Alexandru Dragomir: comunismul şi incompetenţa

10 septembrie 2009 at 11:53 103 comentarii

Text selectat din „Cinci plecari din prezent” postat de tibi în „biblioteca din chioşc”

Competenta presupune o relatie cu un sector al realitatii, intretinuta in cunostinta de cauza. Competentul se pricepe la “ceva” : zoologul la animale, botanistul la plante, inginerul la masini, medicul la boli, chimistul la chimie etc. Deosebirile dintre ei se intemeiaza pe deosebiri existente in realitate . La fel, ofiterul se pricepe la arme si la razboi, magistratul la impartirea dreptatii, iar, printre mestesugari, zidarul se pricepe la zidarie, pantofarul la incaltaminte, lacatusul la incuietori s.a.m.d. Cantonarea in specialitate ( in profesie sau in mestesug ) formeaza atit taria, cit si slabiciunea competentului, fiindca ceea ce este deosebire in realitate devine limitare in competenta. Competent in ceva inseamna si limitat la ceva. Limitarea confera competentei deopotriva taria si slabiciunea ei. Taria competentei sta in limitare pentru ca tocmai limitarea ii ingaduie celui competent aprofundarea si stapinirea unui sector de realitate printr-o cunoastere si experienta care nu pot fi dobindite decit prin aceasta limitare voita si asumata din capul locului. Iar slabiciunea competentei rezida in limitare pentru ca cel ce se pricepe la ceva se pricepe numai la ceva. Pantofarul nu se pricepe la croitorie, inginerul nu se pricepe la boli, iar judecatorul nu se pricepe la plante. Cu alte cuvinte, competentul in ceva lasa liber locul celorlalte competente, fiecare ocupind un loc al lui ca rezultat al diviziunii muncii si al cultivarii unor competente diferite. Asadar, competenta survine intr-o societate organizata inauntrul unui mediu natural si in raport cu acest mediu, din si prin care ea traieste, subzista si evolueaza. Nu se poate inchipui o comunitate sanatoasa ale carei sectoare sa fie organizate dupa un alt criteriu, decit cel al competentei. Daca comunismul a sfirsit intr-un esec este pentru ca acest criteriu a fost calcat in picioare.

Dupa 1944, sovieticii si P.C.R. au avut de infruntat un popor care era in intregime ostil comunismului, de la monarhi pina la taranul gospodar. Un asemenea popor nu putea fi nimicit, in schimb putea fi aservit, ceea ce, de altfel, s-a si intimplat. Aparatul de stat “burghez” a fost zdrobit, ofiterii, judecatorii, profesorii si liber-profesionistii au fost demisi, arestati si lichidati in masa. Pe scurt, competenta a fost desfiintata. Mai mult sau mai putin, fiecare din aceste categorii reprezenta, la locul cuvenit ei, competenta. Toti au fost inlocuiti de activisti si de profesionisti improvizati, aserviti prin inscrierea in partid. Criteriul competentei a fost in fapt inlocuit prin criteriul fidelitatii fata de “cauza partidului” , prin ascultarea “disciplinei de partid” , prin supunerea la “linia partidului”. Oameni fara pregatire militara au devenit ofiteri, dupa cum muncitorii au ajuns judecatori ( asesori ) populari, directori de intreprinderi, profesori fara pregatire de specialitate ( sau cu pregatire din alta specialitate ) , functionarii de stat ( de la contopisti la ministri fara nici-o pregatire sau competenta ), totul petrecindu-se sub indrumarea activistilor de partid. Acestia din urma, lipsiti de pregatire, de atestare, de experienta si de verificare, erau intruchiparea incompetentei si totusi, prin definitie, ei erau buni la toate. Activistul politic nu se pricepea la nimic ( nu avea nici-o competenta ), dar dadea sfaturi, indicatii, directive, ordine si dispozitii in toate domeniile. Pare aberant, dar asa s-a intimplat. Astfel, competenta a decazut, ba cel mai adesea a fost privita drept ceva suspect si, in orice caz, drept o insusire de care te puteai dispensa in locurile de decizie. Situatia aceasta – competenta care trebuia sa cedeze pasul in fata activismului – s-a perpetuat, raminind intacta pina la caderea comunismului. De la bun inceput, competenta a incetat sa mai fie un criteriu major in distribuirea rolurilor sociale, iar exceptiile ( inginerii sau medicii ) nu au modificat in mod semnificativ starea globala a societatii comuniste. Rezultatul vizibil a fost constituirea unei comunitati bine ierarhizate de in-competenti. In aceasta comunitate, competentii, care erau necesari a la longue , au depins in permanenta de criteriul politic, in fond de bunul-plac al activistilor. Ei au fost declarati “tehnicieni” si au devenit o clasa marginalizată.

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Câştiguri garantate de licenţiaţi în alba-neagra …Mămăliga lor!

103 comentarii Add your own

  • 1. blogideologic  |  10 septembrie 2009 la 11:59

    Foarte bună postare !

    Apreciază

  • 2. Florin  |  10 septembrie 2009 la 12:00

    Lasa.. bine ca traim acum BINE !

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 12:03

    tibi,

    felicitari pentru postare. 🙂

    De la momentul scrierii acestor randuri s-a schimbat un regim comunist cu altul, capitalist, liber si democratic. Nu pot sa nu-mi pun intrebarea, daca, în noile conditii s-a schimbat, fundamental, si raportul competenta-activism…

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 12:07

    blog ideologic, florin,
    salut,

    presupun ca de raportul asta depinde foarte mult ce si cat reusim sa evoluam, ca tara si ca indivizi….

    Apreciază

  • 5. luminita  |  10 septembrie 2009 la 13:35

    Nora,
    am intrat ca sa iti spun ca murfi si-a inchis blogul azi-noapte .
    😯

    Murfi, te-am zis ! 😛

    Apreciază

  • 6. luminita  |  10 septembrie 2009 la 13:36

    tibi,
    te citesc si dup-aia imi astern impresiile .

    Apreciază

  • 7. fini  |  10 septembrie 2009 la 13:48

    Tibi,

    ai scris:” Activistul politic nu se pricepea la nimic ( nu avea nici-o competenta ), dar dadea sfaturi, indicatii, directive, ordine si dispozitii in toate domeniile.” Ba se pricepea: la adulmecarea şi umilirea competenţei. Exemplul cel mai la îndemână este Alexandru Dragomir.
    Ironia soartei este că după „liberare” istoria se repetă cu neruşinare.
    Parcă văd gravura lui Goya „Farandula de charlatanes” (Farandula şarlatanilor)!

    Apreciază

  • 8. luminita  |  10 septembrie 2009 la 13:54

    „Cantonarea in specialitate ( in profesie sau in mestesug ) formeaza atit taria, cit si slabiciunea competentului, fiindca ceea ce este deosebire in realitate devine limitare in competenta. Competent in ceva inseamna si limitat la ceva. Limitarea confera competentei deopotriva taria si slabiciunea ei. Taria competentei sta in limitare pentru ca tocmai limitarea ii ingaduie celui competent aprofundarea si stapinirea unui sector de realitate printr-o cunoastere si experienta care nu pot fi dobindite decit prin aceasta limitare voita si asumata din capul locului. Iar slabiciunea competentei rezida in limitare pentru ca cel ce se pricepe la ceva se pricepe numai la ceva. „Tibi.

    Multi ani am fost indignata de ceea ce se voia a fi „omul multilateral dezvoltat” si capabil de a se pricepe la orice, de la surubarit pana la sculptat coloane ale infinitului.
    Am fost insa si eu nevoita sa-mi strivesc vocatia facandu-ma ca ma pricep la aproape de toate pentru a supravietui.
    Pana la urma daca esti pescar trebuie sa ai rabdare si o undita , daca esti pictor -o pensula, daca esti scriitor-o penita, daca esti inginer- o logica relaxata in privinta matematicii…
    Ca sa ajungi sa iti cunosti vocatia si ca sa poti sa o transformi in cariera vietii tale ai nevoie absoluta de EDUCATIE.
    Altfel, poti sta linistit intr-un copac .
    Pere malaietze mai pica.
    Din ce in ce mai rar insa.
    Deh, incalzirea globala, bat-o vina !

    Apreciază

  • 9. fini  |  10 septembrie 2009 la 15:09

    Luminoaso, de data asta mă lipesc de tine.
    In viaţă nu poţi face, cu adevărat, decât ceeace- ţi este hărăzit. Dumnezeu dă,Dumnezeu ia!
    Gândul meu bun………….

    Apreciază

  • 10. fini  |  10 septembrie 2009 la 15:15

    Întoarce-te măcar odată pe an acasă.Aduci lunină,Luminoaso!

    Ies de pe blog! ……. pentru moment.

    Apreciază

  • 11. fini  |  10 septembrie 2009 la 15:56

    MURFI!

    venii astă noapte, să mă uit pe gaura cheiiiiiii,să văd ce faci. Tu nimic!
    Bătui la uşE! Trântişi oblonu. Îmi veniră toţi dracii.
    Ştiu un descântec. Doamne fereşte! în oala cu peşte.

    Apreciază

  • 12. emily  |  10 septembrie 2009 la 16:20

    salut pe toata lumea, Tibi,buna tema,merita dezbatuta,pentru ca aici ma alatur Luminitei,intervine necesitatea educatiei,in a ne alege profesia si a ne dobindi apoi competenta in domeniul profesional ales.Dezbaterea ar avea scopul de a identifica modul in care putem reveni la o societate organizata
    pe baza de competentze si adaptarea acestui tip de organizare la condi
    tiile prezentului climat social si politic planetar.Noi inca traim in ,comunism
    ca si context real.Pe de alta parte incotro ne indreptam?Doctrinele clasice
    capitaliste,care asezau la baza organizarii competentele,incep sa se dilueze
    usor,vorbim de invatamint continuu,de consiliere in toate sferele de competenta,de internationalizare,estompare a granitelor,corporatizare,
    concurenta acerba,…munca a devenit un scop al existentei si nu un mijloc
    de asigurare al confortului ei…Vedeti,aici i-mi aduc aminte de vorbele Domnului ,din parabola lui Sanduc ,,eu nu ti-am cerut sa repari lumea creata de mine,eu ti-am cerut sa-ti traiesti viata ca pe un dar,,Noi ce am facut ?!! TREBUIE SA VEDEM CE VREM ,sa traim ca sa muncim ,sau sa muncim cat sa traim decent,sa avem timp sa ne bucuram de viata pe
    care am primit-o …in dar. si in functie de ce vrem ,sa alegem modul de
    cum ne organizam ,ca sa obtinem ce am stabilit ca vrem.

    Apreciază

  • 13. tibi  |  10 septembrie 2009 la 16:44

    Servus
    🙂

    Multumesc pentru comentarii, dar vad ca trebuie sa precizez : textul ii apartine integral domnului A.Dragomir; mie mi-a revenit numai placuta sarcina de a-l selecta si de a-l transcrie.

    Am vrut, dupa postarea anterioara dedicata domnului Alexandru Dragomir, „Sanduc” pentru prietenii domniei sale, sa aduc in atentia dumneavoastra si o mostra de liciditate a acestui mare si din pacate prea putin cunoscut mare ginditor roman. Multumesc din nou, pentru comentarii.

    Apreciază

  • 14. tibi  |  10 septembrie 2009 la 16:59

    florin
    salut

    Aceasta postare nu are caracter politic; este pur si simplu un punct de vedere pertinent a unui OM care nu a facut politica niciodata, dar care a scris in intimitatea camerei sale pe parcusul intregii sale vieti, fara sa publice ANTUM, nimic ! daca vrei amanunte, le gasesti in articolul dedicat acestui mare filozof.

    nora
    salut voios si TKS 🙂

    luminita
    salutari speciale si te mai astept la comenturi 🙂

    hei, fini
    Eu nu am scris de data asta nimic ! Toata vina este a lui Sanduc ! 🙂

    emily
    servus ! Forte bune observatiile tale ! Aceasta tema chiar ca ar trebui dezbatuta mai pe indelete; si as indrani sa spun, ca ar trebui dezbatuta intr-un cadru cit mai larg, nu numai pe bloguri; incompetenta a sufocat Romania ! 😦

    Apreciază

  • 15. luminita  |  10 septembrie 2009 la 17:55

    tbi,
    tnx !
    mai vin.
    dar unde o fi murfi?
    😯

    Murfi , vezi ca te-am parat deja ca ne-ai trantit usa blogului in nas !
    Eeeeeiiii, nu ma inierva !
    Pai, io degeaba m-am logat la tine ?
    Ca io cand ma inierviez …..(stii tu continuarea !) 😛

    Apreciază

  • 16. luminita  |  10 septembrie 2009 la 17:57

    tibi,
    cine e domnul Alexandru Dragomir ?

    Apreciază

  • 17. luminita  |  10 septembrie 2009 la 17:59

    tibi,
    hai, ca ti-am dat un motiv sa imi raspunzi! 😛

    Apreciază

  • 18. tibi  |  10 septembrie 2009 la 18:09

    of luminita

    mica si razgiiata 🙂 ! Am scris un articol intreg despre; un articol super-fain ! 🙂

    Vezi la capitolul ARTICOLE RECENTE, ca mai este un articol A. D. cel de jos; sau, la capitolul TOP ARTICOLE, A. D., imediat inainte de Noica.

    Pe scurt, ( da sa citesti aricolul, ai auzit ? 🙂 ) A. Dragomir a fost doctorand in filosofie la marele filosof Heidegger. Din cauza razboiului, n-a putut sa-si termine doctoratul, iar odata intors in tara, a lucrat in meserii umilitoare, desi era licentiat in drept SI filosofie. A scris ce a scris numai pentru sine, iar numai dupa moartea sa, au aparut pina acum, trei carti. Prieten cu Noica, iar ulterior cu Plesu, Liiceanu, Patapievici dintre cei mai cunoscuti de noi. Bine ?

    ps. Vezi ca te ascult din articolul celalalt !!! 😛

    Apreciază

  • 19. luminita  |  10 septembrie 2009 la 18:21

    “ Trei oameni stau de vorba pe lumea cealalta. Unul spuse: eu n-am facut mare lucru in viata, dar am facut o seama de fapte bune. Al doilea: eu n-am facut fapte bune, dar am facut bine lucrurile la care ma pricepeam. Al treilea: eu am facut si fapte bune si lucrurile la care ma pricepeam. Dumnezeu ii aude si le spune: ce cautati voi aici? Aici nu se judeca ce ati facut. Aici isi au locul cei care si-au trait viata pe care le-am dat-o si care trebuia traita si pretuita doar ca un dar. Nu v-am cerut sa dregeti lumea facuta de mine, nici prin fapte bune, nici prin faptuiri.

    Iar Sanduc spune: “am intrebat cum e cu cel ce nu si-a putut trai viata din cauza imprejurarilor care i-au injosit-o si sacrificat-o – dar n-am primit nici-un raspuns”.

    Dumneavoastra aveti un raspuns la aceasta intrebare ?

    Nu am acest raspuns.
    Nici nu mi-am pus serios aceasta intrebare.
    Asta nu inseamna ca ea nu ma apasa.

    Apreciază

  • 20. tibi  |  10 septembrie 2009 la 18:23

    luminita

    🙂

    Intrebarea aia era retorica; la intrebarea aia, singurul in stare sa raspunda este fiecare pe cont propriu !

    Foarte bun raspunsul tau in schimb ! 🙂

    Apreciază

  • 21. luminita  |  10 septembrie 2009 la 18:23

    tibi,
    am ales finalul acelei postari la care m-ai trimis .
    Te rog sa amani data examenului cu mine.
    Nu sunt pregatita deocamdata.
    Iar un cinci mi-ar fi inconfortabil.

    Apreciază

  • 22. tibi  |  10 septembrie 2009 la 18:43

    luminita

    tu de la mine ai de la 9+ in sus, indiferent daca vei citi postarile mele, sau NU 🙂

    Apreciază

  • 23. luminita  |  10 septembrie 2009 la 19:12

    dom’ profesor , multumesc !
    sunteti prea generos . 😀

    Apreciază

  • 24. Theophyle  |  10 septembrie 2009 la 20:05

    Postare extrem de corecta din toate punctele de vedere, bine scrisa tibi. 🙂

    Apreciază

  • 25. Theophyle  |  10 septembrie 2009 la 20:07

    Buna seara la toata lumea 🙂

    Apreciază

  • 26. orangeskorpion  |  10 septembrie 2009 la 20:19

    bun textul lui Dragomir, dar si comentariile voastre sint la inaltime…

    incompetenta asta agresiva, primitiva, galagioasa; eu o vad aproape zilnic sub forma linguselii, a intrigilor, a diversiunilor la locul de munca…..

    cu cit esti mai incompetent, cu atit ai in singe ceva primitiv pentru a te apara, creind situatii in care competentii sint pusi sub semnul intrebarii…..

    Apreciază

  • 27. tibi  |  10 septembrie 2009 la 20:32

    salut Teofil
    salut scorpion
    🙂

    Probabil ca aici s-ar potrivi si ‘snoava’ de la postarea trecuta si amintita de luminita la postarea nr 19 ! 🙂

    Apreciază

  • 28. fini  |  10 septembrie 2009 la 20:50

    Theophyl,

    „Bună seara!” 🙂

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 20:51

    salut prieteni!( murfi si tu intri aici, chiar daca nu te vedem)

    Am alergat toata ziulica si acum cand am ajuns acasa am aflat ce fac minerii-magistrati iesiti din subteranele comunismului. Competenti, nu gluma! Nu e vorba numai de un atac la Basescu. E vorba de un atac al magistratilor la constitutie si la statul de drept. Ceeace e mult mai grav. Mai grav si decat o mineriada

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 20:53

    fini, lumi, emily, skorpion, theophyle, tibi,

    servus! 🙂

    Apreciază

  • 31. tibi  |  10 septembrie 2009 la 21:08

    nora

    salve 🙂

    Nu stiu ce se intimpla cu # murfi ; azi noapte, blogul sau a fost STERS ! Nu prea cred ca e lucru curat !

    Apreciază

  • 32. tibi  |  10 septembrie 2009 la 21:11

    seara buna fini
    seara buna 🙂

    Amu’ p’acilisea, Teofil ii si comeata si licurici; geaba strigi dupa ‘mnealui 😛 !

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 21:20

    tibi,

    doar autorul poate sa-si stearga blogul! El stie de ce! As vrea sa cred ca nu l-am suparat nici noi nici altcineva.

    Cat priveste raportul activism-competenta,intr-un fel lucrurile merg si mai prost decat pe vremea cand Sanduc a scris aceste lucruri.Pentruca marginalizata asa cum era, clasa profesionistilor de diferite specializări era activa pe domeniul ei de expertiza si reusea sa mentina lucrurile adesea la un nivel demn de admiratie si respect, dat fiind conditiile. Cum invatamantul dupa ’89 a intrat in vrie, s-au cam rarit profesionistii, fie ca vorbim de cercetatori, de ingineri si profesori de elita, de medici de top, de artisti, de scriitori etc.

    Apreciază

  • 34. dora  |  10 septembrie 2009 la 21:41

    tibi,

    acum sunt prea obosita pentru a-mi spune parerea….si asa din complezenta…or,la plesneala n-am de gand s-o fac. Pe maine! 😆

    Apreciază

  • 35. tibi  |  10 septembrie 2009 la 21:42

    nora

    stiu cum se face un blog pe wordpress, stiu si cum se sterge; m-am jucat pret de vreo doua ore ca sa vad ce inseamna chestia respectiva. Numai ca.

    Daca nu ma insel, blogul sau era plin cu tot soiul de scene pe care pesedeii le-ar vrea scoase din toata blogosfera, televiziosfera, radiosfera, etceterrra! Si sa avem iertare, dar doua ‘parole’ ale unui bloggher oarecare, pentru un ‘priceput’ inseamna doua minute fix! de ‘lucru’ ! La asta ma refeream, in primul rind.

    Si ai dreptate ! vad ca lucrurile din Ro o iau tot mai tare razna, nimeni nu mai reprezinta pe nimeni, statul practic este in degringolada. Nu mai indraznesc sa fac presupuneri, in seara asta. Chiar ca nu stiu ce sa mai cred. 😦

    Poate ne scoate fini din impas cu vreo melodie frumoasa , poate vine si dora in completare cu ceva, poate se indura si luminita … mai stii ? 🙂 Poate reusim sa mai ‘spargem’ uritenia acestor zile; macar seara, ca sa nu visam urit ! 🙂

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 21:46

    Ca sa nu fiu inteleasa gresit, precizez ca in acele vremuri dominate de impostura perpetuate cum spuneam, si acum, au existat si cativa oameni, tare putini, care in ciuda tuturor neajunsurilor si umilintelor si-au respectat meseria, profesia, pe ei si pe semenii lor. Au opus, in felul asta, rezistenţă la cumplita degradare a valorilor.

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 21:47

    tibi,

    pe mine ma vezi, sunt un pic pesimista, da-mi trece… 🙂

    Apreciază

  • 38. tibi  |  10 septembrie 2009 la 21:53

    nora

    Prin 93, invitat fiind la sora mea, am discutat cu o directoare de liceu, despre diferenta dintre un ‘profesor’ care merge la scoala ca un birocrat oarecare, pe de o parte si un DASCAL pe de alta parte. Numai ca nu mi-a scos ochii 🙂 ( eram si sintem prieteni – NO problem! ) pe chestia asta ! Relativ recent, am intilnit-o iar si la tentativa mea de a redeschide subiectul, mi-a spus aproape cinic : am iesit la pensie; nu ma mai intereseaza. cam asta E !

    Si mie imi trece pesimismul, da’ uneori ma mai iniervez, ca mi’s cam coleric uneori 🙂

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 21:57

    tibi,

    🙂

    tare: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/867251/Noi-cetatenii-cerem-justitiei-sa-respecte-legea/

    plus ca parchetul a fost obligat sa trimeata dosarele revolutiei complete la CEDO.

    Abia astept sa vad petitia s-o semnez.

    Apreciază

  • 40. fini  |  10 septembrie 2009 la 22:00

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:05

    fini,

    muzica si dans subversive!! Wow 😆

    Apreciază

  • 42. tibi  |  10 septembrie 2009 la 22:09

    Am vazut nora

    Daca apare, o semnez; ma intreb : oare ce efect va avea ? Si daca DA, in timp util ?

    Apreciază

  • 43. fini  |  10 septembrie 2009 la 22:12

    Nora,

    şi despre mazurcile lui Chopin s-a spus că sunt tunuri ascunse printre flori. 😥

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:15

    tibi,

    presupun ca va avea ecou! E un atac asupra cetătenilor! Faptul ca s-au solidarizat in incalcarea flagranta a legii fundamentale e incalificabil. Sa vedem care e reactia natiei…

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:16

    da, fini, imi amintesc! 🙂

    Asta era in vremea revolutiilor nationale europene din mijlocul sec XIX.

    Apreciază

  • 46. tibi  |  10 septembrie 2009 la 22:17

    fini

    TKS pentru frumusetea explosiva a fetelor Bond ! 🙂 Biiine, mai cinta fetele astea !

    Apreciază

  • 47. fini  |  10 septembrie 2009 la 22:18

    Apreciază

  • 48. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:24

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:24

    fini,

    si vioaie, si putintel trista… superba mazurka! TKS! 🙂

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:25

    dora,

    pe maine!

    Noapte buna!

    🙂

    Apreciază

  • 51. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:26

    Apreciază

  • 52. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:27

    Dupa ce va linistiti nitzelush….vin si cu un rock nebun, nu va culcati asa devreme !

    Apreciază

  • 53. fini  |  10 septembrie 2009 la 22:28

    Tibi,
    la 32

    seara bună! 🙂
    D-apoi eu l-am salutat pe Theophyl bucuroasă fiind că trece p-aici. Nu îndrăznesc să-l strig,mi-e jenă,pentru că sunt cu musca pe căciulă. 😳

    Apreciază

  • 54. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:29

    lumi,

    deocamdata ma inseninez cu Mozart, dupa aia ma interiorizez cu simfonia destinului! Cand o sa vina si rockul, sper sa fiu pregatita 😆

    Apreciază

  • 55. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:29

    dora,

    Apreciază

  • 56. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:31

    nora,
    ingaduie-i unei profane sa mai zburde printre partituri , fara gratie….

    Apreciază

  • 57. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:33

    lumi,

    pentru o „profana” esti deosebit de gratioasa 🙂

    Apreciază

  • 58. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:36

    Toate instrumentele muzicale au farmecul lor inegalabil si inconfundabil ….
    sunetele pianului insa imi plac cel mai mult.
    De aici si Chopin.

    Apreciază

  • 59. luminita  |  10 septembrie 2009 la 22:38

    nora,
    esti prea ingaduitoare . 😳

    Apreciază

  • 60. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:41

    luminita,

    ai dreptate: Pianul e considerat si cel mai complet instrument.

    Iar cand spui Chopin, spui magia pianului. Muzica lui are ceva ce tine de miracol

    Apreciază

  • 61. fini  |  10 septembrie 2009 la 22:41

    Pentru Theophyl,

    ştiu că-i place Chopin. 🙂

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:42

    lumi,

    sunt destul de severa… 🙂

    Apreciază

  • 63. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 22:53

    iar fini e si mai severa! Ea e maestra! 🙂

    Apreciază

  • 64. tibi  |  10 septembrie 2009 la 22:57

    Iar eu stau cumintzel in ‘lastaris’ , fara sa rasuflu zgomotos, ca nu indraznesc sa intervin intr-o discutie atit de diafana … 🙂

    Daca nu azi, poate ca miine, lumi prinde ‘suta’ ! 😀

    Apreciază

  • 65. luminita  |  10 septembrie 2009 la 23:02

    tibi,
    nu mai alerg dupa sute.
    Am pierdut si in livada toate sutele azi….
    iar tu ai face bine sa nu mai stai in lastaris ca noptile sunt racoroase de-acum….

    Apreciază

  • 66. fini  |  10 septembrie 2009 la 23:05

    Luminoaso.

    te salut.

    Ce ne aduci tu aici nu poartă amprenta unei profane.
    Încerc să descifrez „la prima vedere”. 😆 Nu te uit mult timp cu „Fantezia” de Mozart.
    Aduci şi rock? Bagă tare!

    Apreciază

  • 67. tibi  |  10 septembrie 2009 la 23:14

    lumi

    Eu glumesc si tu te necajesti pentru sutele pierdute cine stie 😉 pe unde ?

    Bre ! 🙂 Nu despre sute vb. eu … 🙂

    Iar dupa ‘nocturna’ ta , nu mai stau in lastaris … nu in aceasta seara. Ma indrept catre somnic.

    Grea zi ! 😦

    Noapte buna doamnelor
    Noapte buna tuturor.

    Somn usor.

    Apreciază

  • 68. luminita  |  10 septembrie 2009 la 23:20

    Apreciază

  • 69. fini  |  10 septembrie 2009 la 23:22

    Luminoaso,

    asta-ţi place?

    Apreciază

  • 70. luminita  |  10 septembrie 2009 la 23:35

    fini,
    daaaaaaaaaaaaa .romantica si senzuala .

    Apreciază

  • 71. noradamian  |  10 septembrie 2009 la 23:36

    Mie mi-au placut! chiar mult! 🙂

    TKS!

    fini, lumi, tibi,

    all,

    noapte buna!
    🙂

    Apreciază

  • 72. luminita  |  10 septembrie 2009 la 23:49

    Noapte buna , frumosilor !
    Pe maine !

    Apreciază

  • 73. fini  |  11 septembrie 2009 la 00:01

    NOAPTE BUNĂ! Grădină frumoasă

    Apreciază

  • 74. robin  |  11 septembrie 2009 la 01:17

    Io sint in greva, nu mai postez muzica in gradina pina nu vine Murfi sa explice ce s-a intimplat, ce l-a suparat asa rau.

    Apreciază

  • 75. tibi  |  11 septembrie 2009 la 01:41

    Nu-i bai robin, nu-i

    Tu si greva pe bloage : contradictzie in termeni. NU ? 🙂

    ps. inca mai e un rest de dormit in noaptea asta. Noapte buna ! 🙂

    Apreciază

  • 76. dora  |  11 septembrie 2009 la 13:16

    Salut gradina fermecata!

    @tibi,

    tema propusa de tine este nu numai interesanta si ancorata in realitatea sociala,ci este perpetua dincolo de spatiu si timp.

    Oricand competenta va reprezenta valoare-pentru individ si colectivitate -,iar incropeala sau alegerea unei profesii ,fara pregatire suficienta si fara vocatie ,va insemna esec si o falsa contributivitate sociala.

    Din nou Sanduc este la inaltime.A surprins cu precizie de ceasornic principala preocupare a omului in societatea in care traieste: -munca .Si nu oricum,nu la intamplare .ci cu truda si intelepciune.Am subliniat aceste trasaturi desprinse din pledoaria filosofului.Sunt elemente ce tin de competenta,fiind si eu convinsa ca,trebuie sa te straduiesti sa faci mai ales ceea ce nimeni n-ar putea face in locul tau.Daca ti-e teama si nu indraznesti sa incepi o anumita activitate,mai bine sa renunti,sa nu devina un cosmar. 🙂

    Apreciază

  • 77. tibi  |  11 septembrie 2009 la 17:33

    servus gradinarese si gradinari
    🙂

    Apreciază

  • 78. tibi  |  11 septembrie 2009 la 17:39

    dora

    Ai perfecta dreptate ! A. Dragomir este un ginditor de mare anvergura, de care pina si Noica tinea cont. Pacat ca este atit de putin cunoscut.

    Numai ca el a fost destul de a-politic; chiar si textul de mai sus, nu este decit o analiza rece, riguroasa, a unui aspect al imposturii comunistilor, daca nu cumva cel mai important aspect : non-valoarea ridicata la rang de mare competenta.

    Si ai remarcat excelent : acest articol este valabil pentru orice societate si in orice timp. 🙂

    Apreciază

  • 79. dora  |  11 septembrie 2009 la 18:25

    tibi,

    servus! Fac si eu ce pot….competenta?Bun simt?Surprinderea realitatii?

    De fapt imi place sa meditez si cand am ocazia sa 😆 exprim ce ma framanta o fac cu placere. 🙂

    Apreciază

  • 80. tibi  |  11 septembrie 2009 la 18:33

    OK dora

    In cazul acesta, o sa mai pun pe blog cite un text din cartile lui Dragomir; si nu numai ! 😆

    Apreciază

  • 81. dora  |  11 septembrie 2009 la 19:34

    tibi,

    voi fi prezenta.

    Acum daca vrei imi mai poti scrie:io trebe,musai sa-mi termin gogosarii de pus in borcane.Vezi ce prozaica pot sa fiu.mancam…cum se zice-ca sa traim si nu invers.

    😆

    Apreciază

  • 82. Damacucatelu  |  11 septembrie 2009 la 21:30

    Buna seara,
    Cum n-am mai intrat de mult in gradina, am fost foarte placut surprinsa sa vad ca se vorbeste despre Sanduc Dragomir (atat de putin cunoscut, din pacate). Am avut privilegiul sa-l cunosc personal si pot sa va spun ca, dincolo de spiritul, cultura si inteligenta coplesitoare (care ti se „impuneau” pur si simplu, natural, fara niciun fel de efort sau fasoane), avea si un simt al umorului extraordinar. Eu simt nevoia sa revin periodic la „cartile lui” (carti care, in fond, n-au fost niciodata scrise) si sa-mi amintesc cu dor de dupa-amiezile pe care le-am petrecut in preajma lui in casa unor prieteni comuni.
    Multumesc.

    Apreciază

  • 83. orangeskorpion  |  11 septembrie 2009 la 21:37

    fantastic, dama cu catelu….

    asta, da, experienta, intilnire de viaata…

    asta bucurie, sa te intilnesti intr-o viata cu oameni exceptionali…

    Apreciază

  • 84. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 21:41

    Salve gradină cu prieteni!

    🙂

    Apreciază

  • 85. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 21:42

    dora

    tocmai am pus de mămăliga. Sper ca merge cu preparatele tale… 😆

    Apreciază

  • 86. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 21:45

    damacucatelu,

    placuta surpriza a vizitei si a spuselor tale! Ma bucur ca tibi a mai pregatit o postare in care ne prezinta o bucatica din ceeace ne-a lasat Sanduc mostenire… 🙂

    Apreciază

  • 87. tibi  |  11 septembrie 2009 la 21:55

    servus
    nora 🙂

    Si daca voi vedea in continuare, ca Sanduc se bucura de audientza, nimic nu ma va impiedica sa mai postez cite ceva din opera sa.

    Probabil ca ar fi interesanta si o postare a doamnei care l-a cunoscut personal. Asta DA privilegiu, care chiar ar trebui relatat ! NU ?

    Apreciază

  • 88. fini  |  11 septembrie 2009 la 21:59

    Apreciază

  • 89. fini  |  11 septembrie 2009 la 22:00

    Apreciază

  • 90. Damacucatelu  |  11 septembrie 2009 la 22:00

    nora,

    multumesc de „bun venit” si multumesc pentru „oaza” oferita de blogul tau.

    skorpi,

    Intr-adevar un a fost un om exceptional; din pacate, nu am talentul lui Liiceanu (si nici multe altele!) sa-l descriu asa cum era.

    Apreciază

  • 91. tibi  |  11 septembrie 2009 la 22:10

    @Damacucatelu

    Seara buna si bun venit iti urez si eu; nu cred ca este nevoie de talent special pentru a descrie o astfel de experienta. In schimb, orice contributie, poate sa schiteze cit mai bine profilul domnului Alexandru Dragomir. Crezi ca mie mi-a fost usor sa ma incumet ? Dar am crezut ca este necesar si am trecut peste ezitari.

    🙂

    Apreciază

  • 92. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 22:12

    damacucatelu,tibi,

    gand la gand cu voi!

    🙂

    Apreciază

  • 93. Damacucatelu  |  11 septembrie 2009 la 22:13

    tibi,

    In primul rand, ai toata aprecierea si recunostinta mea pentru evocarea lui Sanduc. Voi incerca sa ma gandesc daca si cum sa dau curs sugestiei tale, insa asa cum i-am spus si lui Skorpi la 90, nu prea ma da talentul afara din casa 😆

    Apreciază

  • 94. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 22:15

    fini,

    buna Nina Simone, bune piesele 🙂

    Apreciază

  • 95. Damacucatelu  |  11 septembrie 2009 la 22:19

    nora, tibi

    sunt putin in contratimp (ma „mosmondesc” prea mult pana dau drumul la un comment!).
    Ai dreptate Tibi, Sanduc merita sa fie adus si mentinut in atentie; asa incerc sa ma gandesc zilele astea sa povestesc ceva despre el.

    Apreciază

  • 96. Damacucatelu  |  11 septembrie 2009 la 22:28

    ….si dupa ce ca ma mosmondesc, mai fac si greseli; mananc cuvinte sau pun in plus; 😆

    Apreciază

  • 97. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 22:28

    damacu catelu,

    daca vrei, o sa folosesc e-mailul care apare la comentul tau ca sa ti-l dau pe al meu. Cand o sa ai ceva de spus, imi trimiti pe adresa respectiva. Restul, imi revine 🙂

    Apreciază

  • 98. tibi  |  11 septembrie 2009 la 22:28

    Damacucatelu

    Mai este o postare cu Sanduc.

    https://noradamian.wordpress.com/2009/09/04/alexandru-dragomir/

    O sa mai selectez un text care sa se potriveasca momentului politic pe care il traversam. Cred ca nora o sa le ingaduie pe toate 🙂 .

    Apreciază

  • 99. tibi  |  11 septembrie 2009 la 22:30

    Si nora, nici macar nu spune ca avem, postare nouaaaaaaa ! 🙂

    C !

    Apreciază

  • 100. tibi  |  11 septembrie 2009 la 22:30

    C ! 🙂

    Apreciază

  • 101. noradamian  |  11 septembrie 2009 la 22:36

    tibi,

    recunoaste ca nu ti-am mai barat calea nici macar cu un viseoclip! 😆

    Apreciază

  • 102. Damacucatelu  |  11 septembrie 2009 la 22:39

    Multumesc nora; o sa verific daca e-mail-ul mai este activ (nu-l folosesc in mod curent si cred ca nici nu imi mai amintesc parola 😆 daca nu reusesc sa-l mai accesez o sa te avertizez pe blog).

    Tibi, l-am citit si pe acela. Ar fi interesant un astfel de post in contextul dat; incerc sa-mi amintesc si eu cate ceva din ce spunea Sanduc atunci cand discutam politica (evident ca nu putea sa-l sufere pe ilici 😆 )

    Apreciază

  • 103. tibi  |  11 septembrie 2009 la 22:49

    nora

    Recunosc ! Nu stiu zambilicul pentru ‘spasit’ ca l-as pune ! 😆

    Damacucatelu

    OK ! Eu de-abia astept ! 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 930.390 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.449 de urmăritori

Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 930.390 hits
Follow Aventuri în grădina de hârtie on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat: