Campionatul naţional de dus cu preşul:Victor Ponta, personal best

Şi acum se laudă Năstase cu aportul guvernului pesedist din 2000-2004 la admiterea României în Uniunea Europeană. Şi pe bună dreptate. Respectabilul demnitar dâmboviţean, a făcut tot posibilul să-i încânte pe mai marii Uniunii  pentru a obţine râvnitul permis de afiliere a ţării la civilizatul club. Numai că funcţionarii cu gulere scrobite de la Bruxelles, fie habar n-aveau că respectuoasele temenele au scopul de a masca adevărata agendă a cumetrilor roşii, fie că nu credeau că aşa ceva e posibil, sau, poate, s-au lăsat seduşi pe alte căi. Indiferent  de ce şi cum, până la urmă Uniunea a acceptat cu păguboasă bunăvoinţă aranjamentele oculte, vizibile şi din cosmos, de ocupare a posturilor cheie din justiţie de către magistraţi devotaţi reaşezatei nomenklaturi comuniste cu un CSM menit să blocheze  independenţa judiciară, un ICCJ în relaţii de „serviciu” cu interlopi notorii, toate astea ştampilate ca „reformare” în justiţia română. Cum în 2004 „generaţia clocită” ieşită de ceva timp din ouă îşi făcea, deja, reclamă ,”piuitul micului tupeist” rezonând perfect, încă de atunci, cu cotcorozelile bătrânilor pesedişti, premierul de Cornu îşi propulsă favoritul direct la controlul deturnărilor de fonduri de preaderare de la UE. Reclamaţiile ulterioare de la OLAF privind bănetul european intrat în averile unor grei ai partidului nici că puteau avea un apărător mai bun. Inspectorii au fost întorşi din drum, lămuriţi rapid că n-au niciun motiv să continue cercetările. Cu aceste dovezi incontestabile de fidelitate şi pricepere depuse la banca viitorului său politic, abilul „Che” avea poarta deschisă spre o carieră de top, mai ales că, sub ministeriatul Monicăi Macovei, greii avuseseră oarece probleme cu digestia. La capătul a patru ani de boicotat reforma Macovei, după serviciile unanim apreciate în efortul de suspendare a preşedintelui Băsescu, clona pesedistă a lui bombo-titulescu confirmă aşteptările într-atât, încât putea să pledeze cu succes pentru orice aberaţie în folosul clanului şi al său personal. Nu-i de mirare că propunerea ca avocaţii parlamentari să NU acorde asistenţă juridică în cauzele penale de competenţa DIICOT a fost făcută KO de „partidul juriştilor” legislatori. O „victorie”prin care aleşii barourilor şi avocaţii parlamentului şi-au consfinţit astfel „dreptul” de a apăra infracţiuni contra siguranţei statului, corupţie etc, o anomalie, sursă de corupţie, neadmisă niciunde-n lume într-un stat de drept. E drept, destui infractori bănoşi aparţin cercului de valori al proaspătului ales  al social democraţilor.