GRECIA (1)

21 iulie 2009 at 10:10 36 comentarii

Postat de tibi în „biblioteca din chioşc”

Din motive numai de ei ştiute, mare parte dintre amatorii de circuit grecesc s-au răzgândit pe ultima sută de metri; totuşi, o mână de nebuni frumoşi sfidăm criza asta nesuferită şi ne hotărâm să plecăm. Un mare plus îl trec în contul agenţiei care în loc să ne returneze banii, ne face hatârul şi ne înlesneşte călătoria. Un mare şi sincer BRAVO pentru Paralela 45! Un şofer, o doamnă plinuţă dar foarte volubilă şi extrem de simpatică pe post de ghid, un ajutor de ghid cu eventuale funcţii de înlocuitor de şofer, 5 bărbaţi, două minore, un minor şi 11 doamne, ne ambarcăm într-un mini-autocar şi pornim la drum. Străbatem  oraşul adormit şi ne înscriem pe şoseaua către Giurgiu. La vamă, un grăsan fioros se uită urât la noi preţ de vreo cinci minute, după care ne face semn să plecăm din faţa ochilor săi, ca avea dumnealui şi treburi mai importante. Bine şi aşa! La vama bulgară, un vameş sever confruntă ce ravagii a mai făcut timpul pe mutrele noastre faţă de poza martor din paşapoarte şi ne lasă în pace. Mă aşteptam la şicane ceva mai mari. De-abia acum, putem să spunem linişiţi că am pornit cu adevărat la drum. Elada ne aşteasptă! Cu braţele deschise ? Vom vedea!
Dacă nu ar fi fost punctual vamal, habar nu am fi avut că am părăsit România. Aceeaşi şosea mizerabilă, aceleaşi case deşelate si dezolante, aceleaşi câmpuri parte în părăsire şi parte cultivate, mărginesc şoseaua. Sunt totuşi multe lanuri de floarea soarelui la bulgari. Multe. Ajungem şi la locul destinat primei pauze. Un restaurant cochet pare să te imbie; dar mai întâi, merg la toaletă. Gresie, faianţă, vopsit, aparent totul este normal dar, mizeria balcanică este la ea acasă. Am aflat de la doamna Mariana, ghidul nostru, că 4 % dintre bulgari sunt de etnie rromă. Ei bine, unul dintre ei, păzeşte intrarea de la toaletele de ambe sexe şi nimeni nu pătrunde acolo decât după ce-şi depune obolul de 20 de eurocenţi, în palma absolut jegoasă a individului care zâmbeşte tot mai încântat, după fiecare monedă încasată. Ies dezgustat şi nici foamea nu mă mai încearcă. Bine că mai avem ceva sandvişuri.
…Aflăm că în curând, vom intra pe autostrada către Sofia.  – Ei aş, autostradă, ricanez, in sinea mea! –Ei DA, autostradă! trebuie să recunosc! Tuneluri, viaducte, exact cum văzusem pe autostrăzile din Italia, Franţa, Austria, Germania. Deci, se poate! Sigur că se poate, numai că întotdeauna la alţii că la noi, nu prea se… Calitatea asfaltului, acceptabilă. Totuşi, autostrada asta pare destul de capricioasă; ba are gard despărţitor şi deci e autostradă, ba devine un simplu drum cu două benzi dus şi două întors, ba se reduce la o şosea comunală cu câte un singur fir pe sens. Ocolim Sofia pe şoseaua de centură, şosea în mare suferinţă, cu asfaltul spart, îngustă, aglomerată, dar măcar dotată corespunzator cu ‘centuriste’. Mde!
Peisajul este totuşi foarte frumos. Dealuri, munţi, culturi de porumb, grâu, şi chiar de viţă de vie. Ne îndreptăm hotărât spre Grecia. Aflăm că, mai înainte de graniţă, pe lângă o mică localitate (mândră nevoie mare că potrivit legendei  acolo s- ar fi  născut Spartacus)  vom vizita un butic poreclit “la bomboane”, de unde doritorii pot cumpară bineânţeles o largă varietate de bomboane şi alte nenumărate dulciuri, măsline şi ulei de măsline, la preţul incredibil de 18 euro 5 litri. Dacă vă convine, cumpăraţi vă rog. E mai ieftin decât în Grecia, bineinţeles. De ce ? Nu ştiu…
Ajungem la graniţă. Vameşul bulgar se uită atent la mutrele noastre, la paşapoarte, şi ne pasează vameşului grec. Acesta repetă operaţiunea, după care ne face plictisit semn să plecăm. Foarte curând, ajungem în prima localitate a circuitului nostru, un târguşor mic si cochet, Seres. Pare un imens Lipscani. Butic lângă butic, magazin lângă magazin, în plus de asta, hotel lângă hotel, toate asezonate cu o multitudine de terase, unde lumea se delectează cu ceaiuri, cafele, vin şi bere şi multe altele. Ne cazăm la unul dintre cele trei hoteluri deţinute de Kosta Famissi; hotel cochet, destul de confortabil pentru un turist obişnuit cu strictul necesar, dar cam prea încărcat de Kitch, după părerea mea. Un soi de sărăcie atent şlefuită. La intrare, coloane care nu au nici-un soi de stil, nici Ionic, nici Doric, nici Corintic. Simplă butaforie. Dar hotelul este denumit în mod pompos, hotel Galaxi!
După o scurtă raită prin târguşor, ne aşezăm la o ‘taverna’ unde luxul nu a prea dat de multişor târcoale dar, dacă la sardelele proaspete pregătite mirific la grătar asortezi (minim) o carafă de RETZINA MALAMATINA, viaţa începe să devină ceva mai optimistă. Când ceri cea de a doua carafă, din difuzoare începe să se scurgă muzica grecească, iar ospatarul vine cu două îngheţate. -N-am comandat asta! spun în rom-gleza mea chinuită. -E din partea casei! spune el. Stiu ei grecii ce ştiu! Sigur că o să cer şi a treia carafă … Staţi domol, că nu e prea mult. Carafa e de jumătate de litru, iar vinul are maxim 11 grade tărie. Este în schimb răcoritor … Chiar asfinţit, soarele Greciei încă işi mai revarsă canicula peste turistul profan.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Doamna Cati faţă cu vanghelimea GRECIA(2)

36 comentarii Add your own

  • 1. tibi  |  21 iulie 2009 la 10:54

    servus
    TUTUROR

    🙂

    Trebuie musai sa fac o micutza completare, indreptare la rindurile de mai sus :

    Sigur că amintirea mi-a jucat feste. Bineânţeles că hotel Galaxi a fost în Seres. Bineânţeles că hotel Famissi a fost în Kalambaka. Cred că ‘pietroaiele din Kalambaka’ mi-au deturnat cumva sensul gândirii limpezi ! Mulţumesc frumos doamnei profesoare care mi-a atras atenţia în mod amical. La ‘pietroaiele din Kalambaka’ încă mă gândesc ce sunt. O să ajung eu şi la ele. E imposibil să nu.

    Apreciază

  • 2. luminita  |  21 iulie 2009 la 13:14

    Tibi,
    salut !
    Ai darul povestitului , esti un talentat , ce mai !
    As fi zis mai multe dar nu-s in apele mele deocamdata.
    Mai vin.

    Apreciază

  • 3. tibi  |  21 iulie 2009 la 19:16

    salve luminoaso

    Multzumesc pentru amabilele tale incurajari dar eu stiu ca daca te apuci tu de scris, atunci chiar ca o sa avem ce citi! Chiar, de ce nu incerci ? Mai vino ! 🙂

    Apreciază

  • 4. clemycali  |  21 iulie 2009 la 20:09

    Buna seara, buna seara.
    Tibi ma bucur mult ca incepi sa scri amintirile din Grecia. Felicitari ptr incputul cu dreptul. 🙂

    Apreciază

  • 5. orangeskorpion  |  21 iulie 2009 la 20:14

    SAlve, Tibi,

    cred ca la buda ai infecta ( cu o mica gradina si apoi terasa lunga) ne-am oprit si noi si nici in ruptul capului nu a vrut sa primeasca bani…..romanesti….
    🙂

    a trebuit sa schimbam 50 euroi ca sa-i dam cerberului negru euro-firfirici..

    astept sa-mi spui despre Kalambaka, despre care v-am povestit mai demult ca a fost o surpriza mare pentru noi, care am sosit seara tirziu, cazuti lati, adormiti bustean si abia dimineata, nestiind nimic de muntii din jurul kalambakai, i-am descoperit uluiti…..

    show must go on!
    la povestire ma refer……..

    Apreciază

  • 6. tibi  |  21 iulie 2009 la 20:23

    servus clemycali

    Am scos deja de pe notesul scris cu pixul citeva note in format word. Probabil ca in limita timpului disponibil, vor apare rind pe rind.

    Salve skorpion

    Am scris aproximativ in ordinea cronologica a desfasurarii excursiei. Ajungem si la Kalambaka, dar mai la urma. De ce sa ne grabim ? Timp, E ! 🙂

    Apreciază

  • 7. bibliophyle  |  21 iulie 2009 la 20:43

    @All salut si buna seara 🙂

    @tibi servus,

    Frumoasa povestirea, „malamatina” e o chestie faina, usoara la baut cade greu la cap in cantitati mai mari 🙂

    Apreciază

  • 8. tibi  |  21 iulie 2009 la 21:01

    Salut Teofil

    O sa vezi ca pina la urma, am renuntzat la ea 🙂 . La Egina m-am prins cu adevarat cam ce este ea de fapt. Un vin de masa, absolut obisnuit, pe care ghida noastra ni l-a recomandat pentru ca credea ea ca este mai ieftin decit altele. E cam al fel ca pret, dar altele mie mi s-au parut mai bune.

    Apreciază

  • 9. clemycali  |  21 iulie 2009 la 21:30

    @tibi, mie Retzina nu mi-a placut niciodata. Vorba ta, au grecii vinuri mult mai bune. Retzina este insa foarte popular ptr ca este ieftin.
    Mie mi-au placut intotdeauna micile taverne de la malul marii, mai putin bantuite de turistii „straini”, dar care servesc intotdeauna bunatati autentice gatite de bunica sau bunicul in bucataria din restaurnatul familiei. Ia zi, caracatita ai mancat? 🙂

    Apreciază

  • 10. tibi  |  21 iulie 2009 la 21:44

    clemycali

    Vei vedea probabil in postarile mele ulterioare despre Grecia, ca am descoperit treptat si vinurile, si tavernele, si bunicii care gatesc din convingerea ca asta este menirea lor pe pamintul Eladei.
    Da’ caracatitza nu am papat. Am un soi de intolerantza la fructele de mare, altele decit binecuvintatul „peste”. Parca se cheama alergie, nu ? Am patzit-o in restaurantele chinezesti din Ro si m-am lecuit. 🙂

    Apreciază

  • 11. clemycali  |  21 iulie 2009 la 21:48

    @tibi, pacat, ar fi trebuit sa incerci. La restaurantele chinezesti din Romania s-ar fi putut sa mananci lucruri in prealabil congelate si asta ar putea sa fi fost cauza principala a intolerantei.

    Apreciază

  • 12. tibi  |  21 iulie 2009 la 21:59

    Clemycali

    Probabil ca e pacat, dar nimeni nu poate sa faca totul.
    Eu am incercat sa fac o cura de peste in Grecia, am si facut-o, am asezonat la peste vinuri din ce in ce mai bune, si intr-adevar am papat niste chestii proaspete in Grecia, la care in Ro nici nu prea potzi sa visezi.
    Banditzii din supermarketurile noastre, au grija sa ne faca sa cumparam, cam tot ceea ce prin alte partzi, ar fi fost aruncat de mult.

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  21 iulie 2009 la 22:00

    bibliophyle, clemy, skorpion, tibi,

    salut all!

    Scuze pentru intarziere, probleme, ce sa facem!

    🙂

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  21 iulie 2009 la 22:00

    tibi,

    ma interesează subiectul, cînd voi pune piciorul pe pamant grecesc să fiu pregătita…

    🙂

    Apreciază

  • 15. maya  |  21 iulie 2009 la 22:06

    Buna seara si buna sa va fie inima!
    🙂

    Apreciază

  • 16. maya  |  21 iulie 2009 la 22:07

    tibi
    🙂
    Superba vacanta,superba descriere! O bucurie! Ma bucur pentru voi!
    Talent literar! Felicitari!

    Apreciază

  • 17. tibi  |  21 iulie 2009 la 22:12

    servus nora
    🙂
    servus maya
    🙂

    Apreciază

  • 18. maya  |  21 iulie 2009 la 22:13

    Mi mou thimonis matia mon/Kougioumtzis-Dalaras

    Apreciază

  • 19. fini  |  21 iulie 2009 la 22:15

    O seara frumoasa va doresc.

    Imi pare rau ca nu sunt acasa si nu pot sa fiu alaturi. Voi incerca din cand in cand sa intru in Gradina noastra. Incerc sa postez,sper sa nu dau in bara. 🙂

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  21 iulie 2009 la 22:31

    servus maya,

    🙂

    un strop de muzica autentic greceasca numai potrivita cu frumoasa relatare a lui tibi 🙂

    Apreciază

  • 21. tibi  |  21 iulie 2009 la 22:32

    servus maya

    Superba melodie ! Dalaras e un reper. Multzumesc!

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  21 iulie 2009 la 22:33

    servus fini,

    ne bucuram de vizita ta si de darul muzical deosebit

    🙂

    Apreciază

  • 23. tibi  |  21 iulie 2009 la 22:39

    servus fini

    Iar faci tu ce faci, si ma simt complet neracordat la muzica buna cu adevarat.
    Am ratat Nuage, desi era in apropierea casei mele, in parcul Moghioros.
    Multzumesc oricum, macar pentru aceasta mostra muzicala care imi demonstreaza ce am pierdut! 🙂 Superba melodie !

    Apreciază

  • 24. maya  |  21 iulie 2009 la 23:00

    Miine dimineata este eclipsu’ de soare! Pentru acest eveniment va ofer o invitatie la dans! 🙂 Cu soarele! Nu uitati (obligatoriu) sa zimbiti!

    Leonard Cohen – Dance Me to The End of Love!

    Danseaza cu mine
    de Cezara Stanca /versuri inspirate de aceasta melodie!

    Danseaza cu mine,danseaza,
    Pasii ii stim,ii stim pe dinafara,
    Stringe-ma-n brate,stringe-ma tare,
    Pina ma doare.
    Vreau sa ma doara.
    Zdrobeste-mi asteptarile de pieptul tau,
    Sa ma preling lichida in amiaza
    In palmele tale pe mijlocul meu,
    Danseaza cu mine.
    Danseaza.
    Dezbraca-ma de gindurile toate,
    Exfoliaza-mi din iris orice privire
    Si dezlipeste-mi sentimentele de trup
    Ca pe un rod care-i prea greu
    Pentru un ram atit de subtire,
    Descheie-mi iubirea de la git,
    Ca pe un nasture ce aiureaza,
    Danseaza cu mine,danseaza.
    Da-mi jos ruginita rotula ce vint Imi rastoarna spre glezne
    Si-nfipti pe jumatate in pamint,
    Danseaza cu mine prin bezne.
    Dezbraca-ma de soarta ca de un blestem,
    Luminile din gene ude,bea-le,
    Goleste-ma de cintul care mai pulseaza
    Si desfrunzeste-ma de vise si petale,
    Danseaza cu mine,danseaza.
    Dezbraca-ma de tot ce sint,
    Despride-mi din trup fiece raza
    Si stoarce-ma de ploi si de cuvint
    Dansind cu mine.
    Danseaza.
    Aduna-mi din coapsa rodul nerodit
    Fatal,prin tine,niciodata,
    Si sa dansam.
    E tot ce conteaza.
    Danseaza cu mine,danseaza.
    Si-astfel,eliberata de toate si usoara,
    Din miinile tale care-ncep sa ma doara,
    Din palmele tale doar abur ramasa curind,
    Respira-ma,sa ma asez in lutul tau
    Ca intr-un giulgiu scump,dansind.

    Apreciază

  • 25. fini  |  21 iulie 2009 la 23:04

    La mine acum apune soarele. Voi va pregatiti de culcare.
    „Nuages”, poate va vine somnul si veti visa frumos. 🙂

    Apreciază

  • 26. maya  |  21 iulie 2009 la 23:04

    nora
    🙂
    Servus!

    Apreciază

  • 27. maya  |  21 iulie 2009 la 23:05

    fini
    🙂
    Servus! Superba melodie!

    Apreciază

  • 28. maya  |  21 iulie 2009 la 23:06

    Noapte buna,vise frumoase si colorate!
    Ingerasii sa va aiba in paza! 🙂

    Apreciază

  • 29. orangeskorpion  |  21 iulie 2009 la 23:10

    noapte buna, copiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

    (va ma aduceti aminte de cele 10 minute de poveste intre 19.50-20.00 de la radio si vocea aia cu accentul pe ultima silaba din copi => copiiiiiii)

    >?

    gute Nacht

    Apreciază

  • 30. fini  |  21 iulie 2009 la 23:19

    Maya servus!

    Pai bine, daca stiam ca postezi Cohen si „Danseaza cu mine”, nu mai veneam cu somniferul meu. Nu mai am nicio sansa ca sa adorm pe cineva. 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

  • 31. tibi  |  21 iulie 2009 la 23:21

    Daaaaaaaaaaaa! buna idee!

    Hai sa mergem la noapte buna copii, pe frumoasa melodie a nuajilor.

    Maya, maya.
    Daca ne apucam sa-l ascultam pe Cohen, ne apuca dimineata. 🙂
    Eu o scult pe asta, si Gata!

    Noapte buna
    TUTUROR

    🙂

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  21 iulie 2009 la 23:27

    maya, 24!

    Superb, intr-adevar!

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  21 iulie 2009 la 23:27

    fini,

    merge bine „je suis un nuage” după Leonard Cohen

    🙂

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  21 iulie 2009 la 23:29

    fini, maya, tibi, skorpion,

    all,

    noapte buna! Gute nacht! 🙂

    Clemy,

    o zi placuta

    🙂

    Apreciază

  • 35. angel  |  30 august 2009 la 19:58

    Ce ai zice, Tibi, s-o iau eu invers, pe drumul pe care tocmai ai pornit? adica, imediat dupa revolutie, pornita spre casa, cu ajutoare…
    La granita greaca am aratat pasapoartele din masina-avand deja cetatenie dubla..-, am fost salutati si am trecut in aproximativ 5 minute. La bulgarii de la Koulata, imbufnati permanenti, dar fara probleme -pentru ca aveam numere si pasapoarte grecesti, altfel…ar fi fost mai ”harnici”.
    Povestea seherezadei incepe la granita bulgaro-romana: la imbufneala bulgareasca se adauga cerrea directa de tigari.Desi aveam pe bord tigari, cumparate de la free pentru un cumnat, am declarat senina si cu rautate ascunsa feminina-;;nu avem”.Era razbunarea pentru anii nesfarsiti anteriori cind , obligat, contribuiam la imbogatirea respectivilor..
    La noi, coada imensa, cred ca 4 ore in plina noapte.Cind am coborat de pe pod, asteptand, socul n-a intarziat: soldateii pusi la graniceri, nu numai ca nu faceau ce trebuie, dar au pornit la atac:la cersit pe ton rastit si limbaj preluat direct de la rromi(oups! sa nu se supere Madona…), scontand ca prostii de straini nu inteleg ca sant injurati in timp ce li se cer tigari, sau..orice.Am luat foc.Cei maimulti ..stiau romaneste.Mare rusine am simtit.Din pacate, continua sentimentul: de curand, a inceput o constructie aproape de mine. De pe balconul de la bucatarie, aud zilnic, repertoriul lucratorilor romani…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Scriitor, Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 915.407 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.437 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 915.407 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: