Paralele

18 Februarie 2011 at 13:45 181 comentarii

Nici nazismul nici comunismul n-au reuşit să altereze fibra poporului polonez lucru recunoscut ca atare. (Şi nu se poate spune că ambele forme de totalitarism nu l-au torturat din plin ). Putem să fim sau nu de acord cu consideraţiile lui Adam Michnik privind decomunizarea, dar mai întâi ar trebui să ştim măcar, provenienţa lor. Prezumţia de vinovăţie a unor categorii încriminate nediferenţiat ca duşmani de clasă care a funcţionat zeci de ani în toate ţările comuniste n-a alterat pe termen lung doar criteriile instituţionale ci şi cele mentale, ceeace ne duce exact la spusele lui Adam Michnik referitoare la incapacitatea de a decela valorile de nonvalori, ticăloşia faţă de onestitate. Adică „distracţia” distrugătoare de valori până la nihilism din societatea noastră actuală. Nesimptomatic, anticomunismul practicat cu mijloace comuniste de care vorbeste acelaşi Adam Michnik ne face să agravăm această aneantizare fără să fim conştienţi. Aşa se explică paradoxul că accesând la forţa contrară a justiţiarismului care prevalează justiţia, nu reuşim nici cum să eliberăm societatea prizonieră în trecutul ei. De aici, toleranţa faţă de corupţie, extinderea ilegalităţilor de orice fel, lipsa forţei civice şi instituţionale a societăţii de a face faţă acestor plăgi, arbitrariul dublei măsuri (tovarăşii politici nu pot fi vinovaţi) susţinută public. Şi-n fine, de aici sentimentul apăsător că suntem mereu în pericol de a ne compromite destinul de ţară, că n-avem forţa să ne respectăm ca naţie. Nici n-avem cum să beneficiem de o asemenea forţă pentru că ea vine din credinţa în puterea de regenerare spirituală a oricărui om, o chestiune care ne diferenţiază de polonezi. La noi decomunizarea nu are rădăcini creştine ca în Polonia, asta e marea diferenţă, de fapt. Pentru polonezi credinţa având o dimensiune socială şi naţională este fundamentul patriotismului. Prin Karol Vojtila, preotul martir Jerzy Popielusko, dizidentul Michnik promotor al aceloraşi valori, decomunizarea a început în Polonia din timpul regimului comunist. Papa Ioan Paul al II-lea spunea chiar că a condamna si a combate comunismul nu era necesar. Comunismul putea fi minat doar de puterea valorilor. Constient de acest lucru, obiectivele rezistentei morale crestine anticomuniste enuntate de Wojtyla, conform propriei sale „teorii a eliberarii” elaborate in anii ’70, erau: 1) redesteptarea spiritului crestin al oricarei natiuni prin cultura si constiinta istorica; 2) a face opera pastorala printre marxisti si 3) a identifica valorile si ideile pe care crestinii si necrestinii comunisti le aveau in comun. Teorie prin care Karol Wojtyla, spune Adam Michnik, a dat o „lectie de demnitate” şi, ca efect, „o revolutie fara victime”.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Teodor Tita: Michnik, despre decomunizare Înnoirea omului Nou

181 comentarii Add your own

  • 1. elena agachi  |  18 Februarie 2011 la 15:49

    La noi nu a fost nici revolutie si a avut si victime! paradoxul romanesc!

    Apreciază

  • 2. Fini  |  18 Februarie 2011 la 15:50

    Şocant în România este faptul că nimeni nu a venit să spună „îmi pare rău”. Actorii comunismului ne-au oferit justificări şi raţionalizări cu nemiluita. În absenţa căinţei ideea amnistiei, susţinută de Adam Michnik pare o iluzie drept formă de terapie. Gândirea lui are rădăcini creştine, aşa cum bine a subliniat Nora. Pentru mine este un motiv de a nutri un deosebit respect pentru multe din consideraţiile sale.
    Cultura românească a fost mutilată de cultura politică comunistă. Lichidarea ei rămâne încă, în multe privinţe, mai ales psiho-morale, un deziderat.
    Decomunizarea prin justitie nu inseamna ca nu vom continua lustratia morala prin cunoastere istorica. Este cazul ca vinovatiile individuale sa fie stabilite. Tortionarii si delatorii, activistii, care ne-au otravit vietile cu a lor propaganda innebunitoare, stridenta, sufocanta, trebuie sa stie ca nu pot beneficia de valul uitarii.
    Mântuirea fără ispăşire nu este posibilă. Este necesară o lege a lustraţiei bine gândită.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 16:46

    Ziua bună 🙂

    Elena, adevărat, un paradox care ne urmăreşte de două decenii

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 16:48

    Fini, într-adevăr socantă, mai ales că lipsa asta de regrete a fost din capul locului, înlocuită cu acuze în ideea „cea mai bună apărare e atacul”
    Si da, arbitrariul postcomunist a fost indus cu bună ştiinţă de revoluţionarii revoluţiei care n-a fost sau a fost altceva, fiind terenul potrivit pentru dezordine si haos. Iar dezordinea si haosul sunt condiţii indispensabile pentru „ordinea si solidarizarea” din politica raptului.Trăind în mediul ăsta e greu să-ţi păstrezi gândirea liberă şi optimismul.

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 18:25

    În efortul de eliberare de sub arbitrariul politicului, în ciuda hărţuielilor, şi piedicilor, Justiţia îşi intră treptat în drepturile legitime.
    De salutat eforturile celor care o susţin de la ministru până la bloggeri:
    🙂
    http://www.ziare.com/stiri/csm/autoritatile-romane-raportul-pe-justitie-este-unul-dintre-cele-mai-bune-de-la-instituirea-mcv-1076375

    http://turnofftheglory.com/blog/2011/02/18/justitia-ca-speranta/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=justitia-ca-speranta

    Apreciază

  • 6. clemycali  |  18 Februarie 2011 la 19:38

    Buna seara, buna seara.
    Tema asta este buna ptr o meditatie serioasa.
    @fini, sti si pe mine m-a mirat intotdeauna ca toti cei prinsi ca au colaborat cu securitatea nu au avut bunul simt sa spuna”imi pare rau” si sa accepte faptul ca au facut-o din interese materiale marunte. Toti se dau victime, toti sustin ca au fost fortati sa o faca, etc. Ptr mine acesta este aspectul cel mai revoltator.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 19:44

    Clemy, servus! Probabil că e foarte greu de spus asta, chiar imposibil fără o forta interioară…

    Apreciază

  • 8. clemycali  |  18 Februarie 2011 la 19:51

    Nora, salut. Probabil ca ai dreptate aici dar eu ma intreb, daca nu iti recunosti greselile cum poti sa le indrepti? Sau cum poti mergemai departe traind in frica, acceptand santajele cele mai mizere si complicitatile cele mai josnice doar ptr ca ai fost prea las sau prea lacom acum 30 de ani? Cum te poti privi in oglinda dimineata? Intotdeauna mi-am pus intrebarile astea si recunosc ca nu am reusti sa le gasesc un raspuns.

    Apreciază

  • 9. Fini  |  18 Februarie 2011 la 19:55

    Clemy te salut! 🙂

    Te citez: „Toţi se dau victime, toţi susţin că au fost forţaţi să o facă.” Uite dovada cea mai recentă şi neruşinată:

    http://www.ziare.com/dan-voiculescu/cnsas/dan-voiculescu-sustine-ca-a-fost-obligat-sa-colaboreze-cu-securitatea-1076098

    Te aştept cu nerăbdare, sper să ne aduci ceva frumos.

    Apreciază

  • 10. clemycali  |  18 Februarie 2011 la 19:58

    @fini, salut. Am citit stirea cred ca ieri si m-a ingretosat la culme. Omul a avut grad si functie mare in sistem si are pretentia sa fie crezut ca a fost o victima. Nerusinari din astea ma sufoca pur si simplu.
    Cat despre ceva frumos, hmm, ma gandesc. Sa vedem ce pot face. Am gasit un link si vreau sa vad pana unde merge. Spun doar ca e vorba de o productie cu Tosca. Sa vedem. Nu promit nimic inca.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 19:59

    Clemy, nici eu. E greu să te pui în locul lor, asa e! Pentru câţiva, aceia care au fost folosiţi ca scuturi de alde varanu si alţii ca el, îmi pare rău, am mai spus-o.

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 20:03

    fini, clemy, nerusinarea pare că n-are limite în cazul ăstuia. Fiind autorul USL, înseamnaă că toţi cei care-l urmează si-l susţin, defilează sub steagul aceleiasi incalificabile lipse de moralitate.

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 20:24

    Fini, plin de curaj, bombonel, cu 5 dosare pe care de ani de zile le târâie după el de ţi-e rusine de nerusinarea lui

    Apreciază

  • 15. Băşcăliosul  |  18 Februarie 2011 la 20:57

    Saluttare!
    Nora, ai atins numai bine un punct, în răspunsul tău de la postarea anterioară: existenţa diferenţei dintre generalizarea bolşevică şi presiunea publică pusă pe instituţii, ca între comunism şi democraraţie.

    Într-adevăr, m-am referit la nuanţe diferite ale generalizării, cu intenţia de a atinge o anumită ţintă pe parcurs; nu m-am limitat strict la una bolşevică de domeniul trecutului sau în sens abstract, fiindcă, oricum am prelua-o, se pune problema aplicării mentalităţii comuniste în zilele noastre.

    De altfel, AM face trimiteri la performanţele caracterizării unor categorii socio-profesionale în mod discriminatoriu sau cu lipsa de precauţie a filosofului bine îmbrăcat (în procuror) acum, în zilele democraţiei, ca similitudine cu „bolsevicii le refuzau unor categorii dreptul de a exista in viata publica” sau când un grup de oameni „isi da dreptul sa ii discrimineze pe altii”.

    Desigur, comunismul şi democraţia sunt diferite, dar asta nu exclude deloc asemănarea, intersectarea, înterpătrunderea lor … până la identificare „pe ici-colo şi prin părţile esenţiale”. Acum, cu sau fără voie, asistăm la aplicaţia sechelelor trecutului în prezent; de asta şi viitorul sună a gol, pe cale să se umple… cu incertitudini.

    Într-o zi voi arăta câteva elemente concrete de justiţie bolşevică, perpetuată în aşa-zisa democraţie, cu aceleaşi mentalitate şi personaje (cu şi fără robe). Multe diferenţe teoretice nu se regăsesc pe teren în prezent… de vreo 20 de ani, dar efectele dezastruoase, ale acestei justiţii- reformate pe acelaşi fundament comunist- se răsfrâng atât de „spectaculos” în democraţia parvenitismului, încât nu aş băga mâna în foc pentru diminuarea diferenţelor de constatat într-o zi, privind cel puţin numărului de victime şi amploarea pierderilor suferite, pe categorii.

    În democraţia de căpătuială, pe capete, sunt alte libertăţi, spre alte tentaţii. Fiecare le-a luat cum a înţeles să le fructifice mai ca lumea… aproape civilizată.

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 21:14

    Băscăliosul, multumesc! Fără să fiu o admiratoare a catolicismului ( în unele privinte, dimpotrivă) sunt impresionată de ceea ce a însemnat si continuă să-nsemne pentru dăinuirea Poloniei. Îi invidiez, altfel spus, pe polonezi pentru ceva special ce la noi pare a se fi pierdut pe vecie. Am cercetat şi câteva articole privind ecoul discuţiei de la Ateneu, din păcate, subiectul a fost rapid politizat, folosit în funcţie de orientarea politică si centrat exclusiv pe protagonisti (pro sau contra). Curat galerie de fotbal, de! 😉

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 21:19

    „Într-o zi voi arăta câteva elemente concrete de justiţie bolşevică, perpetuată în aşa-zisa democraţie, cu aceleaşi mentalitate şi personaje (cu şi fără robe). Multe diferenţe teoretice nu se regăsesc pe teren în prezent… de vreo 20 de ani, dar efectele dezastruoase, ale acestei justiţii- reformate pe acelaşi fundament comunist- se răsfrâng atât de „spectaculos” în democraţia parvenitismului, încât nu aş băga mâna în foc pentru diminuarea diferenţelor de constatat într-o zi, privind cel puţin numărului de victime şi amploarea pierderilor suferite, pe categorii”

    Socotesc că asta e ceva necesar, Bsk 🙂

    Apreciază

  • 18. Băşcăliosul  |  18 Februarie 2011 la 21:36

    Culegem zilnic valoarea de întrebuinţare a unor principii… sănătoase şi frumoase, dar călcate şi deformate de o adunătură scăpată într-o originalitate patologică incurabilă.
    Cu o nonşalanţă incredbilă, după deformare, aceleaşi principii sunt luate de bune şi făcute mai frumoase… la prezentat, în leitmotive interpretative, cu sensuri şi foloase cuvenite (originalităţii).
    Până şi arta conversaţiei se face de căpătuială… principială.

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 21:47

    Da, iar după atâta timp dacă tragem linie observăm că din principiile sănătoase, declaraţiile, apelurile cu mii de semnături şi înfierările fără număr, nu numai că nu s-a ales nimic dar au avut efect invers. Si atunci, dincolo de stratul subţire al vietii publice de continuă încăierare şi acuze, unde e cauza? Unde, cum si când s-a produs desprinderea vagoanelor şi alunecarea lor înapoi? Cum de procentul de nostalgici a ajuns la 61%?

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 21:51

    … La polonezi decomunizarea a început de prin anii ’70 , la noi, după 20 de ani de la „revoluţie”, majoritatea boborului ar vota pentru comunism 😉

    Apreciază

  • 21. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:00

    Apreciază

  • 22. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:01

    Apreciază

  • 23. Băşcăliosul  |  18 Februarie 2011 la 22:01

    Eu îi compătimesc pe nostalgici şi îi detest pe producătorii celor 61% (fiecare îşi cântăreşte viaţa cu greutăţi ale neîmplinirilor şi nesiguranţei). În schimb, producători se înmulţesc din eşantion în eşalon.
    Mama greutăţilor e tot timpul gestantă… cu eşalonul al doilea; face numai gesturi nobile, adică gesticulează că are potenţial şi pentru următorul eşalon (tot) al doilea şi tot aşa, tot timpul… gestantă.

    Apreciază

  • 24. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:03

    Apreciază

  • 25. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:04

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:04

    Fini, spectaculos! Maurice Bejart , Queen, Mozart, costume imaginate de Versace 🙂

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:08

    Excelentă si Elisabet Roth 🙂

    Apreciază

  • 28. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:12

    Nostalgicii sunt nişte neadaptaţi.

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:12

    Bsk, radicalizarea si politizarea produc o vedere „orientată”. De aceea când altcineva cu vederea de ansamblu ne arată fără ocolisuri, unde suntem si de ce am ajuns aici, nu e luat în seamă sau, prea puţin.

    Apreciază

  • 30. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:14

    Nora,

    îmi pare bine că-ţi place. Eu am privit de mai multe ori fiecare clip şi parcă tot nu este destul.

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:15

    Fini, unii sunt neadaptaţi ( aceia au fost de la inceput) altii sunt dezorientaţi ( au devenit pe parcurs) mărind ameninţător procentul cu reducerea sanselor de participare a societăţii la propria ei reformare.

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:16

    Fini, sunt foarte creativ gândite, foarte bine asamblată coregrafia, muzica scenografia 🙂

    Apreciază

  • 33. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:17

    21 te duce cu gândul la ideea unei renasteri! Superb 🙂

    Apreciază

  • 34. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:23

    Necazul este că încep să apară şi tineri de 19 ani nostalgici după vremurile lui ceaşcă, unii au citit cărţi, altora li s-a indus în familie.

    Apreciază

  • 35. Băşcăliosul  |  18 Februarie 2011 la 22:23

    Perpetuum eşalon vehgează şi la asta.
    Tot de la un eşalon al doilea ni s-a tras ( în noi, după 22) iluzia revoluţionară. Au fost educaţi pentru eşalonare în spiritul spiritismului, din liber cugetător în libertate iluzorie controlată.

    Apreciază

  • 36. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:25

    Nora,

    îmi place mult Bejart.

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:28

    Fini, 24, altă splendoare! E inegalabil, Bejart 🙂

    Apreciază

  • 38. Băşcăliosul  |  18 Februarie 2011 la 22:30

    La 35 am răspuns pentru 29. („…de ce am ajuns aici, nu e luat în seamă sau, prea puţin”).

    Apreciază

  • 39. Băşcăliosul  |  18 Februarie 2011 la 22:35

    Îmi anunţ retragerea mai devreme.
    Noapte bună!

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:38

    Bsk, da, suntem continuu vegheaţi, preparaţi, prelucraţi. cu unii reusesc, rezultatele sunt precum au planificat. Din fericire, insă, mereu li se-ntâmplă ceva, deobicei din prea mare zel si dau chix. A devenit aproape o regulă în ultima vreme, când cred că au quintă, nu le mai intră decât ceva valeţi 😀

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:39

    Bsk, Somn usor 🙂

    Apreciază

  • 42. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:47

    Noapte bună!

    Apreciază

  • 43. skorpion  |  18 Februarie 2011 la 22:49

    bonsoir,

    http://www.contributors.ro/cultura/nu-sunt-zei-sunt-maimute-uzurparea-lui-adam-michnik/

    fini,
    bejart – superb – pacat ca youtube merge execrabil in seara astaș poate miine.

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:49

    Fini, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 45. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:50

    Salve Skorpi! 🙂

    Apreciază

  • 46. skorpion  |  18 Februarie 2011 la 22:51

    salve, Fini

    🙂

    Apreciază

  • 47. Fini  |  18 Februarie 2011 la 22:52

    Nora,

    nu, eu nu mă culc încă. 😆

    Andrisantul la 42 este B.

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:55

    skorpion, salut! Am citit. Nu am alt comentariu decât că politizării subiectului făcută viclean de patriciu, i se răspunde tot cu politizare. Adică din multele chestiuni sunt selectate doar cele necesare pentru ” reacţia de intervenţie” . 🙄

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:56

    Skorpion, la mine merge bine youtube :

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  18 Februarie 2011 la 22:56

    Fini, păi stăm si noi până ne vine somnul 🙂

    Apreciază

  • 51. Fini  |  18 Februarie 2011 la 23:03

    Skorpi,

    mulţumesc pentru articol.
    Şi la mine merge bine Youtube.

    Apreciază

  • 52. Fini  |  18 Februarie 2011 la 23:04

    Nora,

    eu mă uit la snooker

    Apreciază

  • 53. Fini  |  19 Februarie 2011 la 00:00

    Somn uşor tuturor. 🙂

    Apreciază

  • 54. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 00:04

    Plăcut cântă John Coltrane

    Noapte bună, Fini 🙂

    Apreciază

  • 55. skorpion  |  19 Februarie 2011 la 00:07

    good night, girls

    Apreciază

  • 56. baricada  |  19 Februarie 2011 la 00:10

    Hm, o temă generoasă, pe care o apreciez şi care poate dezvolta o dialectică mai mult decât constructivă… Îmi place cum pune problema Băşcăliosu şi-l aşteptam pe aici şi pe Tibi Orăşanu, ale cărui argumente le respect…
    Poate vă place şi vouă combinaţia de David Gilmour (Pink Floyd) şi Bizet – „JE CROIS ENTENDRE ENCORE”

    Apreciază

  • 57. Fini  |  19 Februarie 2011 la 00:35

    „Combinaţia” este de referinţă. 🙂

    Aduc şi varianta clasică

    Apreciază

  • 58. Fini  |  19 Februarie 2011 la 00:37

    Sau pentru „Vise frumoase” poate prferaţi o variantă mai albastră:

    Apreciază

  • 59. baricada  |  19 Februarie 2011 la 02:42

    Superbe, ambele, Fini…

    Apreciază

  • 60. Fini  |  19 Februarie 2011 la 08:44

    NEAŢA! 🙂

    Aburindă……

    Apreciază

  • 61. Fini  |  19 Februarie 2011 la 09:12

    Citind ziarul se întâmplă să vezi roşu înaintea ochilor.

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8312873-ion-iliescu-uniunea-psd-pnl-alianta-dintre-sua-urss-impotriva-germaniei-lui-hitler.htm

    Oare care-i SUA şi care-i Germania în mintea „cârpei” ? Nici ăsta nu are limite, aşa ne trebuie dacă nu avem voinţa să-i arătăm unde-i este locul.

    Apreciază

  • 63. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:07

    Baricada,

    😆 😆

    Te voi vizita de acum înainte.

    Apreciază

  • 64. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:11

    MARIN SORESCU – 75 de ani 19 februarie 1936

    Am văzut lumina
    Marin Sorescu

    Am zarit lumina pe pamant
    Si m-am nascut si eu
    Sa vad ce mai faceti
    Sanatosi? Voinici?
    Cum o mai duceti cu fericirea?
    Multumesc, nu-mi raspundeti.
    Nu am timp de raspunsuri,
    Abia daca am timp sa pun intrebari
    Dar imi place aici.
    E cald, e frumos,
    Si atata lumina incat
    Creste iarba.
    Iar fata aceea, iata,
    Se uita la mine cu sufletul…
    Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
    O cafea neagra voi servi, totusi
    Din mana ta.
    Imi place ca tu stii s-o faci
    Amara.

    Apreciază

  • 65. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:13

    Apreciază

  • 66. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:14

    Apreciază

  • 67. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:15

    Apreciază

  • 68. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:16

    Apreciază

  • 69. Fini  |  19 Februarie 2011 la 11:17

    Apreciază

  • 70. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 11:57

    Salut 🙂

    Baricada, după mine intervenţia lui Michnick e mult mai profundă şi mai folositoare pentru cei interesaţi în a cerceta, analiza şi compara, decât cea a Hertei Muller. Pentru că a deschis o discuţie despre aspecte de profunzime ale mentalului si sufletului care, la noi, cel puţin, sunt fie minore (fără a iesi dintr-un tipar stiut si fără relevanţă) fie complet ecranate de disputele politice de suprafaţă.

    Apreciază

  • 71. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 12:01

    Fini, 61, ăsta e chiar satana: ” Fostul presedinte Ion Iliescu a declarat, joi, la Ploiesti, ca alianta dintre PSD si PNL este ca cea dintre SUA si URSS impotriva Germaniei conduse de Hitler, mentionand ca diferentele ideologice dintre cele doua formatiuni politice nu reprezinta un impediment in calea sanselor USL, relateaza Mediafax” Ptiu, drace!

    Apreciază

  • 72. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 12:05

    Fini, Black Coffe, tare bună :)! Mai ales că la Sibiu plouă e o vreme posomorâtă de tot.
    …dar în grădină ” E cald, e frumos,Si atata lumina incat
    Creste iarba” cum citesc în poezia lui Marin Sorescu.

    Apreciază

  • 73. Galeata cu pixeli  |  19 Februarie 2011 la 12:16

    Cred ca Michnik habar nu are de lucrurile intamplate la noi in ultimii 20 de ani. E in mod clar insolent cu cativa din intelectualii profund alergici la promiscuitate si confuzie.

    Apreciază

  • 74. luminita  |  19 Februarie 2011 la 12:33

    ” Iar fata aceea, iata, se uita la mine cu sufletul…..”

    Apreciază

  • 75. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 12:56

    Gcpixeli, salut, posibil să nu fie la curent cu o seamă de lucruri specifice de la noi (nu mi s-a părut că nu le stie, e istoric, scriitor şi a condus o gazetă cu caracter profund anti comunist)- dar fundamentul lor cu siguranţă îi e cunoscut.
    Discuţia, accesibilă de altfel oricui, a fost una excelentă în materie de principii, au rezultat clar din ea, diferenţele fundamentale de abordare şi înţelegere a ieşirii din totalitarism. Particularizarea ( prin care s-a ajuns la GL) a fost provocată chiar de întrebările amfitrionului la care AM a răspuns sincer fără ocolisuri, exact la chestiune. În acelaşi mod a răspuns şi intervenţiei lui GL din sală. Astfel, expozeul lui AM a avut parte si de ceva concret.

    Apreciază

  • 76. mircea  |  19 Februarie 2011 la 12:57

    Sarut mana Nora 🙂 Ziua buna all 🙂
    Uneori,citind despre AM(sau HM) am impresia ca sunt naivi cand se refera la noi.Doar o impresie(trecatoare),desigur,
    E o lege banala a fizicii ,cand scuturi un ciubar plin cu mere cele mici cad la fundul ciubarului si cele mari,gustoase si crocante raman la suprafata.Explicatia e simpla,densitatea in unitatea de volum(adica masa) este mai mare in cazul merelor mici si fleshcaite ,acestea urmandu-si firescul parcurs gravitational,spre deosebire de merele mari.care raman astfel la suprafata.Acelasi lucru se intampla si daca scuturam un ciubar cu balast,sus ramanand pietrele mari,contondente.Insa ciubarul este scuturat ca sa se petreca decantarea.
    Iertarea este un act individual.O fi.Imi imginez intr-un colt intunecat al unei scene prafuite o masutza la care stau asezati,fatza in fatza,calau si victima,scena altminteri goala.Si victima ii spune calaului,te-as ierta dar tu m-ai iertat vreodata pe mine ?
    Iar spectatorii,din compasiune se identifica prin capacitatea mimetica extraordinara a noatra,a romanilor(empatica la polonezi),cu victima.Se identifica atat de tare incat exceed drepturile care,dupa cum spune AM,sunt doar ale victimei.Daca cel de pe scena iarta atunci si spectatorii iarta ?.Dar daca s-au identificat cu victima,poate fi acest mijloc de transfer al trairilor victimei,germenii (nasteriea) unei solidaritati.?Solidarnoscz?A unei solidaritati care sa exceada dreptul si/sau vointza individului?Noi n-am avut asa ceva,dar avem tendintza de a generaliza incriminarea pe cand ei avandu-l(solidarosncz) n-au facut-o, dimpotriva..Pare o fractura logica,AM zice ca nu nici la ei nici la noi.De ce incriminarea nediferentiata presupune ca anticomunismul isi are fundamentat frontul de batalie pe mentalitatea comunista ?Sa fie atat de mult afectat mentalul ? Probabil pentru ca exista particularitati care ne diferentiaza fundamental.Ei l-au avut pe Wojtyla(si cate n-au avut) la noi pacatul s-a infaptuit,marul a fost muscat,glontzul a iesit pe tzeava.Ei au pornit de jos solidarizandu-se.La noi o clica dementa a fost inlocuita de alta.Demnitatea si-a facut traseul de la bunatate la indiferenta,dreptatea fiind ocolita.
    Decomunizare,democratie si D-zeu.Democratia nu poate exista fara D-zeu,Poate ca daca erau arestati si judecati niste tortionari/criminali ,sistemul lor de valori s-ar fi aranjat.Ce garantzii am fi avut insa ? Chiar cu riscul crearii unei adversitati,a unei recrudescente resentimentare(care s-a si intamplat de altfel) ciubarul trebuia agitat.S-a salvat mai mult decat niste aparentze.A refacut poate demnitatea celor care n-au imbracat haina de procuror alaturand-o de cea a celor plecatzi dintre noi cu voia calailor,chiar daca demersul in sine pare ca a fost inutil.Zic si io. 🙂

    Apreciază

  • 77. Galeata cu pixeli  |  19 Februarie 2011 la 13:04

    Salutare, Nora! Daca Liiceanu e un iacobin pe modelul „procurorilor stalinisti”, atunci CTP ce e?

    Apreciază

  • 78. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 13:11

    Saluttare!
    Mircea, foarte frumos şi interesant comentariu!
    Ai răscolit şi ciubărul cu idei despre adevăr. 🙂
    Iliescu şi ai lui ne-au pretins iertarea impusă prin îndobitocire colectivizată, deturnarea adevărului şi lehamite de propria noastră neputinţă.

    Apreciază

  • 79. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 13:13

    Mircea, salut 🙂 Multe lucruri din existenţa noastră par a se supune legilor fizicii si comparaţia ta e interesantă şi corectă. Sunt sigură că mai sunt si altele pe care le întrezărim ca din întâmplare în unele momente. Astfel de momente socotesc, au fost întâlnirile, discuţiile cu HM şi AM (care nici ele nu se potrivesc într-o serie de aspecte) Dar fie si pentru faptul că ne deschid alte direcţii de reflecţie, având şi propriile noastre experiente de viaţă, asemenea deschideri nu pot fi decât benefice.

    Apreciază

  • 80. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 13:27

    Gcpixeli, poziţia lui AM în discuţia respectivă nu ajunge chiar la ce spui desi e foarte transantă. Dacă dorim, însă, putem discuta despre efectele pozitive si negative ale demersurilor personalităţilor noastre publice din diferite momente ale istoriei celor 20 de ani prin prisma roadelor lor. Despre rezultatele „tratamentelor lor” (care n-are nimic cu alergiile de care, de altfel, suferim şi noi) E singurul mod cinstit şi cu utilitate publică.

    Sunt sigură că dacă un CTP ar fi hălăduit prin presa poloneză, după modul principial, profund onest si fără echivoc de a se manifesta, AM, redactorul Gazetei Wyborcza (cu caracter anticomunist si antisecurist) i-ar fi făcut imposibil „succesul” în societatea poloneză

    Apreciază

  • 81. mircea  |  19 Februarie 2011 la 13:30

    Nora,Mister B. merci 🙂
    La asta ma gandeam si eu.Iertarea vine intotdeauna de la victima,nu-i poate fi impusa de calau.

    Apreciază

  • 82. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 13:30

    Adevărul despre criminalii revoluţiiei şi mineriadelor este minor şi de asta se află… la fund. Ciubărului i se mai trag nişte găuri de strecurat prescripţia amneziei şi gata, plouă cu adevărul gol-goluţ.

    Apreciază

  • 83. skorpion  |  19 Februarie 2011 la 13:42

    neata,
    pardon, bonjour

    Un turist american viziteaza Londra, cand de-odata simte nevoia sa
    urineze. Cauta, cauta si nu gaseste nici o toaleta. Neavand incotro
    intra pe o straduta, se apropie de un colt mai intunecat langa un zid
    mai inalt si incepe sa se deschie la fermoar. Inca inainte de-a
    „incepe”
    simte o bataie usoara pe umar. Se intoarce si langa el se afla un
    politist tipic englez.
    -Scuza-ma domnule – spune politistul – este interzis a urina in locuri publice.
    Americanul se scuza, ii spune ca nu are incotro, ca nu se poate abtine si nu gaseste un WC.
    -Te voi ajuta – zice politistul – vino dupa mine.
    Il conduce apoi pe turist spre o portita in zid si-i arata drumul in interior.
    Turistul intra si ochii aproape ca-i ies din orbite. Se afla intr-o superba gradina,
    intretinuta, plina de aranjamente cu iarba, flori, tufe si copaci.
    Politistul ii indica unul din copaci si-i spune:
    – Nici o problema, poti sa urinezi aici.
    Americanul urineaza, respira usurat si-l intreaba pe politist:
    – Spune-mi, asta-i ceea ce se cheama „Amabilitatea Britanica”?
    – Nu – raspunde politistul – noi numim asta Ambasada Franceza.

    😛

    Apreciază

  • 84. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 13:48

    Mircea, dar mai e si o lege biologică care spune că dacă scuturi un ciubăr plin cu mere între care multe sunt putregăite, cu convingerea că astfel le faci să părăsească ciubărul, fără să ai mijloace legale să le scoţi de acolo, ai creat cele mai potrivite condiţii ca putreziciunea să se-ntindă rapid.

    Apreciază

  • 85. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 13:49

    Skorpion 😆 prietenia lor istorică rezistă măcar în bancuri

    Apreciază

  • 86. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 13:53

    lumi, 74, ochii sufletului văd cel mai bine 🙂

    Apreciază

  • 87. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 13:56

    La noi, de teama iertării, criminalii au fugit în anonimat, pe uşa din spate a justiţiei tardivităţii. Majorităţii covârşitoare a victimelor nu i s-a dat nici şansa să-şi recunoască executanţii, darămite să-i ierte. Noi vorbim preponderent de călăii comunismului, dar astfel nu mai vedem între noi criminalii zilelor noastre, nu doar din cauza pădurii de iluzii democratice ci mai ales datorită privirilor noastre- deturnate de mitomanii criminalităţii organizate- precum Bulă în accidentul de avion… arătat pentru aterizarea lui docilă în canal.

    Apreciază

  • 88. skorpion  |  19 Februarie 2011 la 13:58

    mister B,

    80% din calaii comunismului sint azi:

    – oameni de afaceri cu statul;
    – parlamentari politruci cleptocrati pucisti;
    – ziaristi de talie galactica;
    – presedinti de oRoare;

    etc.

    ei au dictat 20 de ani si inca vor sa dicteze!

    Apreciază

  • 89. Creanga  |  19 Februarie 2011 la 14:01

    Buna ziua,
    Marul lui Adam sta la suprafata
    Printre alte mere ce iti fac greata
    Putreziciunea se raspandeste
    Copacul de la ambasada(franceza) se vestejeste

    Apreciază

  • 90. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 14:05

    Sigur, Skorpi.
    Ce iertare mai plină de recunoştinţă le poţi arăta organelor de represiune la comandă, pe lăngă veniturile astronomice şi beneficiul pensiilor speciale (de până acum), pentru vechimea în munca de executant?

    Apreciază

  • 91. mircea  |  19 Februarie 2011 la 14:10

    Sunt desigur riscuri care pot apropia mai mult sau mai putzin de un deznodamant nedorit indiferent de demersul facut.Putreziciunea se-ntinde mai repede dar face si mai ushoara identificarea zonelor putrede.Nu stiu.
    Linishtea cautata ca element al constructiei bunastarii a avut mai multzi sortzi de izbanda in soc.poloneza decat la noi,pentru ca acolo croiala hainei demnitatii incepuse demult iar croitorii erau mai multzi si priceputzi. oferind tipare care li s-au potrivit. mai bine inclusiv materialul fiind o catifea chiar daca pe alocuri apretata.
    Itzarii nostri cam zgarie.

    Apreciază

  • 92. skorpion  |  19 Februarie 2011 la 14:32

    mister B,

    i-am uitat pe pensionarii de „lux” tip enoiu, plesita etc cu pensii de 2000 sau 3000 lei pe luna si chiar mai mult

    si

    cu onoruri cind dau coltu

    Apreciază

  • 93. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 14:34

    Avem şi onoare şi onoruri, căcălău. Iertare colectivizată să fie!

    Apreciază

  • 94. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 14:37

    mircea, înţeleg ce spui, dar ce ne facem dacă scuturatul ciubărului prin modelul acuzelor nediferenţiate, de unii si de alţii, în acest mod, devine astfel,”sport naţional” ?Cine are de câştigat din asta? Societatea civilă sau doar partea ei politizată? Tu identifici într-un fel, eu la fel cu tine, mulţi la fel cu noi, dar alţii văd şi prezintă lucrurile exact pe dos! Intrăm într-un infern, cu alte cuvinte ( într-o „logică a acuzelor” perdantă cum spune AM) din care e tot mai greu de iesit. Iar când mediul devine asurzitor din pricina învinovăţirilor reciproce, glasul justiţiei (adică a părţii ei sănătoase si echilibrate) e tot mai greu să se facă auzit. Mai ales când partea trădătoare a justiţiei consonează şi întreţine politic vacarmul acuzelor putregaiurilor. Dar măcar, am ajuns să vedem clar unde suntem, vorba ta. Dacă mai reusim, cât de puţin, asa, cât un bob de grâu, să susţinem partea sănătoasă a justiţiei (Salut mr B :)) atunci nu scriem degeaba.

    Apreciază

  • 95. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 14:38

    Creangă, 89, copacul ăla n-o fi măr, sper 😀

    Apreciază

  • 96. Creanga  |  19 Februarie 2011 la 14:43

    Nora,
    Skorpi stie ce copac e.

    Scuze pentru link intr-o discutie asa serioasa:

    http://fr-ca.actualites.yahoo.com/nouvelle-z%C3%A9lande-une-vid%C3%A9o-sur-les-yeux-baladeurs-20110218-020100-909.html

    Apreciază

  • 97. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 14:51

    Crengulin, multzam Oamenii ăia sunt de pe altă planetă 🙂

    Apreciază

  • 98. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 14:54

    Un exemplu de iertare colectivă ni-l oferă Bombonel Gudurel (se gudură când se apropie de el un microfon de jurnalist, precum mireasa în noaptea nunţii… la a N-a încercare conjugală)
    Pâna acum a protestat vehement că în ultimul dosar de colecţie ar fi de audiat vreo 700 de martori, iar procesul ar dura un secol şi ceva.
    Prima probă de enormitate bombonistică: se grăbeşte chiar aşa tare, nu mai vrea să lungească nici numărarea martorilor, nici termenele cerute în amânare?
    Recent, instanţa a uzat corect de normele procedurale privind administrarea probelor şi a aprobat doar interogarea câtorva martori.(vreo şase, parcă). Bombonel a sărit cu cornul de papă-lapte la numărat viceversa, că nu-i mai place cum au fost iertaţi de audiere şi timp pierdut ceilalţi martori din colectiv.

    Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce face!

    Apreciază

  • 99. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 15:08

    http://www.bogdanantohe.ro/2011/01/21/la-pescuit-cu-sorin-ovidiu-vantu/

    Apreciază

  • 100. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 15:09

    Fini,
    După cum declară SOV, în Canare nu mai găseşti un loc sigur: poate să dea peste tine briza pe scaunul cu rotule extrauterine.

    Apreciază

  • 101. mircea  |  19 Februarie 2011 la 15:18

    Nu stiu Nora.Poate ca „infernul” exista deja si i-a fost refuzat deschiderea ushii catre lumina din cauza aceleasi frici pe care au sadit-o devenind astfel propriile lor victime existentziale in sistemul lor de valori(ce departajare abrupta 🙂 ) In alte partzi fortza asta a existat de la inceput(dezvaluirea dosarelor),la noi are un efect reparatoriu tarziu insa.Transferul solidaritatzii e doar mimetic,vegetal.
    Au castigat material foarte de mult, si-au dat seama de preeminentza acestei „valori” asupra altor valori,au cultivat-o,au dezvoltat-o in felul in care s-au priceput(destul de rau zic eu) folosind ca pretext intentzii laudabile cel putin formal. mizand probabil pe faptul ca timpul(si prescriptzia) e cel mai bun medicament.,interpretand intr-un fel cu totul particular,demnitatea infrangandu-i virtutzile, intorcandu-le pe dos.
    Sunt prea mic pentru razboiul asta ( 🙂 ) dar sper/cred ca nu scriem degeaba.

    Apreciază

  • 102. Creanga  |  19 Februarie 2011 la 15:20

    B
    Stii de unde provine numele de Canare?

    Apreciază

  • 103. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 15:29

    Bombonel Gudurel Micro-fonel a visat la ICCJ o coadă de martori, până în stradă, în timp ce se apropie – pe o coadă de mătură- o mătuşă care făcea trotuarul şi întreabă:
    -Ce se dă aici, maică?
    -Justiţie cu ouă… pe pâine.
    *
    Creangă,
    Da ce-ţi veni, ce ţi-am făcut?
    O fi de la Canarul Dunăre-Marea Neagră.

    Apreciază

  • 104. Creanga  |  19 Februarie 2011 la 15:37

    B.
    Cred ca trebuie sa schimbam cursul, Canare vine de la canis, care inseamna caine, cred ca e plin de javre pe acolo. Ar fi bine sa incercam in Papeti, parerea mea.

    Apreciază

  • 105. mircea  |  19 Februarie 2011 la 15:39

    Mister B. 🙂
    Bombonel Gudurel e cel cu maseaua de scos iar Sandeaua e baba nesatisfacuta. (bancul de ailele trecute 😆 )

    Apreciază

  • 106. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 15:51

    Mircea,
    Straşnică potrivire… de caracter. 🙂
    Părinţii sistemului judiciar: tata Manda şi mama Tanda sau Sanda şi viceversa, că e la fel de „absolut” firesc.

    Apreciază

  • 107. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 16:00

    Creangă,
    Deocamdată pescuitul sportiv de Canare e permis pentru luminăţia sa numai în delta de la capătul canalului.

    Apreciază

  • 108. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 16:04

    …cu ieşire spre marea tubulatură neagră.

    Apreciază

  • 109. mircea  |  19 Februarie 2011 la 16:05

    😆
    Sanda Tanda si cu Manda
    Au tatic comun,Pristanda
    Caracterul din dotare
    Nu-si mai are asemanare
    Rog pe Greanga sa m-ajute
    Care pe care se ..iubeshte

    Apreciază

  • 110. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 16:09

    E tufaiul de pe lume,
    Adică orgie STAS,
    De când în mama minune
    A intrat şi CNSAS.

    Apreciază

  • 111. mircea  |  19 Februarie 2011 la 16:17

    Poate este -o directiva
    ISO noua mii si unu
    Cnsas-ul e coliva
    Iar baietzii dau cu ..tunu 😆

    Apreciază

  • 112. Creanga  |  19 Februarie 2011 la 16:22

    Mircea,
    Greanga o sa te ajute
    C-altfel cosul se impute
    Toate merele se strica
    Cand vorbeste Putzulica
    E rebut de HACCPeu
    Toata ziua-i la teveu
    Punctul critic de control
    Se atinge la popor

    Apreciază

  • 113. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 16:23

    Bombo este la fel, minune,
    Dar în plus el a belit-o
    Cu o schimbare de… nume,
    S-a făcut Adi de Mito. 🙂

    Apreciază

  • 114. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 16:32

    Mai bine zis:
    „Cu schimbarea de renume”

    Apreciază

  • 115. mircea  |  19 Februarie 2011 la 16:47

    Creanga 😆
    Punctul critic de controale
    Cu sorginte vaginale
    Freudiana-i constatare
    Punctul G unde-i e oare
    La rozeta din dotare ?

    Apreciază

  • 116. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 17:00

    De-o fi una sau cealaltă,
    Ten pasiv de Bombonel
    Sau activ cu bâta-n baltă,
    A zdrelit-o în tunel.

    Apreciază

  • 117. mircea  |  19 Februarie 2011 la 17:04

    Dragi prieteni va las. 🙂 Mi s-a facut foame,inca n-am luat masa de pranz
    Stii Nora,e prima oara cand scriu pe blogul tau minunat si ma simt foarte bine.(iarta-ma pentru „deturnare” 🙂 )

    Apreciază

  • 118. Arizonianul  |  19 Februarie 2011 la 17:04

    Mircea, Creangă, Băşcălie…
    Fiecare-n versuri scrie!
    Scriţi în proză, măi bădie,
    Că-s sătul de poezie!
    ………………………….
    Na, că mă-nbolnăvi şi eu!
    Ptiu-ptiu-ptiu!

    Apreciază

  • 119. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 17:35

    Când văd Bombonul de roză,
    Îmi trece pofta de proză,
    Tot mă uit şi mă crucersc:
    -Este „absolut” firesc. 🙂

    Apreciază

  • 120. dictaturajustitiei  |  19 Februarie 2011 la 19:28

    Bună seara!

    Am sentimentul că poporul român nu prea este credincios în adâncul sufletului său. Că foarte mulţi, ca şi în perioada comunistă doar îndeplinesc nişte ritualuri pentru că, nu-i aşa, se cuvine.
    Credinţa este mai mult decât îndeplinirea acestor obiceiuri iar acolo unde nu este credinţă nu pot fi nici criterii morale.

    Apreciază

  • 121. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 20:13

    Chiar vorbeam despre obiceiurile unui curedincios.

    Apreciază

  • 122. Fini  |  19 Februarie 2011 la 20:46

    B.
    100

    😥 😆

    Apreciază

  • 123. Fini  |  19 Februarie 2011 la 20:48

    Aştia nu vor să ştie de teoria cârpei kgb referitoare la „potrivirea” din USL.

    http://www.hotnews.ro/stiri-politic-8318087-200-membri-pnl-constanta-inscris-sambata-pdl-nemultumiti-infiintarea-usl.htm

    Apreciază

  • 124. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 20:52

    Cică din credinţa asta nu-şi mai revin. Vor rămâne liberi curgetători.
    Apropo. Acum, Galatasaray Istambul tocmai a înscris o dată în partida cu Bucaspor.
    Cred că Bombo nu scapă un asemenea meci.

    Apreciază

  • 125. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 20:57

    Eu doar am văzut rezultatul, adică anunţarea golului pe net. Nu mă uit la meciuri din astea. 🙂

    Apreciază

  • 126. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 21:00

    Fini 122,
    Ar fi binevenită o altă destinaţie. (Mă refer la gândul de Canare, nu la Bombo)

    Apreciază

  • 127. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 21:08

    Am vrut să spun că eu nu mă bag în destinaţia lui Bombo. Doar mă amuz , inclusiv cum se străduieşte să vorbească… ca un bărbat. Mori de râs.

    Apreciază

  • 128. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 21:20

    Aici se vede diferenţa… de clasă.

    Apreciază

  • 129. Fini  |  19 Februarie 2011 la 21:20

    Andrei Pleşu:

    „Nu ştiu de ce unii cred că Dumnezeu a avut o slăbiciune pentru întorsura Carpaţilor. Că vârful creaţiei lui e situat în jurul Buzăului.”

    Lustraţia trebuia făcută imediat după 1989: „După 25 de ani, ne ardem degetele în lustraţie”.

    Apreciază

  • 130. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 21:30

    După 20 de ani, CCR ne-a trimis la plimbare, să ne lustruim ghetele cu legea lustraţiei.
    Constituţia ne garantează că în urmă cu 20 de ani am fi avut aceeaşi destinaţie, cu aceeaşi soluţie… de crema bocancilor din justiţia iliesciano-bombastică.

    Apreciază

  • 131. Băşcăliosul  |  19 Februarie 2011 la 21:46

    Cu alte cuvinte, să nu ne mai facem iluzii lucioase!
    Au vegheat tot timpul la supremaţia bocancului peste ANI şi peste bot.
    Acum Andrei Pleşu bate câmpii cu aceeaşi încălţare.

    Apreciază

  • 132. Fini  |  19 Februarie 2011 la 21:59

    Apreciază

  • 133. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:01

    Apreciază

  • 134. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:05

    Jacques Brel – Quand on a que l’amour

    Quand on n’a que l’amour
    A s’offrir en partage
    Au jour du grand voyage
    Qu’est notre grand amour
    Quand on n’a que l’amour
    Mon amour toi et moi
    Pour qu’éclatent de joie
    Chaque heure et chaque jour

    Quand on n’a que l’amour
    Pour vivre nos promesses
    Sans nulle autre richesse
    Que d’y croire toujours
    Quand on n’a que l’amour
    Pour meubler de merveilles
    Et couvrir de soleil
    La laideur des faubourgs

    Quand on n’a que l’amour
    Pour unique raison
    Pour unique chanson
    Et unique secours

    Quand on n’a que l’amour
    Pour habiller matin
    Pauvres et malandrins
    De manteaux de velours
    Quand on n’a que l’amour
    A offrir en prière
    Pour les maux de la terre
    En simple troubadour

    Quand on n’a que l’amour
    A offrir à ceux-là
    Dont l’unique combat
    Est de chercher le jour
    Quand on n’a que l’amour
    Pour tracer un chemin
    Et forcer le destin
    A chaque carrefour
    Quand on n’a que l’amour
    Pour parler aux canons
    Et rien qu’une chanson
    Pour convaincre un tambour

    Alors sans avoir rien
    Que la force d’aimer
    Nous aurons dans nos mains,
    Le monde entier.

    Apreciază

  • 135. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:06

    Apreciază

  • 136. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 22:07

    Seara bună! Ehe, am avut festival liric aici, observ
    Arizona, Creangă, Mircea, Băscăliosul, felicitări 😆

    Apreciază

  • 137. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 22:08

    Dj, aici e problema, în superficialitatea vieţii religioase. Practic, la scară naţională, nu se vede deloc influenţa religiei asupra conduitei conaţionalilor 😉

    Apreciază

  • 138. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:08

    Apreciază

  • 139. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 22:09

    Fini, la fix am intrat, odată cu Maurice Bejart, Barbara, Brel 😀

    Apreciază

  • 140. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:11

    LITANIE POUR UN RETOUR – Brel

    Mon coeur ma mie mon a`me
    Mon ciel mon feu ma flamme
    Mon puits ma source mon vol
    Mon miel mon baume mon Graal

    Mon blé mon or ma terre
    Mon soc mon roc ma pierre
    Ma nuit ma soif ma faim
    Mon jour mon aube mon pain

    Ma voile ma vague mon guide ma voie
    Mon sang ma force ma fievre mon moi
    Mon chant mon rire mon vi ma joie
    Mon aube mon cri ma vie ma foi

    Mon coeur ma mie mon ame
    Mon ciel mon feu ma flamme
    Mon corps ma chair mon bien
    Voila` que tu reviens

    Apreciază

  • 141. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:13

    Apreciază

  • 142. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:14

    Apreciază

  • 143. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 22:17

    Fini, Stilul inconfundabil al coregrafiei lui Bejart se potriveşte minunat cu muzica şi poezia lui Jackues Brel 🙂

    Apreciază

  • 144. Fini  |  19 Februarie 2011 la 22:19

    Nore, 🙂
    139

    unii sunt punctuali la întâlnire.
    Detest punctualitatea românească.

    Apreciază

  • 145. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 22:23

    fini, observ 🙂

    Apreciază

  • 146. luminita  |  19 Februarie 2011 la 22:37

    Va salut si eu ca emigrantu’ care si-a pierdut bagajele intr-un aeroport.
    De citit va tot citesc dar nu-mi gasesc cheful de a scrie.
    Fini,
    de dimineata tot la Sorescu ma gandesc si la cum a gasit el lumina.
    Si ma tot intreb de ce nu mi s-a relevat Sorescu mai demult, in tineretea mea cu ferestre deschise.

    Apreciază

  • 147. luminita  |  19 Februarie 2011 la 22:42

    Na, ca mi-a iesit cu duplicat.
    Poate mi se termina cartela. 🙄

    Apreciază

  • 148. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 22:46

    lumi, mă bucur că l-ai regăsit pe Sorescu fiindcă Sorescu reprezintă o anume spiritualitate foarte specific românească 🙂

    Apreciază

  • 149. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:00

    Da,Nora, datorita lui Fini.

    Apreciază

  • 150. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:03

    Nora, vad ca nu mai e nimeni pe aici asa ca te intreb pe tine, ce-i cu rotula lui Vantu ca tot gasesc referiri la ea si nu inteleg.
    Na, ca emigrantu’ intreb si io.

    Apreciază

  • 151. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 23:03

    Lumi, da, Fini e cea care ne aprovizionează cu bunătăţi 🙂

    Apreciază

  • 152. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 23:06

    Lumi, vântu are ceva cu rotula, dar diagnosticul i l-ar fi pus un ginecolog din Austria. 😆

    Apreciază

  • 153. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:12

    Aoleu,Nora,asta nu-i de ras, in ultimul timp cam multi au sfeclit-o prin spitalele din Austria.
    Saracu’ Vantu !De la Base i se trage .

    Apreciază

  • 154. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:14

    Dar Vantu are numai o rotula? 🙄 ginecologii de obicei depisteaza dOO.

    Apreciază

  • 155. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 23:14

    Evident, Lumi, Băse de vină şi pentru rotula lui 🙂

    Apreciază

  • 156. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 23:15

    Lumi, se spune că are si de schimb 🙂

    Apreciază

  • 157. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:21

    Nora,
    dar mai nou in RO se ia curentul de la zece ca vad ca-i liniste in blogosfera.
    Tu ai generator, stiu asta., es ist kein wunder.

    Apreciază

  • 158. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 23:31

    Luminiţa, peste zi a fost miscare pe bloguri. Acum s-au mai retras. În grădină peste zi intrăm care, cum, dar mai ales seara. Între zece şi unsprezece deobicei, vine Fini si aduce bunătăţi muzicale. si revine apoi şi la Miezonoptica.

    Apreciază

  • 159. Fini  |  19 Februarie 2011 la 23:33

    B.

    deşi am fost colegă de cancelarie vreo 10 ani cu Ionică, fratele cel mai mic al Soreştilor, nici eu nu „l-am cunoscut” pe Marin Sorescu decât acum doi ani prin intermediul unui prieten, un împătimit de Sorescu.
    E o lume nouă în poezia lui. Sensibil în poezia de dragoste, mucalit în multe din poeziile din „La Lilieci”, să citeşti „Plenara din 3-5 martie, Mişina sau Rău de fomei. E formidabil.

    GRUP

    Traiau de mult timp impreuna
    Si cam incepusera sa se repete:
    El era ea,
    Si ea era el,
    Ea era ea
    Si el era tot ea,
    Ea era, nu era,
    Si el era ele,
    Sau cam asa ceva.

    Dimineata mai ales,
    Pana se alegeau bine,
    Care cine mai este,
    De unde si pana unde,
    De ce asa si nu altminterea,
    Trecea o groaza de timp,
    Trecea timpul ca pe apa.

    Voiau uneori chiar sa se sarute,
    Dar isi dadeau seama la un moment dat,
    Ca amandoi sunt ea,
    Mai usor de repetat.

    Atunci incepeau de spaima sa caste,
    Un cascat de lana moale,
    Care se putea si croseta
    In felul urmator:
    Una casca foarte atent
    Si cealalta tinea ghemul.

    BOALA

    Doctore, simt ceva mortal
    Aici, in regiunea fiintei mele
    Ma dor toate organele,
    Ziua ma doare soarele
    Iar noaptea luna si stelele.

    Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
    Pe care pana atunci nici nu-l observasem
    Si ma trezesc in fiecare dimineata
    Cu o senzatie de iarna.

    Degeaba am luat tot felul de medicamente
    Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
    Si chiar am citit niste carti
    Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
    Am fost bun si-am fost frumos…

    Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
    Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
    Cred ca m-am imbolnavit de moarte
    Intr-o zi
    Cand m-am nascut.

    FRESCA

    In iad pacatosii
    Sunt valorificati la maximum.
    Femeilor li se scot din cap
    Cu o penseta
    Clamele, agrafele, inelele, bratarile,
    Panzeturile, lenjeria de pat.
    Dupa aceea sunt aruncate
    In clocotul unor cazane,
    Sa fie atente la smoala,
    Sa nu dea in foc.

    Apoi unele sunt transformate in sufertase
    Cu care se cara la domiciliul dracilor pensionari
    Pacatele calde.

    Barbatii sunt si ei folositi
    La cele mai grele munci,
    Cu exceptia celor foarte parosi
    Care sunt torsi din nou
    Si facuti presuri.

    MUNTELE

    Tin locul unei pietre de pavaj,
    Am ajuns aici
    Printr-o regreatabila confuzie.

    Au trecut peste mine
    Masini mici,
    Autocamioane,
    Tancuri
    Sitot felul de picioare.

    Am simtit soarele pana la
    Si luna
    Pe la miezul noptii.

    Norii ma apasa cu umbra lor,
    De evenimente grele
    Si importante
    Am facut bataturi.

    Si cu toate ca-mi port
    Cu destul stoicism
    Soarta mea de granit
    Cateodata ma pomenesc urland:

    Circulati numai pe partea carosabila
    A sufletului meu,
    Barbarilor!

    În tinereţea ta cu ferestre deschise el abia urca pe drumul de costişă.

    Apreciază

  • 160. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:36

    Ok, Nora, o sa ma obisnuiesc si cu asta , daca mi-a trebuit sa emigrez . 😆
    Noapte buna !

    Apreciază

  • 161. Fini  |  19 Februarie 2011 la 23:37

    Luminoaso,
    159 e pentru tine.

    😆 😆

    astăzi am probleme cu andrisanţii

    Apreciază

  • 162. Fini  |  19 Februarie 2011 la 23:40

    Până i-am mai găsit câteva poezii, Luminoasa plecă. Le găseşte mâine.

    Apreciază

  • 163. noradamian  |  19 Februarie 2011 la 23:41

    Fini, super! Multzam 🙂

    Lumi, unde ai fugit??? 🙂

    Apreciază

  • 164. Fini  |  19 Februarie 2011 la 23:44

    I s-o fi terminat cartela.

    Apreciază

  • 165. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:44

    Fini,
    multumesc din suflet !
    cred ca ti-am mai spus odata asta , mi-e ciuda ca in manualele de literatura Sorescu ne era prezentat altfel si avea si o poza urata din care ne privea amenintator .
    Cred ca de aceea nici nu l-am cautat mai tarziu.
    Splendid spus : „si fata aceea, iata, se uita la mine cu sufletul” !!!!

    Apreciază

  • 166. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:49

    Dimineata mai ales,
    Pana se alegeau bine,
    Care cine mai este,
    De unde si pana unde,
    De ce asa si nu altminterea,
    Trecea o groaza de timp,
    Trecea timpul ca pe apa.

    Apreciază

  • 167. luminita  |  19 Februarie 2011 la 23:50

    Cam asa ceva .

    Apreciază

  • 168. Fini  |  19 Februarie 2011 la 23:59

    Nu-i aşa că-i fain?

    Apreciază

  • 169. Fini  |  20 Februarie 2011 la 00:00

    Apreciază

  • 170. Fini  |  20 Februarie 2011 la 00:02

    VISE FRUMOASE! 🙂

    Apreciază

  • 171. luminita  |  20 Februarie 2011 la 00:05

    Da, Fini.
    Multi gandim astfel dar gandul nostru ramane agatzat undeva , nu-l putem imbraca in cuvinte.
    Numai unii prind scanteia de geniu.
    Te mai astept cu poezii.

    Apreciază

  • 172. noradamian  |  20 Februarie 2011 la 00:05

    Fini, greu mai merge platforma, dar pe John Coltrane si pe voi vă iubeste tare 🙂
    Multzam!

    Somn usor Lumi, Fini,

    prieteni 🙂

    Apreciază

  • 173. Fini  |  20 Februarie 2011 la 00:07

    Luminoaso, voi căuta mai pe îndelete câte ceva frumos.

    Apreciază

  • 174. luminita  |  20 Februarie 2011 la 00:07

    Somn usor, Nora !
    Eu mai raman cu fusul orar, ca emigrantu’, deh! , decalat.

    Apreciază

  • 175. Fini  |  20 Februarie 2011 la 00:14

    Marin Sorescu – CONTABILITATE

    Vine o vreme
    Când trebuie sa tragem sub noi
    O linie neagra
    Si sa facem socoteala.

    Câteva momente când era sa fim fericiti,
    Câteva momente când era sa fim frumosi,
    Câteva momente când era sa fim geniali,
    Ne-am întâlnit de câteva ori
    Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
    (Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
    Toate acestea fac un viitor luminos –
    Pe care l-am trait.

    O femeie pe care am iubit-o
    Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
    Fac zero.

    Un sfert de ani de studii
    Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
    A caror intelepciune am eliminat-o treptat.

    Si, în sfarsit, o soarta
    Si cu înca o soarta ( de unde-o mai fi iesit?)
    Fac doua (Scriem una si tinem-una,
    Poate, cine stie, exista si viata de apoi).

    Apreciază

  • 176. luminita  |  20 Februarie 2011 la 00:18

    Noapte buna, Fini !

    Apreciază

  • 177. Fini  |  20 Februarie 2011 la 00:31

    Somn uşor, Luminoaso! 🙂

    Apreciază

  • 179. noradamian  |  20 Februarie 2011 la 13:59

    Ziua bună şi cu lumină-n suflete, prieteni
    🙂
    Lumi, Fini, plăcut dialogul vostru poetic muzical în nocturnă 🙂

    Apreciază

  • 180. noradamian  |  20 Februarie 2011 la 14:01

    Skorpion, nu reuşesc să desluşesc ştirea la adresa respectivă 🙄

    Apreciază

  • 181. noradamian  |  20 Februarie 2011 la 14:01

    Postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 882,685 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.287 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 882,685 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: