Aventuri în China (3, 4)

9 Aprilie 2011 at 12:47 130 comentarii

Postat de Creangă în „Grădina publică”

De obicei mâncarea era cam pe sponci, dar acum am avut masă festivă, cu mâncare din belşug. Noi, rămaşi cu reflexul de a mânca repede, ne-am păcălit, au tot adus o grămadă de feluri de mâncare, unele doar le-am privit pentru că eram full. Orice minune ţine doar o zi, dimineaţa următoare am revenit la meniul normal. Luni eram deja şcoleri, pregătiţi să descoperim tainele acvaculturii chinezeşti. Cursurile erau captivante, mai ales când profii vorbeau în engleză. Când erau ţinute de unii mai boşorogi, timpul era aproape dublu, trebuia s-ascultăm şi-n chineză şi traducerea. Mai cu dicţionarul, mai cu întrebatul, am început să desluşesc tainele englezei. În chineză ştiam doar câteva cuvinte: Ni hao (bună ziua) şe, şe (mulţumesc) şi do sa şie (cât costă). Clasa de studiu era situată la parter într-o clădire cu 3 etaje, la 200-300 de metri de căminul hotel în care locuiam. Cursurile se ţineau de luni până sâmbătă, începeau la 08.00 şi se terminau la ora 16.00. După 50 de minute de curs aveam pauză de 10 minute, timp în care jucam biliard sau tenis de masă. Aveam şi o oră pauză mare pentru a lua prânzul. La etaj, aveam sala cu internet, noi o jumătate, chinezii altă jumătate pentru că aveau altă tastatură. Studenţii chinezi erau foarte amabili, ne spuneau mereu, em>hellooo. Am intrat în contact cu nişte drăguţe de studente, lor le recomandase un prof să vorbească cu noi pentru a învăţa engleza, iar noi eram dornici de un schimb de experienţă. Erau patru muşchetărese: Nancy, Ruby, Jenny şi Kitty, astea erau numele englezeşti, în chineză era ceva de genul: Şiao Fei, Şiao Mei, Zhang. Seara, după cursuri, ieşeam cu ele la plimbare prin campus, timp în care povesteam câte-n lună şi în stele. Mare mirare din partea lor când au auzit că la noi în ţară se poate bea apa direct de la robinet. Chiar şi la noi la hotel ni s-a spus de la început că apa e doar pentru duş, pentru băut aveam pe hol dozator cu apa potabilă. Într-o zi, fetele ne-au preparat dumplings, un fel de sarmale, dar în loc de varză se folosea un aluat. Efort de apreciat, având în vedere că n-aveau bucătărie în camera, căminul lor fiind asemănator cu cele româneşti, camere cu câte 4 studenţi şi baie la capătul culoarului. După ceva timp mi-au lipit o poreclă, Dou Dou, cică ar fi însemnat amuzant, haios. Muşchetarii străini erau: eu, Peter din Ungaria, Pepe si Eddison din Chile. Cum ne-au plăcut sarmalele lor, domnii profesori au amenajat în facultate o mică bucătarie în laboratorul de ihtiopatologie. Fiecare a făcut câte ceva, fetele au tăiat legumele, eu şi alţi băieţi am frământat aluatul, alţii au tocat carnea. Le-am ambalat în aluat, le-am fiert şi am înfulecat cu toţii ce am pregătit, bine udat cu lapte de soia. A fost bun rău, mai ales că noi fusesem bucătarii.
******
Am început să alerg cu colegul mexican, întâi in campus, apoi pe dealurile din apropiere. Deşi în România nu fugisem decît de la ore, aveam condiţie fizică destul de bună. Miile de kilometri cu bicicleta îşi spuneau cuvântul, ce bună ar fi fost o bicicletă, mai ales că eram la mama lor acasă. În prima duminică ne-au scos în oraş, prima staţie în parcul central. Unii chinezi erau la plimbare, alţii făceau sport, alţii înălţau zmee. Foarte drăguţi chinezii, ne zâmbeau întruna. Unii holbau nişte ochi de numai, mai ales când vedeau negri, copii gesticulau, cre’că era prima dată când vedeau negri. În mijlocul parcului se găsea un showroom cu maşini fabricate în China. Aveau nişte hostese foarte drăguţe, chiar am tras o poză cu ele. Din parc am plecat spre downtown, au parcat autocarul lângă turnul de televiziune (hei, copii! ne reîntâlnim aici la ora h). Şi am luat-o hai hui prin magazine şi pe străzi. Moartea mea erau cd-urile, costau doar juma’ de dolar, în Romania atât aş fi dat pe un cd gol. Copiile erau destul de bune, aproape semănau cu originalul, având şi versuri cu niscaiva greşeli de dactilografie. După atâta alergatură ni se cam făcuse foame, sătui de orezul de la centru, am căutat un fastfood unde am mâncat pizza. Ai „dracu” comunişti, aveau de toate: Mac Răţoiul, KFC, tineri care dansau break danse pe stradă, malluri şi cam tot ce ai găsi în alte ţări capitaliste. Trebuia să fiu atent când treceam strada, şoferii nu prea respectau pietonii, mi s-a întâmplat să treacă maşini pe lânga mine în timp ce eram pe trecerea de pietoni. Ce să mai spun de pietoni, îi cam durea undeva de semafoare, treceau pe roşu fără nici o jenă. Era uneori câte un poliţist dar nu zicea nimic, ce să mai spună că erau zeci, pe cine să opreşti? Mă cam săturasem de alergat aşa că am hotărât să-mi cumpăr o bicicleta. În duminica următoare am cerut permisiunea dirigului nostru Yuan ca cele 4 studente să ne însoţească. Ne-am învârtit prin câteva malluri uitandu-ne după biciclete, noroc cu fetele că m-au ajutat la tradus. Într-un final, am luat una medie, nici prea scumpă nici prea ieftină, mountain bike cu suspensii. Când am ajuns la autobuz toată lumea s-a mirat. Chiar ai luat bicicletă? Înainte, întrebasem dacă vor să cumpăram mai mulţi o bicicletă pe care să o folosim toţi, nu s-a oferit nimeni. Le-am spus că sunt băiat bun şi poate le-o închiriez, hihihi! În fiecare dimineaţă călăream bicicleta pe dealuri, în afara campusului. Dacă doream să ajung în oraş trebuia să am număr de înmatriculare, nu am fost curios, traficul din oraş fiind prea periculos. Am văzut zeci de biciclişti care nu se asigurau când depăşeau sau schimbau banda de mers, mă miram cum de îşi dau seama şoferii, poate avea un simţ în plus. La câteva zile după ce mi-am luat bicicleta, chinezii ne înştiinţează că ar fi timpul să ne alegem reprezentaţii clasei, un fel de comandant de detaşament şi locţiitor. În engleză suna aşa: chairman şi vicechairman, omul scaun şi locţiitorul lui. Explicaţia era următoarea: care mai de care se trezea să pună întrebări, reprezentanţii ar fi trebuit să fie puntea de legatură între cursanţi şi chinezi. Fiecare trebuia să scrie pe un bileţel doi candidaţi, eu am scris pe colegul din Ungaria, Peter L şi un nigerian cu gura mare. De fapt toţi nigerienii aveau gura mare, deschideau gura foarte mare când vorbeau, la început mi-a fost cam greu să înteleg ce spun. Se adună toate biletele la catedră şi începe număratoarea, pentru fiecare vot o liniuţă scrisă cu creta. Ce să vezi? M-au propus şi pe mine. Se adună 4-5 nume pe tablă, la final nu-mi venea a crede, ieşisem al doilea. Măi să fie, m-au ales pe mine care vorbeam o engleză scârţâită învăţată la teveu? Ce mai tura vura, eram mândru deşi mă gândeam că o să am ceva de furcă. Prima misiune în calitate de locţiitor al comandantului de detasament, să folosesc bicicleta pentru a cumpăra bere pentru nepalezul Ravi care sărbatorea naşterea primului urmaş. Am încărcat bicla cu bere Tai Hu, precum numele lacului ce era la câteva sute de metri de noi. Nu mă pricep eu la bere, nici n-am băut, colegii spuneau că era Tai Hu Sue, adică apă de lac, avea unu şi ceva % alcool, dădeai pe gât şi nu te îmbătai, doar la baie te duceai. După ce toată lumea a felicitat proaspătul tătic, a început petrecerea, dă-i cu bere, dă-i cu cântatul şi filmatul. Ravi al nostru cred că a baut şi ceva tărie, părea luat de val. A acaparat microfonul şi zbiera: danse, danse, everybody! Am făcut poze, a doua zi i le-am arătat: mai să nu creadă că era el.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , .

Dorel şi Dinel O nebunie de agenţie

130 comentarii Add your own

  • 1. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 13:34

    salve, Dou Dou,

    hai, ca-mi place cum povestesti…interesanta si frumoasa experienta…

    sa şie

    😛

    Apreciază

  • 2. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 14:06

    Ni hao si she, she, Creanga!

    Apreciază

  • 3. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 14:14

    Dou, Dou, chiar esti amuzant.

    Apreciază

  • 4. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 14:19

    Sa nu-mi spui ca mai ai si acum bicicleta chinezeasca. 😆
    Mai tii legatura cu prietenii pe care ti-i i-ai facut atunci?
    Daca nu, am eu niste chinezi pe feisbuc, nu stiu de unde au aparut, dar lumea e mica, poate ii cunosti.
    😆 😆 😆

    Apreciază

  • 5. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 14:25

    Salutare, salutare, la chinezească postare.
    Mulţumesc Nora, cred că se poate şi mai bine.
    Şe, şe (se auzea cam şie) Skorpi , hai că-mi place cum mă lauzi. 🙂

    Apreciază

  • 6. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 14:32

    Ni hao Lumi,
    1. Ai răbdare până la urmă.
    2. Da.
    3. Dacă 2 e da, 3 nu mai este valabil. 🙂

    Apreciază

  • 7. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 14:45

    creanga,

    chiar meriti, mai ales ca mie imi place sa citesc asemenea „reportaje”, experiente ale unora…

    Apreciază

  • 8. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 14:46

    super, super

    ascultati si voi!

    doar pahare

    Apreciază

  • 9. dictaturajustitiei  |  9 Aprilie 2011 la 14:51

    Dar plimbat mai esti domnule! Felicitări!

    Apreciază

  • 10. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 15:00

    Eram şi eu odată „full”, când am fost întrebat ce anume aş mai putea totuşi accepta să pap, cu ultimele puteri. Am găsit tot de de pe itinerariile lui Crengă şi cred că mi-aş menţine declaraţia în prezent: măsline.

    Creangă, ne-ar fi prins bine să ne fi adus ceva din experienţa chinezească de pe stadioane, ca să le modernizăm şi pe ale noastre: execuţiile. Mi se pare că altfel nu vom mai avea locuri (la fel de încăpătoare).

    Apreciază

  • 11. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 15:02

    da, „stadioanele” alea ar fi o experienta, dar nu cred ca creanga a avut aceasta „onoare”, sic.

    dar noi tot le vrem si in Ro!

    🙂

    Apreciază

  • 12. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 15:19

    DJ,
    Şi eu pe ici pe colo umblat, tot mai departe de sat.

    Apreciază

  • 13. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 15:24

    B & Skorpi,

    De executat am executat doar pas de dans. Aaa! Am executat nişte peşti pe altarul ştiinţei, dacă ar fi ajuns Ponta pe acolo la specializare se poate să le fi disecat un chinez pentru a vedea cât orez au măncat.
    Totuşi, am văzut stadionul din viteaza autobuzului, abia îl construiau, cred că pentru sporturi normale, tirul probabil se practica mai rar.

    Apreciază

  • 14. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 15:49

    Creangă,
    Încerc să mi te imaginez cu firea asta umblăreaţă. Sunt impresionat de energia şi căutările tale. Întotdeauna i-am admirat pe cei curajoşi prin fapte dovedite prin luarea taurului de coarne, odată cu săritura de pârleaz peste ţări şi mări.
    Cel mai bun şi cel mai vechi prieten al meu se află în Canada, după un stagiu de vreo 2 ani in Germania, stiu mai mult decât suficient cum gândesc oameni ca el. Oricât m-ar bucura realizările lui, o tristeţe transmisă de el, în picături cel puţin săptămânale, mă descumpăneşte până la îndoială în privinţa unor rosturi descoperite pe alte meleaguri şi, în acelaşi timp,mă consolează, pentru că tristeţea intermitentă nu este cel mai insuportabil sentiment.

    Apreciază

  • 15. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 15:54

    mai bine zis… nu se află printre cele mai insuportabile sentimente.

    Apreciază

  • 16. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 16:01

    dau tristeţea intermitentă pe indignare permanenta – durabila – , pe neaprecierea valorilor, etc, etc, stiti si voi ce am vrut sa spun!

    Apreciază

  • 17. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 16:18

    B
    Eu sunt impresionat de cei ce au hotărât să rămâna pentru a tăia boaşele taurului Săndel. Până la urmă, în Canada pleacă şi nemţi, suedezi şi câte şi mai câte naţii. Unii nu prea au stare să stea doar într-un loc, aşa şi eu, vreau să văd ce este peste următorul deal.
    Cât priveşte tristeţea… o parte din inimă rămâne în urmă. Pâna la urmă şi tristeţea are rolul ei cum ar spune TDS, trebuie încercată.

    Apreciază

  • 18. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 16:32

    chiar aseara m-am intilnit cu un fost coleg de facultate, emigrat din 2000 in SUA. Prin loteria vizelor.
    a plecat cu nevasta, 2 copii, 2 valize.

    acum este ok!
    desi tatal lui il tot intreaba cum de nu s-a imbogatit in 10 ani…
    🙂

    zice ca viata este buna in SUA, oamenii politicosi, batrinii respectati, o tanti de 90 de ani lucreaza ca bucatareasa la scoala fiicei sale….

    dar o data pe an OBLIGATORIU simte nevoia sa se intoarca in Ro, un fel de incarcare de baterii cu anumite „substante”….
    pe care nu le gaseste in SUA.

    Apreciază

  • 19. ela  |  9 Aprilie 2011 la 16:33

    se,se Dou-Dou! Frumos stil mai ai. E o placere sa-mi imaginez plimbarelile tale. Astept urmarea.

    Apreciază

  • 20. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 16:33

    Creangă,
    N-am crezut că vreodată cineva va ghici şi deconspira scopul nobil al vieţii mele, strâns legată de nişte boaşe comunale. 🙂

    Apreciază

  • 21. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 16:40

    Skorpi 18,
    Acea familie admirabilă înţelege împlinirea prin a se preocupa de ea… atât cât să nu le lipsească prea multe.
    Combinaţii ale echilibrului. Mare lucru!

    Apreciază

  • 22. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 16:41

    B
    Prima dată mi-a venit sa spun ca îl iei de, mai bine că am zis tăiat. Nu cred că ăsta este scopul tău, am făcut şi eu o paralelă neinspirată. 🙂

    Apreciază

  • 23. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 16:42

    Skorpi,
    Dar amercanca aia nu mai îmbătrâneşte? Şi anul trecut avea 90 de ani. 🙂

    Apreciază

  • 24. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 16:49

    Mulţumesc Ela, o să vină şi urmarea.

    Apreciază

  • 25. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 16:57

    Creangă 22
    Indiferent ce ai vrut să spui, eu am interpretat lupta taurilor, în timp ce tu ai făcut trimitere la nişte boi. 🙂

    Apreciază

  • 26. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 17:07

    B
    Din câte ştiu eu taurii fără boaşe devin boi, mare noroc ar fi pe noi, nu vom mai fi luaţi în coarne, de tot felul de Bomboane (tromboane).

    Apreciază

  • 27. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 17:21

    Te-ai gândit la strâns numai locul… în gol. 🙂

    Apreciază

  • 28. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 18:21

    Creangă,
    Cu Ravi al tău, băut şi fotografiat, mi-ai amintit că eu m-am înbătat de 3 ori în viaţa mea. În cea de-a doua am fost filmat, în ziua următoare eram invitat la vizionare, tocmai când îmi savuram efectele ruperii filmului. L-am văzut abia după o săptămână. Eram tare caraghios. Am avut noroc de prietenul de băutură, cu trăsnăile lui am trecut în planul secund.
    Era prin 1980. Prietenul adusese din Germania o sticlă de „Johnny Walker”, a hotărât s-o deschidă numai cu mine, după ce reuşea într-o problemă de familie. Evenimentul s-a produs cu bine, am fost invitat. După primul pahar eram sigur că nu-l vreau pe următorul. Nu-mi plăcea deloc, un gust oribil, dar n-am vrut să se simtă prost din cauza refuzului meu şi am riscat cu al doilea. Nu mai era atât de râu, ba chiar al treilea se făcuse mai mult decât acceptabil.
    Fiul gazdei ne filma, eu i-am zis să-mi verifice luciditatea şi i-am dat o carte (luată din biblioteca tatălui lui), ca să-mi pună o întrebare. În înregistrare am văzut ce am răspuns. Mă întrebase despre o regulă. Eu ziceam cam în modul ăsta:
    ” Crezi că mă păcăleşti? Dacă acum sunt beat, aş zice că s-a schimbat regula? E tot aia, măi băiatule. Zi-mi că nu-i aşa!”

    Apreciază

  • 29. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 18:59

    După un ziar şotâng,
    Mi-a trecut prin „Gând” să plâng,
    Dar are mai mult umor
    CTPrinţul salvator.

    Apreciază

  • 30. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 19:19

    Salut Creangă!

    Tu te-ai dus în China ca să înveţi engleza? 🙄

    Apreciază

  • 31. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 19:20

    Mister B s-a pilit nitel, band din sticla de Johnel, un prieten l-a filmat, cu gand de amuzat (sau santajat). Regula nu s-a schimbat, chiar daca acuma sunt beat, cartea ramane la fel, nu-i asa mai baietel? 🙂

    Apreciază

  • 32. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 19:21

    Un Moldovean la Wuxi.

    Apreciază

  • 33. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 19:23

    Salutare Fini,
    Am fost sa invat despre pescareala, doar rusa si franceza facusem la scoala, engleza o invatasem din carti si de la televizor, greu de vorbit, de-nteles usor.

    Apreciază

  • 34. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 19:24

    Lacul lui Creangă.

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 19:25

    Seara bună 🙂

    Creangă, o instruire în condiţiile astea, într-o lume total diferită de cea de pe meridianul nostru, e un mare noroc. Ceva de invidiat, chiar. Nu numai pentru ce ai adăugat pregătirii tale în materie de aquacultură, ci si pentru că ai trăit o vreme ca pe „altă planetă” cum îţi spusese înainte de plecare o funcţionară care stia locurile. Ai descoperit lucruri nebănuite. Asteptăm, deci urmarea 🙂

    PS. Prefer Crengulin în loc de Dou-Dou ( desi sună simpatic :))

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 19:26

    Fini, servus, ai dat şi de Wuxi, cum văd 😀

    Apreciază

  • 37. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 19:27

    CeTuPeu pe ziarist, vrea s-apara in zelist, drum bun, carare batuta, de minerii ce se lupta.

    Apreciază

  • 38. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 19:30

    Nora servus ! 🙂

    Îl urmăresc pe Creangă.

    Apreciază

  • 39. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 19:33

    Seara buna Nora,
    Ai avut mai putin de furca de data asta, una din doua, ori ai fost ocupata, ori a fost mai bine.
    Am fost norocos, si o tzara curios, alt stil, ‘alta planeta’, chinezul pe bicicleta.

    PS Crengulin ramane, asta seara si poimaine.

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 19:35

    Fabuloasă natură pe acolo, mai puţin muzica lor 🙄

    Apreciază

  • 41. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 19:37

    E mai bine, crengulin, 🙂

    Apreciază

  • 42. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 19:39

    She she Nora. 🙂
    Revin in juma de ora.

    Apreciază

  • 43. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 20:03

    Nora,
    40

    dacă am asculta mai mult muzica lor ne-am acomoda.
    Diferenţa dintre muzica lor şi a noastră că ei folosesc scări muzicale formate din cinci sunete (scări pentatonice), pe când noi folosim scări alcătuite din 8 trepte (cunoscutele game).
    Întâlnim şi în folclorul nostru melodii vechi bazate pe scări pentatonice.
    Ravel a folosit în unele lucrări scara pentatonică.

    Apreciază

  • 44. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 20:05

    erată: Diferenţa dintre muzica lor şi a noastră este că ei……

    Apreciază

  • 45. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 20:15

    Creanga,
    daca doar rusa si franceza ai invatat in scoala incep sa ma intreb daca n-am fost cumva colegi de generatie, bre.
    Ca franceza se tot preda, dar rusa….nu.In ultimii 20 de ani n-am auzit sa se mai invete rusa in vreo scoala normala din RO.

    Apreciază

  • 46. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 20:25

    Fini, sigur, e vorba şi de obisnuinţă. Muzicienii chinezi, de altfel, cântă Chopin, Beethoven, Mozart samd. Nu stiu, însă, dacă există muzicieni europeni care cântă muzică clasică chinezească. 🙂

    Apreciază

  • 47. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 20:42

    Nora,
    46

    poate cei care s-au dus în China pentru studiu, ca şi Creangă. Nu cunosc.

    Apreciază

  • 48. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 20:47

    Ora s-a facut mai mult, acum citesc si ascult.
    In Wuxi nu prea am ascultat muzica chinezeasca, cd-urile cumparate: clasica, red hot, nirvana, garbage, robbie wiliams samd.
    Aparuse atunci Matrix reloaded, in US abia avusese premiera, prin tarile noastre inca nu ajunsese, acolo deja se gaseau cd-uri cu flimul (piratate). Acolo era mama pestelui, a viermelui de matase si copiilor pirat.

    Apreciază

  • 49. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 20:50

    Lumi,
    De unde ai tras concluzia ca eu as fi normal sau ca as fi fost la o scoala normala? 🙂 Sa stii ca mi-a folosit rusa la ceva, in Grecia puteam citi numele garilor, asa am aflat ca am ajuns in Lamia.

    Apreciază

  • 50. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 20:51

    91!

    🙂

    Apreciază

  • 51. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 20:55

    92, 93… 100 ! 🙂

    Apreciază

  • 52. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 20:56

    Skorpi, prima data nu imi picase fisa, zicea de bucatareasa. 🙂

    Apreciază

  • 53. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:02

    CHARLES BAUDELAIRE 190 ani n. 1821

    A hoinări în Parisul lui Baudelaire reprezintă invitaţia de a însoţi într-o magică plimbare nocturnă, prin ceaţa şi zgomotul străzii, pe un poet solitar. Parisul lui Baudelaire este, înainte de toate, visul unui om singuratic. Poetul are darul de-a descoperi ,,motive şi imagini sublime” ale veacului său.

    „Viaţa pariziană este fecundă în subiecte poetice şi minunate, minunat ce ne învăluie şi ne îmbogăţeşte precum atmosfera pe care, de fapt, nu o vedem” – exclamă Baudelaire în Salon de 1846. Dar, ca să poţi extrage partea minunată a lucrurilor implică, în calitate de îndrăgostit, să simţi cu mai multă acuitate decât oricine decadenţa şi vulgaritatea epocii tale: pentru a detaşa motivul, trebuie să înţelegi tabloul în ansamblul său; pentru a extrage frumosul din urâţenie necesită o clarviziune specifică poetului. De fapt, toată poezia lui Baudelaire se bazează pe această ambivalenţă: „frumosul este întotdeauna bizar”.

    N-o să ne surprindă nici faptul că relaţia dintre Baudelaire şi Paris a fost întotdeauna bazată pe sentimente pasionale. În proiectul său de epilog la ediţia din 1861 a Florilor Răului, poetul rezumă contradicţiile care-l bântuie printr-o simplă exclamaţie: ,,Te ador, infamă capitală!”. Consecinţa logică a acestei declaraţii pasionale a poetului o constituie faptul că 18 poezii din Florile Răului sunt dedicate Parisului sub genericul Imagini pariziene.

    Acest oraş în care el şi-a petrecut aproape întreaga sa existenţă – Baudelaire n-a trăit decât 46 de ani – a fost mai întâi un teren de plimbări nocturne pe fondul unui romantism diurn.

    Cu Florile Răului, singurul său volum de versuri, şi cu Tablouri pariziene putem descoperi geniul citadin al lui Baudelaire care iubea Parisul ,,pentru supeurile cu prietenii, pentru muzee, pentru concerte şi pentru femei” – aşa cum îi scria poetul Doamnei Paul Maurice, într-o epistolă pe care i-o adresa de la Bruxelles, în 1865, cu doi ani înaintea dispariţiei sale.

    Frgment din articolul „Charles Baudelaire” de Andrei Magheru

    Apreciază

  • 54. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:07

    L’invitation au voyage

    Mon enfant, ma soeur,
    Songe à la douceur
    D’aller là-bas vivre ensemble!
    Aimer à loisir,
    Aimer et mourir
    Au pays qui te ressemble!
    Les soleils mouillés
    De ces ciels brouillés
    Pour mon esprit ont les charmes
    Si mystérieux
    De tes traîtres yeux,
    Brillant à travers leurs larmes.

    Là, tout n’est qu’ordre et beauté,
    Luxe, calme et volupté.

    Vois sur ces canaux
    Dormir ces vaisseaux
    Dont l’humeur est vagabonde;
    C’est pour assouvir
    Ton moindre désir
    Qu’ils viennent du bout du monde.
    — Les soleils couchants
    Revêtent les champs,
    Les canaux, la ville entière,
    D’hyacinthe et d’or;
    Le monde s’endort
    Dans une chaude lumière.

    Là, tout n’est qu’ordre et beauté,
    Luxe, calme et volupté.

    Apreciază

  • 55. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 21:09

    Fini,
    Din Shaghai fac escala in Paris, 14 iulie, a fost un vis.

    Apreciază

  • 56. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:10

    ALBATROSUL – Charles Baudelaire

    Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
    Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
    Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
    Corabia pornită pe valurile-amare.

    Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
    Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
    Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
    Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase

    Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
    Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând
    Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
    Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.

    Poetul e asemeni cu
    prinţul vastei zări
    Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
    Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
    Aripele-i imense l-împiedică să meargă.

    L’Albatros

    Souvent, pour s’amuser, les hommes d’équipage
    Prennent des albatros, vastes oiseaux des mers,
    Qui suivent, indolents compagnons de voyage,
    Le navire glissant sur les gouffres amers.

    A peine les ont-ils déposés sur les planches,
    Que ces rois de l’azur, maladroits et honteux,
    Laissent piteusement leurs grandes ailes blanches
    Comme des avirons traîner à coté d’eux.

    Ce voyageur ailé, comme il est gauche et veule!
    Lui, naguère si beau, qu’il est comique et laid!
    L’un agace son bec avec un brûle-gueule,
    L’autre mime, en boitant, l’infirme qui volait!

    Le Poète est semblable au prince des nuées
    Qui hante la tempête et se rit de l’archer;
    Exilé sur le sol au milieu des huées,
    Ses ailes de
    géant l’empêchent de marcher.

    Din volumul „Charles Baudelaire – Les fleurs du mal”, Larousse, 1993

    Apreciază

  • 57. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:11

    Apreciază

  • 58. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:14

    Voici venir les temps oú vibrant sur sa tige
    Chaque fleur s’évapore ainsi qu’un encensoir;
    Les sons et les parfums tournent dans l’air du soir;
    Valse mélancolique et langoureux vertige!

    Chaque fleur s’évapore ainsi qu’un encensoir;
    Le violon frémit comme un coeur qu’on afflige;
    Valse mélancolique et langoureux vertig!
    Le ciel est triste et beau comme un grand reposoir.

    Le violon frémit comme un coeur qu’on afflige,
    Un coeur tendre, qui hait le néant vaste et noir!
    Le ciel est triste et beau comme un grand reposoir;
    Le soleil s’est noyé dans son sang qui se fige.

    Un coeur tendre, qui hait le néant vaste et noir,
    Du passé lumineux recueille tout vestige!
    Le soleil s’est noyé dans son sang qui se fige…
    Ton souvenir en moi luit comme un ostensoir!

    Apreciază

  • 59. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:17

    Creangă,
    55

    un vis cu ochii deschişi!

    Apreciază

  • 60. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:18

    Je veux, pour composer chastement mes églogues,
    Coucher auprès du ciel, comme les astrologues,
    Et, voisin des clochers écouter en rêvant
    Leurs hymnes solennels emportés par le vent.
    Les deux mains au menton, du haut de ma mansarde,
    Je verrai l’atelier qui chante et qui bavarde;
    Les tuyaux, les clochers, ces mâts de la cité,
    Et les grands ciels qui font rêver d’éternité.
    II est doux, à travers les brumes, de voir naître
    L’étoile dans l’azur, la lampe à la fenêtre
    Les fleuves de charbon monter au firmament
    Et la lune verser son pâle enchantement.
    Je verrai les printemps, les étés, les automnes;
    Et quand viendra l’hiver aux neiges monotones,
    Je fermerai partout portières et volets
    Pour bâtir dans la nuit mes féeriques palais.
    Alors je rêverai des horizons bleuâtres,
    Des jardins, des jets d’eau pleurant dans les albâtres,
    Des baisers, des oiseaux chantant soir et matin,
    Et tout ce que l’Idylle a de plus enfantin.
    L’Emeute, tempêtant vainement à ma vitre,
    Ne fera pas lever mon front de mon pupitre;
    Car je serai plongé dans cette volupté
    D’évoquer le Printemps avec ma volonté,
    De tirer un soleil de mon coeur, et de faire
    De mes pensers brûlants une tiède atmosphère.

    Apreciază

  • 61. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:19

    Atât ! Am pus frâna. 🙂

    Apreciază

  • 62. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 21:24

    Fini,
    Am revazut Parisul acum 2 ani, nu in viteza, mai catinel. Si ce mai dansau oamenii pe malul Senei. Chiar la Louvru erau oameni iesiti la picnic, o bere, un vin si un cosulet cu de-ale gurii. Pe podul pentru pietoni iar plin de oameni ce serveau un vin sau o gustarica, era chiar inaintea asfintitului.

    Apreciază

  • 63. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:26

    Creangă fain! 🙂

    Apreciază

  • 64. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 21:27

    Fini,
    Cred ca ai tras semnalul de alarma, ca a fost cam brusca oprirea, mai sa cad in Sena.

    Apreciază

  • 65. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 21:29

    Apreciază

  • 66. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 21:30

    Apreciază

  • 67. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:42

    Apreciază

  • 68. Creanga  |  9 Aprilie 2011 la 21:48

    De depanat as mai depana, dar nu sunt de ici colea, sunt de langa Cuca, unde-i mamaliga cat nuca, sapte stau sa o pazeasca, nu cumva sa se raceasca.
    Noapte buna!

    Apreciază

  • 69. Un tanar de stanga  |  9 Aprilie 2011 la 21:51

    Acum, pe loc, nu-mi amintesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu frumuseţea lor de nedescris. Una a fost o fată zveltă, în costum negru de baie, care se stră­duia din greu să înalţe o umbrelă portocalie pe plaja din Jones, prin 1936. Pe cea de-a doua am întâlnit-o prin 1939, la bordul unui vas de croazieră în Marea Caraibilor, azvârlind cu bri­cheta într-un marsuin. A treia a fost prietena şefului, Mary Hudson

    Salinger – Pentru Esmee cu dragoste si abjectie

    Apreciază

  • 70. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:51

    Apreciază

  • 71. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 21:52

    He,he, he, ce găsesc eu aici! Trăiască dialogul franco-chinez! 😀

    Apreciază

  • 72. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 21:53

    E mai plăcută cu Luis. 🙂

    Apreciază

  • 73. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:54

    Noapte bună Creangă. 🙂

    Apreciază

  • 74. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 21:55

    B.

    dar cea cu dansul?

    Apreciază

  • 75. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 21:55

    traiasca dialogul franco-chinez pe filiera crengulina, nu?

    😛

    Apreciază

  • 76. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 22:06

    Fini 74,
    La început am crezut că el stă ca popâdăul până la sfârşit şi se agită numai ea; chiar imi plăcea ideea. 🙂

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 22:07

    sk., da am traversat rapid două continente: nu-i mare lucru 🙂

    Fini, gata de voyage, e vremea zambilelor:

    „Les soleils couchants
    Revêtent les champs,
    Les canaux, la ville entière,
    D’hyacinthe et d’or;
    Le monde s’endort”
    Dans une chaude lumière.

    Grand merci 🙂

    Apreciază

  • 78. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 22:08

    Kiss of fire, wonderful! Bsk, Fini, parcă mi-am revenit din amorţeală 🙂

    Crengulin, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 79. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 22:13

    Tds.69, am pus în gând ghilimelele, desi cred că şi ţie ţi-ar fi rămas în amintire una din cele trei (nu numai încercatului american soldier din nuvela lui S. 🙂 )

    Cea mai frumoasă din cele nouă nuvele, toate memorabile.

    Apreciază

  • 80. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:19

    Se intampla o chestie.
    Ciudata.
    Am vazut ca si clemy a patit-o.
    Aseara.
    Din emigratie youtubul nu ne mai permite embedul, bre.
    Numai linkul.
    Asadar, si numai din acest motiv, sunt nevoita sa nu mai postez ontopic cu youtubul dupa ora 22.
    Nu vreau sa va intristez inutil , asa ca nu inchei cu un citat dintr-un celebru clasic inca in viatza, care zicea uitandu-se-n oglinda din baie ca „nici nu stiti ce pierdeti”,

    Apreciază

  • 81. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:20

    Hooooopa,
    cu Brenciu mi-a reusit embedul.
    Sper sa va placa si voua.

    Apreciază

  • 82. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 22:20

    Lumi, asta o fi un preambul la taxa lui chucky? 🙄 😉

    Apreciază

  • 83. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 22:22

    TDS ce să urmărească: zvelte, să-i ia ochii.
    Eu mă las dus, ca prostul, cu ochii după urechi… ca să aud mai bine muzica. 🙂

    Apreciază

  • 84. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 22:22

    UTS,
    69

    face bine când evoci frumosul pentru a uita câteva clipe de abjecţie. Sărmanul om !

    Apreciază

  • 85. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 22:23

    TSD ştie ce să urmărească…

    Apreciază

  • 86. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:23

    Dan Teodorescu, una dintre cele doua flebetzi ale mele:

    Apreciază

  • 87. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 22:25

    Inspirate alegeri în seara asta, nu mai fac uz de superlative, mai bine ascult 😀

    Apreciază

  • 88. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 22:25

    Lumi 80,
    Parcă înţelesesem că în weekend nu e cu limite de ore la muzici.

    Apreciază

  • 89. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 22:29

    Luminoaso,

    postează link-ul. Cine vrea să asculte face un clik pe link, cine nu vrea să asculte nu dă clik nici pe imagine.

    Apreciază

  • 90. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:33

    O voce pe care as vrea sa o reintalnesc si in raiul de deasupra tuturor neintamplarilor:

    Apreciază

  • 91. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 22:34

    Am impresia că linkurile solicită mai puţin platforma decât imaginile-clipuri.

    Apreciază

  • 92. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:36

    Fini, Bsk,
    nici n-am apucat sa fac reclamatie la iutub ca si-a revenit cu embedul.
    Gata, sa-mi spuneti cand sa ma opresc.
    Ca am abonament .
    Austriac, bineinteles.

    Apreciază

  • 93. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 22:37

    don’t stop, lumi,
    idem voi ceilalti
    🙂

    Apreciază

  • 94. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:38

    Bsk,91,
    fina observatia.
    Nu ca ar fi fost vreun secret de stat, dar totusi, ai fost pe faza. 😆

    Apreciază

  • 95. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:41

    Nora, 82,
    daca si youtubul il baga in seama pe creatorul de umbra Crin inseamna ca suntem pierduti pentru inca trei generatii.

    Apreciază

  • 96. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:45

    Apreciază

  • 97. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 22:47

    lumi, nu-l subestima pe chucky 😆 😆

    Apreciază

  • 98. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 22:48

    Chuckyul taxează numai prin:
    – telefon mobil în campania de pomană electorală;
    -muncă parlamentară la fără frecvenţă;
    -interpusa din pat, la ordinul sutelor de mii.

    Apreciază

  • 99. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:51

    Pentru ca are o drujba,
    tinere de stanga , am specificat asta pt ca mi-ai sugerat sa adaug cateva cuvinte ,care sa te determine sa deschizi clipul.

    Apreciază

  • 100. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 22:52

    drujba -> prietenie? sau motocoasa?

    Apreciază

  • 101. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 22:55

    Skorpi,

    drujba nu-i motocoasă! Iar le încurcaşi.

    Apreciază

  • 102. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 22:58

    Pentru ca are o chitara , si stie pentru ce o are …http://www.youtube.com/watch?v=nB6zg05CxYg&feature=related

    Apreciază

  • 103. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:01

    Bsk, 98,
    nu stiu cum vine asta „interpusa din pat” dar suna bine.
    Chiar promitzator as indrazni sa spun.
    Se refera la Crin???

    Apreciază

  • 104. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:02

    Fini,
    101,
    ce mai conteaza, skorpi a luat suta .

    Apreciază

  • 105. skorpion  |  9 Aprilie 2011 la 23:04

    am luat suta???
    acum vad.

    hurrrraaaaaaaaaaaa!
    invidioaselor
    🙂

    fain Peter Green!

    Apreciază

  • 106. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:11

    Apreciază

  • 107. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:14

    Apreciază

  • 108. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 23:14

    Skorpi, 😥
    105

    mi-ai suflat-o !

    Apreciază

  • 109. Fini  |  9 Aprilie 2011 la 23:15

    Să aveţi o noapte bună. 🙂

    Apreciază

  • 110. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 23:16

    Când interpusa Adina Vălean se dă jos din pat, se apucă de contracte de consultanţă pe lângă Patriciu, la fel ca Severin pe lângă jurnaliştii englezi. Există şi o deosebire: englezii nu au interese politice şi economice în România.

    Apreciază

  • 111. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:17

    Explicatie pentru tanarul de stanga,
    ultimile doua iutuburi sunt pentru tanarul de dreapta Creanga, a zis el ca a cumparat CD-uri cu Robbie din China, nu mai stiu la ce postare.

    Apreciază

  • 112. Băşcăliosul  |  9 Aprilie 2011 la 23:18

    Apreciază

  • 113. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:23

    Bsk,110,
    aha, am priceput.
    Eu cred ca dumneaei nici n-ar trebui sa mai faca efortul de a se sui in pat.
    Pentru ce?
    Doar ca sa aiba de unde sa se dea jos?
    Ca pe dumnealui il inteleg , il tzine somnul de frumusetze .
    Si il mai si retzine.

    Apreciază

  • 114. luminita  |  9 Aprilie 2011 la 23:27

    Si tu , Fini, sa ai o noapte buna,
    si sa ne mai aduci si maine muzici.

    Apreciază

  • 115. noradamian  |  9 Aprilie 2011 la 23:36

    Noapte frumoasă, nesomnorosilor
    🙂
    somnoroşilor, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 116. clemycali  |  10 Aprilie 2011 la 03:33

    Buna dimineata tuturor. Trebuie sa anunt ca tenorul preferat al gradinii, JDF a devenit de ieri tatic 🙂 Leandro Florez s-a nascut ieri la ora 12:35 EST iar JD a cantat la ora 13 pe scena Metropolitanului. 🙂

    Apreciază

  • 117. Fini  |  10 Aprilie 2011 la 04:10

    Clemy, 🙂
    116

    Vivat, crescat, FLOREat !

    Apreciază

  • 118. Fini  |  10 Aprilie 2011 la 05:23

    NEAŢA ! 🙂

    O zi bună, tuturor.

    Apreciază

  • 119. Creanga  |  10 Aprilie 2011 la 05:44

    Oau Fini! neaţa, avem formula 1?

    Apreciază

  • 120. Creanga  |  10 Aprilie 2011 la 06:11

    De bucurie ca Florez e tătic, Fini nu a mai dormit.

    Apreciază

  • 121. Creanga  |  10 Aprilie 2011 la 06:16

    Merci Lumi de Robbie, alta data l-am adus pe aici. În astă postare am zis că am cumpărat cd-uri de acolo, jurai că sunt originale, în ţiplă cu versuri cu tot. Când citeai versurile îţi dădeai seama că nu-s de la mama lor (dacă nu îţi dădeai seama până atunci văzând preţul), mai încurcau literele între ele, dar în mare se înţelegea.

    Apreciază

  • 122. Un tanar de stanga  |  10 Aprilie 2011 la 08:08

    salut 🙂

    Apreciază

  • 123. Nea  |  10 Aprilie 2011 la 08:15

    Creanga, când o chinezoaică îţi găteşte ceao-ţî, asta poate fi începutul unei frumoase prietenii.

    Apreciază

  • 124. Un tanar de stanga  |  10 Aprilie 2011 la 11:11

    M-a intristat moartea lui Alex Leo Serban la 52 ani.
    Cancer limfatic – dur –
    Cel care la 50 ani a plecat definitiv la Buenos Aires – dar mort intr-un spital din Bucuresti

    Critic de film, foarte bun- cu drama ca nu prea ai ce critica – drama incercata probabil si daca ai fi superexpert in curcubeu

    Poze facute de el la Buenos Aires, poezii si poze din portugalia, articole efectiv o frumusete : aici, umblati pe dreapta pe menu si gasiti totul http://agenda.liternet.ro/articol/12632/Alex-Leo-Serban/Culori-Red-Lisabona-VII.html

    Apreciază

  • 125. noradamian  |  10 Aprilie 2011 la 11:17

    Amici ai grădinii, salut!
    Tds, tristă stire, era o prezenţă activă ( e drept, nu in ultimele săptămâni) în media de profil, pe bloguri, greu de crezut!… 😦

    Apreciază

  • 126. noradamian  |  10 Aprilie 2011 la 11:22

    Clemy, multzam de stire, grădina îl felicită şi se bucură! Poate că Florez va cânta de-acum şi cântece de leagăn 🙂

    Fini, multzam, si ţie 🙂

    Apreciază

  • 127. noradamian  |  10 Aprilie 2011 la 11:22

    postare nouă

    Apreciază

  • 128. Fini  |  10 Aprilie 2011 la 12:04

    TDS, 😥
    124

    dinţoasa nu alege. Ea e oarbă, nu şi Justiţia.
    Am văzut astă noapte. Îmi pare rău.
    Bine că ne-ai lăsat link-ul ; mulţumesc.

    Apreciază

  • 129. Fini  |  10 Aprilie 2011 la 12:08

    Creangă, 🙂
    119 şi 120

    pe toate le vezi !
    Mă uit acum. Deocamdată nu sunt surprize.

    Îl voi citi pe B. după ce se termină cursa de la Sepang.

    Apreciază

  • 130. Fini  |  10 Aprilie 2011 la 12:09

    Nora să ai o zi bună. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 889,806 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.343 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 889,806 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: