Aventuri în China (16, 17)

20 Mai 2011 at 13:26 124 comentarii

Postat de Crengulin în „Grădina publică”

M-am întors la hotel fără chef de nimic, duminică urma să plecăm, Ambar, Sergio şi cu mine, către Paris. Între timp, am redactat o scrisorică pentru Eli, urma să i-o înmâneze Pepe în Beijing. Tonul la plecare a fost dat de chilieni, de atunci au tot curs râuri de cursanţi şi de lacrimi. Pentru trei luni fusesem ca o familie, la cursuri împreună, după cursuri împreună, mai dăduse peste noi şi beleaua cu SARS care ne-a unit şi mai mult. Trist moment… Duminica m-a găsit în microbuzul către aeroport, alături de Hasan, Ambar şi Sergio. Eu şi cubanezii zburam cu Air France până la Paris, Hasan cu o altă companie aeriană. Încărcaţi ca furnicile ajungem la ghiseul Air France. Verific cu ceva emoţii greutatea bagajului, depăşeam cu câteva kilograme. Ne-am retras pentru a uşura excesul de greutate. Am aruncat o pereche de adidaşi, umbrela de la chinezi şi alte mărunţişuri. Am umplut rucsacul până la refuz, gândindu-mă c-o să-mi cam rupă gheaba în Paris. Dar ce să te faci cu Sergio şi Ambar, ei aveau o grămadă de bagaje, cumpăraseră haine în draci, depăşeau baremul cu peste 10 kilograme. Începe Ambar să golească geanta, plângea şi spunea, astea nu, sunt pentru copilul meu, însfârşit ne încadram în standard.Uraaa!! şi la avion. Am schimbat câteva vorbe cu un steward român, ce plăcut, după trei luni vorbeam şi eu cu cineva faţă în faţă în prea dulcea limbă de acasă! Cu câteva informaţii, sfaturi de la român şi revista din avion care avea harta Parisului, după ce am tras un pui de somn (cu câteva sforăituri îmi spusese stewardul) mă trezesc pe tărâmul francez. Cam pustiu aeroportul, poate pentru că era dimineaţa. Am mai stat putin de vorba cu Sergio si X, gracias hermano şi alte alea. Hasta luego! Mă duc spre vamă cu ceva emoţii, îmi era teamă să nu spună ceva că vin din China. Se cam liniştise nebunia cu SARSul, am trecut fără probleme sau întrebări. Abia se luminase, era ora 6 dimineaţa, am bâjbâit până am găsit o staţie de autobuz. Cu autobuzul Air France ( 20 de euro dus-întors, o groază de bani) într-o oră am ajuns în Paris. 14 iulie, ziua Franţei, circulaţie blocată. Cu rucsacul cel greu în spate iau la bătut străzile. Pe Champs-Élysées, puzderie de lume, defilarea sta să-nceapă. Militari şi poliţisti, garduri de protecţie. Apropiindu-mă de gardul de protecţie, poliţiştii îmi iau rucsacul la puricat. Vai de mine! Dar multe mai aveam în el, parcă le aruncasem cu furca pe aeroportul din Shanghai. Îmi scotocesc bagajul, nimic periculos, merci misiu. Jandarmi, militari, poliţişti şi călare şi pe jos ori cu motocicletele şi tancurile, frumoasă defilare, câteva poze de aproape şi gata, era de ajuns, am luat-o la picior prin lume. Plecasem de la manifestaţie dar manifestaţia a venit ea după mine: chiar pe cheiul Senei un întreg regiment de cavalerie, bineînţeles călare. Caii sunt cai, s-au purtat natural, din loc în loc balegi, în rest asfaltul arăta foarte bine, nu vedeai o groapă. Poze-n sânga, poze-n dreapta, filmul era pe terminate. O scurtă croazieră cu bateau mouche pe Sena timp în care mi-am mai odihnit picioarele şi cârca. Am coborât din vaporaş lângă Louvru, unii spuneau că ai nevoie de zile pentru a vizita tot, eu aveam doar câteva ore la dispoziţie. Ori că era luni, ori că era ziua Franţei, intrarea era liberă, una peste alta mai aveau şi garderobă unde mi-am lăsat rucsacul. Hai că m-am scos! Să-l ţină sănătoşi până mai pe seară, că mi se lungise spatele. Uşurat, cu un ochi pe ceas şi altul pe pereţi, am luat la viteză sălile la vizitat, tablouri, mumii, sculpturi şi câte şi mai câte minunăţii. Am văzut-o pe faimoasa Gioconda, înconjurată de puzderie de lume. Fotografiatul era interzis, dar mulţi asiatici făceau poze; ce? eu sunt mai prost? Să fiu sincer, însă, nu m-a impresionat, o femeie mai bărbătoasă cu o privire misterioasă. Dar ce ştiu eu despre artă?… Cu părere de rău am plecat de la muzeu. Încotro? Spre turnul Eiffel, sigur. Pe cerul Parisului avioane cu reacţie lăsau dâre în culorile steagului franţuzesc. Cum n-aveam timp de stat la lift şi nici cu banii nu stăteam prea bine, o iau pe trepte, dar ce să vezi? Se terminară scările, vrei nu vrei, pe jos nu mai poţi s-o iei, tre’ să astepţi ascensorul şi să-ţi odihneşti piciorul. Rând de rând, cred că am stat o ora şi ceva. În sfârşit am ajuns sus, aveam tot oraşul în palmă. Poze în toate direcţiile, viteză, viteză, avionul nu mă aştepta pe mine. Mi se lungiseră urechile de foame, arunc un ochi la preţuri, un sandwich 5 euro iar un suc 3-4 euro!! Dar mult mai costă! De foame nu puteam răbda, am băgat adânc mâna în buzunar şi am plătit. Abia mai târziu am găsit nişte magrebieni pe stradă cu apă la jumate, super ofertă, doar 1 euro. Ajung şi la Notre Dame, din prea mare grabă am nimerit pe contrasens, oamenii veneau buluc din sens invers. Şi aici coadă, la urcat, merci, mi-ajunsese cu Eiffel, o poză şi gata. Ca să intru în centrul de la Pompidou chiar nu mai aveam timp. Am trecut pe lângă „centrala cu ţevi”, mi-am recuperat rucsacul de la Luvru, vizita se terminase, am făcut cale întoarsă la aeroport, cam rupt de oboseală, dar plin de impresii plăcute.
