Semnificaţia unui dialog istoric

4 Octombrie 2010 at 01:59 54 comentarii

„Dialogul Herta Muller-Gabriel Liiceanu, moment istoric pentru cultura română”  titrează editorialul din România Liberă descriind întrevederea cu public de la Ateneu.  Cam ironic titlu s-ar spune după ce parcurgem relatarea evenimentului din acelaşi articol, sau din oricare altul pe subiect. Mai curând „de pomină”, în primul rând pentru că din discuţie reiese totala lor incompatibilitate. În loc să strălucească (prin reflexie) ca de  obicei, în compania unor „pietre preţioase”, lângă diamantul Herta, dur şi tăios, Liiceanu a părut un material amorf. Un cărbune. Un pic nedrept, dar spectacolul are legile lui, mai ales când rolul principal îl are o persoană cu personalitatea Hertei Muller. Prin urmare a rezultat o reprezentaţie-surpriză, de „circ” ca să o citez pe Herta Muller. Un circ urmat de  dispute aprinse în media între susţinătorii numeroşi ai Hertei vs. câteva voci de partea filozofului.  Meciul a fost dominat net de Herta printr-o jonglare (sic) neaşteptată, amuzantă, prin care pur şi simplu a schimbat criteriile şi, implicit, miza discuţiei. Aşteptându-se la o dispută fair în nota standard, pe terenul de acasă, moralistul Liiceanu a fost „deposedat” cu „cruzime” exact de haloul în care şi-a confecţionat imaginea publică. Refuzând să intre în dialog de pe piedestalul prestigiosului „Nobel” pentru literatură, Herta se dă jos,  coboară „smerită” până sub nivelul scriitoricesc al amfitrionului şi, de acolo, strategic, face trimitere la alte valori. Mai bine zis la lipsa lor în ce-i priveşte pe scriitorii români: a solidarităţii antitotalitarism, a civismului şi dizidenţei autentice, împingându-şi interlocutorul în pătratul său existenţial preţios, înscris într-un cerc al elitismului fără roade. Recunoaşte că e rea şi este aplaudată. Nu pot pune pariu dar sunt convinsă că între cei care au aplaudat-o în anonimatul sălii erau destui şi dintr-aceia care ar fi meritat, mai mult decât Liiceanu, săgeţile ei. Evident, n-au simţit nicio jenă, cum n-au avut nici un scrupul nici pe vremea când susţineau direct sau indirect, aparatul ceauşist. Unii au aplaudat-o cu entuziasm, probabil şi pe criteriul băsescismului lui Liiceanu, perceput ca unul din „intelectualii lui Băsescu” (aspect discutabil şi care oricum, pare să-l stânjenească acum…) Pe de altă parte, cu toată autenticitatea  spiritului ei Herta Muller nu părea a fi străină de unele influenţe politice via Marius Oprea dinspre amăgitorul, vopsitul anti-comunism penelist, purtător de germeni ai rezistenţei la adevăr, la libertate reală, la responsabilitate  şi bun simţ;  cu alte cuvinte la idealurile ei şi nu numai…

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , .

Săraci şi cinstiţi până-n pânzele roşii Abcesul revoluţionar

54 comentarii Add your own

  • 1. Mircea Popescu  |  4 Octombrie 2010 la 02:19

    Cucoana a demonstrat niste chestii. Daca vom sti ce sa facem cu ele vom putea intr-adevar spune ca nu degeaba un roman a cistigat un premiu Nobel.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 02:22

    Mircea Popescu, absolut de acord. Problema stă în acest „dacă”

    Apreciază

  • 3. Creanga  |  4 Octombrie 2010 la 02:26

    Cred ca merge bine aici un link:

    http://www.signandsight.com/features/1910.html

    Ce as adauga eu, daca nu ar fi luat Nobel, foarte probabil; aceasta discutie nu ar fi avut loc.

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 02:31

    creanga, cu siguranţă! Lucru pe care-l stia si ea si Liiceanu…

    Multzam de link!

    🙂

    Apreciază

  • 5. Mircea Popescu  |  4 Octombrie 2010 la 03:42

    Intrebarea este, bineinteles, daca e un lucru pe care-l stia ea si-l regreta Liiceanu.

    Sunt situatii in care e chiar mai onorabil sa „pierzi”, daca putem spune ca asta s-a intimplat acolo. Mai bine sa te gasesti in compania cuiva care-ti spune ca n-ai facut destul, cind tu poate c-ai facut mai mult decit multi, decit sa te gasesti in compania cuiva care sa-ti spuna c-ai facut chiar prea mult cind tu stii bine ca n-ai facut destul.

    Apreciază

  • 6. angel  |  4 Octombrie 2010 la 06:25

    si, sigur, e mult mai bine sa fii in compania cuiva vare, sigur, a facut mai putin ca tine dar(conjunctura si interesele) l-au ridicat pe un piedestal. acum, ca om plecat de acasa pe vremea lui Ceausescu, in cartile Hertei Muller nu ma recunosc , recunosc foarte putin din atmosfera aceea de atunci. Era intunecata, dar era altfel decit la ea. Pot fi multe explicatii, in fuga gasesc doua:
    -eu nu sint o personalitate a vietii publice, si deci, probabil mi se aplica un tratament preferentiabil de catre securitate?
    -eu nu am in spate o alta origine decit cea romana ( si nici nu m-am dezis de ea), pentru a-mi permite, nici macar in povestiri, sa vorbesc foarte aspru de oamenii de atunci.Nu stiu daca e bine sau rau, dar nu am putut niciodata si intotdeauna m-am simtit un pic vinovata ca eu am putut pleca atunci cind nu mai puteam suporta(suparata, mi-am luat jucariile si…), iar altii nu au avut nici macar aceasta durere sau ocazie( depinde cum vede cineva).
    E usor sa stai dupa gard sa dai cu pietre. E greu sa stai dupa gard , sa incerci sa intelegi si, eventual, sa ajuti…
    Sint multe de spus, probabil, probabil ca nu o sa placa ce am spus aici.
    Cred insa ca nu a pierdut Liiceanu-el ramane un mare scriitor modern, un filozof printre noi si are meritul ca a ramas acasa.Si este o dovada de lipsa de solidaritate din partea Hertei, exact pentru ca a vrut sa-l atace si nu sa se alieze cu Liiceanu. Caracteristic, nu?

    Apreciază

  • 7. skorpion  |  4 Octombrie 2010 la 08:34

    Cum a fost atacat Liiceanu?

    din ce am citit eu, Herta Mueller vede societatea din Ro dinainte de 1989 exact cum o vad si eu !

    extras din Petre Barbu:

    Gabriel Liiceanu a întrebat-o pe Herta Müller dacă nu cumva cărţile scrise înainte de ’89 de cei care nu s-au aliniat politicii partidului comunist sunt lucruri bune. (Întrebarea este reprodusă din memoria mea tulburată de acest eveniment.) Răspunsul laureatei Premiului Nobel a căzut sec:

    „Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva”.

    si nu a fost asa???

    Cu exceptia lui Viorel Padina care a scris in 1980 Apelul catre Europa, eu personal nu cunosc vreun scriitor care sa fi scris ceva similar in acei ani negri.

    Apreciază

  • 8. skorpion  |  4 Octombrie 2010 la 08:38

    Fini,

    eu niciodata nu am practicat cu absolut nimeni bascalia.
    nu este genul meu.
    chiar nu stiu de unde ai tras concluzia asta.
    sincer imi pare rau!
    😦

    Apreciază

  • 9. skorpion  |  4 Octombrie 2010 la 10:06

    off topic

    Cind am citit prima data FEFELEAGA – aveam vreo 12 ani – m-a impresionat foarte mult.

    aici despre Fefeleaga si citeva fotografii remarcabile din zona
    (9)

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/fefeleaga-brand-turistic-in-muntii-apuseni-907867.html

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 11:21

    Ziua bună, prieteni!
    🙂
    Mircea Popescu, dl. Liiceanu e mult prea orgolios ca să ştie să piardă (chiar dacă ar fi în favoarea lui).A demonstrat asta în discuţiile ulterioare, cum a fost cea de la TVR unde a avut, de altfel, un discurs bun, dar nu tocmai „fair”. (S-a răzbunat un pic post factum) În unele aspecte, acelea referitoare la generalizarea acuzatoare în termeni absoluţi făcută de Herta Muller la adresa scriitorimii avea, într-o oarecare măsură, dreptate. Teoretic. Practic, situându-se categoric deasupra oricăror vini,acordându-şi singur, îndreptăţirea de a acuza, G. L. a contribuit la împingerea societăţii civile în încăierări infantile şi păguboase. Iar Herta Muller cu traumele ei nevindecate a găsit în el exact interlocutorul potrivit pentru a-şi exterioriza afectele negative dar şi exigenţele, puţin utopice în ce ne priveşte.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 11:31

    Angel, desigur altfel se pune problema în cazul anonimilor care, cu toată atmosfera de frică, n-au avut parte direct de tratamente represive sau de ameninţarea iminentă cu asa ceva( aici mă includ şi pe mine, deşi am avut parte, ca studentă, de un episod de coşmar) Nu vreau să aduc în discuţie persoana d-lui Liiceanu, mai important mi se pare, cum spun în titlu si subliniază Mircea Popescu în comentarii, semnificaţia dialogului pentru noi ca societate. Cât de regretabilă poate fi atitudinea justiţiară a unor persoane de anvergură care se considera îndreptăţite- oarecum, în stil totalitarist – să devină „instituţii” ale acuzării s-a văzut bine cu ocazia „dialogului”. Exact acest stil comportamental care l-a consacrat pe G.L şi a făcut pui în dezbinata noastră societate, i-a permis H M, la rândul ei, să atace frontal, toată scriitorimea, cu mai mult sau mai puţină îndreptăţire, dar, măcar,cu un strop de umor… ( vezi şi link-ul (3)dat de Creangă)

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 11:44

    skorpion, tot ce s-a făcut corect, cinstit si cu simtul răspunderii, inainte de ’89, nu trebuie negat ori amestecat cu rea credinţă în acelaşi cazan. Aici îi dau dreptate lui Liiceanu,scriitura de calitate a fost o formă de a rezista cât se poate de benefică, protectoare de valori, atât cât s-a putut.
    Că n-am avut dizidentă ca alte ţări, pe de altă parte,că acei doi, trei dizidenţi autentici nu se bucură nici acum de recunoasterea meritata si că în schimb falşii dizidenţi si-au făcut loc până sus, precum poetul mosier, e o realitate tristă şi ruşinoasă.La fel şi faptul că o serie de condeieri au contribuit din plin la exacerbarea cultului personalităţii inainte de ’89.

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 11:44

    skorpion, scrierile lui Agârbiceanu sunt încărcate de „aur vechi” . De altfel ca şi locurile acelea… 🙂

    Apreciază

  • 14. Mircea Popescu  |  4 Octombrie 2010 la 13:08

    Eu ma declar multumit de rezultatele discutiei de-aici.

    Nu persoana Hertei poate fi obiectul unei discutii/razbunari/etc. Ea singura isi afirma abstractiunea, si se plaseaza intr-o situatie abstracta (anonimatul dez-Nobelarii, sa-i zicem).

    Putin ma intereseaza ce-a facut si ce n-a facut Herta Muller ca om. In particular merita observat ca asta-i una dintre tehnicile favorite ale tortionarilor comunisti, specularea abila a lui „cel fara de pacate sa ridice primul piatra”. Pozitia ei teoretica, in discutia cu Gabriel Liiceanu (care cum bine observa Nora se doreste, se simte si se aspira institutie) e, tot dintr-o perspectiva teoretica, foarte importanta.

    Pozitia mea proprie apropo de perioada e, mi se pare, mai dura decit suma celor doi. Problema majora n-a fost lipsa sau atitudinea virfurilor. Problema majora a fost completa lipsa a unei clase de mijloc a dizidentei. In Polonia ea a existat abundent, in Romania nu a existat mai deloc. Rezistenta in munti, cea care uite ca in Irak si Afganistan cistiga razboiul a murit sufocata de dezinteresul unei populatii de dobiitoace. Virfurile de care vorbeste Herta au murit, sufocate de acelasi dezinteres.

    A transforma aceasta problema intr-o sterila disputa despre cine a fost si cine n-a fost sa-si inregistreze masina de scris e impropriu. Nu Liiceanu si nici Muller sunt problema Romaniei comuniste. Ei sunt o parte din ce-ar fi putut sa fie solutia. Si n-au fost parte dintr-o chiar solutie pentru ca le-a lipsit cealalta parte, partea mai mare, partea care acum sade la Ateneu, pe scaune plusate si aplauda, doi fraieri care fiecare in felul lui si-a riscat gitul ca sa ii amuze pe ei, vitele.

    Din pacate nu aplauda pe obrajii proprii. Inca. Pentru ca asa curge istoria.

    Apreciază

  • 15. Băşcăliosul  |  4 Octombrie 2010 la 14:35

    Nora, felicitări pentru pertinenţa şi stilul de prezentare ale punctelor tale de vedere!
    Eşti o scriitoare dată năibii. Scuze! Chiar dacă sună mai băscălios, modesta mea opinie nu suferă pe cât s-ar crede de subiectivism cronic. Având în vedere că în grădină băşcălia se anunţă pe cale de eradicare, voi fi adopta o rezervă serioasă.
    *
    Inchiziţia gentlemanului aparent… neinvidios şi (tot aparent) nereprezentativ a dat cu mucii filosofici în fasolele de mărgăritar. De-ar fi dat în bobii tăcerii aurite, i-ar fi căzut cu tronc câteva fise negăurite:

    1. Circumstanţele atenunate ale nedisidenţilor cu aere intelectuale nu-s totuna cu nevinovăţia absolută; dimpotrivă, până şi oamenii simpli au demnitatea să-şi recunoască vinovăţia din cauza complicităţii lor tacite şi nu-şi arogă neprihănitul merit de a nu fi frecventat casa de toleranţă a activismului unic.

    2. Prostituarea limbii în scrisul la comandă, sau din instinct de conservare asiguratorie, face o primă distincţie netă şi incontestabilă – la fel cum a procedat explicit şi Herta Muller cub cupola inchiziţiei circului – între posesorii de condeie ai vremii cu pricina, nicidecum între oamenii cu pârghiile şi puterea de exprimare limitate în acea vreme. Din acest motiv, problema artificială ridicată de GL- privind statutul Hertei Muller de „fost disident”*- nu-i doar negată de ea în mod justificat ci scoasă de GL cu forcepsul într-o componentă neadaptată la calitatea persoanei şi perioda de timp corespunzătoare. În aceste condiţii, problema acuzatorie din partea gentlemanului gazdă devine mincinoasă şi suspectă de perfidie.

    3. Neprostituarea limbii în instituţiile neutralităţii sau ale trecătorilor neobservabili- oricum antagonice faţă de poziţia disidenţilor vremii trecute – nu este un merit şi nici un motiv de mândrie. Poate ţine cel mult de banalitatea aceleiaşi complicităţi tacite-general „remarcabilă”- dar cu o bilă neagră în vârful specific al condeiului şters… de filosofia inadmisibilităţii complicităţii cu meritul adevăraţilor disidenţi.

    4. Cine îşi propune să scrie pentru premiul Nobel nu-l va obţine niciodată.
    Asta am înţeles din cuvintele şi sinceritatea debordantă a Hertei Muller. Aroganţa intelectualului român- privitor de sus peste metehnele prostimii năucite de nelămurire şi ignoranţă- este incompatibilă cu viziunea scriitoricească a Hertei Muller sau cu recunoaşterea propriilor ei nedumeriri despre libertatea omului obişnuit… să fie constrâns şi ţinut în continuitatea neutralităţii neprostituaţilor de limbă, păstrată cu sfinţenie într-un cuget neprihănit. Aparenţa filosofiei aprofundate… în aroganţă atotcuprinzătoare mi-a lăsat un gust dureros de amar.

    5. „Am venit la „Ultima ediţie” a TVR ca să arăt că am fost şi rămân o gazdă-gentleman… faţă de boala vacii inteligente”

    Apreciază

  • 16. Băşcăliosul  |  4 Octombrie 2010 la 14:44

    Erată:
    Asta am înţeles din cuvintele şi sinceritatea debordantă ALE Hertei Muller. (scrisesem iniţial numai sinceritatea)

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 15:17

    Mircea Popescu, multzam! Dacă „dialogul” a reusit ceva, e faptul că a redeschis nevoia de a aduce în atenţie starea valorilor civice Atitudinile faţă de subiect sunt un bun test al nivelului de maturizare şi de responsabilizare. Rămâne de văzut în ce măsură se poate depăşi cantonarea ( previzibilă) în „tabere” de susţinere, a unuia sau a altuia dintre cei doi, în loc să se deblocheze drumul spre un nivel înalt, mult mai necesar şi mai util pentru un spirit comunitar constructiv (sau proactiv, cum i se spune acum)

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 15:34

    Bsk., bună hotărâre,va trebui să-ţi contrazici nick-ul 😀

    De acord cu toate punctele expuse! Cu asta în mod deosebit:
    „Aroganţa intelectualului român- privitor de sus peste metehnele prostimii năucite de nelămurire şi ignoranţă- este incompatibilă cu viziunea scriitoricească a Hertei Muller sau cu recunoaşterea propriilor ei nedumeriri despre libertatea omului obişnuit…”
    Realitatea e mult mai complexă decât cea oferită de „circ”. Nu putem urca deloc, ca societate, atâta vreme cât se face mare caz de principii şi valori fără să le vedem internalizate în atitudini şi comportament. În orice împrejurare.

    Apreciază

  • 19. Băşcăliosul  |  4 Octombrie 2010 la 15:50

    Când valorile nu există deloc sau doar se conservă… trecând pe lângă noi, vom obţine cu brio acelaşi rezultat „spectaculos”.
    Pe subiectul în discuţie, cel mai mult m-a revoltat concluzia următoare:

    A-i pretinde unei femei din timpul regimului comunist aceeaşi disidenţă cu a bărbatului… (in)vizibil şi/sau pre(a)vizibil înclusiv în perioada post-decembristă, doar pe motive de premiu Nobel şi îndrăzneala rostirii adevărurilor sincerităţii, înseamnă să nu-ţi observi pledoaria pentru o egalitate profund inechitabilă.

    PS. Despre inutilitate, numai de bine!

    Apreciază

  • 20. Platon  |  4 Octombrie 2010 la 16:19

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 17:58

    Platon, multzam. Uite si o porţiune care, parcă, nu apare în videoclip:

    G.L.:“De ce sunteţi atât de încrâncenată? Avansaţi pe un drum pe care alţii nu vor să-l avanseze” H.M.:“Eu nu oblig pe nimeni să lectureze cărţile mele. În faţa unei cărţi fiecare se poate simţi individual. Nu ştiu dacă sunt mulţi care vor să se confrunte cu aceste probleme(…) Nu mă mir că sunt atât de mulţi oameni care nu spun că a fost un chin, pentru că este greu să se confrunte cu trecutul lor. Pentru o societate, dacă nu se discută aceste probleme, ele pun în pericol societatea. Când nu te aştepţi ele ies la suprafaţă’”, Au fost oameni care au avut multe privilegii. Nu mă mir că nu recunosc dictatura”. (Probabil că mesajul se adresează şi multora din public) Mai devreme, la conferinţa de presă,HM precizase: “Urmăritorii mei nu au dispărut în aer. Sunt peste tot.” (…) „În România nu m-am simţit dizidentă. Am vrut să trăiesc normal. Mi-a fost greaţă de nulităţile pe care le-am văzut în fabrică, la poştă…”(în cartea „Încă de atunci vulpea era vânătorul” descrie perfect profilul românului: turnător, hoţ, murdar…Dar majoritatea din sală, veniţi ca la spectacol, probabil n-au citit)“limba nu e a scriitorului, ci a celor care nu scriu”(…)“la poştă, la fabric, am fost tratată de parcă aş fi fost un căcat”, “scriu pentru că nu pot altfel, trebuie să-mi aranjez viaţa care a trecut, trebuie să-mi pun sub semnul întrebării propriul trecut – ceea ce majoritatea oamenilor din România refuză să facă”…

    Apreciază

  • 22. Mircea Popescu  |  4 Octombrie 2010 la 19:30

    Rar mi se intimpla citind comentarii sa ma vad silit a lua unul de la cap, la o a doua lectura, asezat, atent, fara a tine nimic in mina. Mi s-a intimplat cu Bascaliosul. E de bine.

    Daca nu mi-o luati in nume de rau, as propune o intrebare oarecum legata de subiect, care ma preocupa de mai bine de-un an fara sa-i fi dat de un capat : http://polimedia.us/trilema/2009/rezistenta-prin-cultura/

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 22:05

    Seara bună!
    Bsk. ai prins un aspect peste care eu am trecut prea usor. Apreciez revolta ta.
    Interesanta provocarea pe care ti-o face Mircea Popescu, un subiect dificil, merită rumegat. 🙄

    Apreciază

  • 25. Băşcăliosul  |  4 Octombrie 2010 la 22:22

    Dpmdv, indiferent de domeniu, orice atitudine sau formă de rezistenţă (exprimare, concepţie, intervenţie, inovaţie, modificare, completare etc) are semnificaţie doar dacă are un efect evolutiv. Restul e imaginaţie lipsită de aplicare şi rezultat pozitiv.
    Unii ar fi în stare să-şi interpreteze şi un vânt drept o formă de opoziţie sau rezistenţă, mai ales dacă ia poziţie pe o direcţie sugestivă.

    Apreciază

  • 26. Băşcăliosul  |  4 Octombrie 2010 la 22:43

    Nora,
    „Tulburarea” este şi pentru mine cuvântul potrivit pentru reflectarea efectului/sentimentului real.

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 22:43

    Bsk. în relativismul ăsta în care trăim cotidian mai sunt si unii care-şi pun intrebări. Unii, puţini, la care funcţionează gândirea critică, altfel spus, sunt potenţiali factori de schimbare. Ceilalţi, care locuiesc într-un fel de certitudini-beton, mult mai mulţi, ţin lucrurile în loc.(ca sa nu mai spun ca sunt targetul ideal pentru manipulare, în ciuda convingerilor lor)

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  4 Octombrie 2010 la 22:54

    Ce sincronizare! Acuma văd!

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  5 Octombrie 2010 la 00:07

    Un articol la care subscriu:

    http://www.ziare.com/basescu/presedinte/opinii-sindromul-de-rafuiala-cu-presedintele-1046060

    Noapte bună tuturor!

    Apreciază

  • […] Semnificaţia unui dialog istoric Mon Oct 04, 2010 1:59 am “Dialogul Herta Muller-Gabriel Liiceanu, moment istoric pentru cultura română”  titrează editorialul din România Liberă descriind întrevederea cu public de la Ateneu.  Cam ironic titlu s-ar spune după ce parcurgem relatarea evenimentului din acelaşi articol, sau din oricare altul pe subiect. Mai curând “de pomină”, în primul rând pentru că din discuţie reiese totala lor incompatibilitate. […] […]

    Apreciază

  • 31. Platon  |  5 Octombrie 2010 la 09:09

    de aici incepe seria din 5 parti:

    Apreciază

  • 32. Galeata cu pixeli  |  5 Octombrie 2010 la 09:20

    E plin cimitirul de premiati Nobel despre care nu se mai aude nimic dupa cativa ani de la decernare. Personal, cred ca distinsa doamna Herta Muller face parte din aceasta categorie. Mai cred ca razboiul ei cu metehnele (reale) si demisia intelectualitatii romanesti din perioada totalitara sunt rezultatul unui histrionism propriu unor idiosincrazii si scranteli personale, de care vor fi excedate amandoua taberele de intelectuali care incearca sa si-o revendice acum.
    Vom trai si vom fi dezamagiti de Herta Muller, asta cred eu ca se va intampla.

    Gabriel Liiceanu, dupa cum se stie, e mare amator si colectionar de prietenii sus-puse. Noica, Cioran, Ionesco, Lovinescu, samd.

    Apreciază

  • 33. Galeata cu pixeli  |  5 Octombrie 2010 la 09:31

    Mai adaug doar ca, deja destinul Hertei Muller pare sa fie trasat limpede, in raportul ei cu intelectualii romani. Acela de a deveni deopotriva victima si combatant in micul razboi al paruielilor marunte si fara miza ale acestora.

    Apreciază

  • 34. theo  |  5 Octombrie 2010 la 10:53

    M-AM CONVINS INCÄ ODATÄ; DECE SCRIAN ACUM CATVA TIMP LA TINE.

    este” o perie de sarmä”

    ESTE UNSÄ CU TOATE ALIFIILE SI NU S-A PURTAT CA O DOAMNÄ:

    ESTE INDOCTRINATÄ PETRO-LIBERAL; ASA SE EXPLICÄ SI ALTE DECLARATZII FÄCUTE IN GERMANIA; TENDENTZIOS; RÄUTÄCIOS; SI VÄDIT NEREAL

    SINCER O MARE DECEPTZIE

    s-a fofilat, a profitat si nu a meritat premiul.

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  5 Octombrie 2010 la 11:35

    Bună ziua prieteni!
    🙂

    Găleata cu pixeli, da, cam ca premiaţii de la „Cerbul de aur”
    Ştia el Cioran, de ce refuză asemenea onoruri…
    Despre scrisul H.M nu mă pronunţ, decât, poate, după ce o s-o citesc suficient de mult( din cît am citit pot spune că e un scris fără artificii, care se contopeşte cu autoarea si trăirile ei revoltate si dureroase). În general îmi plac persoanele cu un mod de a comunica natural, autentic şi ea pare a fi astfel (cu toată unda aceea de „superioritate” neplăcută, de natură etnică, dar poate mi se pare)… Posibil să fie şi o undă de scrânteală care s-a transmis în ambele tabere 🙂
    Cât despre condeierii români în frunte cu GL care, în stilul caracteristic, au descoperit cât e de valoroasă şi de bună de „colecţionat” abia după ce a fost premiată, au primit o lecţie. (reuşită, după satisfacţia HM şi reacţiile publice, din sală şi din media despre care am comentat)
    Şi mai cred că si după „dialogul” asta, lucrurile nu se vor schimba curând…

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  5 Octombrie 2010 la 11:38

    Platon, Thank you! 🙂

    Apreciază

  • 37. skorpion  |  5 Octombrie 2010 la 11:44

    buna ziua,

    noroc ca sint in concediu si astfel am reusit sa ascult intreaga emisiune Herta Mueller – Gabriel Liiceanu.

    pentru cine a trait acele vremuri
    si
    pentru cine nu a trait acele vremuri..

    eu chiar nu inteleg ce NU le-a placut la Herta Mueller pe care as caracteriza-o prin ce a spus prin:
    modestie, da, modestie,
    franchete absoluta,
    onestitate,
    adevar…

    nu a spus absolut nimic mincinos legat de vremurile alea de care partial nici acum nu am scapat…

    cine nu este de acord cu cele percepute de mine vizavi de HM, rog sa-mi spuna unde am gresit
    sau
    ce nu este adevarat din cele spuse de HM.

    nu mi s-a parut deloc aroganta, nici superioara fata de nimeni..

    transanta si directa!

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  5 Octombrie 2010 la 11:45

    Theo, o scriitoare, mai ales premiată la nivelul ei, nu trebuie să fie neapărat „o doamnă”. Dar mult mai atentă cu sursele de informaţii, asta da, categoric! .Apropierea de cercurile peneliste o coboară mai mult decât a făcut-o ea în „jocul” în dialogul de la Ateneu.

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  5 Octombrie 2010 la 11:50

    skorpion, si mie mi s-a părut astfel. Dar există ceva legat de politic, pe care n-am putut să-l trec cu vederea. Opiniile ei politice referitoare la situaţia de acum sunt marcate politic de penele am scris-o în finalul postării.Stiu treaba asta chiar din declaratii de ale ei din presă în care făcea trimitere la Marius Oprea… 😦

    Apreciază

  • 40. skorpion  |  5 Octombrie 2010 la 11:51

    nora,

    errare humanum est!

    daca multi cetateni care traiesc zi si noapte in Romania nu inteleg PNL-ul asa cum il intelegi tu sau eu,

    atunci ce pretentii ai de la o persoana care vine o data la x ani in Romania

    dar care este inconjurata doar de penelei????!!!!
    si care ii soptesc in ureche ce vor ei?!?!

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  5 Octombrie 2010 la 12:00

    skorpion, dincolo de persoanele respective si de aprecierile Pro si Contra, mai important ar fi îndemnul (indirect) al H.M. la un pic de meditaţie (sinceră), de introspecţie, la felul în care ne-am raportat la timpul acela şi la „valorile” politice de atunci. Dar si la cum ne raportăm la cele de acum! Abia atunci am fi în stare să schimbăm ceva. Cred ca asta ar fi trebuit să fie cel mai important aspect…

    Apreciază

  • 42. skorpion  |  5 Octombrie 2010 la 12:47

    nora,

    OK!
    🙂

    Apreciază

  • 43. theo  |  5 Octombrie 2010 la 12:47

    un titlu nu te face doamnä.

    nobeluL la primit si arafat si obama.

    cat priveste HM. am informatzii

    Apreciază

  • 44. skorpion  |  5 Octombrie 2010 la 12:49

    ce informatii ai, theo, despre herta mueller?

    ca este spion?
    🙂

    ai ascultat-o in dialogul cu liiceanu?
    ce nu este corect in cele spuse de ea?

    Apreciază

  • 45. Creanga  |  5 Octombrie 2010 la 23:29

    Buna seara!
    Dar ce liniste in seara asta!
    Herta nu prea este placuta in Romania pentru ca spune lucruri care ‘ne doare’. Cum?? romanul e mai puturos sau mai hot?? Nu se poate asa ceva. Cred ca a suferit destul i Romania, nu cred ca stie nimeni cum e sa te pandeasca moartea de dupa colt, stiind ca un prieten fusese ‘sinucis’. Se prea poate sa fi ramas cu ceva sechele si sa exagereze, simte ca si acum e urmarita. Mi-a placut cartea cu vanatorul, daca esti strain de Romania nu o simti asa bine, dar daca ai trait acele vremuri te rascoleste.
    Cat despre Romania si intelectualii lui peste prajit….mai bine ma abtin.

    Apreciază

  • 46. Mircea Popescu  |  6 Octombrie 2010 la 02:39

    As completa la ca si eu am fost zece ani membru PNL pina sa ma decid in cele din urma, poate cu un an intirziere, sa tai tinicheaua in care se transformase un partid altadata respectabil.

    Pe scurt, asocierea cu PNL, mai ales cu PNL-ul pre-Papitoi nu-mi pare cine stie ce pacat.

    Apreciază

  • 47. Mircea Popescu  |  6 Octombrie 2010 la 02:40

    *la ce zice skorpion

    Apreciază

  • 48. skorpion  |  6 Octombrie 2010 la 09:58

    Mircea Popescu,

    #46 +47

    de acord cu dvs!

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  6 Octombrie 2010 la 12:14

    Dragi prieteni, ziua buna!
    🙂
    Mult interes pentru subiect, tocmai pentru că deschide alte subiecte din altă perspectivă. Adică exact de ce spuneam că e nevoie.

    …In altă ordine de idei o să fiu mai puţin activă în următoarele zile. Dar revin… 🙂

    Apreciază

  • 50. Creanga  |  7 Octombrie 2010 la 01:23

    Buna seara si la revedere!

    Inca de pe atunci vulpea era vanator
    Iar romanul tot mai chior
    Si-acum vede incetosat
    Asteptand mila de stat

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  7 Octombrie 2010 la 15:00

    Salut, prieteni,

    Postare nouă!

    Apreciază

  • 52. propinatiu  |  9 Octombrie 2010 la 20:38

    Teamă mi-e de impropria folosire a… oximoronului „Rezistenţă prin Cultură”!
    A citi cărţi rare şi a scrie cărţi rare e mai mult o Rezistenţă Aristocrată decât o Rezistenţă prin Cultură. Aşa şi este perceput epistolarul ce ar rezulta din practicarea acestui nobil viciu: plăcere solitară. Important în istorie şi în soteriologie este însă dacă ţi-ai adus sau nu obolul la Luminarea Poporului. Clasa financiară, politică şi intelectuală interbelică nu a desăvârşit acest proces de răspândire a culturii până în ultimul cătun şi, în consecinţă, din punct de vedere al lui Sirius şi-a cam meritat analfabetismul torţionar al Romlagului. Sub ceauşism, Rezistenţă prin Cultură o au făcut cei ce semnalau Neamului Românesc că mai există pe lume şi altceva decat hrana şi căldura. Sunt mii de contributori, amintesc ce-mi vine imediat în minte: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Dan Hăulică, Dan Grigorescu, A.E. Baconsky, Zigu Ornea, Constantin Noica, Anton Dumitriu, Ovidiu Drimba, Nicolae Mărgineanu, George Bălan, Iosif Sava, Mircea Maliţa, Victor Săhleanu, Edmond Nicolau, Grigore C. Moisil şi chiar Alexandru Mironov sau însuşi Adrian Păunescu atunci când silea un stadion ceauşist să asculte Sonata Lunii în plin răsărit de lună!
    Paradoxal, adevărata Rezistenţă prin Cultură a început la noi abia după 1989, la 5 martie 1998, când lupta în stradă era terminată şi a fost jertfit Eminescu tocmai pentru accesibilitatea sa zâmbitoare ca Grigore Vieru, preferându-se un elitism eolic şi fără şanse in vacarmul torenţial al tembeliziunilor subculturale şi al presei asociate lor.

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  9 Octombrie 2010 la 20:47

    propinatiu, salut, pertinente si folositoare observaţii! 🙂

    Apreciază

  • 54. skorpion  |  9 Octombrie 2010 la 20:48

    propinatiu,

    am o curiozitate: de Viorel Padina ati auzit?
    de Apelul lui catre Europa din 1980?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 892,695 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.347 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 892,695 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: