Spaime roşii cusute cu aţă albă

De câtva timp, orice proiect de bârlog pus în practică devine proiectil cu efect  invers. Fonfleul cu proiectul iohannis a marcat începutul sfârşitului.  Devenită moşia unei falange de derbedei care au apucat şobolăneşte la putere şi resurse, România iese treptat, din anestezie. Plebea, în mare parte, s-a  săturat de făcături, de încâlciturile „legale” ale fărădelegii, de rolul pe care e silită să-l joace în acest spectacol dezolant. Mai ales de când, oroare, asasinul care defilează, sfidător, cu capul  tăiat al dreptăţii pe tavă, se vede a fi chiar Justiţia! Cinismul  protectoarei în robă a corupţiei n-are limite. După eşecul prostănakului&crinului chucky&comp, vulnerabilităţile apărute produc îngrijorări tot mai serioase în reţea. Din decembrie anul trecut pocinoagele se ţin lanţ! …Precum vieţuitoarele care presimt cutremurul, încă din întâi februarie a.c. dl.voiculescu, fost şef şi client al avocatei alice cea care a pus cenesasul la podea  pentru a-şi salva muşteriul, dăduse alarma! Odată cu apelul la unitatea de acţiune a pesede-penele-pece lansase şi avertismentul: „dacă acest lucru nu se va întâmpla si Opozitia va rămâne ezitantă si relativ divizată, nimic nu va putea opri diviziile ANI, CNSAS si DNA să transforme România într-un viguros si vajnic regim monopartidist. Că prea vorbim multi neîntrebaţi în tara asta…”E adevărat, cenesasul dinescului şi al altora de aceeaşi „probitate politico-morală” de acolo îşi depăşise rolul de deconspirare făcând posibil acest atac şi creind precedentul  de care se abuzează acum! Fila de carneţel roşu cusut cu aţă albă al bloggerului felix, însă, părea să anunţe un nou seism generator de spaime. Curată premoniţie motănească, dacă socotim că abia în martie antologicele conversaţii ale „neîntrebaţilor” din stenograme cu don voicu aveau să ajungă la cunoştinţa prostimii („ce necaz”)! După CNSAS, cu acelaşi „brevet” al „genialei alice” această zeiţă a săndeilor oropsiţi, urmează „divizia ANI”; o lovitură, indirectă dată şi temutei divizii DNA. De fapt, o mişcare proastă, forţată de teamă. Sub imperiul fricii, „aliaţii” fac greşeală după greşeală. Cusute cu aţă albă, spaimele din carneţelul roşu nu mai produc „proiecte”, ci, cel mult, proiectile cu efect invers.