Guvernule!

22 ianuarie 2011 at 15:56 55 comentarii

Ai prins vremuri grele, guvernule şi doar cine trăieşte-n altă lume, n-a observat cu cât chin reuşeşti să deparazitezi cotloanele instituţionale, să le cureţi de putregaiuri, să le pui în slujba cetăţeanului, să le redai rolul normal şi prestigiul în societate. Dar cum crezi, guvernule, că o să realizezi o construcţie statală sănătoasă, dacă, odată cu fiecare cărămidă pusă-n rostul ei, îngădui să-ţi intre apa-n pivniţă şi laşi mizeria să inunde subsolul? Cum crezi că se poate făptui reforma justiţiei şi statul de drept prin manevra propriului tău partid de a legaliza plasarea avocaţilor politicieni pe poziţii alese, parcă, în beneficiul crimei organizate? Cine să te mai creadă, guvernule, că vrei să delegitimizezi capitalismul de cumetrie şi afacerile cu statul când „firmele a patruzeci şi opt din cei treisute treizecişi patru de deputaţi din Parlamentul României au încheiat în ultimii ani contracte cu diverse instituţii ale statului în valoare de aproape 225 de milioane de euro, potrivit ultimelor declaraţii de interese postate pe site-ul Camerei Deputaţilor”? …Dacă optsprezece dintre aceştia sunt membri PDL şi trei dintre ei sunt şi miniştri în funcţie în acest moment, cum poţi să alungi rozătoarele din cămara statului? N-a trecut suficient de mult timp din 2000, anul de reviriment a iliescismului ca să fi uitat că, odată cu şocantul abandon televizat, dintr-un balcon istoric, nevolnicul milică a deschis porţile hoardelor roş-bombon, arogante, flămânde şi gata de prăduit (cu care a şi pactizat, ulterior). Şi doar cinci ani de când, un manechin fără onoare a trădat electoratul pentru un galon de petrol, lăsând cale liberă cartelului de devalizatori transpartinici! Am crezut, guvernule, că, însfârşit, principialitatea şi hotărârea ta de a reforma statul vor determina pivnicerele justiţiei şi penalii varanului să facă un pas înapoi. Din păcate, noul tău milică, tot „sărac şi cinstit”, nu pare deloc să-nţeleagă că, prin budele insalubre de la subsol şi nu numai, reţeaua de canale ar putea deversa peste ţară, cu rozătoare cu tot.

up-date- surse:
http://www.hotnews.ro/stiri-8224408-video-avocatii-infractori-nu-mai-raspund-penal-daca-invata-clientii-dea-mita-faca-trafic-influenta-comit-falsuri-sau-dau-consultanta-evaziune-fiscala-vezi-text-cine-modificat-sest-legea-avocatilor-par.htm http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8177643-reguli-preferentiale-pentru-parlamentari-primari-cum-poti-ajunge-avocat-definitiv-dupa-mandat-politic.htm http://cursdeguvernare.ro/blocaj-%C8%99i-ineficien%C8%9Ba-cifrele-unui-parlament-aflat-intr-o-criza-mai-mare-decat-criza-economica.html http://cursdeguvernare.ro/prietenii-statului-episodul-ii-lista-senatorilor-si-contractele-lor.html

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , , .

Războiul iluzionic „Am facut corect multe lucruri” interviu dat în Deutsche Welle de ministrul economiei Rainer Bruderle

55 comentarii Add your own

  • 1. Băşcăliosul  |  22 ianuarie 2011 la 17:01

    Saluttare!
    Faină postare! Merge cu cuţitul la os… pe pâine.

    Colectarea contractelor de natură ciolănoasă este guvernată de puterea de sacrificiu, adică cei din curtea puterii se confruntă cu mulţimea amatorilor de abonamente pentru afaceri cu statul… de dincolo de gard, sponsori şi afacerişti din ograda opoziţiei, încasatori-plătitori de ieri şi azi, dar mai ales adversari în campaniile de mâine-poimâine.

    Să le scape şi lor câte o halcă sau să-i menajeze cu un regim eficient, prin cură de slăbire? (unii nu acceptă să fie slăbiţi periodic, sunt obişnuiţi cu curul pe gard, între cele două luntri, dar majoritatea stă la pândă… cu nemiluita.)

    Dilema celor de la putere se rezolvă simplu, cu pâinea şi cuţitul din mână:

    -Decât să de bucure mă-ta că vei avea prea multe contracte, mai bine ne sacrificăm noi şi clientela noastră, cu ce(r)curi în alb pentru zilele negre de răspoimâine. Am avea ceva şobolani de oferit, deratizabili pe conductele „Victoriei”; dacă vă interesează, vă putem aranja o licitaţie cinstită. 🙂

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  22 ianuarie 2011 la 17:21

    Salut! 🙂

    Băscăliosul, există o limită a limitelor compromisului, peste care dacă se trece, se prăbuseste tot, inclusiv ce s-a făcut bine! I De asta mă tem 🙄

    Apreciază

  • 3. dictaturajustitiei  |  22 ianuarie 2011 la 19:30

    Din păcate, este mult prea adevărat tot ceea ce scrieţi.

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  22 ianuarie 2011 la 20:00

    DJ, salut! Da, când să tragem speranţă că suntem pe drumul bun, că am urcat mai sus de genunchiul broastei, atunci ies niste băieti din tufe si iar ne împing la vale 😉

    Apreciază

  • 5. Băşcăliosul  |  22 ianuarie 2011 la 22:14

    Tranşarea în carcasa guvernamentală aş numi-o „boala din sângele măcelarului”.
    Pe vremea lui Ceaşcă am fost vecin cu un măcelar. Avea o faţă de cap de porc, de ziceai că a fost născut pentru meseria asta, iar familia lui n-a avut prea multe dubii să afle ce va fi odrasla când va ajunge mare. Eu îl cunoşteam pe fiul vecinului măcelar. După cum sângele apă nu se face şi aşchia nu sare departe de trunchiul de la măcelărie, fiul era înzestrat cu o meclă atât de expresivă încât se lovea ca turnat de eufemismul melodios „Eu semăn cu tatăl meu”. Probabil din acest motiv avea dificultăţi cu matematica, ar fi vrut să-şi tranşeze problemele, dar nu prea ştia de unde să le apuce şi îşi făcuse obiceiul să mi se laude cu încercările lui, ca între vecini, când la mine acasă, când pe la el, până m-am trezit un fel de apropiat al familiei măcelarului, numai bun de servit cu ce reuşea să subtilizeze din diferenţele de calitate şi preţuri tranşate la locul lui de muncă. Uneori ne anunţa când să trecem pe la măcelărie, de regulă prin uşa din spate, alteori transmitea

    După mai mulţi ani de bună vecinătate, fiindcă sunt curios din fire, mi-a vent să-l întreb pe măcelarul cu pricina cum face el rost de aşa marfă de provenienţă dubioasă, într-un regim periculos de „raţional”. Printre poveşti despre clientela lui diversă şi în special acoperitoare (de la miliţieni, până procurori şi doi judecători de „Doamne-ajută!”) , nu voi uita explicaţia (cea mai explicabilă din toate) dintr-o frază de pomină:
    „Parcă mi se rupe inima să tranşez şi să distribui carcasele la întâmplare”.
    *
    Din aceeaşi familie de binevoitori dezintersaţi, îmi mai amintesc de o doamnă mai în vârstă, fostă lucrătoare într-o cofetărie ceauşistă, cum a găsit de cuviinţă să-mi vorbească (puţin după 1990) despre încredere:
    -Domnule, să n-ai niciodată încredere în nimeni şi să nu-ţi divulgi toate secretele, nici soţiei, dacă poţi! Uite, eu, după ce m-am hotărât să divorţez, m-am trezit cu bărbat-miu ofticat la cofetăria unde lucram, striga în gura mare, să-l audă trecătorii şi colegele mele:”Am să spun cum puneai apă în citronadă, să ştie toată lumea cine eşti”

    Cum apa se face citronadă, n-am mai întrebat-o dacă, în mentalitatea asta, nu cumva i se rupea şi ei … inima, să distribuie citronadă neaghezmuită, în condiţii de neutralitate cum n-au văzut nici măcelarii din tată-n fiu.

    Apreciază

  • 6. Băşcăliosul  |  22 ianuarie 2011 la 22:20

    Despre măcelar am vrut să spun ” alteori transmitea marfa direct la domiciliu”.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  22 ianuarie 2011 la 22:45

    Seara bună 🙂

    Bsk. istorioara ta imi aduce aminte de ceva povestit, după un stat la coadă pentru un kil de carne, de maică-mea (avea darul să găsească chestii amuzante în te miri ce). Un ins furios din cale afară că din kilul de carne, treisferturi era os, îl ameninţase pe măcelar că o să se plângă autorităţilor. „Dac-o să mă reclami cui duc eu carnea mai bună…” 🙂

    Apreciază

  • 8. Băşcăliosul  |  22 ianuarie 2011 la 22:52

    Fii sigură că întâmplările adevărate au doar anonimatele întâmplătoare şi nu ne referim la acelaşi individ, de pe lângă aceeaşi măcelărie! 🙂

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  22 ianuarie 2011 la 22:55

    Băscăliosu 😆
    Şi ceva cam violet, dar nostim:
    http://www.reportervirtual.ro/2011/01/bratul-lung-al-lui-basescu.html

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  22 ianuarie 2011 la 23:52

    Noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 11. Băşcăliosul  |  23 ianuarie 2011 la 00:07

    Bună! 🙂

    Apreciază

  • 12. Creanga  |  23 ianuarie 2011 la 01:49

    Noapte buna gradinari! dormiti linistiti, guvernul vegheaza pentru voi! Ei iau carcasa noi… luam plasa (goala).

    Apreciază

  • 13. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 10:44

    neata,

    18 parlamentari din 334 parlamentari reprezinta ~ 5.35 %; daca raportam la numarul total de parlamentari (parca 471) procentul este si mai mic…
    e bine, nu???

    problema este ca procentul sa tinda spre zero…
    nu cred ca se poate!

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 13:51

    Ura! Am reusit să intru în grădină! Zăpada cât gardu’ 😀

    Salut, prieteni 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 13:56

    Crenguţă, 🙂 chiar de nu dormim, cam tot aia e 😉

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 13:58

    Skorpion, TKS, ar fi trebuit să pun si niste adrese cu date exacte, privind indivizii, afacerile , partidele, budele!( plus, o precizare: buda e finul lui boc) O să le up-datez în postare. Ca număr, în topul afaceristilor cu statul, conduce pdl. Ca anvergură, insă, în fruntea topului, la mare distanţă de ceilalţi, cin’ să fie, cin’ să fie, ghici ghicitoarea mea, varanu’ se numea :mrgreen:

    Apreciază

  • 17. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:15

    Primarii trebuie facuti, neaparat, avocati dupa un mandat. La cat de prosti sunt, vor pleda dezastruos pentru clientii lorcare, n-am nicio indoiala, sunt la fel de tembele otrepe ca si ei. 🙂

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 14:15

    Ziua bună şi luminoasă! Pe mai târziu 🙂

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 14:17

    Gcpixeli, salut :)! Of course, si elena lui cească trebuia să fie academiciană, asa socotiseră si atunci budele vremii, nu ? 🙄

    Apreciază

  • 21. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:23

    Salutare, Nora! Cred ca exemplul elenei nu e din aceeasi categorie, a prostiei fudule si intamplatoare. Titlurile academice au avut o singura consecinta, bancurile pe seama ei. Insa numirile de avocati, ca numiri sunt de fapt, au consecinte concrete, acelea a prostiei ce poate fi sanctionata din cauza incompetentei.

    Dau eu un exemplu in acest sens: un prost care tine mortis sa obtina brevetul de pilot, dupa ce urmaeaza niste iluzorii cursuri de echitatie, va sfarsi facut bucati la prima incercare urcare in avion. 🙂

    Apreciază

  • 22. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:27

    Sa dai unor terchea-berechea posibilitatea sa exercite o profesiune liberala nu mi se pare un pacat prea mare. Pacatul budelor e ca incearca sa creeze doua categorii de cetateni. Au inceput cu avocatii, deocamdata.

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 14:30

    Gcpixeli, da, e vorba de un grup de categorii mult mai mare care însă, au o trăsătură comună: promovarea incompetenţei (imposturii) pe criterii politice. 🙂

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 14:31

    Eu as zice să-i facă, totodată, şi parasutisti! Si să-i pună la o singură săritură( de probă) 😆

    Apreciază

  • 25. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:37

    De promovarea incompetentei e vinovata trei sferturi din populatia tarii. De aceea stam cum stam. 🙂

    Pentru cei care nu sunt ardeleni: buda e un regionalism, din limba maghiara, si inseamna WC, cacastoare, loc unde se deserteaza excrementele. 🙂

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 14:41

    Gcpixeli, boală ereditar-politică, da 😉

    Adică o parte din capitala ţării vecine să fii fost un astfel de loc? 🙄 Grozav simţ al umorului ar trebui să aibe oamenii de acolo 😆

    Apreciază

  • 27. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 14:44

    buda = cacatoare doar in limba romana, nu si in limba maghiara

    Apreciază

  • 28. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:47

    O fi consecinta rivalitatii celor doua orase de pe Dunare.Totusi, la origini, cred ca Buda orasul, e mai vechi decat maghiarii veniti cu migratiile. 😀

    Apreciază

  • 29. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:50

    sorpion, atunci de ce, in limba magiara, budos inseamna urat mirositor? 😀

    Apreciază

  • 30. Băşcăliosul  |  23 ianuarie 2011 la 14:52

    Salutare!
    Eu nu mi-s ardelean, da’ p-acilea ştim să mergem tot la budă. Nimeni nu s-a rătăcit până amu şi nici nu ne-am plâns căcareva n-ar şti ce face pe unde apucă s-o ocupe.
    La găleată nu obişnuim, fiindcă n-avem la noi pixeli. 🙂

    Apreciază

  • 31. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 14:54

    🙂

    Apreciază

  • 32. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 14:55

    buda nu este buedoes

    e o diferenta

    Apreciază

  • 33. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 14:58

    fa pasi, skoprion, nici macar nu esti atent. am scris ca buda e un regionalism. radacina cuvantului vine din limba maghiara, n-am zis ca buda are semnificatia wc-ului la ei. 🙂

    Apreciază

  • 34. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 15:00

    GcPx,

    gata, fac pasi!

    Apreciază

  • 35. Galeata cu pixeli  |  23 ianuarie 2011 la 15:01

    si nu e budoes , ci budos [büdös]

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 15:06

    Scuzi, vedeţi ce se-ntâmplă dacă-cotrobăim prin locurile preferate ale politicienilor? 🙂

    Apreciază

  • 37. Nea  |  23 ianuarie 2011 la 17:52

    Bună, oameni buni. Metoda e veche. Pe vremuri, şcoala de miliţieni sau 4 luni la Ştefan Gheorghiu se considerau studii universitare. Mulţi procurori şi judecători merseseră cu porthartul la „facultate”. Cred că acum sunt profesori de drept.

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 20:09

    Nea, salut! Da, astea fac parte , se vede, din „tradiţiile” politice perene.Nu pier veci. Doar se reciclează.

    Apreciază

  • 39. Creanga  |  23 ianuarie 2011 la 20:09

    Sara buna!
    Da şi di-a zăpadî, nu mai găsiesc drumul la budî. Şî la noi în Moldova si spuni budî la umblătoari.

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 20:13

    Creangă, seara bună! 😆

    Apreciază

  • 41. Creanga  |  23 ianuarie 2011 la 20:27

    Sara buna Nora!
    Zapada a acoperit matrapazlacurile guvernantilor, se mai aud doar niste latraturi, ham ham!! dictator, pensie, susssspendare.
    Ai cam ramas singura printre baieti, Fini se simte mai bine?Multa sanatate, sa se faca bine! si sa ne mai cante si incante.

    Apreciază

  • 42. ary  |  23 ianuarie 2011 la 20:38

    BUNA,foarte frumos scris cu multa sensibilitate si cu mult adevar,dar ma intreb ce te-a facut sa dai denumirea asta la blog,sincera sa fiu cind am intrat si am vazut numele nu am mai fost curioasa sa citesc mai departe,acuma chiar ca, gradina ta plina cu flori este frumoasa.

    Apreciază

  • 43. Nea  |  23 ianuarie 2011 la 20:46

    Uite aici cum poti face un semenstru în cinci minute, chiar cu folos:

    http://www.prageru.com/

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 20:59

    ary, salut! Multzam 🙂

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 21:01

    Crenguţă, multzam, o să-i transmit, o să-i facă bine 🙂

    Apreciază

  • 46. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 21:04

    nea, s-a inchis, bag seamă, nu mă lasă… 🙄

    Apreciază

  • 47. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 21:42

    vad ca a zburat musca
    🙂

    Sanatate multa pentru Fini si din partea mea!!!!
    o asteptam !

    Apreciază

  • 48. Nea  |  23 ianuarie 2011 la 21:49

    Ba merge, nici măcar diploma de bac nu o cere. Mai încercaţi.

    Sănătate lui Fini şi tuturor.

    Apreciază

  • 50. Creanga  |  23 ianuarie 2011 la 22:10

    Ca se afaca si mai bine, continui povestea greceasca. Nu stiu daca ati spus din politete tu si Fini sa continui, mie nu mi se pare c-as avea mare talent la povestit.
    Ajung eu cu taxiul in platie (asa ii spuneau la piata), aveam o valiza ca-n filmele de pe vremuri, imitatie de piele de ceva cu doua incuietori cu cheita si o curea pe mijloc, la mini la Humulati nu ajunsese tehnologia, inca nu stiam de genti cu rotile. Cum spuneam, cobor in piateta greceasca, il intalnesc pe colegul Kostas care studia in Romania si pe romanul care lucra pentru grec. Molosul era doar o comuna dar avea asfalt peste tot, canalizare, cateva supermarketuri, ce mai, un fel de orasel mai mic. Din cate am inteles erau peste 50 de romani in comuna, unii in agricultura altii in ceva fabricute. Ajunsesem acolo pentru practica de vara, UE prin programul Leonardo da Vinci ne platea 1000 si ceva de euro, grecul trebuia sa ne acorde cazare si masa iar noi, noi sa muncim la ferma lui. Patronul John era din Atena asa ca a inchiriat in comuna un apartament cu doua camere la etaj. Primele doua zile am fost doar eu si colegul grec care vorbea romaneste foarte bine, cam avea probleme cu ă, avea părul lung dar spunea că are parul lung. Dupa cateva zile a mai venit un coleg, si el era Crengulin. Si am inceput si treaba pe mare, cat e ziulica de lunga pe un fel de pluta, adunam midii, le curatam, le ambalam in saci numa bune de trimis in insule. Stand toata ziua pe mare cand ajungeam pe uscat mi se parea ca se misca pamantul cu mine, cand stateam pe scaun la fel, parca se legana casa, dupa cateva zile a trecut senzatia. Marea era la 2-3 kilometri de unde locuiam noi, niste greci care vroiau sa pescuiasca ne luau cu masina. Dragutii de ei erau pensionari, ca sa nu se plictiseasca veneau la pescuit, cica puneau la congelator pestele ca sa aiba la iarna. Unul (grec adica) ne-a spus ca i s-a spart casa, probabil de un roman. L-am intrebat cum de stie ca e roman? Pai ca a facut-o cu cap, daca era albanez ar fi spart usa cu toporul…Si cum eram eu asa dornic de munca am lucrat aproape in fiecare zi, doar daca era vremea rea stateam pe uscat. Am mai gasit sa lucrez si dupa program, sortam scoici pentru doi baieti simpatici ce studiasera in Romania. Cum eram inconjurat de romani nu prea mi-am batut capul sa invat greceste, doar cateva cuvinte acolo, faristo, kali mera, kali spera, avga. Si a aprut si grecu nostru John, cam zgarcit de felul lui, ne-a umflat de paste, noi i-am zis ca mai bine ne descurcam noi, sa ne dea banii ca ne facem singuri mancare. In afara de prajituri si oua prajite nu practicasem bucatareala dar nevoia te invata, cand eram acasa nu mancam cu ochii inchisi cam stiam ce e pe acolo asa ca am experimentat. Nu o sa m credeti cand am zis ca era zgarcit asa ca trebuie sa mai spun cate ceva despre John: intr-o seara pe plaja la restaurant ne spune ca plateste el….noi am comandat tot felul de fructe de mare, peste cateva zile cand sa ne dea banii ne scade din suma, facuse cinste cu banii nostri…Aaa, cand a trimis niste acte in Irlanda ne-a oprit banii de timbru, cateva drahme, era strans la punga rau ori poate doar calculat. Sa vedeti dupa-amiaza, nu gaseai tipenie de om, toate magazinele erau inchise doar peripterul(chiosc) era deschis, grecii isi faceau siesta, mai vedeai cate un roman sau albanez. Nu prea erau petrecareti grecii, seara ieseau la terasa dar nu consumau prea mult alcool, in schimb romanii… ii vedeai de departe, la masa lor erau zeci de sticle de bere. Si pe albanezi ii deosebeai de la distanta, ei dadeau pe gat Heineken, rumanii Amstel. Cat am stat acolo am vazut doar un grec beat, culmea ca era dimineata, probabil era suparat pe viata. Intr-o zi ma ia John cu el pana in Atena, avea de dus niste midii in port, trebuia sa il ajut si sa vad si eu Atena. O vazusem din prima zi cand ajunsesem la 200 de km de Molos. John al nostru pleaca cu mine la drum in crucea noptii, cred ca mai erau 40 de km pana in Atena cand imi spune ca il cam ia somnul si sa il tin eu de vorba. Acum sa te tii bine, l-am luat la intrebari cu engleza mea de balta, de mama de tata, nu injurat doar il intrebam. Intr-un final ajungem in port, lasa acolo niste marfa, mergem si in Pireu, lume, lume, balamuc de balamuc. Omul nostru John locuia cu prietena ce fuma ca o locomotiva, mi-a gasit si mie o camera, o saltea direct pe podea…, asta e, era destul de moale. Nu am fost surprins cand mi-a dat de mancare spagheti, parca ar fi fost italian nu grec. Pana sa ne intoarcem am mai avut o zi libera in care m-am plimbat prin Atena, cu autobuzul si pe jos. Aveau doar o linie de metrou, de la moara la gara, dupa 6 ani am ajuns din nou prin zona, aveau mai multe linii cu superstatii.
    Cred ca ajunge pentru seara asta, am scris in graba, scuzati greselile.
    Va urma

    Apreciază

  • 51. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 22:15

    dragutz, crengulin,
    astept continuarea!
    pe buuune!
    🙂

    Apreciază

  • 52. skorpion  |  23 ianuarie 2011 la 22:43

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vis-de-glorie-214282.html

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 23:16

    Wow, Crenguţ, frumoasă aventură, frumos povestită, asteptăm urmarea… La urmă asamblăm episoadele, le pigulim puţin, iese povestirea şi o punem în „biblioteca cu prieteni” în raftul lui Crengulin Bine? 🙂

    Apreciază

  • 54. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 23:18

    Thanks pentru linkuri!
    Skorpion, danke 🙂
    Nea, am văzut despre ce e vorba 😆

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  23 ianuarie 2011 la 23:18

    Postare nouă!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


noradamian

noradamian

Nora Damian, scriitor Sibiu, Romania

Vezi profil complet →

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 917.089 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 1.438 de urmăritori

Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Add to Google

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 917.089 hits
Follow Drumul spre Mirhinia on WordPress.com

Feed-uri


%d blogeri au apreciat asta: