Cu inima smulsa din piept RADU PARASCHIVESCU

24 Septembrie 2009 at 22:06 165 comentarii

Publicat de Tibi în „biblioteca din chioșc”

La tirgul de carte Bookfest 2008, printre atitea alte delicatese literare, a fost lansata la standul Humanitas o carte tulburatoare : “Cu inima smulsa din piept”. Autorul, Radu Paraschivescu, autor a peste o suta de traduceri si a mai multor volume de succes, coordonator al colectiei “Risul lumii” la Humanitas, avea sa scrie aceasta carte special pentru colectia “Cartea de pe noptiera”, coordonata de Ioana Pirvulescu. Pentru o scurta prezentare, sa-i dam cuvintul, autorului : “Radu Paraschivescu s-a nascut in 1960 in Bucuresti, si a copilarit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe baza de ciocolata de casa, pestisori de zahar candel si tort dobos. El s-a deprins asfel cu ideea ca viata e dulce si trebuie rontaita lacom. La curent cu literatura, sportul, nastrusniciile televizuale si cu ritualurile pisicilor, are obiceiul de a se indragosti de echipe ( Real Madrid …) orase ( Praga, Roma …) sau imnuri ( Het Wilhelmus …) . Se pierde in reverie cind asculta David Gilmour, tresare cind aude “Monica Bellucci si l-a vazut, student fiind, de 12 ori pe Richard Dreyfuss in Adio, dar ramin cu tine. Pierde 4 ore pe zi in fata televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucaus. O apriga mustata ii mascheaza bine tandretea. Se teme de avioane, chiar si cind ii fac daruri. Prezideaza peste trei motani mizantropi si-i intelege din ce in ce mai bine. “

Subiectul cartii este vechi si bine-stiut de cind lumea, dar trist si sfisietor ca cea mai crincena durere : iubirea interzisa. “ E o poveste ciudata, cu accente salbatice. Un poem crud dintr-o lume asisderea.”  Consumata pe furis, mereu cu fereala de lume, iubirea aceasta avea sa aduca o atmosfera magica celor doi, si multa suferinta TUTUROR ! Inclusiv celor doi protagonisti. “In Portugalia, pietrele incinse de soare si plesnite de vint spun povesti . […]Unii cred ca totul a fost o scorneala hranita de setea noastra de singe, Altii invoca hirtoage ingalbenite de timp[…] dar toti sint de acord ca Ines si Pedro, care acum isi dorm somnul de veci […] au facut curtea Portugaliei sa se cutremure din temelii. Pedro este urmasul la tronul Portugaliei. “ …e iute la minie si crud. Ii place singele mai mult decit vinul. Pune pret pe frumusetea trupului si nu da doi bani pe agerimea mintii. Cum ar spune tata, cu gustul lui pentru paradoxuri, e de-o superficialitate profunda. Asa il caracterizeaza Constancia, viitoarea sa sotie harazita lui Pedro din ratiuni politice de catre tatal sau, regele Afons. Constancia este insotita pe drumul catre curtea regelui Afons, de catre Ines, o copila tocmai bine implinita, pe post de insotitoare si tovarasa de companie. “Una era bruneta, fragila si roasa in permanenta de o mihnire fara leac, cealalta avea un par blond, impletit in doua cosite ca niste cercei uriasi si parea nerabdatoare sa descopere viata in toate tonurile si culorile ei.“ Inevitabilul se produce. Intre Pedro si frumoasa Ines, se naste instantaneu o iubire vinovata. Consumata mai intii pe ascuns, dar pina la urma atit de navalnica fiind, iese la lumina zilei, ca toata lumea afla; si sotia lui Pedro, Constancia, si regele Afons si curtenii si prietenii si dusmani regelui. Incep sa se teasa o seama de intrigi , tinta fiind evident tronul Portugaliei. Pina la urma, regele, nemaitolerind situatia, ii reproseaza lui   Pedro ca neglijeaza treburile de stat, pentru fetiscana aia care i-a sucit mintile. “ – Dar o iubesc ! – Numai oamenii liberi iubesc Pedro. […] Oamenii liberi. Fara coroana pe cap si sceptru in mina”. Numai ca lui Pedro, nu ii sta de loc gindul la treburile de stat. “De indata ce Ines pleca de linga el, se simtea vitregit.Sau, cum spusese chiar Ines, cu inima smulsa din piept”. Afonso nu putea tolera acesta stare de lucruri; si hotaraste in consecinta. “- N-am incotro. M-am gindit indelung si n-am gasit alta solutie. Dumnezeu sa ma ierte, dar e pentru binele Portugaliei”. […] “Va asteptam. Stiam c-o sa veniti, spuse Ines cu un calm care-i lua prin surprindere pe cei trei ucigasi. Maritul a hotarit c-am trait destul, am dreptate ? Ce-i drept, douazeci si opt de ani nu-s de colea”. Pedro, indurerat, o data ce afla ca asasinatul fusese pus la cale chiar de tatal sau, declanseaza un razboi civil pentru tron. Cu trupe mai putine, cu sfetnici militari mai putin iscusiti, pina la urma Pedro este infrint si luat prizonier. Dar nu captivitatea il doare pe el. “…in mai toate visele Ines isi lipea de el trupul cald, caruia Pedro ii aflase toate tainele, si-i soptea […] : Cind pleci, ma simt de parca mi-ar fi smuls cineva inima. Ramine un gol insingerat. Un loc unde nu mai poate sa creasca nimic”. Vremea trece, si regele Afons pina la urma isi da obstescul sfirsit. Firesc, Pedro devine al optulea rege al Portugaliei si Algarvelor. Mai intii. se ingrijeste de locul de odihna vesnica al adevaratei regine a inimii sale, Ines. “Real Abadia de Santa Maria de Alcobaca se gasea la 20 de leghe  de Lisabona si semana cu un vis turnat in piatra. Noul rege lasase balta treburile tarii si poruncise construirea a doua cavouri cum nu se mai vazusera nicaieri in Portugalia. […]… la terminarea lucrarii, oricine se va fi oprit in dreptul cavourilor avea sa poata citi nu doar parti din Cartea Sfinta, ci si povestea de iubire dintre Ines de Castro si Pedro Intiiul, al optulea suveran al Portugaliei”.

Fragment din epilog

Ines si Pedro I n-au atins faima marilor perechi ale lumii : Romeo si julieta, Tristan si Isolda, Daphnis si Chloe. Compozitorii trecutului au pretuit-o pe Ines ceva mai mult decit scriitorii prezentului. Niccolo Zingarelli, Giuseppe Persiani Si James MacMillan i-au dedficat opere, Henry de Montherlant i-a scris o piesa de teatru. Atit. Pentru portughezi, in schimb, Ines si Pedro sint simbolul aventurii romantice si al iubirii pina dincolo de margini. Iata o poveste care nu a mai incaput in fado-uri, dar a ramas scrisa in piatra celor doua morminte din Santa Maria de Alcobaca. Acolo, Ines si Pedro se odihnesc la citiva pasi unul de altul. Somnul indragostitilor nu se cuvine tulburat.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: .

