – creatorii de frumuseti -sa fiti mereu darnici si mereu aproape.Va admir si va iubesc. 😆

    Apreciază

  • 71. fini  |  15 iunie 2009 la 13:50

    ILUSTRARE MUZICALĂ A POSTĂRII LUI TIBI

    Cred că muzica lui Mendelssohn- Bartholdy redă o parte din trăirile personajelor din Cezara”.

    Apreciază

  • 72. noradamian  |  15 iunie 2009 la 18:27

    Salut, prieteni!

    🙂

    fini,servus!
    🙂

    Piesa muzicala romantică, tumultoasa, e, intr-adevar, ca si spiritul acestei nuvele, (poate mai putin cunoscuta decat poezia lui Eminescu)

    Apreciază

  • 73. noradamian  |  15 iunie 2009 la 18:28

    dora,servus!
    ne bucura vorbele tale! Si tu faci parte dintre noi… 🙂

    Apreciază

  • 74. noradamian  |  15 iunie 2009 la 18:30

    Tibi, salut!

    Pana la urma totul se rezolva pentru cei optimisti! 🙂

    Apreciază

  • 75. noradamian  |  15 iunie 2009 la 18:31

    AVP,salut!

    E nevoie de tine… 🙂

    Apreciază

  • 76. orangeskorpion  |  15 iunie 2009 la 18:31

    ………..

    salve, green garden,
    salve, Gavroche
    🙂

    il informez pe aceasta cale pe tibi, ca mult dorita carte Toate Pisicile sunt Negre mi-a ajuns la usa apartamentului in urma cu vreo citeva minute…

    abia astept s-o citesc,
    🙂

    inca o data multumesc,

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  15 iunie 2009 la 18:32

    skopion,

    ne-ntalniram in poarta gradinii!

    Salut!

    😆

    Apreciază

  • 78. fini  |  15 iunie 2009 la 22:17

    Astăzi două voci care cântă despre BuenosAires:

    Apreciază

  • 79. maya  |  15 iunie 2009 la 22:20

    Buna seara si buna sa va fie inima!
    😆
    Acum am „aterizat” acasa!
    Nu am „apucat” sa „recuperez” ! 😆

    Cadou pentru voi:
    Atit de frageda!

    Doina
    De la Nistru pân’ la Tissa
    Tot Românul plânsu-mi-s’a,
    Ca nu mai poate strabate
    De-atâta strainatate.
    Din Hotin si pân la Mare
    Vin Muscalii de-a calare,
    De la Mare la Hotin
    Mereu calea ne-o atin;
    Din Boian la Vatra-Dornii
    Au umplut omida cornii,
    Si strainul te tot paste
    De nu te mai poti cunoaste.
    Sus la munte, jos pe vale
    Si-au facut dusmanii cale,
    Din Satmar pân’ în Sacele
    Numai vaduri ca acele.
    Vai de biet Român saracul!
    Îndarat tot da ca racul,
    Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
    Nici îi este toamna, toamna,
    Nici e vara vara lui,
    Si-i strain în tara lui.
    De la Turnu ‘n Dorohoi
    Curg dusmanii în puhoi
    Si s’aseaza pe la noi;
    Toate cântecele pier,
    Sboara paserile toate
    De neagra strainatate;
    Numai umbra spinului
    La usa crestinului.
    Îsi desbraca tara sinul,
    Codrul – frate cu Românul –
    De secure se tot pleaca
    Si isvoarele îi seaca –
    Sarac în tara saraca!

    Cine-au îndragit strainii,
    Mânca-i-ar inima câinii,
    Mânca-i-ar casa pustia,
    Si neamul nemernicia!

    Stefane Maria Ta,
    Tu la Putna nu mai sta,
    Las’ Archimandritului
    Toata grija schitului,
    Lasa grija Sfintilor
    În seama parintilor,
    Clopotele sa le traga
    Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
    Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
    Ca sa ‘ti mântui neamul tau!
    Tu te ‘nalta din mormânt,
    Sa te aud din corn sunând
    Si Moldova adunând.
    De-i suna din corn odata,
    Ai s’aduni Moldova toata,
    De-i suna de doua ori,
    Îti vin codri ‘n ajutor,
    De-i suna a treia oara
    Toti dusmanii or sa piara
    Din hotara în hotara –
    Îndragi-i-ar ciorile
    Si spânzuratorile!

    Atât De Fragedă…

    Atât de frageda, te-asameni
    Cu floarea alba de cires,
    Si ca un înger dintre oameni
    În calea vietii mele iesi.

    Abia atingi covorul moale,
    Matasa suna sub picior,
    Si de la crestet pân-în poale
    Plutesti ca visul de usor.

    Din încretirea lungii rochii
    Rasai ca marmura în loc –
    S-atârna sufletu-mi de ochii
    Cei plini de lacrimi si noroc.

    O, vis ferice de iubire,
    Mireasa blânda din povesti,
    Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
    Mi-arata cât de dulce esti,

    Cât poti cu-a farmecului noapte
    Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
    Cu-a gurii tale calde soapte,
    Cu-mbratisari de brate reci.

    Deodata trece-o cugetare,
    Un val pe ochii tai fierbinti:
    E-ntunecoasa renuntare,
    E umbra dulcilor dorinti.

    Te duci, s-am înteles prea bine
    Sa nu ma tin de pasul tau,
    Pierduta vecinic pentru mine,
    Mireasa sufletului meu!

    Ca te-am zarit e a mea vina
    Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
    Spasi-voi visul de lumina
    Tinzându-mi dreapta în desert.

    S-o sa-mi rasai ca o icoana
    A pururi verginei Marii,
    Pe fruntea ta purtând coroana –
    Unde te duci? Când o sa vii?

    Şi Dacă…

    Si daca ramuri bat în geam
    Si se cutremur plopii,
    E ca în minte sa te am
    Si-ncet sa te apropii.

    Si daca stele bat în lac
    Adâncu-i luminându-l,
    E ca durerea mea s-o-mpac
    Înseninându-mi gândul.

    Si daca norii desi se duc
    De iese-n luciu luna,
    E ca aminte sa-mi aduc
    De tine-ntotdeauna.

    Apreciază

  • 80. fini  |  15 iunie 2009 la 22:22

    Imresionantă voce !

    Apreciază

  • 81. maya  |  15 iunie 2009 la 22:25

    Noapte buna si ingerasii sa va aiba in paza! 🙂
    Visind!- Gheorghe Iovu

    Apreciază

  • 82. noradamian  |  15 iunie 2009 la 22:54

    maya,

    servus!

    Minunate cadouri!

    NOAPTE BUNA!

    😆

    Apreciază

  • 83. noradamian  |  15 iunie 2009 la 22:57

    fini,
    servus!

    Inca n-am reusit sa deschid link-ul dar nu ma las!… 😆

    Apreciază

  • 84. fini  |  16 iunie 2009 la 08:35

    Maya,

    o încheiere mai frumoasă pentru „Eminescu nemuritorul” nu s-ar putea! Eşti formidabilă.
    Îmi încep ziua frumos.

    Apreciază

  • 85. fini  |  16 iunie 2009 la 08:44

    Nora,

    o zi bună să ai!
    La mine se deschid toate link-urile.

    Apreciază

  • 86. tibi  |  16 iunie 2009 la 17:00

    servus
    TUTUROR

    skorpion
    Spor la lectura 🙂

    nora
    fini
    maya

    Multzumesc pentru vorbele frumoase si pentru cadouri.
    Abia acum am reusit sa le vad si sa le ascult 🙂

    Apreciază

  • 87. Cu plaivasu prin Hyperspatz (1) « Viorel Padina  |  26 noiembrie 2010 la 11:12

    […] De acord, Emin a devenit un mare Mit al culturii si civilizatiei ro, insa asta inseamna – volens, nolens – ca e perceput altcumva decat a fost in realitate. Se spune ca daca 3-4 mari facatori de Mituri (= Branduri = Legende) se-apuca sa-l laude pe un oarecare (nu e cazul lui Emin, se intelege, care chiar a fost un mare poet…) timp de un sezon, sa zicem, tu, cititor, auditor or spectator de departe al acelui brand, daca te-ai intalni cu el face-to-face, ai risca sa-ti crape splina de emotie… S-a dovedit deja printr-un experiment celebru ca personalitaile mitizate in vreun fel oarecare (de ex., cu aura de sef…) ni se par mai inalte decat indivizii martori… Iti dai seama ce fenomen se petrece la o scara si la o perspectiva mult mai ampla, unde distorsiunea subliminala indusa de imanentza unui urias Brand tinde sa ia proportii gigantice… […]

    Apreciază

  • 88. noradamian  |  26 noiembrie 2010 la 17:27

    AVP, salut 🙂 Observaţiile tale rămân si acum, la fel de actuale

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 931.179 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.450 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 931.179 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: