Angela Bratsou: Vărul din America

24 Octombrie 2010 at 01:05 43 comentarii

Multe himere vin să umple de speranţe inimile şi de strălucire ochii oamenilor iubitori de istorii cu parfum de legendă. Cu una de acest fel am acuma de a  face. Nu a mea ci a unei rude, un văr din America… Pornind de la ardelenii plecaţi în căutarea norocului în Vestul salbatec deveniţi şi subiecte de film, la românii aşteptând cu sufletul la gură să “vina americanii!” (care, fie vorba între noi, aveau pe atunci alte treburi prin lumea aceasta), generaţii la rând îşi transmit visul american şi destui chiar reuşesc s-ajungă în locul visat.  Ei bine, ani in şir, românii i-au privit pe cei veniţi de acolo ca fiind în mod cert bogaţi şi dispuşi sa împartă cu cei de acasă bogăţiile culese de prin copacii americani. În vederea acestei posibilităţi, ţin-te ploconeli şi mese -ntinse plus cadouri făcute cu mari eforturi şi, mai mult ca sigur, uitate în primul aeroport de către cel cadorisit. Nu odată, eroul întors la vatră fie „a uitat” limba de acasă fie că o împănează cu englezisme. Ca o Şeherazada care se respectă, pentru a prelungi suspance-ul, nu mă pot opri a observa  diferenţa între felul în care sunt priviti cei  reveniţi din Eldorado şi cum privesc ei, întorcându-se, Eldorado-ul de acasă. Fie el şi din Balcani. „Da’ vad că nu aruncaţi cu banii”…observase mucalit un puşti, cadorisit cu 50 de euro, tricouri, walkman si CD-uri cu ultima muzică, în vreme ce personajul „cel darnic” era purtat prin excursii, localuri, răsfăţat peste poate. O istorie care, în diferite variante, a devenit comună.  Şi iar ca o Şeherazada care se respectă, mai lungesc puţin povestea: nici aici, pe ţărmul Mesogeio-ului, situaţia nu e alta. Grecii sunt învăţaţi cu emigrarea şi emigranţii, e drept, mai mult cu rolul lor de emigrant decât cu cel de gazdă de emigrant. Şi aici cei veniţi de peste Ocean sunt imediat “suspectaţi” de averi făcute peste noapte şi, eventual, împărţite frăţeşte cu cei rămaşi în patrida. Mai ales că multi din cei plecaţi şi întorşi temporar acasă, se laudă peste măsură cu traiul lor de peste ocean…  Şi, după o introducere atât de stufoasă că ar trebui să mă gelozească însăşi modelul meu de povestitor, să vă spun ce anume m-a făcut să vă povestesc asemenea lucruri. Ca orice familie de greci ce se respectă şi la noi exista emigranţi în America, doi, din două generaţii diferite: bunicul socrului meu, plecat pe o perioadă la muncă şi întors cu o mică avere strânsă numai el ştie cum şi, din generatia noastră, vărul Nikos. El este personajul principal al acestei povestiri. Un om ciudat din povestirile rudelor, un flăcău fugit pe ultima sută de metri înainte de încorpoare; ştia , din povestite, că aceia din familii cu trecut de stânga (ca la noi) au “de tras” în armată şi gândul ăsta l-a făcut sa se îmbarce pe un vapor şi…dus a fost, aproape 40 de ani. In acest timp, imaginaţia consătenilor fabula, ani la rând, fără ca Nikos să dea un semn de viaţă. Abia la moartea mamei sale (orfan de tată fiind încă de copil) ne-am  gândit că ar fi cazul să-l căutăm. Mai ales că-i rămăsese şi o mică moştenire după unchiul Vanghelis (cel cu „La Elveţia”) de care probabil habar n-avea. Toate demersurile mele, însă s-au dovedit zadarnice. După toate datele se părea că Nikos locuieşte, de patruzeci de ani, ilegal acolo. Ciudat, dar  nu imposibil. Am făcut, totuşi, toate formalităţile necesare pentru a-i asigura dreptul la succesiune, în caz că o s-apară… Şi când ne luasem gândul că  am mai putea da de el, un telefon ne anunţă că vărul Nikos trăieşte! Nu la Dallas unde-l căutasem noi ani de zile ci la Houston, găzduit de Andreas, alt văr. De ani de zile mânca la localul lui Andreas, dar nu pomenise de Lamia-Sperheiada-Gardiki Omilaion, locul lui de baştină. ” Dar cum aşa,  sare Andreas, eu am prieteni de acolo”… ( referindu-se la noi) „Păi, suntem veri” mormăie Nikos. Au fost necesare câteva minute ca Andreas să-şi sune rudele din Nafplio şi acestea pe noi. Informaţiile, însă, nu erau tocmai plăcute: Nikos nu se “procopsise” prin America,  n-avea acte, nici familie şi nici drag mare de muncă (moştenire genetică se pare de la tatăl său, îmi permit şi eu o mică răutate femeiască. Şi, culmea, pasionat de politica de stânga (unde? În America!) pe care o propovăduia cu sârg chiar celor ce-l găzduiau şi-l  omeneau (şi care, sigur, aveau alte convingeri politice). Deci, mica avere ar fi o soluţie. Cu toate astea Nikos nu s-a arătat prea dornic să revină în ţara de origine. I-am trimis bani de acte bani şi de bilet, plus ajutorul imediat de 1000 de euro. I s-a părut mic: avea nevoie şi de un ban de buzunar, fumează… Am înţeles că s-a făcut chiar o chetă de completare, dar nu am auzit nimic de muncă… Avea de făcut nişte acte la consulatul grec din Houston şi apoi să mă anunţe data sosirii.  Într-o vineri fierbinte de august , pe la 11 seara, însfârşit, sună telefonul cu un anunţ sec: Nikos soseşte marţi.  Şi dă telefoane în America să vezi cu ce companie aeriană, la ce oră. Am verificat, da, Nikos  era în cursa Lufthansa de Munchen. Intrasem în  concediu,  eram departe de casă, într-un hotel liniştit amenajat într-un  castel medieval, pregătiţi să ne relaxăm…  Printre plimbări şi plajă, mai aveam de definitivat şi  o traducere. Banii (achitaţi anticipat), bucuria concediului, însă, s-au spulberat după doar două zile de repaus. Cu bagajele strânse  pe fugă am revenit într-o Atenă încinsă de caniculă şi de nervi. Dar am ajuns la timp ca să-l primim pe Nikos. După două zile i-am spus că ar trebui să-şi facă buletin şi să-nceapă alergătura pe la fisc pentru moştenire. De atunci, încă mai face acte, între partide de vânătoare (am uitat să vă spun, la casa de la ţară păstrăm pe perete o puşcă de vânătoare,  pentru noi ca décor). Se termină şi septembrie, maşina mea nu îmi mai aparţine-împrumutul ei dureaza până azi, că tot nu-mi place mie şofatul. Casa e permanent plină şi programul de viaţă se face după văr….A încercat el să ne-o ia cu împrumut şi pe Inga (căţel de vânătoare, de!) dar ea, deşteaptă, şi-a arătat colţii şi refuzul;  că noi am educat-o doar ca pointer-deşi e brack. Băiatul a terminat concediul, vine octombrie şi eu mă consolez că am făcut o faptă bună. …Oare?!
Angela Bratsou

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: .

„Grivei” nu mai vrea „respect” Căţeaua Griveille

43 comentarii Add your own

  • […] Angela Bratsou: Vărul din America Sun Oct 24, 2010 1:05 am Multe himere vin să umple de speranţe inimile şi de strălucire ochii oamenilor iubitori de istorii cu parfum de legendă. Cu una de acest fel am acuma de a  face. Nu a mea ci a unei rude, un văr din America… Pornind de la ardelenii plecaţi în căutarea norocului în Vestul salbatec deveniţi şi subiecte […] […]

    Apreciază

  • 2. Creanga  |  24 Octombrie 2010 la 01:29

    NU.
    Eu cred ca varul Nikos
    Are obrazul cam gros
    Var, var, dar branza e pe bani
    Nu o culegi din castani
    Concediul poate o sa prelungeasca
    Ca-i place viata greceasca
    In armata n-o sa-l salte
    E batran (60) si nu mai poate
    Atunci ai sa vezi bucurie
    Viata acra de lamaie
    Kalinihta si noroc
    Si sa scapi de varul escroc

    Apreciază

  • 3. skorpion  |  24 Octombrie 2010 la 09:44

    meata

    exista o vorba uritica:

    facere de bine…………..f…..de mama!
    (scuzati, doamnelor)

    angel,
    parerea mea:

    1. octombrie este pe terminate; au mai ramas fix 7 zile;

    2. ii dai termen varului, cit este el de var, si-i spui ca aveti viata voastra si pina cel tirziu la 10 noiembrie sa plece, unde vrea el, nu te intereseaza !!!

    poate pare dur, dar altfel il mai tineti inca ….30 de ani
    🙂

    Apreciază

  • 4. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 09:58

    Salutare!
    Răspuns în 3 viteze :
    1. Ce-şi face omul cu inspiraţia lui e manufactură.
    2. Unde dai şi unde crapă de ziua speranţei cea dintâi!
    3. Până la Cel de Sus-pus la împlinit visul- te mănâncă… unde nici nu te aştepţi.

    Apreciază

  • 5. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 10:14

    Dacă nu-i neapărat o soluţie, poate fi luată ca recomandare de orientare turistică.
    Din câte îmi dau seama, nu-i exclus ca subiectul să realizeze că în sfârşit a descoperit America. Cu astfel de idei în cap, îi este dificil să mai revină cu picioarele pe pământ(ul făgăduinţei).

    Apreciază

  • 6. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 10:28

    Când „prietenul” se fofilează sau se îndepărtează de la confruntarea cu adevărul, fă-l să şi-o dorească singur!

    Apreciază

  • 7. skorpion  |  24 Octombrie 2010 la 10:38

    angel,

    iti mai dau 2 exemple f. adevarate:

    1. o stii pe roxana?? apare pe blogul Norei, doar sa cauti.
    fata – dupa ce i-a murit mama – in nici 9 luni a pierdut: o garsoniera si un apartament de 3 camere mostenite + tot ce era inauntru.
    cum? jucind la jocuri de noroc!

    azi fata munceste de rupe, cite 12 ore pe zi, fiind bona la 2 copii, menajare in aceeasi casa, ingrijind 2 ciini si 1 pisica, calcind, frecind wc-urile, hranind copiii, facind lectiile cu ei, mergind la scoala si de la scoala cu ei si cite si mai cite…
    sa refaca mostenirea primita de la mama ei – slaba speranta in anul de gratie 2010 si chiar mai departe…

    2. o verisoara se trezeste intr-o buna zi cu varul ei la usha.
    zice varul: am pierdut banii din vinzarea casei…i-am imprumutat cuiva si nu mi-i mai da inapoi….

    verisoara: intra, maninca, iti dau niste bani de buzunar si te rog pleaca unde vezi cu ochii!

    deci???

    Apreciază

  • 8. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 10:51

    Iarna nu-i ca vara şi nici vărul nu ţine de frig pe timp caniculă.
    A ascuns lacrima… de râs, dar a descoperit America, gustul sării pe (îm)bucate şi chemarea din vine… băiatu’. 🙂

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 11:50

    Salut, salut, prieteni 🙂

    Dincolo de învăţăminte şi tâlcuri, povestioara, cu hazul ei amărui e plină de farmec. Eu zic că lucrurile asa trebuiau să decurgă din perspectiva unui om corect şi doritor de a face toate lucrurile bine.

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 11:59

    skorpion, îmi plac sfaturile tale, dar sunt sigură că şi tu ai fi procedat la fel, te cunosc 🙂

    Apreciază

  • 11. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 12:00

    Eu deja m-am învăţat minte: am început investigaţiile, să văd pe unde mi s-au împrăştiat neamurile. Poate îmi fac rost de un hotel 🙂 până reuşesc să-i adun pe toţi.

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 12:07

    Bsk. frumos ar fi! Mă dau şi eu de verişoara ta când o fi 🙂

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 12:14

    Apreciază

  • 14. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 12:20

    Câteodată nu-i rău să punem carul cu rău înaintea boilor.
    Eu mă consider un excedent de ospitalitate, dar până când sunt luat de prost… monumental. 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 12:59

    Bsk. pe lângă avantajele si dezavantajele omeniei şi ospitalităţii relatarea lui Angel aduce în discuţie şi alte aspecte foarte actuale, legate de adaptarea sau inadaptarea unor semeni la alte culturi, de efectele nocive ale menţinerii în mental a îndoctrinării ideologice, o chestiune care le afectează percepţia normală a realităţii şi chiar conştiinţa, nu numai în cazul particular al lui Nikos.

    Apreciază

  • 16. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 13:05

    Escrocii sunt nişte nesimţiţi… cu un dezvoltat simţ al depistării terenului favorabil. Din acest bun motiv al bunelor maniere, escrocii sunt de fapt creaţiile propriilor lor victime.
    Ghinionul lor face să aibă neamuri… şi printre victime, iar reciproca le cade cu aceeşi satisfacţie.
    Pe scurt, cred că vorbim de conştiinţa escrocului şi sper ca Angel să nu-mi ia francheţea în nume de rău… cu carul. 🙂

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 13:14

    Bsk. nu-l văd chiar astfel. Mai curând un inadaptat, un fel de „jumătate de om” si dincolo si acasa- incapabil să se integreze în cerinţele oricărui mediu şiincapabil să-şi preţuiască binele. Ceea ce până la urmă, cu toată nobleţea lui Angel, tot spre răul lui poate fi.

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 13:19

    Bsk. 6: „Când “prietenul” se fofilează sau se îndepărtează de la confruntarea cu adevărul, fă-l să şi-o dorească singur!” sunt de aceeasi părere, doar că nu totdeauna e posibil…

    Apreciază

  • 19. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 13:25

    Se poate privi şi aşa, în maniera ta împăciuitoare. Cu toată bunăvoinţa mea, sentimentul meu are o predominantă componentă revoltătoare şi în niciun caz de compătimire la adresa subiectului… parcă surprinzător de adaptabil, din momentul când s-a hotărât să(-şi) revină de peste mări şi ţări.

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 13:25

    …Un ceas „de veghe” care înregistrează şi ne ţine la curent, clipă de clipă, cu toate datele de referinţă ale planetei (Multzam Maya :))

    http://www.poodwaddle.com/worldclock.swf

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 13:33

    Bsk, nu atât împăciuitoare, cât înţelegătoare; de la distanţă. Sigur, de aproape lucrurile se văd ( si mai ales se simt) mult mai neplăcut. În momentul în care reuşesti să transformi subiectul în poveste, asa cum face Angel, toată chestiunea se metamorfozează, devine altceva. E un mod de a face din lucruri neplăcute ceva frumos şi util 🙂

    Apreciază

  • 22. Băşcăliosul  |  24 Octombrie 2010 la 13:52

    Da, apreciez şi eu deczia ei de a ne povesti. În schimb, postura ei ingrată mi se pare nemeritată.
    Eu am petrecut zile mai plăcute chiar şi fără să fi apucat să plec în concediu.
    Probabil nu-mi dă pace vărul Andreas, când încerc să-mi imaginez cât de tare a insistat (pe lângă subiect) pentru a-l convinge să nu plece nicăieri. 🙂

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 14:25

    Un „CV” primit prin e-mail de la alt „Nick” unul diferit de cel din poveste:

    Un Curiculum Vitae al unui baiat de 17 ani facut pentru un fast-food McDonald’s.
    (A fost angajat pentru ca era sincer si nostim)
    Dupa un ziar local din New Holland, Pennsylvania

    NUME: Greg Bulmash
    SEX: Nu înca, astept persoana potrivita.
    POSTUL PENTRU CARE CANDIDEZ: Presedinte al Companiei sau Vice Presedinte. Pâna la urma, orice post disponibil. Daca as fi avut posibilitatea sa aleg, nu as fi facut cererea asta.
    STUDII: Da.
    ULTIMUL POST OCUPAT: Tinta injuriilor din familie.
    SALARIZARE: Mai putin decât meritam.
    ULTIMA OCUPATIE: Înfruntarea ostilitatilor birocratiei completând CV-uri.
    CEA MAI REMARCABILA REUSITA: Incredibila mea colectie de pixuri furate din birouri.
    MOTIVUL DEMISIEI DE LA ULTIMUL JOB: Ma seca.
    PUTEM CONTACTA ACTUALUL PATRON PENTRU REFERINTE: Daca aveam asa ceva, mai completam asta?
    PROGRAM DE LUCRU: Nu conteaza.
    PREFERABIL ÎNTRE ORELE: 1,30 – 3,30 pm, martea, miercurea si joia.
    AVETI PROBLEME FIZICE CARE SA VA ÎMPIEDICE SA RIDICATI MAI MULT DE 50 KG? – Depinde ce trebuie sa ridic.
    POSEDATI MASINA?: Mai corect ar fi: posedati o masina care sa mearga?
    FUMATI : Numai în pauze.
    CE VA DORITI PENTRU URMATORII CINCI ANI?: Sa traiesc în Bahamas cu o blonda sexy supermodel care sa ma considere cel mai interesant lucru de pe lume dupa taiatul pâinii. Si as vrea sa încep acum cei cinci ani.
    ATI COMPLETAT ACEST FORMULAR ÎN DEPLINATATEA FACULTATILOR DVS.? – Nu am facultate.
    SEMNATURA : Indescifrabila.
    DATA : Azi, da’ puteti sa o mai cititi din când în când.

    Apreciază

  • 24. skorpion  |  24 Octombrie 2010 la 14:57

    varul Angelei: un MUNTE de LENE !!!!
    punct!

    aici este o vreme splendida, m-am plimbat pe diverse stradute, unde mai gasesti case vechi, dar si plombe cu blocuri noi, beton sticla, mujlt mai inalte ca restul caselor de pe stradutzele vechi…..
    si
    ma imaginam ca ma plimb pe dealurile duhurilor blinde,

    pe dealul Buzdului,
    pe la Mosna,
    pe la Leleana,
    pe la casutza din gradina…..

    🙂

    Apreciază

  • 25. angel  |  24 Octombrie 2010 la 17:59

    Buna seara, gradina!
    mi-a fost dor de voi si bineinteles ca nu ma supara comentariile voastre.
    Acum fac haz de necaz-chiar rid de umorul situatiei si de sfaturile pe care mi le dati.
    Nu va ascund ca recunosc ca imi merit, pe undeva, soarta, pentru ca sotul meu (adica, varul varului!!) nu a fost de acord de la inceput cu ce am facut…
    Mult a fost, putin a ramas, deci, o sa revin la normal.
    Sa stiti ca la ore tirzii de noapte va citesc, dar, cum politicul nu e punctul meu forte, prefer sa las locul celor mai priceputi ca mine.
    mai am noutati, revin, cit de curind..

    Apreciază

  • 26. skorpion  |  24 Octombrie 2010 la 21:00

    te plimbi pe dealuri, nora, fara mine????
    😦

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:06

    Seara bună!
    🙂
    Skorpion, as fi vrut eu sa ma duc pe acolo pe unde te vedeai tu mai devreme! Ce frumos o fi fost, într-adevăr.
    Amânăm pentru la primăvară, bine? Până atunci ne plimbăm cu gândul… 🙂

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:07

    Angel, servus! Fără-ndoială ca hazul de necaz ajută, am probat şi eu de atâtea ori. 🙂

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:08

    waw, skorpion, ce frumos fado! 🙂

    Apreciază

  • 30. skorpion  |  24 Octombrie 2010 la 21:15

    OK,
    la primavara la Binder Bubi pe dealul Buzdului

    +

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:20

    skorpion, ne-am înţeles! 🙂

    Apreciază

  • 32. Fini  |  24 Octombrie 2010 la 21:34

    Nora, Skorpi, 🙂
    @30 şi 31

    şi eu de ce NU! 😥 😥 Pe mine nu mă luaţi? Vin şi eu dacă mă vreţi.

    Apreciază

  • 33. skorpion  |  24 Octombrie 2010 la 21:35

    Fini,

    of course, ca vii cu noi !!!

    OBLIGATORIU !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    🙂

    don’t cry, baby!

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:39

    fini, bine te-ai gândit! 😀

    Apreciază

  • 35. Fini  |  24 Octombrie 2010 la 21:42

    Fain! 🙂

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:44

    fini, o s-o punem la cale din vreme 🙂

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:45

    postare nouă

    Apreciază

  • 38. Fini  |  24 Octombrie 2010 la 21:53

    Aduc câteva citate pe marginea postării Angelei:

    – „Ospitalitatea este graţia cu care omenia acţionează dezinteresat în raport cu semenii.” Petre Ţuţea

    – ” Omul este singurul animal care roşeşte. Sau ar trebui s-o facă.” Mark Twain
    – „Nesimtirea e un virus redutabil, cu instalare rapida si efecte demolatoare. Ea se instaleaza in aproapele anonim, dar ii afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtitul devine pe zi ce trece o prezenta constanta, greu de evitat si imposibil de strunit, in tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor e sfidarea celorlalti. ”
    Ghidul nesimţitului – Radu Paraschivescu
    Iată că nesimţitul este o prezenţă pe cale de a deveni constantă şi între rude.

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 21:56

    fini, da, e o specie prezentă în mai toate mediile. In unele, insa, sunt din cale afară de numerosi. Exemplul cu parlamentul e edificator
    – “Ospitalitatea este graţia cu care omenia acţionează dezinteresat în raport cu semenii.” Petre Ţuţea
    Foarte frumos spus, o graţie tot mai rară, însă, si cu atât mai preţioasă.

    Apreciază

  • 40. Fini  |  24 Octombrie 2010 la 22:07

    Te întorci?

    LIED
    Al. O. Teodoreanu

    Toamna a trecut
    Peste parcul mut.
    Tainicule dor,
    În zadar te-alint!
    Trandafirii mor,
    Visurile mint.

    Toamna fuge-acum,
    Învelitã-n fum.
    Unde-i, de argint,
    Glasul ei sonor?
    Trandafirii mint,
    Visurile mor.

    Toamna mi te ia,
    Vis stingher, cu ea.
    Lacrimã de dor,
    Strop de mãrgãrint,
    Trandafirii mor,
    Visurile mint.

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  24 Octombrie 2010 la 23:27

    fini, splendid cântec, îţi umple sufletul 🙂

    Apreciază

  • 42. branchenbuch  |  26 Octombrie 2010 la 12:11

    Man, talk about a fantastic post! I?ve stumbled across your blog a few times within the past, but I usually forgot to bookmark it. But not again! Thanks for posting the way you do, I genuinely appreciate seeing someone who actually has a viewpoint and isn?t really just bringing back up crap like nearly all other writers today. Keep it up!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 889,567 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.343 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 889,567 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: