Uslaşi cu sorcova

Nu ştiu cine nu şi-a spus, în vreo împrejurare nedorită: „mai bine n-aş fi ştiut asta! Eram mai fericit!”. Când dispare efectul de anestezic al minciunii şi adevărul, dureros, e scos la lumină, mai degrabă va fi întâmpinat cu huiduieli decât cu aplauze. O formă de apărare, de fapt, asemenea reacţiei unui pacient care, în prima fază, nu acceptă un diagnostic grav. Pusă-n temă cu situaţia proastă a economiei în raport invers cu aceea înfloritoare a corupţiei era de aşteptat ca societatea, o bună parte a ei, să intre-ntr-o stare furioasă de negare. S-arunce cu acuze mai curând în cei care i-au arătat cum stau lucrurile asumându-şi răspunderea pentru tratament. Firesc, ar fi trebuit să urmeze faza de înţelegere a situaţiei. O astfel de relaţie, însă, include solidarizarea anti-corupţie şi funcţionează doar prin încredere. De-nţeles atunci, că încrederea va fi în bătaia săgeţii celor ce nu pot altfel să scape de teroarea coşmarelor penale. Şi de-nţeles de ce, odată cu blocajul politic, se induce profesionist, până dincolo de limite, starea de angoasă în societate. Cum şi corpul medical are, la rândul lui, propriile lui afecţiuni şi neputinţe, societăţii nu-i lipseşte mult să intre în depresie, incapabilă adesea, mai ales în segmentele ei vulnerabile, să-şi identifice duşmanii şi să-şi depăşească starea. Nu-i prima dată, însă, când, aceiaşi grivco grăbindu-se să-şi împartă potul înainte de a-l câştiga, trezesc naţia din amorţeală. Prea repede şi-au pus marfa pe masă, precum gherţoii după ce dau o lovitură de clan organizat. Prea s-au grăbit să-şi înfigă sorcova-n ţara din zodia antenelor. Aşa că n-ar fi de mirare să dispară iute ca săgeata şi să li se scuture trandafirii-n romanţe cu parfum de gherla.