*****
Avionul spre Bucureşti era plin de români, printre ei remarcasem un grup numeros, deloc gălăgios. Mi-au dat impresia că sunt ceva adventişti sau în cinci coaste (penticostali), că prea frumos vorbeau între ei, parcă erau fraţi (de cult). Erau din secta Herbalife, aceea cu produse de slăbit, ajunseseră în Paris pentru o întâlnire pe stadion. Colegul Pepe hotărâse să nu mai meargă în turul Europei cu Edison şi Eli, li se terminaseră finanţele. N-a reuşit să schimbe biletul pentru a nu zăbovi prea mult pe bătrânul continent, următorul zbor din Amsterdam era abia peste trei săptămâni. Cum bine se ştie, Amsterdamul e scump tare, nu i-ar fi ajuns banii, ce-i de făcut? Săritor, colegul Peter îl invită să locuiască în apartamentul lui din Budapesta. La un pas de România, aşa că era musai să vină şi pe la mine câteva zile. Prin urmare, la sfârşitul lui iulie, la ora stabilită, eram în Gara de Nord aşteptându-l. Ora nouă şi ceva, primul tren soseşte de la Budapesta, fără Pepe. Poate n-am înţeles eu bine, mai aştept. După încă o oră mai soseşte unul. Pepe, nici aici! Măi sa fie, ce s-o fi-ntâmplat? Aveam două numere de telefon, unul de mobil al lui Peter şi altul de fix al părinţilor. Mobilul era fără semnal, Peter plecase în vacanţă pe nişte coclauri. Încerc pe fix, îmi răspunde mama lui Peter. Cam grea comunicarea, abia înţelegeam ce spune în engleză. În rusă ne-am fi înţeles mai bine dar eu mai ştiam doar dobri utro, spasiba, panemaiu şi încă vreo două. De ce rusă?… Mama lui era rusoaică, pentru Peter rusa era limba maternă. Până la urmă ne-am înţeles: Pepe fusese dat jos din tren la vamă pentru că România n-avea acord cu Chile, putea să călătorească oriude în spaţiul Schengen dar nu şi în România. Peter plecase deja în vacanţă, aşa că săracul Pepe rămasese singur la graniţă româno-ungară. Vai de el noroc şi acorduri bilaterale!
Epilog
Eli era şi ea  în Austria, ajunsese la începutul lui august cu gând să vină în România. O invitaţie pe care o reînnoiam zilnic vorbind la telefon. După păţania lui Pepe a trebuit să schimbăm planul, reîntâlnirea avea să se petreacă în Budapesta. Cu noaptea în cap şi cu 200 şi ceva de euro la teşcherea  mă urc în Panonia express. Drumul mi s-a părut foarte lung,  sosirea fiind programată pe la ora  opt seara,  dacă nu cumva se dilatau şinele. Ardeam de nerăbdare s-o întâlesc.  Altă problemă: abia în tren auzisem că trebuie să prezinţi 500 de euro, în compartiment nimănui nu-i prisoseau banii pentru a mă ajuta, oare ce am să fac? Jos din tren îmi zic vameşii la Curtici! Omule, eu nu stau o lună,  doar două zile, îmi ajung banii! Am încercat săi mituiesc  cu cincizeci de euro, n-au muşcat.  Am rămas singur pe peron, trenul plecase. Eli mă sună  iar, când ajungi?  Era acolo, făcuse 2 ore şi ceva cu autocarul din Viena. Dracie! Nu mă las!  Plec la  Arad  vorbisem cu soră-mea să m-ajute cu bani să-i expedieze de urgenţă.  Ies la ia-mă nene, opreşte o salvare cam veche, probabil primită de la ajutoare. Şoferul drăguţ, mergea până în Arad, nu-mi ia bani, mă lasă  lângă poştă. Într-o oră, multzam soru-mea, i-am primit! Acum nu-mi mai stătea nimic în cale. Merg într-un suflet la gară, aveam banii dar nema tren, următorul era pe la miezul nopţii. În apropierea gării dau de un microbuz care urma să plece într-o oră, două. Bun şi ăsta.  Se mai strâng cîţiva rumâni dar nu pleacă.  Mă sună Eli, ce faci? Mai vi? Da,  s-a rezolvat, până la miezul nopţii sunt acolo.Trece o oră, trec două, ce faci nene mai pleci?  Cum să nu, zice unul,  doar să-şi facă şoferul somnul.  Mare ghinion pe mine, de ce  n-o fi spus din prima? Dracu s-ar fi urcat în mircobuz…  Cu ochii cârpiţi de somn soseşte, însfârşit şi şoferul.  Şi ce tupeu! Opreşte pe drum să ia o cafea.  Pe urmă-şi împrumută muşteriii din microbuz cu bani ca să treacă vama. Ajungem la Nădlac, stăm cuminţi la rând , eram în regulă dar actele maşinii nu, lipsea un document fără de care nu puteam trece. Şoferului îi vine o idee de zile (nopţi) mari, să mergem la Cenad, ştie el pe cineva acolo care sigur ne rezolvă. Fiţi-ar  microbuzul  şi năravul!  Biiiip! La Cenad prietenul îi spune că nu se poate trece nici pe acolo, deja apare în sistem că a fost respins, nu se poate face nimic. Inimă ruptă, nervi, cale întoarsă la Arad. După câteva scuze cu juma de gură primesc înapoi contravaloarea biletului.  Deja  parcate, mai erau şi alte autobuze spre Budapesta dar mie-mi ajunsese!   Mă duc la gară să văd de tren, după program, trenul trebuia să fi plecat deja, dar cu CFR ul nu se ştie, vară, vară, şina se încinge, speram să fi avut întârziere. Nuuu, plecase deja, acum probabil să fi ajuns la graniţă. Stă mult la graniţă? Da, cu un taxi  mai poate fi prins. Găsesc un taxi fantomă,  500.000 lei până la Curtici  şi hai!  Drumul cu gropi făcut cu salvarea după amiază îl făceam acuma-n sens invers, bagă cărbuni, nene! Ajungem la Curtici, hiu, hiu, trenul era în gară. Mă urc, vine vameşul, verifică paşaportul, viza LM, însemna nu că fumam ţigări LM, ci lipsă monetar. Acum e-n regulă, îmi spune în timp ce-i povestesc prin ce păţanii am trecut inclusiv peripeţia lui Pepe la graniţă. Chilianul?? Da, zice vameşul, auzise povestea, rar s-ajungă un chilian pe la graniţă cu trenul şi fără viză. Telefonul mobil n-avea semnal, poate Eli o fi sunat, cine ştie pe unde o fi, cine ştie dacă n-o fi plecat după atâta aşteptare. Cinci şi ceva, se lumina de ziuă, Budapesta, cobor în gara Keleti. Găsesc un taxi, alţi 20 de euro, încă puţin şi ajung la autogara unde ar fi trebuit să fie Eli. Draga de ea era acolo.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , , , , .

Intersecţii şi bariere Grădina de hârtie a-mplinit trei ani

124 comentarii Add your own

  • 1. skorpion  |  20 Mai 2011 la 14:27

    salve,

    mie mi-au placut ultimele cuvinte foarte mult:

    Draga de ea era acolo.

    @creanga, intr-adevar a fost frumoasa experienta ta in china in intregime….si ne-ai prezentat si noua cu talent

    eu iti multumesc,

    Apreciază

  • 2. skorpion  |  20 Mai 2011 la 14:28

    diseara la ora 18 voi fi in piata Victoriei,

    ii astept si pe ceilalti bucuresteni,
    este dupa program, este vineri, asa ca as vrea sa sper ca nu vor fi doar 2-3 prosti

    http://www.facebook.com/event.php?eid=166383193422194

    Apreciază

  • 3. Creanga  |  20 Mai 2011 la 14:29

    Hiu! Gata cu chinezăriile.
    Mulţumesc de răbdare Nora!
    O mică observaţie, lipseşte un cuvânt, şoferul, adică să îşi facă somnul şoferul.

    „Cum să nu, zice unul, doar să-şi facă somnul. Mare ghinion pe mine, de ce n-o fi spus din prima. „

    Apreciază

  • 4. Creanga  |  20 Mai 2011 la 14:31

    Salutare Skorpi,
    Hihi! e cu happy end. 🙂
    Mulţumesc de răbdare că ai asculcitit a mea relatare.

    Apreciază

  • 5. Creanga  |  20 Mai 2011 la 14:33

    Skorpi,
    Eu nu sunt în zonă, nu pot veni. Nu am facebook, despre ce e vorba?

    Apreciază

  • 6. skorpion  |  20 Mai 2011 la 14:57

    FlashMob-cerem dreptul la Viata al Cailor Salbatici din Padurea Letea

    Bucuresti- Piata Victoriei, vineri ora 18:00
    AICI : http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/4966402/5/protest-sindicalisti-andreea-campeanu.jpg?width=600&height=300
    O esarfa alba si un mesaj pentru Caii salbatici ai Padurii Letea… au dreptul la o Viata Demna, au dreptul la Libertate si noi ne cerem dreptul la Moralitate si Demnitate , Civilizatie , in propria noastra tara
    Suntem impotriva sfidarii societatii civile de catre autoritatile publice din Romania.
    Noi suntem Romania, caii din Padurea Letea sunt ai romanilor, nu ai samsarilor.
    Pozele cailor din lagarul mortii:
    http://www.facebook.com/media/set/?set=a.192954960750653.46047.100001084500830
    Nimeni nu are dreptul de a decide asupra vietii :
    http://observator.a1.ro/social/70-de-cai-salbatici-masacrati-la-ordinul-autoritat_37084.html
    http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/vor-sa-impiedice-un-macel-ong-urile-s-au-dus-in-delta-sa-salveze-caii.html

    Apreciază

  • 7. Maria  |  20 Mai 2011 la 15:17

    Bună ziua! 🙂

    Creangă, trebuie să-ţi mărturisesc că mi-au dat lacrimile la finalul relatării tale.

    Mi-a plăcut întreaga serie de aventuri povestite în ritmul autentic al vieţii. Mulţumesc.

    Apreciază

  • 8. Maria  |  20 Mai 2011 la 15:19

    Skorpion,

    Dragii de ei… Fii acolo azi şi pentru mine…

    Apreciază

  • 9. skorpion  |  20 Mai 2011 la 15:26

    da, Maria, vom fi acolo (cel putin 2 persoane) si pentru tine
    🙂

    Apreciază

  • 10. Maria  |  20 Mai 2011 la 15:35

    Mulţumesc. 🙂

    Dacă m-aş fi aflat în Bucureşti astăzi, n-aş fi lipsit de la această necesară formă de protest. Sper să fie luat în seamă. E inuman ce se poate întâmpla atunci când oamenii nu se desprind de obiceiurile barbare.

    Apreciază

  • 11. luminita  |  20 Mai 2011 la 15:58

    Demult n-am mai citit ceva plin de suspans ca episodul acesta .
    Am stat cu sufletul la gura si cu ochelarii aburiti sperand sa nu se termine ultimul rand fara o cat de mica sperantza .
    Ar fi culmea sa castig pariul pus cu mine insami, adica Eli sa fie doamna Crengulin acum.
    Ca in povestile lui Creanga, care se incheie cu „si au trait fericiti pana la adanci batraneti.”

    Apreciază

  • 12. luminita  |  20 Mai 2011 la 16:01

    Despre ce protest e vorba? Sa iau legatura cu familia, poate deleg si eu pe cineva.

    Apreciază

  • 13. luminita  |  20 Mai 2011 la 16:02

    Maria,
    si eu am plans.

    Apreciază

  • 14. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 16:10

    Crenguţă
    Meriţi depline felicitări pentru serialul tău. M-au impresionat la tine neastâmpărul, ca formă de energie căutătoare fără menajamente, şi candoarea, reflectată în detaliile descrise cu gânduri deschise. Dacă aş fi pus în situaţia să te depistez dintr-un grup de necunoscuţi, am sentimentul că te-aş identifica în scurt timp.

    Apreciază

  • 15. luminita  |  20 Mai 2011 la 16:15

    Bsk,
    frumos spus, parca mi-ai fi citit gandurile.

    Apreciază

  • 16. skorpion  |  20 Mai 2011 la 16:18

    …si pe ale mele (ginduri)

    🙂

    Apreciază

  • 17. luminita  |  20 Mai 2011 la 16:20

    Maria,
    habar n-am despre protestul de azi din capitala dar deduc din randurile tale ca s-ar putea sa se refere la masacrarea acelor cai din Delta.
    Barbaria de la Botosani nu a fost indeajuns de oribila si trebuie sa-i mai urmeze si altele?
    S-a ajuns la un nivel de dezumanizare la care eu nu ma asteptam.
    E revoltator.

    Apreciază

  • 18. skorpion  |  20 Mai 2011 la 16:25

    acum am vazut ca nu apare postarea mea de la ora 14.57
    FlashMob-cerem dreptul la Viata al Cailor Salbatici din Padurea Letea

    Bucuresti- Piata Victoriei, vineri ora 18:00
    AICI : http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1/1688/4966402/5/protest-sindicalisti-andreea-campeanu.jpg?width=600&height=300
    O esarfa alba si un mesaj pentru Caii salbatici ai Padurii Letea… au dreptul la o Viata Demna, au dreptul la Libertate si noi ne cerem dreptul la Moralitate si Demnitate , Civilizatie , in propria noastra tara
    Suntem impotriva sfidarii societatii civile de catre autoritatile publice din Romania.
    Noi suntem Romania, caii din Padurea Letea sunt ai romanilor, nu ai samsarilor.
    Pozele cailor din lagarul mortii:

    Apreciază

  • 19. skorpion  |  20 Mai 2011 la 16:26

    Pozele cailor din lagarul mortii:
    http://www.facebook.com/media/set/?set=a.192954960750653.46047.100001084500830

    Apreciază

  • 20. skorpion  |  20 Mai 2011 la 16:26

    Nimeni nu are dreptul de a decide asupra vietii :
    http://observator.a1.ro/social/70-de-cai-salbatici-masacrati-la-ordinul-autoritat_37084.html

    Apreciază

  • 22. skorpion  |  20 Mai 2011 la 16:27

    bagasem prea multe linkuri intr-un singur comentariu.

    acum, luminita, vezi mai sus despre ce este vorba

    Apreciază

  • 23. luminita  |  20 Mai 2011 la 16:36

    skorpion,
    e asa cum banuiam, citisem zilele trecute in presa.
    La poze nu ma pot uita ca ma shocheaza.
    Nici la cele cu cainii omorati la Botosani nu m-am putut uita.
    Am inteles ca este vorba despre niste cai abandonati la un moment dat de stapanii lor si deveniti intre timp salbatici.
    Dar asta nu poate constitui un motiv pentru a se decide uciderea lor.
    Pot fi hraniti, ajutati , tratati daca sunt bolnavi.
    Oamenii care au luat aceasta decizie sunt niste monstri si merita judecati chiar si numai pentru intentie, daca vor fi opriti sa-si duca la indeplinire oribilul plan.

    Apreciază

  • 24. skorpion  |  20 Mai 2011 la 16:58

    Luminita,

    acesti cai salbatici sint unici in Europa, atrag turisti

    si

    noi, nu eu, nu tu, ci niste bezmetici s-au gindit sa-i omoare.

    gurile rele spun ca exista o mafie romano-italiana pentru vinzarea carnii spre italia pentru salam

    Apreciază

  • 25. Creanga  |  20 Mai 2011 la 17:11

    Maria,
    Şi eu îţi mulţumesc că ai avut răbdare să citeşti până la capăt. Să ştii că au fost ceva lacrimi la reîntâlnire.

    Apreciază

  • 26. Creanga  |  20 Mai 2011 la 17:12

    Lumi,
    Adică vrei să spui că eu ţi-am aburit ochelarii? 🙂
    Deja am dat cam mult din casă, mai departe… scrie în carte.

    Apreciază

  • 27. Creanga  |  20 Mai 2011 la 17:16

    Bsk,
    Cred că mă depistezi repede, nu prea am stare, nici când merg la culcare.

    Apreciază

  • 28. Creanga  |  20 Mai 2011 la 17:20

    Până să vândă cai, romănii au vândut şvabi şi saşi, ei măcar nu ajungeau salam, ajungeau nemţi.
    Fusei şi eu în deltă pe lângă pădurea Letea, văzui şi caii sălbateci. Au supravieţuit iernilor din deltă dar nu şi samsarilor.

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  20 Mai 2011 la 18:05

    Hi, hi, hi, vă pup pe toţi! Crengulin mă duc să-l caut pe şofer. Sper să nu doarmă si acum 😆

    Apreciază

  • 30. Creanga  |  20 Mai 2011 la 20:37

    Hihi, cre’ca Nora a ramas la o cafea cu soferul. 🙂

    Apreciază

  • 31. skorpion  |  20 Mai 2011 la 20:40

    am fost la flashmob pentru salvarea cailor din Delta.

    m-a impresionat femeia cu copilul in brate si afisul ei.
    sper sa vedeti fotografia.

    daca nu vedeti sa-mi spuneti, ca sa caut alta cale sa va prezint

    Apreciază

  • 32. Creanga  |  20 Mai 2011 la 20:45

    Skorpi,
    Cate sute de oameni au fost?

    Apreciază

  • 33. skorpion  |  20 Mai 2011 la 20:47

    vreo 400-500

    Apreciază

  • 34. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 20:48

    Motoderapantul Tăriceanu si-a ciocnit uşor maşina de un taxi.
    Să nu-mi spuneţi ceva de vinovăţia taximetristului, că nu vă cred! 🙂

    Apreciază

  • 35. Creanga  |  20 Mai 2011 la 20:50

    Skorpi,
    Totusi se misca si opinia publica.
    Bsk
    Oare taxiul era Citroen?

    Apreciază

  • 36. skorpion  |  20 Mai 2011 la 20:51

    statistica;

    – 80% tineri pina in 30-35 ani

    – 80% femei (tinere & mai in virsta)

    Apreciază

  • 37. noradamian  |  20 Mai 2011 la 20:51

    Era şoferul microbuzului, Bsk,că e si taximetrist. De-aia n-am dat eu de el, da’ i-am lăsat vorbă să se ferească de motoderapant. Mai ales când i-e somn 😆

    Apreciază

  • 38. Creanga  |  20 Mai 2011 la 20:54

    Skorpi
    80 % tineri, adica barbati, 80% femei , total 160%.

    Apreciază

  • 39. Fini  |  20 Mai 2011 la 20:55

    Creangă salutiru ! 🙂

    te fericesc pentru că la încheiere povestirii poţi scrie mare HAPPY END.
    Sunt convinsă că eu şi legată la ochi te-aş nimeri, cam ca găina oarbă boaba. 😆

    Apreciază

  • 40. clemycali  |  20 Mai 2011 la 20:59

    Buna seara, buna seara.
    @creanga, serialul asta m-a uns pe suflet. Felicitari.
    @skorpion, as fi vrut sa fiu si eu alaturi de voi la protest. Ma bucur ca s-a strans ceva lume. Prea putini totusi ptr ca sa aiba un impact.

    Apreciază

  • 41. skorpion  |  20 Mai 2011 la 20:59

    din total participanti – 80% au fost tineri;

    din total participanti – 80% au fost femei.

    Apreciază

  • 42. skorpion  |  20 Mai 2011 la 21:00

    vedeti foto de la no.31 ???

    Apreciază

  • 43. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:00

    Nora, cre’ca soferul a dat peste motoderapantist pentru a scoate un ban de cafea.

    Apreciază

  • 44. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:01

    Bună seara ! 🙂

    Martinho da Vila

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:02

    skorpion, felicitări, mă bucur că ai luat parte direct. Felicitări meritaţi toţi de acolo., si Dulce Deea care a iniţiat protestul pe Face-book. Nu că i-am fi împiedicat pe criminalii ăia din Tulcea în stare de asemenea bestialitate, dar poate că astfel va deveni un subiect de agendă politică, va iniţia cineva o lege.
    (Parcă parlamentarii nostri se precocupau mai an si de protecţia balenelor! ;))

    Impresionant afiş! O Mămică- cetăţean de milioane!!

    Apreciază

  • 46. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:03

    Apreciază

  • 47. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:04

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:05

    Fini, salut! 🙂 Fain clip!

    Apreciază

  • 49. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:06

    Salutiru Fini,
    S-a gatat cu happy end ca asa era in trend. 🙂

    Apreciază

  • 50. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:06

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:08

    Bun Martinho da Vila, să-l tot asculţi 🙂

    Apreciază

  • 52. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:09

    Creangă,

    ţin-te bine de trend ! Îţi doresc mult noroc.

    Apreciază

  • 53. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:10

    Clemy,
    S-a terminat cu bine printre lacrimi si suspine.
    Skorpi, iti spusei ca am vazut caii in delta? Acum 6 ani, chiar langa padurea Letea. Herghelia era impartita pe familii.

    Apreciază

  • 54. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:11

    Nora,
    51

    acum vreo 3-4 ani l-am ascultat mult. Transmite optimism, căldură sufletescă.

    Apreciază

  • 55. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:12

    Creangă, 43, da, dar motoderapantu nu dă bani decât dacă-i arată actu că-i postac uselist 🙄

    Apreciază

  • 56. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:13

    Apreciază

  • 57. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:13

    Fini, avem nevoie! Toţi 🙂

    Apreciază

  • 58. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:14

    Apreciază

  • 59. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 21:22

    Mister S,
    Te rog să-mi scuzi neparticiparea la discuţiile despre căiuţi! Nu am încercat să văd ceva pe tema asta. Mă întristează teribil, nu pot să privesc deloc imagini despre care ştiu că mă fac să simt durere la propriu. Dacă ţi-aş spune ce momente tulburătoare (nu exagerez) am cu nişte porumbei şi guguştiuci ai înţelege, prieteni foarte dragi, dar nesuportaţi de vecini, m-ai înţelege.

    Apreciază

  • 60. skorpion  |  20 Mai 2011 la 21:28

    MISTER B,

    cind am aflat miercuri despre ce vor sa faca imbecilii din delta, mi-a venit sa impusc niste nemernici.

    fotografia de la no.31 nu este vorba despre cai ci o mamica cu puiul ei in brate, dar avind agatat de piept un afis care m-a impresionat.

    uita-te, please….

    te inteleg foarte bine,

    problema este ca pentru multi barbari din Ro oameni ca noi le aparem ca niste anormali….

    Apreciază

  • 61. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:29

    Nora, deja vorbesti in versuri, motoderapantu, sa arate actu.
    Uiati sa spun de bicicleta. La plecare am vandut-o unui profesor chinez la jumatate de pret. Am avut ceva necazuri cu ea, mi s-a rupt lantul de doua ori, noroc ca era un atelier mobil (un nene cu alta bicicleta si scule de reparat)in zona. Cauciucurile erau tocite de parca as fi mers mii de kilometri in cele 3 luni, inca o luna si dadeam de camera.
    Tot pe bicicleta eram cand am primit telefon de la ambasada Chinei. Alo! eu la fata cam maro. Au zis daca pot sa povestesc cum a fost pe taram chinezesc. La ambasada m-a asteptat domnul de imi luase interviul si un tovaras mai in varsta, probabil mare bashtan. Am spus cateva cuvinte in chineza apoi in engleza care mergea unsa, chiar s-a mirat de progrese. Am avut doar cuvinte de lauda, le-a picat bine. Tovarasul in varsta nuvorbea engleza, astepta traducerea de la tinerel.

    Apreciază

  • 62. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:33

    Skorpi,
    Au fost multi tineri pentru ca s-a dus vorba pe net. Ai vazut cumva camere de televiziune?

    Apreciază

  • 63. Fini  |  20 Mai 2011 la 21:36

    Pentru că atunci când sunt referiri la Brazilia, în clipuri apare adesea imaginea statuii lui Isus din Rio de Janeiro, e bine de ştiut că sculptorul român Gheorghe Leonida este cel care i-a conceput chipul.
    În anul 1859 părintele Pedro Maria Boss soseşte în Rio de Janeiro şi este uimit de frumuseţea misterioasă a muntelui Corvado.
    Acesta sugerează construirea unui momument în onoarea Prinţesei Izabela care în 1921 a propus construirea unei statui vizibile din tot oraşul Rio.Faimoasa şi impunătoarea statuie a lui Isus, cu o înălţime de 38 metri, ce se înalţă deasupra oraşului Rio, a fost desemnată sanctuar religios.
    Faţa Mântuitorului a fost însă proiectată separat, de sculptorul român Gheorghe Leonida, care se bucură de o frumoasă recunoaştere în epocă,.Statuia a fost apoi construită direct pe stâncă de inginerul brazilian Heitor De Silva Costa, iar lucrările începute în 1922 s-au încheiat la 12 octombrie 1931.

    Apreciază

  • 64. skorpion  |  20 Mai 2011 la 21:38

    @creanga,

    da, citii, ca ai vazut caii in delta.

    da, au fost camere de TV, am si vazut la TVR1 despre flash-mob si vezi, doamne, incidente cu jandarmii.

    am inconjurat piata victoriei numai pe trotuar, dar in dreptul guvernului jandarmii nu au vrut sa ne lase sa mai avansam….
    citeva doamne mai vocale au inceput sa tipe la jandarmi asa ca ne-au dat drumul….

    a fost nostim…..

    Apreciază

  • 65. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 21:38

    M-am uitat acum. Într-adevăr, impresionant!
    Poate voi povesti într-o zi despre micuţa mea experienţă în perceperea inteligenţei porumbeilor (sălbatici). E ceva extraordinar. La inteligenţa arhicunoscută a cailor mă gândesc de fiecare dată când îi privesc. Am avut acum un an o dispută dură cu un imbecil care îşi bătea calul căzut în drum.

    Apreciază

  • 66. skorpion  |  20 Mai 2011 la 21:41

    mister B,

    legat de ceea ce ai scris mai sus, am constatat de multa vreme un fel de primitivism pe aceste plaiuri, in special la specia masculina…de la batutul ciinelui, a pisicii, a cailor pina la a bate nevasta….

    asa ceva in vest nu mai exista demult….

    m-a mirat odata o fosta colega mai tinara, deci si specia feminina, venise de la tara, i-am spus ca am pisici acasa; ea nu concepea in ruptul capului sa aiba pisici in casa…………….pisicile sa stea doar in curte, sa nu primeasca mincare, ca sa prinda soareci…etc…

    tot un fel de primitivism..

    Apreciază

  • 67. luminita  |  20 Mai 2011 la 21:42

    skorpion,
    o poza care sa nu necesite logare la facebook n-ai?
    ca nu mai am cont.

    Apreciază

  • 68. skorpion  |  20 Mai 2011 la 21:45

    luminita,

    inteleg ca nu vezi poza de la no. 31.

    sa vad ce pot sa fac, eventual mai tirziu iti trimit pe email, pentru ca si fiica mea a facut poza acelei femei, pe al carei afis agatat de pietpt scria asa>:

    In tzarc un minz suge de la mama lui.

    Puiul ramine in Letea.

    Mama pleaca spre abator.

    femeia din poza saruta crestetul puiului ei….

    Apreciază

  • 69. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:47

    Skorpi,
    Se schimba si oamenii, de exemplu in parcul IOR sunt sute de rate salbatice hranite de oameni. Civilizatia vine odata cu cresterea nivelului de trai. Daca esti flamand sari pe lebada si rata sa o mananci.

    Apreciază

  • 70. luminita  |  20 Mai 2011 la 21:48

    skorpion, 66,
    ce primitivism??? zero sentimente.
    in numele unei asa-zise igiene de interior ei de fapt isi manifesta scarba. Astia nu sunt iubitori de animale, sunt din specia scarboasa”stapanii celor care nu cuvanta”.

    Apreciază

  • 71. skorpion  |  20 Mai 2011 la 21:49

    creanga,

    raspunsul meu este da si nu (Ref. mincat ratze, lebede)

    si acum mai sint oameni flaminzi in Ro….
    da, chestie de civilizatie

    (doar spune nenea ala la televizor ca mor oamenii de foame in epoca basescu, am auzit eu miercuri…..)

    Apreciază

  • 72. luminita  |  20 Mai 2011 la 21:51

    skorpion,
    daca zici ca ai fost acolo, ce impact crezi ca o sa aiba acest protest?
    ai auzit cumva ca s-au sistat intentiile criminale?
    ai stiintza de participarea unor ONG-uri la acest demers?
    In fine, crezi ca s-a stopat macelul?

    Apreciază

  • 73. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:53

    Skorpi, mor de foame cei ce spun muieti-s posmagii?Usor, usor ajungem si noi in randul tarilor civilizate, milioanele de romani plecati peste granita la munca sau in vizita vor veni si cu alta viziune, unii da, altii nu.

    Apreciază

  • 74. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:55

    Segure Tudo are, pe lângă muzică, niste imagini de mare frumuseţe omenească. Nu ezitaţi să-l vedeţi
    🙂

    Fini, prea puţin cunoscut sculptorul român, din păcate, desi atâtea milioane de pământeni au admirat, fie de aproape, fie din filme si din fotografii, celebra statuie! E bine venită nota ta.

    Apreciază

  • 75. noradamian  |  20 Mai 2011 la 21:57

    Bsk, &other, în Grădină se simt bine povestile, ne sunt dragi si folositoare, pot fi oricât de diverse. Asteptăm… 🙂

    Apreciază

  • 76. Creanga  |  20 Mai 2011 la 21:59

    Fini, noi ne-am aprins cu caii si ratele si nu am mai zis nimic de statuie. Mie imi trecuse in cap asa: cand se vorbeste de Romania apare in gand Dracula, tarusul si capatana de usturoi.

    Apreciază

  • 77. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 22:03

    Acum vreo 15 ani, căldură mare, la o bere cu doi colegi pe o terasă. La o altă masă apare un tip însoţit de un câine lup, mare, frumos. Tipul părea cam băut şi nu ştiu ce l-a apucat, dar la un moment dat a început să-şi lovească foarte tare câinele peste bot. Loviturile erau scurte, s-au repetat de vreo 4-5 ori, şi, de fiecare dată, câinele reacţiona la fel: scotea un schelălăit de durere şi imediat lingea mâna stăpânului. Am plecat imediat şi n-am mai călcat niciodată în acel loc.
    De câte ori văd un câine mare îmi amintesc de scena asta.

    Apreciază

  • 78. Creanga  |  20 Mai 2011 la 22:05

    Plec sa numar ratele.
    Noapte buna!

    Apreciază

  • 79. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 22:05

    Nora 75
    Să ne mai revină dispoziţia necesară! 🙂

    Apreciază

  • 80. noradamian  |  20 Mai 2011 la 22:08

    Creangă, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 81. noradamian  |  20 Mai 2011 la 22:08

    Bsk, da, fără dispoziţie nu merge 🙂

    Apreciază

  • 82. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 22:09

    Noapte bună, Creangă!
    Sigur n-ai găini nenumărate? 🙂

    Apreciază

  • 83. skorpion  |  20 Mai 2011 la 22:21

    luminita,

    impact = 1%

    Apreciază

  • 84. skorpion  |  20 Mai 2011 la 22:22

    au fost 2 reprezentanti de la ONG Vier Pfoten, care ne faceau poze…

    nu stiu daca se va opri masacrul, macelul

    Apreciază

  • 85. Maria  |  20 Mai 2011 la 22:32

    Bună seara, dragi prieteni!
    Abia acum am revenit şi am citit cu febrilitate istorisirile despre evenimentele recente.

    Skorpion, am văzut fotografia. Sunt copleşită. Când e vorba despre sacrificarea unui număr atât de mare de animale frumoase şi nobile, modele şi sursă de inspiraţie pentru artiştii de pretutindeni, nu-mi vine în minte decât cuvântul ,,masacru”.
    Sper din tot sufletul ca situaţia să se îndrepte.

    Apreciază

  • 86. Maria  |  20 Mai 2011 la 22:33

    Luminiţa, cam prin stări asemănătoare am trecut şi eu când am aflat despre caii din Letea şi despre uciderea cu cruzime a câinilor din Botoşani. Nu am fost în stare să privesc imaginile. Mă îndurerează actele barbare cărora le cad victime fiinţele nevinovate şi aflate în neputinţa de a se apăra.

    Apreciază

  • 87. Maria  |  20 Mai 2011 la 22:38

    Băşcăliosul, eu te înţeleg mult mai bine decât vecinii tăi. Poate şi pentru că deasupra balconului meu (stau la ultimul etaj), între suprafaţa ce-l acoperă şi acoperişul propriu-zis, şi-au făcut, în primăvara aceasta, cuibul câteva familii de porumbei. Arborii din faţa ferestrelor sunt teritoriul zecilor de turturele.
    Iubesc foarte mult animalele şi păsările, iar prin preajmă am avut mereu câte un prieten necuvântător.
    Şi mai impresionată am fost când am citit, în mărturisirile despre anii de detenţie în închisorile comuniste, despre reacţiile întemniţaţilor în relaţie cu cele mai simple vieţuitoare ce pătrundeau clandestin şi involuntar în acel spaţiu de tristă amintire.

    Apreciază

  • 88. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 22:58

    Eu şi porumbeii+guguştiucii avem o relaţie specială, construită în vreo 2 ani, dar interzisă de gura lumii, ca-n poveştile de dragoste supusă prejudecăţilor… unor idioţi egoişti.

    Apreciază

  • 89. noradamian  |  20 Mai 2011 la 22:59

    Maria, bine ai revenit 🙂 Masacru, da, oribil. Mă gândesc că respectivii asasini sunt insi respectabili, iau un salariu, că doar muncesc 😦

    Comportamentelor instinctuale, agresive, le cad pradă cel mai usor cei lipsiţi de apărare: animalele, copiii. E bine venit protestul dar insuficient: mobilizarea civică pentru a stăvili astfel bestialităţi trebuie să continue.

    Apreciază

  • 90. noradamian  |  20 Mai 2011 la 23:02

    Noapte bună, prieteni
    🙂
    Somn usor, tuturor

    Apreciază

  • 91. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 23:06

    Noapte bună, puişori şi puisoare !
    Odată cu găinile a adormit Creangă. 🙂

    Apreciază

  • 92. luminita  |  20 Mai 2011 la 23:28

    Eu nici aici nu m-am vindecat de dragul de fiinte necuvantatoare, ca animale nu vreau sa le spun , nu la postarea aceasta cel putin, aici s-a vorbit despre animalele cu chip de om .
    Chiar daca nu mai sunt la casa mea , mi-am gasit curajul de a adopta o pisica si un pisoi, ramasi probabil fara stapan, ca si pe aici mor oamenii batrani si bolnavi , iar animalutele lor fug prin gradinile vecine .
    Acum o luna ni s-a marit familia , avem si un puiutz.
    Cu ei ma simt mai putin singura si mai sigura ca dragostea mea este bine inteleasa chiar daca ii alint in romaneste, sunt convinsa ca ar putea pleca oricand sarind gardul , dar ei au ales sa ramana.
    Noapte buna va doresc, oriunde v-ati afla!

    Apreciază

  • 93. Maria  |  20 Mai 2011 la 23:31

    Nora, revin mai greu, aşa ca după o săptămână de muncă. 🙂 Trec pe aici de câteva ori pe zi şi încerc să las măcar câte un semn de apreciere a articolelor şi un salut prietenesc. De multe ori aş fi vrut să scriu, dar am fost prinsă sub presiunea timpului.

    Astăzi nu ştiu pe ce pedală emoţională a apăsat Creangă 🙂 (că doar n-a recurs la strategii de emoţionare voită a cititorilor săi) şi Skorpion mi-a readus aminte de una din marile dureri ale săptămânii.. Pentru cei ce iubesc animalele, bineînţeles.

    Mai trist e că lipsa oricărei scântei de umanitate în sufletele unora ce iau asemenea decizii oribile se ascunde sub aparenţa normalităţii.

    Aproape inconştient mă duce gândul spre firescul jucat de foştii agenţi ai securităţii dinainte de ’89, de gardienii şi comandanţii închisorilor politice comuniste. În afara zidurilor păreau la fel ca toţi ceilalţi, dar când reintrau în rolul asumat deveneau fiare, uneori de o violenţă greu de imaginat.

    Apreciază

  • 94. luminita  |  20 Mai 2011 la 23:37

    Maria,
    nu cred in dracul ca entitate,
    dar astfel de oameni chiar asta par a fi, posedati de diavol.
    Dubla personalitate ar zice probabil psihiatrii.
    Da, dar una din cele doua e malefica iar cealalta o copie xerox a ceea ce ar trebui sa fie normalul din om.

    Apreciază

  • 95. Maria  |  20 Mai 2011 la 23:42

    Luminiţa 🙂

    Animăluţele acestea simt iubirea ce le-o purtăm şi ne răspund cu o înmiită afecţiune. Mi-a fost dat să observ reacţii extraordinare la pisicile pe care le-am avut de-a lungul timpului şi am constatat că au un univers interior foarte bogat. După dispariţia unui mult iubit şi superb motan birmanez, mi-am spus că nu voi mai putea ţine alături o altă pisică, considerând că nimic nu l-ar putea înlocui. Prezentul îmi infirmă temerile de altădată. De aproape doi ani cocoloşesc o zvârlugă cu ochişori albaştri, amestec bizar de siamez cu birmanez, găsită pe stradă când era doar un pui jigărit şi miorlăit. 🙂

    Apreciază

  • 96. Maria  |  20 Mai 2011 la 23:48

    Da, Luminiţa, din păcate asupra acestor tipuri umane se pot face (şi se fac deja!) serioase analize psihologice, antropologice, sociologice. Investigându-se dimensiunile lor comportamentale şi de limbaj, se poate spune că şi-au creat, la un nivel rudimentar şi mai mult intuitiv, un soi de dublă personalitate.
    Numai că aparenţa firească este cea înşelătoare, faţa falsă. Când se atinge un punct sensibil monstrul iese la suprafaţă.

    Apreciază

  • 97. Băşcăliosul  |  20 Mai 2011 la 23:53

    Sfârşitul sistematic al lui Crin, adică sistemul endocrin, s-a adâncit în diverse afecţiuni: neputinţa, alte dereglaje hormonale ca uslabismul (slăbeşte usl-ul), tirogolul (dă degeaba din tiroidă), prezbitismul (ochiul se acomodează greu cu prezenţa la locul de muncă), enurezis pipernicit ( se pişă pe el, iar jetul e vai de capul lui), somnambulimie (mănâncă exagerat şi-n somn) şi, mai nou, foraj hipertensiv (sondajele din lac în puţ cresc tensiunea).

    http://www.ziare.com/sever-voinescu/pdl/voinescu-reactia-lui-antonescu-este-un-efect-al-scaderii-cu-14-la-suta-in-sondaje-1095990

    Apreciază

  • 98. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 00:06

    Enurezisul pipernicit are efect de picătură chinezească în capul respondenţilor din sondaje şi al viitorilor lui alegători.

    Apreciază

  • 99. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 00:12

    La 98, să nu spuneţi că-i off topic! 🙂

    Apreciază

  • 100. noradamian  |  21 Mai 2011 la 00:15

    🙂

    Apreciază

  • 101. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 01:34

    Georgeta Buliga, judecător şi fost preşedinte al Curţii de Apel Iaşi, a îmbuligat-o cu o condamnare de 4 ani şi 6 luni, pentru luare de mită 4000 euro. Câte 1 an la mia de euroi (6 luni sunt pentru mărunţiş). A dat o soluţie favorailă contra mălai într-un proces civil, de partaj. Cine împarte parte îşi face.
    A mai primit o pedeapsă de 3 ani pentru trafic de influenţă, dar execută pedeapsa cea mai mare. La alţii se adună pentru ţinere de minte, la noi se desfiinţează pedeapsa mai mică, fiindcă se judecă degeaba pe banii statului şi de asta se ţipă că pedepsele sunt prea mari. Noroc că nu-s la fel, că nu mai ştia nimeni pe care din ele trebuie s-o execute.
    S-a judecat la CA Bacău.

    Apreciază

  • 102. Un tanar de stanga  |  21 Mai 2011 la 01:41

    Salut romanika
    Si caii se impusca , nu-i asa ?

    Apreciază

  • 103. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 01:47

    Stimaţi infractori, nu fiţi fraieri!
    Comiteţi mai multe infracţiuni odată! Altă ocazie mai bună să scăpaţi nepedepsiţi nu aveţi. Recunoaşteţi infracţiunile cu pedepsele mai mici, căştigaţi încrederea, bunăvoinţa şi circumstanţele atenuante din partea procurorilor şi a judecătorilor, astfel încât vi se va diminua pedeapsa şi pentru infracţiunea cu pedeapsa mai mare.
    La noi, favorizarea infractorului cu ajutorul Codului penal nu se pedepseşte.

    Apreciază

  • 104. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 02:00

    In topic! Numai în China se mai procedează la fel. Acolo te execută pe stadion pentru infracţiunea mai gravă, apoi eşti iertat de celelalte păcate.

    Apreciază

  • 105. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 02:08

    Apreciază

  • 106. Un tanar de stanga  |  21 Mai 2011 la 02:50

    Apreciază

  • 107. Un tanar de stanga  |  21 Mai 2011 la 02:54

    Asta este decenta. Chestia de deasupra e idioata

    Apreciază

  • 108. Fini  |  21 Mai 2011 la 05:40

    Şi oamenii se-mpuşcă, nu-i aşa ?

    IOAN PETRE CULIANU – 20 de ani.

    http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_ioan_petru_culianu.htm

    Apreciază

  • 109. Creanga  |  21 Mai 2011 la 06:15

    Buna dimineaţa Fini,
    La ore mici prin zonă.

    Apreciază

  • 110. Creanga  |  21 Mai 2011 la 06:19

    Bsk, bine că nu dorm cu găinile.
    Acum revin la cai, oamenii din deltă sunt foarte săraci, pentru ei caii sunt doar o sursă de câştig. Vai de ea deltă, nema peşte, nema cai. parcă strângea careva bani pentru demisia lui Severin. S-ar putea folosi aceşti bai (şi alţii) pentru a salva caii.

    Apreciază

  • 112. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 07:02

    Cică motoderapantul Tamponiceanu mergea cu maşina pe un sens, s-a răsgândit până s-a răzgândit şi a luat-o pe contrasens.
    Gânditul în timpul mersului dăunează grav circulaţiei!

    Apreciază

  • 113. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 07:07

    Repetenţia stimulează cel mai grav evoluţia intelectului şi a sistemului endocrin! 🙂

    Apreciază

  • 114. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 07:18

    Apreciază

  • 115. Băşcăliosul  |  21 Mai 2011 la 07:27

    La mulţi ani, Costici şi Ilene!

    Apreciază

  • 116. skorpion  |  21 Mai 2011 la 08:45

    neata,

    din pacate caii se impusca; am citit comentariile la linkul dat de creanga. azi noapte 100 de „nebuni” buni au incercat sa opreasca convoiul, s-a facut si un fel de mobilizare.

    de ce au fost amendati doar citiva care au participat la flashmob ieri in piata Victoriei? trebuia sa fie amendati toti sau niciunul….

    un cal fericit

    http://vikarus.deviantart.com/gallery/27025551?offset=48#/d35oq4f

    Apreciază

  • 117. Maria  |  21 Mai 2011 la 09:43

    Bună dimineaţa.

    În ce lume trăim?! 😦

    Apreciază

  • 118. oldhashu  |  21 Mai 2011 la 11:40

    Bună dimineața, dragilor! 🙂

    La mulți celor „patronați” de cei doi mari sfinți, Constantin și Elena! 😀

    @ Creanga, Nora, mulțam pentru aprecierea dată „depozitului” meu Miscelanea!

    @ Maria, salut!
    Trăim în intr-o lume in care omul rational n-a câstigat lupta cu animalul din el.
    Aseară TVR Cultural a difuzat transpunerea cinematografică în regia lui Peter Brook a romanului „The Lord of Flies” al premiatului cu Nobel, Sir William Golding – o imagine tulburătoare a destructurăii fragilei civilizații umane, învinsă de spaime și coșmaruri bine regizate de către maniaci ai puterii.
    Suntem încă niste copii speriați de posibila apariție a vreunui „Împărat al muștelor”…

    Apreciază

  • 120. noradamian  |  21 Mai 2011 la 13:28

    Prieteni, ziua bună şi luminoasă 🙂

    Maria, dificil de răspuns 🙄

    OldH. Multzami şi noi! Mă bucur că am descoperit locul ( cam târziu)
    Imi pare rău că n-am văzut filmul, osă-l urmăresc 🙂

    Creangă 🙂 mă bucură vestea, păcat că s-a aflat atât de târziu

    Apreciază

  • 121. noradamian  |  21 Mai 2011 la 13:28

    postare nouă

    Apreciază

  • 122. Maria  |  21 Mai 2011 la 14:20

    Creangă, şi eu mă bucur foarte mult de vestea ce ne-o aduci! 🙂 Părerea mea e că de acum va trebui urmărită soarta căluţilor, fiindcă mă tem că cei ce au încercat să profite în mod atât de barbar de pe urma lor nu au renunţat la planul iniţial. Măcar au înţeles că lumea s-a schimbat, nu mai este temătoare sau pasivă ca în urmă cu 20 de ani. Acum se acţionează altfel, organizat, mai coerent. M-aş bucura ca spiritul acesta nou să se perpetueze şi să scoată conştiinţele din amorţeală. Un glas puternic al comunităţii îi poate determina pe netrebnici să facă un pas înapoi.

    Apreciază

  • 123. Maria  |  21 Mai 2011 la 14:21

    Nora :), navigând spre linkul lui Creangă, am găsit ceva foarte interesant.

    http://smartwoman.hotnews.ro/sibiel-cu-un-sfert-de-secol-in-urma-era-vremea-in-care-bunica-canta-in-corul-bisericii-alaturi-de-alte-satence-toate-imbracate-in-costum-national.html

    E satul mamei mele. 🙂

    Apreciază

  • 124. Maria  |  21 Mai 2011 la 14:27

    Oldhashu, mulţumesc de rememorarea acestei creaţii cinematografice! Nu m-am uitat aseară pe TVR Cultural, dar voi căuta filmul pe net. M-a impresionat, în egală măsură, şi cartea lui William Golding, pentru parabola dezumanizării şi pericolul în care se află o societate ce-şi pierde punctele de referinţă. Aşa cum e uneori lumea asta a noastră…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 888,742 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.340 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 888,742 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: