Carlos Fuentes: Jilţul vulturului
17 septembrie 2009 at 08:52 noradamian 65 comentarii
postat de tibi în „Biblioteca din chioşc”
Stiu destul de putine lucruri despre Carlos Fuentes si n-am de gind sa “ma dau pe goagal” vorba unui ilustru agramat, ca s-o fac pe desteptul. (numesc ‘a sti ceva’ , de-abia dupa ce parcurg 5-6 carti de, sau despre un autor). Asa ca voi cita de pe pagina de garda a acestui volum, la care fac referire. Precizare : nici aceasta postare nu este o recenzie; nu este decit un pretext de discutii pe teme extreme de actuale, surprinse magistral de acest autor, in aceasta carte. Este daca vreti o invitatie la lectura unei carti, foarte interesante !
“Carlos Fuentes, una din vocile cele mai proeminente ale literaturii mexicane contemporane, s-a nascut in Panama la 11 noiembrie 1928. Fiu al unei familii de diplomati, si-a petrecut copilaria si adolescenta in diferite tari, indeosebi Statele Unite si Chile. A primit numeroase premii literare, printre care premiul Cervantes in 1987 si premiul Principe de Asturias in 1994. Opera sa, cuprinde romane, proza scurta si eseuri. ( aici sint enumerate 27 de titluri – din care din motive de spatiu nu am sa amintesc decit de “Todos los gatos son pardos” tradusa in Romania sub numele “toate pisicile sint negre” pe care mi-a recomandat-o un amic al acestui blog).
Cartea la care fac referire, publicata in 2002 era in momentul aparitiei in romaneste in 2004, la editura Curtea Veche, ultima scrisa de acest autor extraordinar. Desi catalogata drept fictiune, actiunea fiind plasata undeva in orizontul anilor 2020, cartea este in foarte mare masura absurd de realista. Dezvaluie brutal, adevaratele ite care se leaga si dezleaga in spatele usilor inchise, la cel mai inalt nivel, pentru cucerirea puterii in stat. Puterea suprema este desigur, “jiltul vulturului” , care simbolizeaza fotoliul de presedinte in politica mexicana. De ce si-a plasat autorul actiunea in Mexic, nu stiu, dar presupun ca a preferat aceasta tara, pentru este un simbol al culturii din America Latina, cultura distrusa aproape integral, de catre ‘omul alb’. Iar intreaga cultura de tip nou a acestei entitati geografice, este plasata sub semnul a doua singuratati : “ cea a tatalui venit de peste mari, conqistadorul, si cea a mamei violate de acesta, la chingada. In paginile cartii defileaza o pleiada intreaga de personaje, aproape in exclusivitate de rang inalt ; actuali sau fosti ministri, actualul presedinte si citiva fosti presedinti cu influenta mai mare sau mai mica, plus arivisti aflati in bloc-starturi pentru a se lansa in cursa politica. Toti, minati de un singur tel : “la noapte voi dormi in patul celui invins”!
Se stie bine ca in politica nu trebuie sa ramina nimic scris, compromitator. [ avem si noi pe plan local, exemplu cu biletelul adresat de un PM unui presedinte, pentru interventia la un MJ in favoarea unui puturici ] . De aceea, autorul a recurs la fictiune : drept represalii pentru o anume atitudine politica, intr-o anume problema regionala a Mexicului, SUA ( cine altcineva?) intrerupe legaturile cu satelitul care asigura comunicatiile. Evident, TV, radio, telefon, internet, etc, nu mai functioneaza. Scenariu cosmaresc ! De aceea, personajele cartii sint obligate sa incalce prima lege a politicii : “ nu trebuie sa lasi nici-o marturie in scris”. Drept urmare, intreaga actiune a cartii se desfasoara pe parcursul 70 de epistole de diferite lungimi, in care autorul, cu o ingeniozitate remarcabila, tese o retea de intrigi, lovituri si contra-lovituri, suspans, amoruri impartasite sau nu, tradari atit in politica cit si in dragoste, amantlicuri clandestine, chiar si citeva accente de roman politist. Extraordinara carte, îti spui chiar de la primele pagini. Şi impresia asta se păstrează până la final. Daca pe parcursul lecturii te intrebi permanent, daca ceea ce citesti, nu este chiar purul adevar despre lupta personajelor politice pentru putere, are in final autorul grija sa romanteze intreaga actiune, plasind-o sub semnul imposibilului : evident nu poti sa crezi ca adevaratul personaj principal, aflat tot timpul sub reflectoare, dar de fapt foarte bine ascuns in intentii, putea sa prevada evolutia in timp a unor personaje pe o durata de timp, de zeci de ani. Adica autorul isi ia masuri de precautie, plasind intreaga actiune sub semnul fictiunii.Chiar de la prima epistola, una dintre protagoniste, il avertizeaza pe proaspatul invatacel, nou intrat in politica : …” mi-am organizat viata spre un singur tel : sa fiu politica, sa fac politica, sa maninc politica, sa visez politica, sa ma bucur si sa sufar politica. Acesta-i felul meu de a fi. Vocatia mea”. Acesta, elev sirguincios, parcurge toti pasii necesari pentru a se blinda cu arta machiavelica a deplinei maturizari politice. Isi sapa rivalii, organizeaza rapiri si chiar un omor, corupe, se intilneste cu personaje malefice despre care se aude si se stie ce influenta enorma ( mai ) au, isi ingroapa adinc orice scrupul, minte cu nerusinare si inventeaza vini imaginare oricarui nevinovat ii sta in cale.[parca ne sint familiare lucrurile astea, nu e asa ?] Sigur ca in final, va reusi sa ocupe “ jiltul vulturului”, numai ca de-abia ajuns acolo, incep adevaratele probleme. Pentru ca fusese avertizat : “ Partea proasta la tine […] este ca vrei ca harta si teritoriul sa coincida. Uite ce iti recomand, tu traieste linistit in centrul hartii si lasa teritoriul sa fie cultivat de mandatarii coruptiei […] Te vor rastigni ca pozezi in mintuitor … Nu distruge sistemul. Faci parte din el. Bun sau rau, nu avem altul. Cu ce o sa-l inlocuiesti?” [ Iar va intreb : suna cunoscut, nu e asa ?] Printre lectiile de politica pe care eroul nostru trebuie sa si le insuseasca, mai este una foarte importanta. Si anume, ca toate partidele sint formate din oameni …”cinstiti, atunci cind se afla in opozitie. Cum ajung la guvernare, fraternizeaza si se dau pe brazda dupa vechiul narav …” Si asta pentru ca “cine traieste in afara bugetului ( de stat, subl. mea, tibi ), traieste gresit!” In organigrama guvernamentala, exista si un ministru de stat al locuintei. Acesta, “ n-a construit decit o casa : a lui! Eficienta maxima a unui aghiotant, este atinsa atunci cind “ seful, l-a intrebat pe X ‘cit este ceasul ?’ iar acesta a raspuns : ‘cit doriti dumneavoastra sa fie, domnule Y! Pe parcursul cartii intilnim atitea situatii cunoscute noua, ca uneori ma intreb daca autorul nu s-a inspirat pentru aceasta carte, din iubita noastra tarisoara. Nimic nu lipseste. Nici vinzarea la pret de fier vechi a unor industrii, nici incredintarea la pret de nimic a rezervelor de petrol, nici schemele piramidale de jaf, nici intentia fiecarui presedinte de a schimba constitutia, nici batalia pentru dosare, nimic! Despre Mexic, Alexander von Humboldt ( geograf german 1769 – 1859 ) a spus prin 1800 “ Mexicul e un cersetor care sta pe un munte de aur”!
Despre noi, oare cine a spus “ muntii nostri aur poarta, noi …” ? Si mai trebuie ca personajul nostru sa invete temeinic o lectie : “ intr-o povestie politista, nu aflam decit la sfirsit cine e criminalul. In schimb, in Mexic, indiferent cine e criminalul, victima e mereu tara !”
Teorema : Un politician sarac e un sarman politician.
Corolar: Pentru pastrarea obiceiurilor, sa incalcam legile.
Entry filed under: 7301634. Tags: Biblioteca din chioşc., Carlos Fuentes, Jiltul vulturului, mandatarii corupţiei, Mexic, România.
65 comentarii Add your own
Lasă un răspuns
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed
1.
ionut | 17 septembrie 2009 la 11:36
Corect este:In intuneric toate pisicile sant negre.Asemanarea dintre Mexic si Romania
este mai mult decat evidenta.Am scris cateva versuripe aceasta teme:
Muntii nostrii aur poarta ca si-atunci si-acum,
Noi cesim din poarta-n poarta pe-al istoriei drum.
Au murit Horia si Iancu,altii au si uitat
Ca Ardealul nostru poarta un trecut invapaiat.
ApreciazăApreciază
2.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 11:43
ionut,
salut!
Da, e izbitoare asemanarea
Frumoase versuri. Si tare triste.
ApreciazăApreciază
3.
tibi | 17 septembrie 2009 la 20:13
seara buna
nora, ionut, ALL ! 🙂
ApreciazăApreciază
4.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 20:15
tibi, servus!
pentru noi o asemenea carte pare un documentar al locurilor… 😉
ApreciazăApreciază
5.
tibi | 17 septembrie 2009 la 20:16
ionut
Asa este, din pacate; Ro a inceput sa semene cu tarile din America Latina; poate ca aceste alegeri prezidentiale, sa limpezeasca lucrurile si sa le indrepte intr-o directie mai buna! Dar pentru asta, trebuie musai ca basescu sa cistige; eu asa cred ! 🙂
ApreciazăApreciază
6.
tibi | 17 septembrie 2009 la 20:18
servus nora !
Si eu am ramas uluit in timp ce o citeam ! Cartea asta parca este un documentar facut aici, in Ro; sau, cine stie ! Poate ca baronii nostri s-au inspirat de pe acolo !
ApreciazăApreciază
7.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 20:19
probabil există niste conditii asemanatoare. Dictaturi, lovituri de stat, corupţie, saracie…
ApreciazăApreciază
8.
clemycali | 17 septembrie 2009 la 20:25
Buna seara, buna seara.
@tibi, asemanarile de care vorbesti, intre Mexic si Romania, se adancesc pe zi ce trece. Exista insa si diferente dar pe alea eu zic sa le lasam ptr o discutie separata. Dar Romania in loc sa urmeze calea democratica a tarilor vest europene, se apropie vertiginos de modelul politic sud-american care nu a adus nimic bun ptr tarile undea fost aplicata.
ApreciazăApreciază
9.
tibi | 17 septembrie 2009 la 20:26
nora
Eu am ajuns la aceasta carte gratie lui scorpion, care a intrebat despre cartea cu pisici negre, pe care am vazut-o chiar in zilele acelea intr-um Mall, si am luat-o de curiozitate, si care mi-a placut, apoi la Bookfest am vazut-o pe asta si fiind la ‘oferta’ nu am stat pe ginduri 🙂 !
Am descoperit un autor fabulos ! De urmarit in continuare !
ApreciazăApreciază
10.
tibi | 17 septembrie 2009 la 20:27
servus clemycali
Asa este asemanarile in rau devin pe zi ce trece mai evidente !
ApreciazăApreciază
11.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 20:29
clemy,
servus!
Iar Mexicul e cel mai sarac, nu?
Dar ce artisti, ce scriitori are!
ApreciazăApreciază
12.
tibi | 17 septembrie 2009 la 20:30
sorry 😦
Cu ochii la meci, am papat semnele de punctuatie !
Contez pe voi ! 🙂
ApreciazăApreciază
13.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 20:31
Pana aici am avut un parcurs cu multe asemanari.
Dar poate ne ajuta Europa si electoratul la viitoarele alegeri sa ne departam de „modelul mexican” 🙂
ApreciazăApreciază
14.
clemycali | 17 septembrie 2009 la 20:44
Salut nora, salut tibi.
@Mexicul este o tara a contrastelor absolute. Mexicul nu este cea mai saraca tara din America Centrala si de Sud si ar avea potential sa fie la acelasi nivel cu Franta sau Canada de exemplu. Mexicul are cateva probleme si am sa le enumar cat pot de repede: o populatie mult prea numeroasa (chiar si familiile clasei mijlocii sunt extrem de largi nu mai vorbim de cele ale taranilor metisi), in mare masura analfabeta sau cu o educatie la nivelul clasei a patra, o concentrare a resurselor materiale si fiananciare in mana unui numar relativ restrans de familii, o criminalitate care deja incepe sa se faca simtita si in SUA si un sistem politic corupt care a favorizat status qvoul economic al Mexicului, neschimbat de acum 50 de ani.
ApreciazăApreciază
15.
dora | 17 septembrie 2009 la 20:47
tibi,
incitanta carte intradevar!Autorul se pare ca este un f.bun cunoscator al politicii ….n-a facut parte in nici un fel din sistem?
Mi-a placut sublinierea paienjenisului ce se tese in spatele actiunilor politice puse pe tapet, la vedere,adevarele probleme fiind rezolvate tete-a-tete intre protagonisti,fie ei si de sex opus.
Nu cunosc nimic din opera scriitorului.Daca voi avea ocazia ,adica imi va cadea o carte de-a lui in mana nu ma voi da la oparte de la lectura.
Si asa deci:”noaptea toate pisicile sunt negre”:iti sugereaza ca noaptea e inselatoare si n-ai control(de asta in politica trebuie sa decizi pe lumina si sa nu bajbai in necunoscut)…….sau te indeamna la luciditate si prevedere a riscurilor(in dragoste ar trebui sa fie valabi,dar nu se poate)…….si in fine,iti incerci norocul?si eviti ghinionul?
Intrebarile mele au cuprin si raspunsurile. 🙂
ApreciazăApreciază
16.
dora | 17 septembrie 2009 la 20:50
nora,
scuza-ma ca ieri am intarziat cam mult si comentariul meu n-a mai aparut.Poate ii vine randul pentru ca e vorba de personajul cel mai viu discutat si disputat,piratul nostru,capitanul de cursa lunga. 🙂
ApreciazăApreciază
17.
Theophyle | 17 septembrie 2009 la 20:54
salut Nora, Dora, clemycali – autor de exceptie cu o cunoastere profunda a latinismului sud-american care devine si est european. Recomand o carte fundamenta pentru noi romanii: „Los Padres de la Patria”, ne vom regasi acolo in toata splendoarea. Buna idee si buna postare – bravo tibi 😆
ApreciazăApreciază
18.
tibi | 17 septembrie 2009 la 21:02
dora
C. Fuentes este fiu de diplomat; chiar este foarte bun acest autor !
Uite la Teofil – servus prietene si multumesc 🙂 – cum a si venit cu o recomandare ! 🙂
ApreciazăApreciază
19.
tibi | 17 septembrie 2009 la 21:05
clemycali
Cam asta am inteles si eu din aceasta carte, dar nu am urmarit sa recenzez cartea; m-am axat pe similaritatile de ordin politic dintre Ro si Mexic, daca tot sintem in prag de alegeri. 🙂
ApreciazăApreciază
20.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 21:05
clemy,
…lipsa de educaţie, jaful resurselor, zeci de ani sub un regim corupt…Intr-adevar, tabloul, din nefericire, seamana deestul de mult… 😦
ApreciazăApreciază
21.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 21:06
dora,
servus!
Bine venit comentariu cu asemenea subiect, doar suntem in „grafic”… 🙂
ApreciazăApreciază
22.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 21:08
Theophyle,
salut!
Poate aflam ceva mai mult si despre ce scrie Carlos Fuentes in „Los Padres de la Patria”…. 🙂
ApreciazăApreciază
23.
Theophyle | 17 septembrie 2009 la 21:24
nora, este o carte colectiva a catorva autori sud americani (Alejo Carpentier, Julio Cortazar, Miguel Otero Silva, si altii care nu-i tin minte) care fac niste biografii nuantate ale tuturor dictatorilor sud americani si cum de fapt s-a dus de rapa acele pamanturi bogate. Cartea este extrem de documentata fara populisme stangiste si-ti da posibilitatea sa urmaresti istoria moderna a acestui continent si imposibilitatea lor de a ajunge la democratii adevarate.
ApreciazăApreciază
24.
tibi | 17 septembrie 2009 la 21:25
nora
Am cautat eu pe ici pe colo 🙂 si nu am gasit aceasta carte; voi persevera. 🙂
ApreciazăApreciază
25.
tibi | 17 septembrie 2009 la 21:33
Teofil
Singurul care imi suna cunoscut dintrec cei enumerati de tine, cunoscut imi suna numai Cortazar ; restul … In fine; acum AM TREABA ! ca mi-a sosit avizul cu comanda de la Polirom. 🙂
ApreciazăApreciază
26.
Theophyle | 17 septembrie 2009 la 21:37
bravo ai ce citi 😆
ApreciazăApreciază
27.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 21:39
Theophyle,
cartea respectiva ar trebui in acest caz, studiata! Recomandata, citita, discutata. Oricum comparatia cu republicile bananiere de acolo e la ordinea zilei. Macar sa stim cu ce ne comparam si ce ar trebui schimbat, cat mai repede ca sa nu ajungem si noi la imposibilitatea de care pomenesti… 🙂
ApreciazăApreciază
28.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 21:40
tibi,
iar te pui pe rumegat… 😆
ApreciazăApreciază
29.
tibi | 17 septembrie 2009 la 21:47
nora
DA ! 😆
Numa ca pina sa pun laserele pe alea noi, recitesc ceva despre Culianu; sa vad daca pot incropi ceva la tema : alegerile astea; greu, dar nu imposibil. 🙂
ApreciazăApreciază
30.
Theophyle | 17 septembrie 2009 la 21:58
nora, am sa o recenzez eu peste cateva zile 🙂
ApreciazăApreciază
31.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 22:00
Ooo, ne asteapta bunatati! 🙂
ApreciazăApreciază
32.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 22:01
Theophyle,
tocmai am sosit cu cursa de „,Politeia” 🙂
ApreciazăApreciază
33.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:13
ApreciazăApreciază
34.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:16
MURRAY PERAHIA – un virtuoz al pianului a concertat la Bucuresti pe 15 ;i 16 septembrie.
ApreciazăApreciază
35.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:20
Bună seara Grădină frumoasă!
Postarea lui Tibi am citi-o dupămasă. Tibi de la o postare la alta se intrece pe sine.
Trec la citit comentariile.
ApreciazăApreciază
36.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 22:25
fini,
servus!
superb studiul, superba interpretare! 🙂
ApreciazăApreciază
37.
tibi | 17 septembrie 2009 la 22:31
servus fini
Iar ma lauzi 😳 Multumesc frumos ! 🙂
ApreciazăApreciază
38.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:34
Atunci când omul care face politică este nepregătit pentru problemele pe care le ridică societatea el îşi apără cauza,cauza LUI,(care este! cu îndărătnicie instinctuală. Politica îi serveşte de pretext sau de veşmânt,în care-şi îmbracă omul nostru egoismul,interesul. Asta este ce vedem de 20 de ani,asta este ce se întâmplă şi în Mexic.
ApreciazăApreciază
39.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 22:36
fini,
exact! N-as fi reusit sa o spun mai limpede. 🙂
ApreciazăApreciază
40.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:41
Tibi,
la 37
nu te perii pentru că nu ştiu să perii.
Ţi-am spus adevărul aşa cum îl văd eu. E bine să-l afli.
ApreciazăApreciază
41.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:43
erată: o paranteză după care este!
ApreciazăApreciază
42.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:45
ApreciazăApreciază
43.
fini | 17 septembrie 2009 la 22:47
Frumosul în Mexic:
ApreciazăApreciază
44.
tibi | 17 septembrie 2009 la 22:52
ApreciazăApreciază
45.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 22:57
fini, tibi,
am vrut sa ma duc la culcare, dar numai dupa ce ascult si vad videoclipurile… 🙂
ApreciazăApreciază
46.
tibi | 17 septembrie 2009 la 23:00
ALL
Si eu ma cam duc la nani; pina adorm, mai ‘rumeg’ 🙂
noapte buna !
TUTUROR
ApreciazăApreciază
47.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 23:03
fini,
imi place! Si muzica si baletul mexican E plin de viata, de bucurie 🙂
ApreciazăApreciază
48.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 23:04
Noapte buna, tibi
🙂
ApreciazăApreciază
49.
dora | 17 septembrie 2009 la 23:08
fini,
tu iar vrei sa ne adormi pe la miezul noptii?
Daca-i ordin,cu placere! 🙂
ApreciazăApreciază
50.
dora | 17 septembrie 2009 la 23:10
theophil,
salutari cordiale din Kolozsvar.
Fa-ne o prezentare a cartii cum ne-ai promis.Dam buluc la tine! 🙂
ApreciazăApreciază
51.
dora | 17 septembrie 2009 la 23:11
tibi,
noapte buna si somnul sa-ti fie lin. 😆
ApreciazăApreciază
52.
Theophyle | 17 septembrie 2009 la 23:11
@dora, salut am sa o fac 😆 imediat dupa ce-l „termin” pe Djuvara
ApreciazăApreciază
53.
fini | 17 septembrie 2009 la 23:12
Ina,
singur ca DA!
Eu sunt în rondul de noapte, 😆
ApreciazăApreciază
54.
Theophyle | 17 septembrie 2009 la 23:13
Noaapte buna la toata lumea 😆
ApreciazăApreciază
55.
noradamian | 17 septembrie 2009 la 23:14
fini, dora, theophyle,tibi, all
noapte buna 🙂
Clemy,
o zi placuta 🙂
ApreciazăApreciază
56.
dora | 17 septembrie 2009 la 23:26
fini,
concertele de pian sunt exceptionale.Te purifica. 😆
ApreciazăApreciază
57.
dora | 17 septembrie 2009 la 23:27
Ce mi-au placut vulturii plesuvi aidoma piscurilor si vazduhului pe care le stapanesc.
ApreciazăApreciază
58.
dora | 17 septembrie 2009 la 23:28
Acum pot sa spun si eu
Noapte buna! 🙂
ApreciazăApreciază
59.
fini | 17 septembrie 2009 la 23:59
ApreciazăApreciază
60.
fini | 18 septembrie 2009 la 00:06
NOAPTE BUNĂ! Grădină frumoasă.
ApreciazăApreciază
61.
angel | 18 septembrie 2009 la 23:27
…Orice om in evolutia sa terestra, are parte de picaturi de fericire, de momente de bucurie dar si de conjuncturi care il pun in dificultate, il fac nefericit, il obliga sa se transforme pentru a curma suferinta. Poate ca nu exista profesori mai indulgenti si mai rabdatori decat cartile. In paginile lor poti gasi exemple care sa te inspire in momentele de cumpana, sa transforme dificultatile in oportunitati iar in momentele fericite sa te faca sa percepi intelepciunea si frumusetea jocului.
Asa spunea Thomas Carlyle: „Ceea ce devenim depinde in mare masura de ceea ce citim dupa ce am terminat studiile. Cea mai mare universitate este colectia de carti pe care ati citit-o”
Seara buna, gradina frumoasa!
ApreciazăApreciază
62.
noradamian | 18 septembrie 2009 la 23:37
angel,
salut!
Maerge la iinima comentariul tau!
Adineaori am citi e-mailul. M-am uita pe site-ul Balkaniei. Remarcabil, demn de toata lauda.
Multumesc.
Mai vorbim
Noapte buna, angel! 🙂
ApreciazăApreciază
63.
ionut | 20 septembrie 2009 la 20:57
Magnific spectacolul de pe TV3 cu ANGELA GHEORGHIU.Are pe buna dreptate o voce unica in llume.A fost maiestoasa si divina in acele rochii feerice.
Statul roman ar trebui sa-i ofere toate onorurile si distinctile cele mai inalte.O poate
numi ambasadorul nostru cultural international.Toate au fost la superlativ:orchestra,
corul,dirijorul,sonorizarea si nu in ultimul rand cei doi invitati.Jenante au fost ca intotdeauna reclamele.Sper ca TV NATIONALA sa retransmita acest magnific spectacol de la cap la coada fara reclame.
ARTA conoteaza grandoarea,excelenta si calitatea fiind o predestinare,o vocatie,
un apostolat si nu in ultimul rand o virturte ce uneste in sufletele noastre sensi
bilitatea cu ratiunea.
ApreciazăApreciază
64.
noradamian | 20 septembrie 2009 la 20:59
ionut, se vede ca esti iubitor de muzica buna si de arta autentica 🙂
ApreciazăApreciază
65.
angel | 22 septembrie 2009 la 07:10
Tibi, ce alta propunete de carte ne faci?
ApreciazăApreciază