Magia cuvintelor

16 Ianuarie 2010 at 17:37 Lasă un comentariu

Interviu, în exclusivitate cu Nora Damian, scriitoare, stabilită la Sibiu, România.

În ore de calm, reculegere şi retrospectivă, cartea (şi una bună mai ales ) este un tovarăş statornic şi folositor. Puterea unui penel reuşit a creat şi a dărâmat imperii. Astăzi, mai mult ca oricând, scriem toţi, cu mai mult sau mai puţin talent. Unii chiar şi-au descoperit harul destul de târziu, ca vârsta biologica. Important este însă că prin scris comunicăm. Gândul mă poartă la prieteni vechi şi noi, la ce ne leagă si ce ne desparte.  Cu unii suntem aproape, în spaţiu, dar ne simțim foarte departe. Cu alţii suntem departe, fizic, dar parcă ne-am cunoaşte de veacuri. Sau avem încă lucruri pe care am vrea să le cunoaştem despre cei dragi. Aşa s-a născut ideea interviului cu interesantul om şi scriitor Nora Damian.

Ce părere ai, te naşti sau devii scriitor? Cât de uşor „naşti” o nouă carte?

Părerea mea e că nu poţi deveni scriitor dacă nu „te naşti”. Poţi lesne, însă, rata acest har dacă, mai devreme sau mai târziu, nu-l descoperi, şi, mai ales, dacă nu-l gândeşti ca pe un dar, darul de a dărui! Dificil, într-o nouă scriitură, mi se pare primul pas, poate şi al doilea. Pe urmă drumul se luminează şi încep s-alerg. Mai departe totul s-aşterne natural, firesc…

Scrisul comparat cu o cheie, pentru tine, ce deschide?

Scrisul este şi o cheie, cum spui, a intrării într-o lume a sufletului. Am descoperit-o la maturitate, a rămas mult timp într-un sertar ca poezie şi literatură confesională scrise mărunt pe caiete dictando, pe care, într-o împrejurare nefericită, le-am pierdut. Nu credeam, atunci, că voi mai avea puterea să scriu. Dar a urmat „Drumul spre Mirhinia” o carte-terapie scrisă după moartea tatei, care mi-a redeschis poarta scrisului.

Scrii proză scurtă: povestiri şi eseuri social-politice. Ai şi un blog pe worldpress, cu succes remarcabil. În aceste condiţii, ce îi este scriitoarei Nora Damian mai aproape de inimă şi mai la îndemână în a scrie? Este coexistenţa părţii realiste cu cea poetică o „reţetă“ a succesului?

Interesantă întrebare, şi eu mi-am pus-o! Mai aproape de năzuinţele mele, literatura, povestirile, în care „mă mut”, din când în când, trăind în lumea lor pe tot parcursul scrisului, de la primul până la ultimul cuvânt, mă fac fericită. Celălalt spaţiu, cel cultivat asemenea unei grădini naturale, într-o realitate adesea prozaică, îl vreau compatibil cu asocierea spirituală, culturală, cu solidarizarea în jurul unor valori necesare comunităţii. Da, văd blogul ca pe un spaţiu interactiv al libertăţii de comunicare, al schimbului cultural şi de opinii; un loc special de întâlnire în „Piaţa Mare” unde ideile personale, originale, nasc alte idei, inspiră, produc controverse, motivaţii, explicaţii. Un loc care adaugă un plus de calitate identităţii noastre comune.

Ai un model în viaţă, carieră?

Modele de scris, propriu-zis, n-am. Probabil că felul meu de a percepe realitatea şi de a găsi formule anume de expresie se datorează experienţelor de viaţă, oamenilor întâlniţi, afinităţilor culturale şi literare. Admir şi iubesc în mod deosebit, naturaleţea şi umorul blând, responsabilitatea şi disponibilitatea pentru ajutor şi cooperare, optimismul şi candoarea, nealterate de necazuri şi vârstă.

Ai rădăcini, mai mult sau mai puţin îndepărtate greceşti. Crezi că au importanţă pentru tine ca scriitor?

Rădăcinilor mele greceşti pe linie paternă, străbunicilor, navigatori, plecaţi din insula ionică Cefalonia la mijlocul secolului XVIII (localitatea Svoronata) şi stabiliţi la Dunăre, în Brăila, le datorez, cred, o anumită deschidere spre aventura minţii, o vioiciune a spiritului, ca şi încăpăţânarea” de a nu lăsa lucrurile nefăcute, a nu ceda în faţa necazurilor, a împrejurărilor nefavorabile.

Esti mulţumită de tine, te socoteşti împlinită?

Aş putea spune mai degrabă că reuşesc să-mi înving momentele de nemulţumire vrând să fiu de folos.

Scrii cărţi tinereşti. Ai prieteni tineri?

Într-adevăr, prietenii mei sunt toţi tineri, chiar şi cei în vârstă. N-au încotro! Şi eu pentru ei! Dar dincolo de această glumă (serioasă) pot spune concret şi cu toată sinceritatea că în mediile profesionale şi de formare în care am funcţionat şi mai activez nu-mi pun nici eu nici cei cu care lucrez problema vârstei. E o „uniformitate” colocvială, lucrativă, absolut minunată, ceva asemănător atmosferei dintr-o echipă studenţească. Iar relaţiile tinereşti din cadrul echipei, rămân, în bună parte, prieteneşti, durabile şi după încheierea proiectelor. Prietenii pe viaţă.

Ce întrebare ai fi vrut să ţi se pună şi nu ti-am pus-o?

O întrebare pe care aş fi aşteptat-o?… Una pe care mi-am pus-o şi eu: presupunând că nu mi-aş fi dus cea mai activă parte a vieţii sub comunismul ceauşist, oare ce fel de drum aş fi ales?… Cred că vocaţia mea ar fi găsit mult mai repede şi mai uşor cheia scrisului. Probabil aş fi bătut ţara şi lumea-ntreagă în zonele ei mai interesante, poate chiar mai puţin umblate ca reporter freelancer şi scriitor. Aş fi căutat peste tot, neobosită, subiecte de viaţă, tipuri umane pe care să le aduc, spre neuitare, în literatură.

Ce proiecte ai în noul an, dar şi pentru viitor în general?

Pentru următorul an am în pregătire două cărţi de eseuri şi articole social-politice. Pentru mai târziu încă n-am ceva definit. Mă gândesc şi la reeditări, traduceri, poate şi un audio-book ( Drumul spre Mirhinia).

Câteva cuvinte pentru cititorii ziarului online RoMedia?!

Cititorilor RoMediei le mărturisesc admiraţia mea pentru recenta lecţie de solidaritate activă şi, în general, pentru implicarea responsabilă şi inspirată împreună cu cei ce susţin această publicaţie în problemele de viu interes politico-social şi cultural ale celor două ţări cărora le aparţin. Le doresc să continue pe linia implicării civice, a demonstraţiilor de personalitate creatoare de solidaritate şi civilizaţie.

Interviu realizat cu amabilitatea şi sprijinul  A.B. – Corespondenţă RoMedia.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634.

Perpetuarea răului: noduri şi intersecţii (2) La PRIMAVERA Sandro Boticelli

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 887,195 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.321 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 887,195 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: