Ferma crocodililor

S-a cam dus vremea siestei crocodililor sătui sub vântu’ blând din „primăverii”. Prea multe ouă în acelaşi coş, riscuri mari, duşmani mulţi…  Doar micul pontalog să fii ciugulit cu ceva folos din vorbele înţelepte ale maestrului său, marele oolog de cornu-zambaccian. Prea puţin şi cam degeaba dacă, dincolo de soarta dărăpănatei ferme, dai cu ochii de prăpădul de la orizont! Până şi pasărea magistră şefă a măiestrei tagme, ciugulitoare între dinţii solzosului său partener de viaţă şi idealuri juridice a rămas fără clonţ. Când e să-i căşuneze destinului pe cineva, cine să-l mai ajute? Colegul de „prestaţii” de taină de la Înalta Curte?… Nepoţii, pe care se jură?… Şantajaţii cu „foiţe” pe principiul „loialităţii”? „Din toate motivele care ţi le-am expus, câte o hârtie din trecutu’ fiecăruia, i-am ţinut pe loc şi i-am făcut fideli”  se confesa  senatorul voicu camaradului mazăre. Şi cu toate astea, cum îl văita recent iliescu, „să fie ridicat ca un infractor de rând de pe stradă”? „S-a dat o soluţie strâmbă. Am făcut nu ce era omeneşte posibil, mai mult decât atât. Mă jur pe nepoţii mei!” …Să nu fi fost, oare, magisterul florin al vioricăi destul de fidel într-o Românie pe care don’voicu spunea că o are în mână? De fapt, nici n-a lipsit mult, sub ocrotirea înalţilor fermieri, demnitari, magisteri, sereişti şi poliţai clociţi din ouă de astea, ca ţara întreagă să se umple de crocodili. Cum să nu le fie jale acuma, adică mita şi şantajul să-şi piardă puterea? S-ajungă valorile politichiei la mâna „poliţiei politice a preşedintelui”, aşa cum le plânge crin? Păi ce spune fidel al degeaba’garantatului geoană, sărind în apărarea confratelui de crescătorie de la Baia Mare, nu-i ce susţine şi don’ voicu? „Asta-i România lui Traian Băsescu… Bani, şantaj, asta-i crimă organizată, nu automatu’ pe stradă!”