Scrisorică veştedă cu parfum de crin Moshe Idel

165 comentarii Add your own

  • 1. clemycali  |  24 Septembrie 2009 la 22:22

    @tibi, nu stiu cat este vorba despre iubirea interzisa cat despre o meditatie intre datorie si sentiment. Pedro este pana la urma un rege Eduard al Angliei avant la lettre care a preferat sa renunte la tron decat sa nu se poata casatori cu Wallis Simpson. Este una din acele povestiri pe care o intelegi diferit in functie de varsta. La 20 de ani as fi fost alaturi de Pedro si Ines in lupta lor ptr a fi impreuna indiferent de consecinte, acum la peste doua decenii diferenta ii dau dreptate batranului rege Alfons. Indraznesc chiar sa cred ca daca printr-o minune Pedro si Ines ar fi ramas impreuna, cuplul n-ar fi sfarsit printr-un happy end. Pedro ar fi fost captivat la un moment dat de o alta frumusete si ar fi parasit-o pe Ines. Povestea insa ramane frumoasa, captivanta si mai ales romantinca.

    Apreciază

  • 2. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 22:32

    clemycali
    cu toata stima si cu toata pretuirea, dar nu prea se aseamana cele doua personaje; Pedro nu este decit un chefliu muieratic avid de rautati si de varsari de singe; Ines pe de alta parte, este o copilita fascinata de acest personaj si intrata in transa il va iubi fara pic de discernamint in pofida a orice; portughezii iubesc aceasta poveste, pentru ca simbolizeaza abnagatia fara de margini in iubire; faptul ca iubirea poate transfigura pe oricine; chiar si crudul Pedro, devine mielusel in fata si la sinul lui Ines.

    Apreciază

  • 3. clemycali  |  24 Septembrie 2009 la 22:43

    @tibi, povestea este frumoasa intr-adevar si recunosc ca am exagerat un pic cand am comparat povestea celor doi cu cea a ducelui si ducesei de Windsor. Eu raman insa printre cei care privesc sceptic astfel de povesti de amor care nu au niciodata un final fericit. In plus, mi se topeste sufletul mai mult ptr Ines decat ptr Pedro. Pana la urma Ines este o victima, chiar daca sublima, a iubirii. Este firesc insa ca portughezii sa iubeasca povestea asta mai mult decat eu. In primul rand este vorba de un filon national iar romanticii pot vedea oricand in ea puterea trasformationala a amorului.

    Apreciază

  • 4. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 22:49

    clemycali
    In primul rind este o poveste frumoasa dar foarte putin cunoscuta, din care R. Paraschivescu a scos o carte magistrala; scrisa extrem de bine, alert cind este cazul, molcom daca se impune, cu descrieri ale naturii impecabile si cu dialoguri spumoase; am evitat sa evoc scenele dure, dar exista si dintre acestea; pe scurt, cartea chiar merita citita tihnit; ca sa pot scoate o postare din ea, am recitit-o; am gasit-o la fel de fermecatoare ca si prima data; dar mai plina de intelesuri; nu mi-am propus decit sa o semnalez, alegind pe firul actiunii citeva pasaje ale autorului.

    Apreciază

  • 5. orangeskorpion  |  24 Septembrie 2009 la 22:50

    Bine v-am regasit pe cei din gradina!

    am trecut pe aici, dar nu apucasem sa va salut!

    Frumoasa poveste……

    meditatie intre datorie si sentiment

    si citi nu au trecut prin aceasta dilema, framintare: datorie sau sentiment, cind ambele nu se pot realiza!!!

    problema apartine fiecaruia pus in asemenea situatie….

    Apreciază

  • 6. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 22:52

    salut skorpion

    Bine ai revenit !

    Da! povestea este foarte frumoasa; si cred ca mai avem nevoie si de subiecte non-politice ca sa nu ne ticnim cu totii de-a binelea ! 🙂 😦

    Apreciază

  • 7. orangeskorpion  |  24 Septembrie 2009 la 22:55

    recunosc, ca inca nu m-am ticnit, iar plecarea departe de lumea dezlantuita romaneasca (politic, social, profesional) mi-a facut teribil de bine….

    sa vad adaptarea la mocirla…dar voi supravietui….

    Apreciază

  • 8. Arizonianul  |  24 Septembrie 2009 la 22:56

    Fericitelor și Fericitelor!
    Bucurați-vă de cărți, că eu – aici – nu am parte!
    Ce pot citi, este „Lenin – new biography” o biografie a tipului scrisă de un anume Dmitri Volkogonov, fost șef al Arhivelor cele mai secrete ale Rusiei și care a găsit materiale inedite privitoare la viața lui Ilici… Cartea mi-a fost recomandată de Reddog și merită toți banii!

    Apreciază

  • 9. orangeskorpion  |  24 Septembrie 2009 la 22:58

    arizona, salve,

    Apreciază

  • 10. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:00

    skorpion

    vorbeam la figurat, nu la propriu; reformulez : cred ca mai avem nevoie si de subiecte non-politice, ca sa ne mai destindem inimile si sufletele ! 🙂

    Apreciază

  • 11. orangeskorpion  |  24 Septembrie 2009 la 23:00

    Tb,
    corect!
    si cred ca am inteles bine mesajul de la inceput….

    Apreciază

  • 12. clemycali  |  24 Septembrie 2009 la 23:02

    @skorpion, bine te regasesc.
    @arizona, intr-adevar, cred ca o lectura pe marginea vietii neromantate a lui Lenin ar fi interesanta.
    @tibi, eu nu contest faptul ca Radu Paraschivescu a scris o carte remarcabila pornind de la o poveste de iubire putin cunoscuta in afara granitelor Portugaliei. Departe de mine gandul de a-i scadea meritele in acest sens. Eu doar meditam asupra unor subiecte universale cum sunt iubirea, puterea transformational inaltatoare a iubirii dar si a conflictului permanent intre iubire si datorie. Atata tot.

    Apreciază

  • 13. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:04

    salut
    Arizonianul

    Apreciază

  • 14. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:09

    clemycali

    Te rog sa ma crezi ca nu prea mai citesc astfel de literatura decit foarte rar; dar cartea asta chiar mi-a mers la suflet; in primul rind RP a situat-o foarte exact in istoria Portugaliei cu date si ani, pe care eu nu am insistat, dar sigur ca a romantat-o; e limopede ca s-a documentat serios inainte de a o scrie.
    Si crede-ma ca am inteles exact ce ai vrut sa spui, si sint de acord cu tine ca pe astfel de subiecte, chiar merita sa vorbim.

    Apreciază

  • 15. clemycali  |  24 Septembrie 2009 la 23:18

    @tibi, subiectele astea raman perfect valabile indiferent de cine castiga alegerile. Sunt bune ptr ca limpezesc mintea si dau frau liber inimii. 🙂

    Apreciază

  • 16. dora  |  24 Septembrie 2009 la 23:21

    tibi,

    eu nu cred ca o dragoste adevarata ar trebui sacrificata.Iubirea este dar divin,darul suprem pe care-l putem pretui intr-o viata de om.

    Autorul este un noncomformist,traieste dupa reguli absolut normale.Asa,nimeni nu-i poata lega opera de suferinta,de lipsa de intelegere si pretuire.

    Apreciază

  • 17. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:22

    clemycali

    BINGO ! 🙂 exact asta e ! Supravietuim noi cumva in orice conditii ! Totusi…

    Bine-ar fi sa putem profita de sansa de a-l vedea pe pirat presedinte, iar !

    Apreciază

  • 18. orangeskorpion  |  24 Septembrie 2009 la 23:26

    Piratul are locul asigurat la………Cotroceni!!!!
    🙂

    1000/100 !!!

    Apreciază

  • 19. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:28

    dora

    Foarte rar se intimpla ca dintr-o viata obisnuita sa poata fi scoasa o opera consistenta ! 🙂 pentru asta este musai nevoie de pasiuni mistuitoare, de eroisme, de non-conformism extrem, de raii cei mai buni sau de bunii cei mai rai; este deci nevoie de exceptia care sfideaza bunul simt si care pina la urma aprinde imaginatia oamenilor obisnuiti. 🙂
    Autorul este el insusi un PERSONAJ ! De aia am si preferat sa-l las sa se prezinte singur, cum a gaasit el de cuviinta !

    Apreciază

  • 20. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:33

    skorpion

    Imi vine sa cred ca aceasta idee, geniala, va mobiliza ceva mai mult electorat la urne, dar !!! este musai sa fie bine exploatata !!! in campanie !!! Daca i se explica electorului obisnuit, ca are sansa de a mai elibera parlamentul, de puturosi platiti bine pentru nimic, si ticalosi pe deasupra … 🙂 SUCCES GARANTAT pentru pirat ! 🙂

    Apreciază

  • 21. dora  |  24 Septembrie 2009 la 23:33

    clemy,

    este foarte adevarat ca istoria universala cunoaste multe asemenea episoade ,cand iubirea mistuieste doua inimi si nu se poate implini.Cauza este cutuma regala sau imperiala.tibi a enumerat cateva cupluri celebre care au iubit si suferit aevea.

    Apreciază

  • 22. orangeskorpion  |  24 Septembrie 2009 la 23:35

    tb,

    i se va explica cu virf si indesat, am convingerea asta!

    gute Nacht!

    Apreciază

  • 23. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:38

    dora

    Toate pasajele cu italice si epilogul, apartin integral autorului; am incercat sa intervin cit mai putin cu propriile mele cuvinte, pentru a putea oferi citeva mostre din scriitura domnului Paraschivescu. 🙂

    Apreciază

  • 24. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:40

    noapte buna, skorpion

    Noapte buna !

    Stiu ca vei trece peste socurile reintoarcerii la crunta realitate romaneasca . STIU !

    Apreciază

  • 25. dora  |  24 Septembrie 2009 la 23:40

    tibi,

    pentru mine este o surpriza aceasta fila de istorie lusitana.Tara mica are insa un trecut maret-navigatori,conquistadori,negutatori,artisti.

    Apreciază

  • 26. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:43

    dora

    Adevarul este ca nu prea multi stim prea mullte despre adevarata istorie, fie ea lusitana, sau NU ! Citesc la TEofil si ma crucesc ! Pur si simplu, nu-mi vine sa cred, cite lucruri istorice imi erau pur si simplu straine !

    Apreciază

  • 27. clemycali  |  24 Septembrie 2009 la 23:47

    @dora, cred ca il parafrazez pe Balzac care a scris ca iubirile fericite nu au istorie. As adauga nu doar ca nu au istorie, ci sunt banale si nu fac casa buna cu literatura. Ele constituie povesti reusite de viata dar atunci cand discuti din punct de vedere literar ai nevoie de tragedii si de intorsaturi de situaite care sa tina cititorul in suspens sau sa-i curga lacrimile de induiosare. Iar cand literatura este ajutata de fapte si personaje reale atunci cu atat mai bine.
    Povestea de amor feriticita dintre Ionica si Lenuta care se casatoresc si cresc fericiti impreuna trei copii nu aprinde imaginatia nimanui. Povestea amorului dintre Henric al VIII-lea si Ann Boleyn este insa o alta mancare de peste. Desi aici se face o mare injustete istorica Caterinei de Aragon care a fost prototipul printesei salvate.

    Apreciază

  • 28. tibi  |  24 Septembrie 2009 la 23:57

    In lipsa ( motivata 🙂 ) a dragei noastre fini, am cautat si io’ ca profanu’ si avui noroc :

    🙂

    Apreciază

  • 29. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 00:07

    ok! 🙂

    noapte buna
    TUTUROR !

    Ne conversam si miine ! 🙂

    Apreciază

  • 30. clemycali  |  25 Septembrie 2009 la 00:12

    Noapte buna tuturor.

    Apreciază

  • 31. dora  |  25 Septembrie 2009 la 00:31

    clemy,

    probabil ca,ionica si Lenuta dotati cu talent de povestitor ar putea atrage interesul si admiratia.Altceva este cand pe modelul povestilor nemuritoare se brodeaza naratiuni ce te tin cu respiratia intretaiata. 🙂

    Apreciază

  • 32. dora  |  25 Septembrie 2009 la 00:32

    tibi,

    ai si gasit opera ce imortalizeaza in muzica tragica iubire. 🙂

    Apreciază

  • 33. dora  |  25 Septembrie 2009 la 00:33

    clemy,

    ma retrag si eu.Am obosit si e prea mult pentru o convalescenta. 🙂

    Apreciază

  • 34. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 00:34

    dora

    lista e deschisa ! 🙂

    Apreciază

  • 35. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 00:35

    noapte buna dora

    🙂

    Apreciază

  • 36. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 00:37

    noapte/zi buna clemycali

    Superba piesa postata de tine ! 🙂 TkS !

    Apreciază

  • 37. robin  |  25 Septembrie 2009 la 09:43

    Good morning!
    The breakfast is ready! 🙂

    Apreciază

  • 38. luminita  |  25 Septembrie 2009 la 15:16

    Sakut gradina si pe gradinarii ei !
    Tibi,
    iar mi-ai amintit ca nu am timp de citit carti pentru suflet.
    Revin mai spre seara .

    Apreciază

  • 39. luminita  |  25 Septembrie 2009 la 15:16

    Salut !
    sorry pt „sakut” !
    😳

    Apreciază

  • 40. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 16:50

    ziua buna
    🙂

    Apreciază

  • 41. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 16:51

    servus luminita

    No problem ! 🙂

    Apreciază

  • 42. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 20:10

    Het Wilhelmus

    Apreciază

  • 43. clemycali  |  25 Septembrie 2009 la 20:46

    Buna seara, buna seara.
    @Tibi, ma bucur ca ti-a placut aria. Eu trebuie sa fac o marturisire: sunt un fan al belcantoului care cantat cum trebuie este un vis. Plus ca muzica se preta atat subiectului cat si orei tarzii din noapte cand a fost postata.

    Apreciază

  • 44. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:01

    Apreciază

  • 45. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:02

    Salut Grădina! 🙂

    Apreciază

  • 46. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 22:06

    servus fini 🙂
    salut clemycali 🙂

    Apreciază

  • 47. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 22:07

    Ma gindeam eu ca la ora asta e rost de ceva muzica bunaaaaaaaaaa ! 🙂

    Apreciază

  • 48. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:09

    O balanţă care are pe un taler DATORIA şi pe celălalt INIMA, nu cântăreşte bine.

    Apreciază

  • 49. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 22:16

    fini

    Pedro n-a pus in balanta nici-o clipa datoria; el a fost robit numai propriilor sale porniri malefice; in asta consta frumusetea si paradoxul acestei carti : Ines, a reusit sa-l subjuge TOTAL prin mrejele iubirii; crudul Pedro devenea mielusel in preajma lui Ines. 🙂

    Apreciază

  • 50. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:17

    Skorpi,

    salve! Bun venit!

    Apreciază

  • 51. dora  |  25 Septembrie 2009 la 22:18

    Salut frumosilor!

    Imi puteti spune unde este gazda noastra?

    A lasat piticii flamanzi prin gradina,

    cad frunzele copacilor,

    florile ,incep sa se oflleasca.

    🙂 nora,noricica unde esti?

    Noroc cu muzica lui fini si tibi ca,n-a amutit si ea. 🙂

    Apreciază

  • 52. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 22:23

    dora
    Relax ! ca nora e bine unde e ! 🙂 Vine ea, vine ! Si gradina asta este in primul rind o oaza de liniste, toamna se manifesta deci se mai scutura si ceva flori, dar piticii nu sunt flaminzi; 🙂 p’asta de unde ai mai scos-o ? 😀 ???

    Apreciază

  • 53. dora  |  25 Septembrie 2009 la 22:34

    tibi,

    clemy spunea aseara ceva interesant si anume ca iubirile fericite n-au istorie,ele trec adica in categoria obisnuintelor ramase anonime.

    Eu as face o comparatie,o paralela intre starea de iubire si copilarie.Caracterul ei este ca si copilaria,tumultoasa,imprudenta,capricioasa,inflacarata ,plina de risipa ,de lacrimi si rasete. 🙂

    Apreciază

  • 54. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:35

    Tibi,

    cred că am înţeles. Ines a făcut ca balanţa lui Pedro să nu se mai înscrie în normele metrologice. 🙂

    Apreciază

  • 55. dora  |  25 Septembrie 2009 la 22:36

    tibi,

    asa i-am vazut azi dimineata cand am trecut sa-i salut. 🙂

    Apreciază

  • 56. dora  |  25 Septembrie 2009 la 22:37

    Si-au pierdut si caciulitele cu ciucurei. 🙂

    Apreciază

  • 57. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 22:39

    dora

    clemy are dreptate ! 🙂 Cred ca si tu ai dreptate ! 🙂

    Dar cineva, nu spun cine, care a citit aceasta postare in particoler, mi-a atras atentia ca : „Numai oamenii liberi iubesc […] Oamenii liberi. ” 🙂

    Formidabila remarca ! 🙂 Ce parere aveti ?

    Apreciază

  • 58. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 22:42

    fini

    Ines este cheia acestei povesti de dragoste … sigur ca a facut ea ce a facut din Pedro 😛 ! Numa’ ca ăsta chiar nu prea avea balanta; ce norme ??? 😛

    Apreciază

  • 59. dora  |  25 Septembrie 2009 la 22:47

    fini,servus!

    Acum te-am prins si nu te las pana nu ma saluti.Bine? 🙂

    Apreciază

  • 60. dora  |  25 Septembrie 2009 la 22:52

    Daca admitem ca iubirea te justifica,inseamna ca, numai liber fiind poti iesi din tine insuti si sa iubesti.In ultima instanta iubirea este daruire si nu ai nevoie de suplimente emotionale si nici de alte ingrediente.

    Apreciază

  • 61. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:54

    Ba nu Tibi,Pedro a avut balanţă,dar i-a bulit-o Ines. 😆 Na, că mă enervaşi. Ce tot scoţi limba la mine?

    Apreciază

  • 62. fini  |  25 Septembrie 2009 la 22:57

    Ina,

    servus! 🙂
    Da’ tu undea-i fo’ ?

    }mi place ce ai scris la 53

    Apreciază

  • 63. orangeskorpion  |  25 Septembrie 2009 la 22:58

    SALVE, TUTUROR
    inclusiv FINI

    🙂

    Nora va transmite salutari calde; acum este pe dealurile duhurilor blinde….

    @Fini
    spui: O balanţă care are pe un taler DATORIA şi pe celălalt INIMA, nu cântăreşte bine.

    nu cintareste bine, ai dreptate, dar adeseori balanta vietii contine cele 2 elemente pomenite de tine….si din dilema asta cum se iese?

    @tibi,
    „numai oamenii liber iubesc”….
    liberi de ce??????
    🙂

    Apreciază

  • 64. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:00

    Când iubeşti nu mai eşti liber.

    Apreciază

  • 65. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 23:02

    fini
    Nu scot limba la tine 🙂 Zimbaresc acentuat. 🙂

    skorpion
    Liberi de constringeri; indiferent de ce soi ar fi. LIBERI pur si simplu !

    Apreciază

  • 66. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 23:07

    fini
    Intram intr-o controversa de prioritate a principiilor; nu poti sa iubesti daca nu esti liber, dar admit ca iubirea subjuga. Remodeleaza. Acapareaza si reorienteaza prioritatile; persoana iubita devine centrul de greutate al lumii oricarui indragostit … 🙂

    Apreciază

  • 67. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:13

    Skorpi,

    NU SE IESE.
    Aseară am văzut „doi” care s-au iubit ca nebunii în studenţie,s-au despărţit din motive confesionale. Trăiesc în ţări diferite. După 30 de ani s-au reîntâlnit şi nebunia reîncepe. Sunt frumoşi,aşa cum sunt.

    Apreciază

  • 68. orangeskorpion  |  25 Septembrie 2009 la 23:13

    1. Când iubeşti nu mai eşti liber.

    2. numai oamenii liberi iubesc…

    ei, cum iesim din aceasta dilema??
    🙂

    Apreciază

  • 69. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 23:15

    skorpion/68

    Foarte simplu : punctul tau 2 devine primul, iar punctul 1 decurge fiersc … 🙂

    Apreciază

  • 70. orangeskorpion  |  25 Septembrie 2009 la 23:16

    hmmmmmmm, motive confesionale…

    nashpa!

    Apreciază

  • 71. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 23:16

    sorry : FIRESC. 🙂

    Apreciază

  • 72. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:18

    Tibi,

    Skorpi te-a întrebat „liberi de ce?”. Te întreb şi eu :liberi de ce?

    Apreciază

  • 73. orangeskorpion  |  25 Septembrie 2009 la 23:18

    ok!

    🙂

    am inteles!

    Apreciază

  • 74. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 23:25

    fini

    Am sous deja la 65 :

    „skorpion
    Liberi de constringeri; indiferent de ce soi ar fi. LIBERI pur si simplu !”

    E valabila aceasta afirmatie inclusiv pentru exemplul dat de tine. NU ?
    Acei doi de care spui, au fost initial liberi, dar ulterior s-au lasat ‘constrinsi’ ; in acest caz, de confesional.

    ok skorpion 🙂

    Apreciază

  • 75. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:27

    N-ati fost atenti la nuanta introdusa de mine:nevoia de a iesi din tine insuti se chiama iubire si n-o poti realiza decat fiind liber.Nu exista situatii cand iubesti fara sa fii iubit? si o consideri o mare nenorocire.Mie mi s-a intamplat invers.Sa fiu iubita fara sa pot iubi si m-am simtit nenorocita. 🙂

    Apreciază

  • 76. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:29

    Ina,

    dacă te văd rar,de emoţie greşesc când scriu: da’ tu unde ai fo’? 😆
    Da’ acum unde eşti? Hai mai zâmbeşte-mi un picuţ.

    Apreciază

  • 77. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:30

    fini,

    m-ai intrebat unde fusesem eu? In pat cu lombosciatica acuta si dureri insuportabile.N-ai fost atenta la nora,care stia. 🙂

    Apreciază

  • 78. tibi  |  25 Septembrie 2009 la 23:30

    dora

    Am fost atenti la spusele tale; nu vezi ? chiar despre asta vorbim acum … 🙂

    Apreciază

  • 79. orangeskorpion  |  25 Septembrie 2009 la 23:30

    Dora,

    te simti mai bine???

    citisem ieri ca ai fost cam bolnava!]
    multa, multa sanatate!

    Apreciază

  • 80. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:31

    Salut orangeskorpion!

    Desi se cuvenea sa ma saluti tu intai.

    Apreciază

  • 81. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:34

    scuze skorpi!

    Ti-ai dat seama pana la urma. 🙂

    Apreciază

  • 82. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:35

    Ina,
    #77

    pe la noi se spune că în cazul ăsta trebuie să te calce ursu’. 🙄

    Apreciază

  • 83. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:38

    fini,

    sunt bulversata de tot ce s-a intamplat in ultima saptamana ,acum de lovitura de traznet data de emil…..si toate in plina criza ,cu coloana in pioneza.Este a doua oara in acest an si este o boala cronica care ma tintuieste de multe ori in pat.Nu va doresc sa aveti arsuri si dureri acute la oase cum le am eu de 8 ani.

    Apreciază

  • 84. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:40

    Apreciază

  • 85. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:40

    fini,

    daca m-ar calca ursu’ m-as destrama si ar ramane doar aschii…e vorba de ostopenie din copilarie.(mai bine n-ar fi rima)

    Apreciază

  • 86. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:43

    Ina,

    cu emil s-a înttâmplat cum i-a fost vrerea:

    Apreciază

  • 87. orangeskorpion  |  25 Septembrie 2009 la 23:43

    propunere audio:

    corul sclavilor – Verdi – Metropolitan

    @fini, desi suna extraordinar, parca lipseste patetismul?
    ce parere ai?

    Apreciază

  • 88. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:47

    Ina,

    eu am glumit 🙂 Dar îmi pare rău că suferi. 😥

    Apreciază

  • 89. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:49

    fini,

    splendida piesa.Numai ca la starea mea de depresie nu prea ajuta. 🙂

    Apreciază

  • 90. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:52

    Skorpi,

    montajul monumental îţi ia ochii. Închide ochii şi ascultă,sună altfel.

    Apreciază

  • 91. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:53

    Ina,

    eu acum ţi-am dat două piese,care ţi-a plăcut?

    Apreciază

  • 92. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:54

    Copacul asta ma invata cum sa fac gimnastica de recuperare.

    Apreciază

  • 93. dora  |  25 Septembrie 2009 la 23:56

    SOL &lua este profunda si invita la meditatie

    Apreciază

  • 94. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:57

    Ina,
    Mie să nu-mi spui că melodia lui Haydn(copacul) nu te bine-dispune. Mie îmi vine să joc şotron când o ascult.

    Apreciază

  • 95. fini  |  25 Septembrie 2009 la 23:58

    Ina,

    vezi am dat una caldă,una rece.

    Apreciază

  • 96. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:00

    Dar de un pic de jazz la miezul nopţii ce zici:

    Apreciază

  • 97. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:02

    Apreciază

  • 98. dora  |  26 Septembrie 2009 la 00:04

    fini

    comentasem si la copacel si s_a rupt comentul in doua>ba<tocmai ca asta mi_a priit 🙂

    Apreciază

  • 99. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:05

    fini, fini

    Stii tu foarte bini, 🙂 ca Ella rupe tot ce-nseamna inimi ! 🙂

    Apreciază

  • 100. orangeskorpion  |  26 Septembrie 2009 la 00:09

    @Fini,

    ceva ce-mi place mult:

    Pourquoi me reveiller? – Massenet – Werther

    Am vrut sa postez cu Ramon Vargas, apoi cu Alagna, in final am renuntat pentru ca pentru mine personal mi-a ramas in minte interpretarea lui……Ion Piso !!!
    Ion Piso este interpretarea preferata, la el am simtit sufletul cintind…

    dar din pacate nu am gasit nimic Ion Piso pe you tube, mai am un disc julit , dar nu am cum sa-l ascult…
    🙂

    gute Nacht!

    Apreciază

  • 101. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:09

    dora

    copacelul acela s-a rupt pentru ca … nu insist … mie chiar imi pare rau … asta e …

    Apreciază

  • 102. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:11

    noapte buna skorpion

    Poate o sa ne povestesti si noua cite ceva despre Rodos. NU ? 🙂

    Apreciază

  • 103. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:12

    Apreciază

  • 104. orangeskorpion  |  26 Septembrie 2009 la 00:12

    despre ce copacel se vorbeste???

    nu inteleg!

    Apreciază

  • 105. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:14

    Skorpi,

    nu-i bine să ne faci dinţi lungi. Dă una din celelalte două,poate cea cu Vargas,dacă ţi-e la îndemână.

    Apreciază

  • 106. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:15

    86 skorpion

    Apreciază

  • 107. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:15

    Skorpi,

    cel de la #86

    Apreciază

  • 108. dora  |  26 Septembrie 2009 la 00:18

    despre copacul lui HATDN>

    S_A DEREGLAT CEVA LA MINE SI NU POT ASCULTA NIMIC>

    APAR SI DISPAR COMENTARII DE PESTE ZI>

    ASA CA

    NOAPTE BUNA !POATE MAINE VA FI MAI BINE>

    Apreciază

  • 109. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:18

    Skorpi,

    vreau să mă „reveillesc”. Bitte,bitte!

    Apreciază

  • 110. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:20

    daca respect pentru altii nu e, nimic nu e.

    noapte buna TUTUROR !

    🙂

    mai stau prin lastaris, ( nu prea mult ), da’ TAC ! 🙂

    Apreciază

  • 111. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:22

    noapte buna dora ! 🙂

    Apreciază

  • 112. dora  |  26 Septembrie 2009 la 00:22

    HAYDN

    Apreciază

  • 113. orangeskorpion  |  26 Septembrie 2009 la 00:29

    aha, am inteles no. 86 – copacul….

    re. rhodos
    m-a rugat si nora, dar nu stiu daca ma voi putea mobiliza sa si scriu….

    doar atit pot spune acum: iubesc enorm de mult insulele grecesti pe care le-am vizitat pina acum: korfu, paxos, antipaxos, rhodos, symi…
    tot nora m-a intrebat care insula mi-a placut mai mult: rhodos sau korfu,
    i-am replicat ca amindoua in aceeasi masura, existind diferente intre ele si de relief, dar si de istorie…

    dar le iubesc pe amindoua la fel de mult….pentru ca noi am si mers enorm de mult, atit in adincimea insulelor, dar si de-a lungul marii…atit in orase, cit si in satuce uitate de lume…

    de exemplu in Rhodos intr-una din zile am parcurs de-a lungul marii de la faliraki la rhodos, cam 7 km dus si tot atit intors, cu picioarele afundate pina la glezna in nisip sau pietris… mergi mult mai greu ca la marea neagra, nisipul fiind mai moale, mai imbibat cu apa, cere efort deosebit sa parcurgi distanta de 7 km…+ 7

    peisaje magnifice, mici golfuri, stinca, stinca si iar stinca,
    zone aride, salbatice, sarace

    si uite, cum pe un pamint atit de sterp si adeseori ostil speciei umane,
    s-a nascut genialitatea greaca antica….

    iar cetatea Rhodos – o bijuterie….am bintuit ore in sir pe zecile de stradute,
    am iesit ca sa vizitam stadionul, teatrul antic si templul lui Apollo (vreo 4-5 km distanta de cetate), dar am revenit in aceeasi zi sa mai haladuim prin stradutele cetatii Rhodos….

    na, ca m-am luat cu vorba…si nu am pomenit nimic de templul zeitei Atena de la Lindos…..in sudul insulei Rhodos….alta minunatie !!!!

    poate, poate, voi scrie o mica prezentare……dar nu promit nimic….

    m-as intoarce oricind in orice insula… ma tenteaza Mykonos, Santorini….

    a bientot!!

    Apreciază

  • 114. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:29

    Apreciază

  • 115. orangeskorpion  |  26 Septembrie 2009 la 00:31

    Fini,

    Doamna este servita cu:

    Ramon Vargas Werther Pourquoi me Reveiller

    cred ca as plati enorm de mult sa pot reasculta Ion Piso….

    acum, va las!!!!

    noapte buna si mai ales SANATATE MULTA, DORA!!!!

    Apreciază

  • 116. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:40

    Skorpi,

    de-a naibii ce sunt nu am mai avut răbdare.
    SCHONEN DANK!

    Încă una şi mă duc:

    Apreciază

  • 117. fini  |  26 Septembrie 2009 la 00:45

    Ina,

    îţi şoptesc „Nani,nani puisor” 🙂

    Apreciază

  • 118. orangeskorpion  |  26 Septembrie 2009 la 00:46

    fini,

    da, frumos si Kraus (am inteles ca a murit), dar eu tot pe Ion Piso il caut!

    apropo, stiati ca avem postare 9 ????

    chiar nu ne anunta nimeni???

    ramine pe miine!
    🙂

    Apreciază

  • 119. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:48

    🙂

    Sigur ca ramine de azi pe miine ! 🙂

    Apreciază

  • 120. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 00:53

    va soptesc si eu, cuviincios, noapte buna TUTUROR 🙂 !

    Apreciază

  • 121. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 00:54

    Noapte buna tibi. 😦
    Pleci si tu tocmai cand am revenit eu de la treburi.

    Apreciază

  • 122. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 00:57

    @fini, multumesc ptr videoul cu Kraus.
    @skorpion, desi Piso a avut o voce mai frumoasa si mai lirica decat a lui Kraus a avut o cariera mult mai scurta. Din pacate as spune. Kraus a cantat extrem de bine pana la o varsta relativ ridicata. Dar a avut un repertoriu relativ limitat. Asta nu l-a impiedicat sa fie unul din cei mai buni tenori lirici din lume. In ierarhia mea el vine imediat dupa Pavarotti, mult inaintea lui Domingo si Careras. Urmasul lui este Juan Diego Florez.

    Apreciază

  • 123. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:01

    clemycali

    Tare rau imi pare ca tre’ sa merg la nani 😦 Daca ar fi dupa mine, somnul ar fi facultativ … Numa’ ca, la mine aici, e deja ora unu din noapte. Si nu reusesc sa fiu ‘ghezuroi’ chiar intotdeauna …
    Uite, ca mai ramin pret de un bob zabava … 🙂 servus ! 🙂

    Apreciază

  • 124. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 01:02

    Apreciază

  • 125. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 01:04

    Apreciază

  • 126. fini  |  26 Septembrie 2009 la 01:05

    Clemiy,

    cu drag. E antologică imprimarea cu Kraus.
    Uite-l şi pe Domingo.Mie-mi place Domingo.

    Apreciază

  • 127. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 01:06

    Am postat doua variante a Puritanilor in interpretarea lui Kraus si a lui Florez. Ptr comparatie.

    Apreciază

  • 128. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:06

    clemy

    tocmai il ascult pe Alfredo. Chiar ca este superba melodia propusa de tine ! 🙂
    nu stiam despre el, nimic ! 😦

    Apreciază

  • 129. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 01:08

    @domingo imi place doar in anumite opere. Nu a avut insa niciodata o voce suficient de lejera ptr belcanto.

    Apreciază

  • 130. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:10

    Acum tre’ sa iau melodiile pe rind; nu le pot asculta pe toate odata !

    fini
    cui nu-i place Domingo ???

    Apreciază

  • 131. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:13

    da clemycali

    Superba Cecillia ! 🙂 Cu acel bellcanto pus de tine. Ar fi trebuit sa spun asta.

    Apreciază

  • 132. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 01:14

    Bun. Atunci sa mai postez o alta opera relativ putin cunoscuta in Romania. O alta capodopera a belcantoului: La Favorita de Donizetti.

    Din punctul meu de vedere nimeni nu l-a intrecut pe Kraus in opera asta. Si avem aici o inregistrare cu Kraus aproape de finalul carierei. Avea in jur de 60 de ani.

    Apreciază

  • 133. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 01:16

    @tibi, eu am spus ca Domingo nu este grozav in belcanto. Atat. Nu ma luati la bastoane.

    Apreciază

  • 134. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:23

    clemycali 😕

    Domingo e domingo iar Cecillia e cecilia ! Atit.
    Fiecaruia dintre noi, ii place asa cum vrea interpretarile.

    Cine te ia la bastoane ? 🙄

    Apreciază

  • 135. fini  |  26 Septembrie 2009 la 01:28

    Clemy,

    mi-e îmi place vocea lui Domingo. Sigur, el nu stăpâneşte tehnica belcanto-ului. Cred că nu abordează Rossini.

    Apreciază

  • 136. fini  |  26 Septembrie 2009 la 01:38

    Ba da. În 60 şi 62 a cântat în Lucia,în Mexic.

    Apreciază

  • 137. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:40

    fini, clemy

    Ia’ ascultati aci :

    🙂

    noapte bunaaaa !

    Apreciază

  • 138. fini  |  26 Septembrie 2009 la 01:40

    Clemy,

    n-am înţeles,ce-i cu bastoanele.

    Apreciază

  • 139. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 01:57

    fini

    nu e nimicutza cu bastoanele; ce atita caz ???
    bon! amu’ , chiar va zic noapte buna ! 🙂

    vorba lu’ skorpi : avem tema noua ! 🙂

    Apreciază

  • 140. Belle de Jour  |  26 Septembrie 2009 la 09:29

    Buna. Acum am trecut si zic multa sanatate (am citit comentariile)
    Legat de subiectul vecin-coimbran se mai poate adauga si gestul final al lui Pedro care i-a obligat pe toti nibilii sa „ii plateasca tribit si recunoastere” Reginei Moarte.
    Din nou, sanatate.
    Week end placut.

    Apreciază

  • 141. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 11:39

    Belle

    Buna. Special am evitat sa evoc TOATE scenele ‘dure’.

    Apreciază

  • 142. Belle de Jour  |  26 Septembrie 2009 la 12:19

    Tibi
    Nu era de evitat pentru ca e parte din poveste. Partea care ii da nota distinctiva. Altfel povestea nu poate fi inteleasa pana la capat si pare doar o alta iubire din vremuri mult apuse, cam romantata, lesinata si fara un „clue” diferentiator-in cazul de fata din nota care introduce distinctia face parte SI ritualul in cauza (chiar daca noi l-am eticheta drept „dur”).
    Sanatate pentru tine, Nora.

    Apreciază

  • 143. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 12:44

    Belle

    Iti respect opinia , dar nu sunt de acord cu tine; cred ca scenele dure, cele erotice, plus intrigile romanesti ( de ex. evocarea lui Geoffrey Chauser in jocurile de culise pentru putere ) sint simple instrumente scriitoricesti, prin care autorul incearca sa satisfaca gusturi cit mai variate ale eventualului cititor.
    Personal nu gust asa ceva; ramin la esenta cartii, care dupa umila mea parere este transfigurarea unui om crud = Pedro, intr-un mielusel blind, dar asta numai in fata obiectului adoratiei sale =Ines, prin intermediul unei iubiri devastatoare.
    Scena evocata de tine, nu inseamna din punctul meu de vedere, decit tot o rautate extrema a unui personaj deja bizar, care in lipsa obiectului adoratiei sale, revine la obiceiurile sale marcate de cruzime. Ii acorda lui Ines onoruri de regina post-mortem! umilindu-si curtenii si luindu-si prin surprindere chiar propria mama, careia in mare masura ii datora chiar viata. Socotesc ca fiind mult mai definitorie scena ( pe care am evocat-o ) prin care aceasta iubire navalnica, dar vremelnica, trece in eternitate :

    >>Mai intii. se ingrijeste de locul de odihna vesnica al adevaratei regine a inimii sale, Ines. “Real Abadia de Santa Maria de Alcobaca se gasea la 20 de leghe de Lisabona si semana cu un vis turnat in piatra. Noul rege lasase balta treburile tarii si poruncise construirea a doua cavouri cum nu se mai vazusera nicaieri in Portugalia. […]… la terminarea lucrarii, oricine se va fi oprit in dreptul cavourilor avea sa poata citi nu doar parti din Cartea Sfinta, ci si povestea de iubire dintre Ines de Castro si Pedro Intiiul, al optulea suveran al Portugaliei”. <<

    Apreciază

  • 144. Belle de Jour  |  26 Septembrie 2009 la 15:30

    Da, normal, de gustibus. Si multumesc pentru acceptarea optiunilor alternative.
    Lectura mea este pentru intregul episod-nu cred ca partea respectiva este „cruda”, „dura” etc. atata timp cat este vorba de un fapt istoric ca atare-un dat obiectiv intamplat cu atatia ani in urma. In discutie a fost faptul istoric nu textul lui Montherland, de exemplu. Iar eu nu fac judecati de valoare asupra momentelor istorice trecute-istoria este, in fapt, o stiinta, deci e rece, obiectiva, golita de orice interpretare axiologica.
    Oricum in comentariu tau este vorba de coexistenta interpretarilor alternative. Sau, mai bine zis, de recunoasterea caracterului fundamental al oricarui text, a oricarei povesti: faptul ca este si ramane deschis (a) la perspectivele noastre de receptare subiective, incarcate de motivatii si atitudini personale.
    Deci pot sa am si eu o opinie asupra respectivei intamplari reale.
    Si multumesc din nou.
    O zi buna iti doresc.

    Apreciază

  • 145. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 15:35

    ok Belle !

    Si eu iti multumesc pentru coment.
    Viata ar fi oribila daca nu ar fi infrumusetata de diversitate; inclusiv de pareri. 🙂
    O zi buna iti urez si eu tie.

    Apreciază

  • 146. dora  |  26 Septembrie 2009 la 17:14

    Sal!

    Nu stiu daca mai citeste cineva pagina asta,dar parca sunt datoare cu o explicatie.

    Aseara mi-a facut figuri netul si nu-mi asculta degetele pe taste.

    Acum in miezul zilei am ascultat tenorii propusi de voi.

    M-a impresionat profund vocea lui Alfredo Krauss ,are dreptate clemy.

    Eu n-as face comparatii,mai ales ca inregistrarile si tehnologiile moderne video deformeaza,nuantele si originalitatea interpretarii se pierd sau sunt exagerate de tehnica .Se pierde de fapt acea emotie pe care ti-o transmite scena si interpretul.Da’, n-avem alta posibilitate de a ne frani sufletul.

    Si skorpi are dreptate cu Ion Piso.Am avut prilejul fericit de-al asculta pe viu.

    In alte situatii te capteaza muzica si interpretul devine ,cuim ii= defineste si pozitia,un ” reproducator” al geniului componistic. 🙂

    Apreciază

  • 147. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 17:18

    sal
    Te ascult eu draga dora ! 🙂 Parerea ta conteaza !

    Apreciază

  • 148. dora  |  26 Septembrie 2009 la 17:59

    tibi,

    o spun din inima sau… suflet? Le confundam de cele mai multe ori,dar nu e acelasi lucru:una e parte materiala si receptabila cu senzorii obisnuiti,cealalta transcedentala si receptata de oameni cu calitati paranormale. 🙂

    Apreciază

  • 149. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 18:07

    dora

    Si termenii acestia care noua ne par banali, inima, suflet, spirit au fost intorsi pe toate fetele de toti filosofii din toate veacurile; nu prea cred sa se fi ajuns la definitii care sa coincida si sa dea un raspuns fara rest. Deci, cred ca interpretarea fiecaruia dintre noi, are un simbure de adevar.

    Dupa cum te vad eu pe tine, tu tot ce spui, spui dintr-o buna credinta veritabila si cu o limpezime a intentiei, remarcabila. Eu asa cred. 🙂

    Apreciază

  • 150. dora  |  26 Septembrie 2009 la 18:23

    tibi,

    tu esti singurul care mi-a facut un portret psihologic realist,bineinteles exceptand prietenii mei apropiati si sinceri. Tu treci dincolo de carcasa materiala pe care o afisam de obicei.Spre acest dincolo ar trebui sa ne indreptam toti si crede-ma nici nu este atat de greu.

    Si acum ca,nu ne vede nimeni – ma refer la ce-ai intrebat la theophil – de unde tii tu minte ca era sa plec in cetatea lui Bucur? Eu nu stiu cand am spus-o ,da’e adevarat.Si inca ceva,daca nu te superi:am avut vreodata vreo disputa noi doi in poenita?Fii sincer,nu ma supar! 🙂

    Apreciază

  • 151. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 18:32

    dora

    Nu stiu daca ma pricep la psihologie, dar uneori am o intuitie destul de buna; cu tine lucrurile sint limpezi : esti buna ca piinea calda. 🙂

    Chestia cu Bucur ai spus-o tu pe unul dintre cele trei – patru bloguri pe care le frecventez, si nu! nu am avut nici-o disputa cu tine nicaieri; ai fost tu geloasa pe mine ca am pus eu odata niste muzica pe care te gindisesi tu sa o pui, dar atit ! 🙂

    Apreciază

  • 152. dora  |  26 Septembrie 2009 la 21:34

    tibi,

    multumesc!

    Gelozia mea era indreptatita,nu crezi?Daca mi-ai suflat placerea de a va darui ceva. frumos…..da’asta parca semnifica telepatie si de multe ori gusturi comune.

    In zilele acestea am dat cateva explicatii legate de comunicarea noastra din gradina.Si mi s-a raspuns ca am uitat prea repede de acea disputa din poenita care ne-a despartit si a dus la deschiderea unui blog nou. 🙂

    Mi-ai confirmat ca am avut dreptate. 🙂

    Apreciază

  • 153. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 21:41

    dora

    Peste acele dispute, eu am trecut. Aici, pe blogul norei, e altceva. 🙂
    Nu cred ca ai de dat explicatii, nimanui, nicaieri.

    Apreciază

  • 154. clemycali  |  26 Septembrie 2009 la 21:47

    @dora, nici eu nu cred ca ai de dat explicatii. Si nici nu cred ca trebuie sa ne mai amintim de ce s-a intamplat si sa comentam pe margimea acelor intamplari. Nu putem sa schimbam trecutul.

    Apreciază

  • 155. dora  |  26 Septembrie 2009 la 21:48

    tibi,

    ai dreptate, insa n-am vrut sa ma justific,am vrut sa spulber o perceptie gresita si o nedreptate.Atat.

    🙂

    Sa ne intoarcem la Moshe Idel,poate cineva vine cu idei interesante.

    Apreciază

  • 156. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 21:52

    ok dora

    Ne vom re-intoarce si la Moshe Idel. 🙂 Daca vreti voi …

    Apreciază

  • 157. tibi  |  26 Septembrie 2009 la 21:53

    postare noua! 🙂

    De tot hazul ! Cred !

    Apreciază

  • 158. Armenio Matias  |  3 Februarie 2010 la 18:21

    O Provocarea!

    „Cu inimă smulsa din piept” não é um livro saído de uma gaveta de recordações, um rebuscar da história. É, antes, uma obra nascida de um profundo e bem documentado sentido histórico e de um sentir de alma que só quem pisa onde „as pedras escaldadas pelo sol e fustigadas pelo vento são estórias” consegue exprimir.
    Li, sorvendo cada frase, cada ideia, cada sentimento escondido nas palavras.
    Sou, como já reperaram, português. Um portugês com a Roménia no coração, mas que continua a sentir na alma a terra onde nasceu, a Coimbra onde cresceu (tal como Pedro e Inez); que muitas vezes pisou as pedras ferventes de história do Penedo da Saudade e da Quinta das Lágrimas, da Fonte dos Amores e também do Mosteiro de Alcobaça… onde lado a lado repousam o rei e aquela que depois de morta foi raínha.
    ….
    Esta é uma obra a que, infelizmente, poucos portugueses tiveram , ou terão acesso. É pena. Merece!

    Apreciază

  • 159. noradamian  |  3 Februarie 2010 la 22:26

    Armenio Matias, buna seara! Ne bucura ca ai descoperit postarea lui Tiberiu şi ne pare rau, in acelasi timp, ca nu stim portugheza
    Ar trebui sa o invatam fiindca e frumoasa, destul de apropiata de limba noastra si ne-ar permite sa citim multe lucruri interesante in original( de pilda poeziile lui Fernando Pessoa). Ne plac fado-urile, dar si istoria fabuloasa a locurilor, legendele, eroii marilor calatorii; arta faiantei pictate, Azulejoz.
    Am inteles, totusi, mesajul comentariului, remarcabila interventia ta, iti multumim. 🙂

    Apreciază

  • 160. tibi  |  3 Februarie 2010 la 22:28

    @ Armenio Matias

    Citind această carte am simţit nevoia să împărtăşesc această poveste sublimă de iubire şi cu alţii. De aici ideea acestui articol.

    Cum sînt un călător împătimit, sper să ajung şi pe aceste meleaguri de legendă.

    Cu mulţumiri pentru frumoasele dumneavoastră cuvinte, Tiberiu Orăşan.

    Apreciază

  • 161. noradamian  |  3 Februarie 2010 la 22:29

    O dedicatie din partea noastra:
    🙂

    Apreciază

  • 162. Armenio Matias  |  5 Februarie 2010 la 18:52

    Pentru Cei care nu pot (sau nu stiu) sa citesaca in portughueza, cu suze de rigoare pentru greselele de gramatica, va ofer o tradicerea, asa cum stiu eu :)…..

    Multumesc pentru Fado „Saudades ( Dor) de Coimbra!
    ………………………..

    Provocare!

    „Cu inimă smulsa din piept” nu este o cartea scoasa dintr-un oricare sertar de amintiri, şi nici doar o scotocire în istorie. Mai degrabă, este o lucrare născuta dintr-o profond si bine documentat sens istoric şi un simţire din toata adancimea sufletului pe care numai cine păşeste „unde pietrele încinse de soare şi plesnite de vânt spun poveşti” este in măsură să exprimă.
    Am citit, sorbind fiecare propoziţie, fiecare idee, fiecare senzaţie ascunse în cuvinte.

    Sunt, aşa cum (cu siguranţa) aţi aflat, portughez. Un portughez care portă România în inima, dar încă mai simt în sufletul pământul său natal, Coimbra, unde a crescut (ca şi Pedro şi Inez); care de multe ori a păsit pietrele fierbintele cu istoria la Penedo da Saudade, la Quinta das Lágrimas, la Fonte dos Amores (Inzvorului Dragostei) şi, de asemenea, la Manastirea Alcobaça … în care se afle, pe vesnice alături, Regele şi cu cele care după moartă a fost Regina.
    ….
    Aceasta este o lucrare care, cu regret, puţini portughezi au avut, sau să aibă acces. Pacat. Merita!

    Apreciază

  • 163. Armenio Matias  |  12 Februarie 2010 la 10:08

    Gata!
    S-a inchis subiectul!

    Apreciază

  • 164. noradamian  |  12 Februarie 2010 la 11:27

    Armenio, buna dimineata! 🙂

    Nici un subiect nu se-nchide, oricand putem sa gasim ceva nou
    si sa revenim; pe acest subiect sau pe alltele. Ne bucuram pentru orice comentariu si orice interventie din partea ta.

    O zi frumoasa si senina!

    ( la noi e inca frig si inghetat)

    Apreciază

  • 165. Armenio Matias  |  12 Februarie 2010 la 14:26

    Totusi in Bucuresti sunt. Desi…. si la mine e frig!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 887,399 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.324 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 887,399 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: