Confisca-mi-ați averea ca-licită! (7): Garanție de întreținere a cămătăriei, din obligație.

12 Iulie 2011 at 16:20 50 comentarii

Postat de Bască ilie, în „Grădina publică”

Averea dobândită de omul de rând în cel mai licit mod cu putință

Să luăm de exemplu muritorul de rând, dotat cu portretul robot al omului de rând și cu singura lui proprietate, dacă ne permitem un astfel de superlativ al certitudinii, un apartament dobândit în cel mai licit mod posibil: fie în rate achitate din propriul salariu timp de vreo 15-20 de ani, fie a muncit din răsputeri, vlăguit de dorul de cei dragi, lăsați în țară, fie a fost ultima dorința a părinților, înainte de a atinge veșnicia pe altă lume, cu liniștea sufletească de a-l ști în sfârșit la casa lui. Omul de rând robotizat n-a avut parte de-o mătușă norocoasă, dimpotrivă, s-a confruntat de mic cu discriminarea strigătoare pe nume, când o chema ademenitor pe colega lui de grădiniță, Tamara, în timp ce mătușa Marghioala i-a dat numai îmbârligături de limbă, de câte ori încerca să-i pronunțe prenumele. Acum își strigă nevasta, copiii și necazurile adunate cu viteza luminii, nu cea de capătul tunelului în care se așteaptă să intre dacă nu achită factura de energie electrică. Are parte de suficiente asemenea provocări din gama de produse a puterii de cumpătare. Să luăm, din același exemplu al omului de rând, incapacitatea lui de plată peste limita permisă de veniturile legale ale familiei, din cauza cheltuielilor de întreținere -apă, scară și canal- lăsate în plata Domnului câțiva ani la rând, după criteriul universal: „pericolul cel mai mic, amânarea cea mai mare”. Amenințat de rușinoasa întrerupere a furnizării apei pe toată scara, singura lui soluție de avarie, de câte ori se întorcea de la muncă și își întâlnea vecinii grupați cu șueta la intrarea în scara blocului, era să-i salute scurt și să-și grăbească pasul, cu capul în pământ. Ar fi vrut să se debranșeje de la căldura vecinilor, dar n-a avut bani să-și cumpere centrală pe gaz și nu-l lăsau în pace nici gîndurile înfierbântate de uimirea tridimensională, oferită de costul gazelor naturale. Când omul nostru de rând nu mai reușește să evite prima citație de la Judecătorie, capsată cu cererea de chemare în judecată și desfășurătorul sumei datorate, realizează că, dacă ar fi singurul în situația asta ingrată, n-ar mai fi de rând. Alături încă mai locuiește vecinul de palier. Debranșat de la o grijă, dar racordat cu centrala individuală pe gaz la o conductă mai groasă, numai el știe cum a reușit să scape de aceeași postură de figurant pe lista de întreținere, afișată la panoul de onoare a scării. Vecinul își găsise norocul mare cât mătușa și nașul la un loc: Interlopa Penelopa, măritată cu Tâlhărel Portofoliu, ambii cămătari particulari, foști colegi din școala generală și dispuși să-i acorde, odată cu banii necesari, o singură facilitate contractuală, dintr-un fel de amiciție: întocmirea actului de autentificare a împrumutului la notariat, cu dobînda ascunsă în suma totală fictivă și cu penalități de întârziere în caz de nerestituire la termenul de 1 an, fără să-i mai pretindă garanție imobiliară. A fost bucuros să-și vadă împlinit visul de scurtă durată, să respire aerul de primăvară a anului 2010 fără presiunile exercitate de soție, de datorie și mai ales de penalizările de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere. Premiile de consolare pentru obținerea noului statut de „bun platnic” n-au întîrziat să apară: primul a fost Legea de vară „sîc-sîc!” nr. 175/2010, scutirea de la plata penalizărilor la întreținere pentru cei cu venituri sub 1000 lei pe membru de familie și s-ar fi încadrat cu brio, dacă nu se grăbea, iar al doilea, noul aer de primăvară cu noile penalizări, datorate cămătăriei și curgătoare ca omul de rând pe apă, scară și canal; al treilea premiu le-a întrecut pe toate; a primit citația însoțită de cererea de chemare în judecată, dar și promisiunea bancherilor de ocazie că-l vor arde cel mai tare cu cheltuielile de judecată: taxa judiciară de timbru și cheltuielile avocațiale, aproape încă o dată suma datorată, cică au obligații față mai mulți avocați, angajați de nădejde în munca lor de creație, au și ei nevoi speciale, pofte de suplimente, compensări și alte aranjamente „licite”, pentru mize și procese serioase, nu mărunțișuri d-astea.
***
Un om de rând și un vecin de rând, pe palierul de rând, fiecare dator vândut după posibilitățile de asociere, unul cu asociația de proprietari și celălalt cu cămătarii, dar sub aceeași amenințare: hotărârea judecătorească de obligare la plată, executorie. La omul de rând nici judecătorii nu trag… de timp. Nu-i de mirare cât de repede începe și se sfârșește procesul datorului vândut, de la prima citație până la executarea silită. Omul de rând nu-și permite să mai atace hotârârea dată de prima instanță- ar fi alți bani și-așa lipsă, altă distracție garantată- debitorul de rând este conștient de faptul că n-are cum să nege suma datorată. Odată cu sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, executorie, constată cu stupoare că de fapt apartamentul se află la cheremul executorului judecătoresc; omul de rând nu are bani pentru executare de bună voie; executarea voluntară nu-i la îndemâna oricui. Culmea garanției dreptului de proprietate dobândită în cel mai licit mod cu putință se atinge odată cu valorificarea apartamentului scos la licitație, după simularea unor încercări, până se oprește la prețul minim garantat, astfel încât să nu-i rămână fostului proprietar o diferență de bani se speriat naveta, dinspre noua casă de la țară, la același loc de muncă, dacă are norocul să-l păstreze.
Printre adjudecatari (cumpărători-câștigători prin licitație) mișună frecvent și clientela judecătorească- „elita adjudecătorească”-cu interpuși dresați să revândă imobilul la prețul mai aproape de corect; cămătăria de performanță publică din bunuri dobândite licit are modurile de exprimare cele mai diverse cu putință. Sub masca respectării legilor pentru apărarea drepturilor, împart frățește prăzile sau șpăgile licite. Împovorătoare sunt căile licite! Dar să mai joci și teatru pentru proști, de grija garanției oferite de prezumție și săritor la derută cu extinderea pe domeniul infracțional,cu spiritismul apărării proprietăților dobândite licit- deplânse pe umerii omului de rând- din poziția noului cesemist, îmi produc o scârbă profundă și de prea mare durată.

Garanția dreptului de proprietate a omului de rând
Omul, vecinul și tot palierul de rând află de la televizor cum sună garanția dreptului de proprietate, scoasă pentru liniștea locatarului, pregătit astfel să doarmă liniștit: CCR și CSM veghează pentru toțí. Din jobenul interpretilor de scamatorii, ies porumbelul prezumției și papagalul vorbitor, cu aceeași flanșnetă a garanției și pe limba articolului 44 aliAn (8): „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. Serios? …Se prezumă sau nu, prezumția garantează sau nu dreptul de proprietate, măsura este obligarea debitorului la plata unei sume de bani după stabilirea adevărului în instanță, dar atât în situația omului de rând cât în cele ale spupraomului din funcțiile sau demnitățile publice, aflat sub incidența Legii ANI, ce legătură are măsura cu Prefectura? (nu vom uita alternativa între bun și de fapt plata bani).
Omul, vecinul și palierul de rând, în calitate de debitori, sunt evacuați ca niște grivei din proprietatea lor, dobândită în modul cel mai licit mod cu putință, obligarea la plată face proprietatea praf, oricât de legal este în sine titlul de proprietate sau oricât de licită ar putea să fie dobândirea. Unde-s relevanțele caracterului licit al dobândirii și al prezumției aferente? În titlu, nu în cel de proprietate (de neconstat… dacă vreți). În titlul acestei postări; cuvântul cheie e obligație, adică vedem ce obligații îl fac debitor pe cel cercetat (ce drept subiectiv este protejat de obiectul acțiunii și care este fundamentul legal al dreptului, adică temeiul legal valorificat de stat), apoi vedem cum se mai simte prezumția.
Obligația este raportul juridic civil în temeiul caruia una dintre părți, numită creditor, îi pretinde celeilalte părți, numită debitor, să dea, să facă sau să nu facă ceva anume.
Statul=creditorul; cercetatul din funcții sau demnități publice=debitorul
De unde și până unde garanție? Spune constituția la art. 44, dar la alin (1):
„Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. ”
Cod civil,art 480:„Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”

Să nu uităm, nicicând, să iubim… legea 🙂 :
„Art. 1 alin 5 „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: .

OTV- după grila de toamnă Generaţia „rataţilor” se revoltă

50 comentarii Add your own

  • 1. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 17:17

    Ziua bună 🙂

    Bsc. tristă realitate a statului nostru „de drept”, o justiţie „originală” care funcţionează fără jenă, cu dublă măsură 😉

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 17:20

    Totusi, cu toate frânele şi blocajele, se miscă lucrurile: 🙂 un exemplu de ultimă oră:
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9378706-ultima-ora-ministrul-mediului-laszlo-borbely-cercetat-dna-pentru-trafic-influenta.htm

    Apreciază

  • 3. Creanga  |  12 Iulie 2011 la 17:27

    Ziua buna!
    Foarte clara postara, in sfarsit am inteles din prima.

    Apreciază

  • 4. theo  |  12 Iulie 2011 la 17:36

    o postare drägutzä foc, la dl. päträsconiu, pe blog.

    Apreciază

  • 5. theo  |  12 Iulie 2011 la 17:37

    la interventzia dlui borbely, au apelat multzi, sä vedetzi cum vor tärägäna.

    Apreciază

  • 6. theo  |  12 Iulie 2011 la 17:38

    sä vedetzi ungurii ce deranjatzi si lezatzi, se vor simtzii,

    cicä pt. nu au vrut , una, alta , etc.

    Apreciază

  • 7. Maria  |  12 Iulie 2011 la 18:09

    Bună ziua! 🙂

    Bască ilie, trist e, într-adevăr, că am aflat de prea multe cazuri asemănătoare în ceţoasa perioadă de tranziţie. Aşadar, şi de data aceasta avem o lege, ba chiar mai multe, ce ar trebui să protejeze proprietatea obţinută licit, dar nu se face cu ea/cu ele ce scrie acolo. De unde iar apar contradicţiile din aplicarea lor. Îţi mărturisesc că noua turnură a firului tău argumentativ m-a luat prin surprindere, în sensul că nicidecum nu mă aşteptam la o incursiune prin averea dobândită licit, pentru a demonstra încă o realitate absurdă.
    ,,Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă”. Ok, nu poate fi confiscată, dar se vede acum cu claritate că poate fi încărcată de obligaţii ce vor duce (tot sub umbrela legii) la pierderea ei. Şi încă sub valoarea reală. Oricum evaluatorii din clientela judecătorească ştiu foarte bine ce au în mână de fiecare dată. Dacă lucrurile stau aşa, atunci şi porumbelul prezumţiei şi papagalul vorbitor nu sunt decât nişte ciori vopsite în jobenul interpreţilor legii după ureche.
    Păcat de Lege, că tare o iubim. 🙂

    Apreciază

  • 8. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 18:50

    Saluttare!
    Maria
    „Aşadar, şi de data aceasta avem o lege, ba chiar mai multe, ce ar trebui să protejeze proprietatea obţinută licit, dar nu se face cu ea/cu ele ce scrie acolo”.

    E viceversa. Nu protejează dobândirea licită ci sancționează dobândirea ilicită. Avem o Lege ANI (un cumul de legi), a instituit o serie de obligații pentru persoanele aflate funcții și demnități publice,alese sau numite, printre ele ar fi: să declare bunurile și valorilor dobândite, să declare veniturile legale sau alte surse licite, să nu declare în fals, să nu dobândească bunuri și valori în mod ilicit (nelegal, interzis de lege, contrar legii). Cine nu respectă obligațiile impuse de lege, trebuie să plătească, și asta e treaba instanței de judecată: să stabilească adevărul, ce norme nu a respectat cercetatul și ce suma îl obligă să-i plătească statului.

    Legea ANI spune ce sancțiuni sunt atrase odată cu neîndeplinirea acestor obligații. Aceeași lege este obligatorie, stabilește și limitele în care poate să facă ceva pe dreptul de proprietate, fiindcă, odată stabilită obligarea la plată a unei sume de bani, supraomul trebuie să fie tratat în timpul executării silite la fel ca omul de rând.
    Supraomul va executa voluntar hotârârea, râmâne cu bunurile intacte: și curat și cu banii luați. Dacă nu execută de bună voie, bunurile lui scoase la licitație au toate condițiile să se volatilizeze la fel ca ale omului de rând.

    Apreciază

  • 9. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 18:52

    Cine nu respectă obligațiile impuse, de lege, trebuie să plătească.
    Am omis o virgulă.

    Apreciază

  • 10. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 19:00

    Creangă, îmi pare bine. Mă așteptam la ce ai spus.

    Apreciază

  • 11. Maria  |  12 Iulie 2011 la 19:27

    Bască ilie, cam la aceeaşi lucru m-am gândit, dar nu l-am exprimat în limbajul potrivit, şi anume că, pornind de la exemplul dat, se arată cum se ,,sancţionează dobândirea ilicită”.

    Apreciază

  • 12. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 19:40

    Maria,
    Înțelesesem, te-ai referit la omul de rând, că averea lui licită nu este protejată; eu nu spun că trebuie scutit debitorul de executare. Tocmai aici e culmea campaniei mincinoase a supraoamenilor aflați în funcții și demnități publice sub incidența legii ANI (inclusiv art 18 din Legea 115/1996); ei doar inventează garanții inexistente și le trâmbițează tendențios, doar fiindcă nu le convine aplicarea acestei legii, dar se vede cu ochiul liber că aceste garanții nu există în favoarea omului de rând. Executarea hotărârii de obligare la plată nu este împiedicată de caracterul licit al dobândirii, așa cum se vede la omul de rând. Adică prima parte a alin 8 *Averea dobândită licit nu poate fi confiscată* cade fleașcă sub puterea executorie a Hotărârii care obligă la plată (sau chiar la predarea bunului, dacă s-ar dispune asta), nu contează cât de licită a fost dobândirea.
    Ce a stabilit instanța să se execute are în spate culpa debitorului de a nu-și fi îndeplinit niște obligații (diferă de la unul la altul: primul nu a îndeplinit obligația de a-și plăti întreținerea, al doilea nu i-a restituit cămătarului banii la timp, iar supraomul nu-și îndeplinește obligațiile instituite de legea ANI)

    Apreciază

  • 13. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 19:46

    La cercetați mai sunt obligații, lăsate intenționat pt ep. viitoare; din moment ce sunt încălcate, produc efecte care simplifică foarte tare lucrurile și lasă interpretările jucăușe în aer.

    Apreciază

  • 14. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 19:57

    Obiectul și cauza acțiunii de control al averii sunt calificate greșit de interpreții interesați, sunt denaturate, amestecate, trimise pe direcții false pentru a distrage atenția de la respectarea legii (așa rahitică cum e ea, de la simplitatea constatării faptului că veniturile folosite nu sunt legale și se transpun automat în sumă bună de plată.

    Apreciază

  • 15. Maria  |  12 Iulie 2011 la 20:10

    Bască ilie, din perspectiva unui neprofesionist al dreptului, aşa cum sunt eu, mai vizibilă e contradicţia pe care încercasem să o relev iniţial, dar mult mai bine ai subliniat-o în comentariul 12.

    Apreciază

  • 16. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 20:24

    În parnateza -(nu vom uita alternativa între bun și de fapt plata bani)- am vrut să fiu mai scurt și nu-i prea clar.
    Când am discutat de art. 18, la alin 1 apărea alternativa: fie confiscarea bunurilor (sau a cotei părți), fie plata unei sume de bani.
    *
    (1) Daca se constata ca dobandirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-parti dintr-un bun nu este justificata, curtea de apel va hotari fie confiscarea bunurilor sau a cotei-parti nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului, stabilita de instanta pe baza de expertiza. In cazul obligarii la plata contravalorii bunului, instanta va stabili si termenul de plata.
    *
    Am explicat atunci de ce este cel mai probabil să se aleagă partea cu suma de bani. Există o mică deosebire între astea două posibilități, însă nu-i esențială; chiar dacă polosesc pentru scurtarea scrisului partea cu plata sumei de bani, voi reveni asupra acestui aspect, nu voi uita.

    Apreciază

  • 17. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 20:38

    Maria 15
    M-ai ajutat să dezvolt ideea; toate se leagă și multe se contrazic, însă firul roșu există; după parcurgerea lui vom ști să evităm mai ușor anomaliile și mai ales contradicțiile evidente. Prea multe fire nu ne ajută cu nimic.

    Apreciază

  • 18. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:00

    Bună seara !

    Amedeo Modigliani – 11 iulie 1884

    http://www.poezie.ro/index.php/article/1786514/Cu_sau_f%C4%83r%C4%83_legend%C4%83:_Amedeo_Modigliani

    Apreciază

  • 19. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:01

    Apreciază

  • 20. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:02

    Apreciază

  • 21. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:04

    Boema parisiană.

    Apreciază

  • 22. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:05

    Apreciază

  • 23. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:06

    Apreciază

  • 24. Fini  |  12 Iulie 2011 la 21:08

    O seară frumoasă în contiunare. 🙂

    Apreciază

  • 25. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 21:19

    Am scris
    „Unde-s relevanțele caracterului licit al dobândirii și al prezumției aferente? În titlu, nu în cel de proprietate (de neconstat… dacă vreți).” corectez în paranteză ( de necontestat… dacă vreți)

    În exemplele omului de rând nu se vede nicio relevanță din cele două, n-are nicio importanță dobândirea licită a averii, fiindcă a rămas fără ea, și nici prezumția nu-i garantează nimic (deoarece confiscarea averii are alte cauză, independentă de dreptul de proprietate (și anume neîndeplinirea unei obligații, fapt care determină instanța să-l oblige prin sentință, iar executarea acestui titlu executoriu nu este împiedicată de dreptul lui de proprietate, cu atât mai puțin de dobândire licită a apartamentului).
    La fel de vulnerabili sunt cei amenințați de aplicarea Legii. Pentru a se sustrage aplicării, pentru induce pretexte descurajatoare aplicării legii, în totală contradicție cu realitatea legii numai pentru grivei, acești supraoameni sunt în stare să spune orice, fără rușine.
    Asta-i confirmarea că nu-și fac deloc griji cu averile lor preacinstite și curate. 🙂

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 21:27

    Seara bună, prieteni 🙂

    Fini, bine ai revenit cu ceva atât de frumos pentru suflet 🙂

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 21:29

    Bsc. asa stând lucrurile probabil nici Laszlo bacsi n-are de să-şi facă griji că l-a dibuit DNA-ul… 🙄

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 21:36

    Fini, superbă asocierea picturilor lui Modigliani cu muzica lui Schubert, Charles Aznavour, cu Edith Piaf, cu imagini din boema Montmartre-ului… 🙂

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 21:37

    Nu stiam, însă, că Modigliani a fost şi sculptor 🙄

    Apreciază

  • 30. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 21:45

    Nora,
    Păi, ai spus un mare adevăr. A scăpat aberația nesimțirii în materia confiscării atât de lipsită de autocontrol, încât se susține că-i mai rentabil să comiți o infracțiune (ca să pierzi din avere mai puțin decât obligă pe bune legea dacă n-ai legătură cu nicio infracțiune).

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  12 Iulie 2011 la 21:52

    Bsc. cu asemenea specimene care predomină-n clasa politică mă-ntreb dacă va fi posibil, sau ce ar trebui să se -ntâmple ca să treacă modificările proiectului de modificare a constituţiei 🙄

    Apreciază

  • 32. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 22:07

    Eu nu mă întreb de mult, nu de la început, dinainte de început.
    Am dovezi pe aici, însă îmi displace să spun „v-am spus eu”. 🙂
    Eu discut despre ce bine fals păstrează prezumția menținută.

    Apreciază

  • 33. skorpion  |  12 Iulie 2011 la 22:40

    frumos scris, mister B,

    dar realitatea este trista;

    imi aduc aminte de o babutza:
    – luase o amenda banala de 200 lei;
    – intr-un sat din Ro;
    – nu a putut sa plateasca amenda;
    – urma sa fie bagata in inchisoare……

    1. ce repede s-a miscat justitia in acest caz!

    2. satul putea sa ajute babutza sa achite amenda, ceea ce nu a facut si baba urma sa fie inchisa..

    rezulta:
    justitie plina de celeritate in cazul oamenilor de rind,
    comunitatea inca nu exista, chiar daca si in acel sat exista un preot, un invatator, un medic

    etc..

    sper ca nu am deraiat prea tare.
    🙂

    Apreciază

  • 34. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 23:02

    Salut, Mr Sk!
    Nu prea tare. 🙂
    Cele 2 exemple cu omul de rând arată că averea se poate confisca (pentru recuperarea unui sume la cererea creditorului), obligarea la plată fiind dispusă de instanță prin titlul executoriu și nu contează caracterul licit al dobândirii apartamentului (totuși corect aplicată legea). În schimb, supraoamenii vizați de legea ANI aduc argumente despre garanții imaginate numai în favoarea lor, ca să scape de răspundere în fața legii, or, aceste argumente aberante, dacă ar fi corecte, ar face imposibile astfel de executări împotriva omului de rând.

    Apreciază

  • 35. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 23:13

    Am făcut aluzie și la cămătăria de performață publică, la nivel național. La omul de rând trag toți boii, profitori de la datorie până la cămătărie, dar puterea lui de cumpărare cu venituri licite nu va reuși să ascundă la infinit adevărul despre unde încep și când se sfârșesc garanția dreptului de proprietate și cămătăria de performanță. N-ar fi fost anormal, de exemplu, ca datoria la întreținere să nu mai fi apărut, dacă prețul gazelor naturale nu ajungea să ardă cu presiune și explozie.

    Apreciază

  • 36. skorpion  |  12 Iulie 2011 la 23:17

    stii ceva, mister B??

    uneori ma apuca o asemenea lehamite de experienta traita in Ro, de-mi vine fie sa fug in lumea larga, fie sa ma retrag intr-o pestera.

    urasc din tot sufletul nedreptatea si asta o vad aproape zi de zi…
    citind on-line, dar si in viata reala la nivel micro..
    traim o teribila criza morala la nivel de tara…

    si totusi, citind anumite bloguri sau pe anumiti comentatori de pe anumite bloguri, nu pot sa nu constat ca totusi exista oameni normali, onesti, lucizi, care par dintr-o bucata.

    si atunci ma intrebam / ma intrebam ce sint ei in viata reala?
    la unii le cunosc meseria, profesia.. la altii nu, dar nu asta conteaza, ci ma intreb acesti oameni pe care eu ii stimez virtual, oare cum se descurca in lumea reala din Ro? este vorba de traitorii aici si nu cei plecati, emigrati?

    oare acesti oameni nu sint in continuare niste out-sideri in propria lor tara? outsideri inainte de 1989 pentru ca si-au pastrat coloana vertebrala atunci nefacind (mari) compromisuri, outsideri si dupa 1989 din acelasi motiv, neintrind in politica, nefacind afaceri cu statul sau prin furt…..

    eu recunosc ca adeseori m-am simtit un strain si inainte si dupa..
    oi fi eu defect?!

    iar in privinta „supraoamenilor” eu le-as caracteriza mai degraba drept haznale umane mobile…
    supraom ar fi fragilul Funeriu…de exemplu
    🙂

    Apreciază

  • 37. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 23:28

    Mi se pare ușor de ghicit cine sunt îndrumătorii: profitori pe lângă o mulgătoare mai mare sau mai mică din sfera bugetară, egoiști, își văd doar interesele imediate, li se pare că totul li se cuvine fiindcă terenul le este propice, mint și manipulează, de 20 de ani, pentru ei și urmașii lor.
    Pe supraom l-am plasat deasupra legii,în opoziție cu realitatea juridică aplicată numai omului de rând. E din categoria celor descriși acum în primul paragraf.
    Caractere mizerabile!

    Apreciază

  • 38. skorpion  |  12 Iulie 2011 la 23:34

    ma retrag,
    imi pica ochii pe tastatura,

    a demain

    🙂

    Apreciază

  • 39. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 23:35

    Cum fac judecătorii acum ca toți dracii, fără rușine, fiindcă nu acceptă răspunderea materială reală și fără menajamente (altfel nu vor fi nicium responsabilizați), la fel se strofoacă să nu li se aplice legea nici în privința controlului averilor.

    Apreciază

  • 40. Bască ilie  |  12 Iulie 2011 la 23:40

    Noapte bună, mr Sk!
    Noapte bună pentru toată lumea!

    Apreciază

  • 41. skorpion  |  13 Iulie 2011 la 00:01

    HALUCINANT:

    http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Cristian_Rizea-Dan_Sova_si_apartamentul-suveica_0_515948980.html

    acum pe bune, noapte buna!
    🙂

    Apreciază

  • 42. Fini  |  13 Iulie 2011 la 10:03

    O părere :

    http://www.revista22.ro/articol-10911.html

    Apreciază

  • 43. Sare'n Ochi  |  13 Iulie 2011 la 10:31

    salut gradinari!
    un exemplu despre avere prezumata licita (cf. Constitutia cumatrocratilor):
    http://sareinochi.wordpress.com/2011/07/13/capitalism-de-cumetrie-si-transpartinic/

    Apreciază

  • 44. noradamian  |  13 Iulie 2011 la 16:20

    Salut, prieteni 🙂
    Numa’ stiri bune, cum se vede 😉

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  13 Iulie 2011 la 16:20

    postare nouă

    Apreciază

  • 46. filadel  |  13 Iulie 2011 la 22:31

    Bună seara tuturor! 🙂 Sînt un pic jenat din cauză că n-am putut fi prezent la timp.
    Am reluat articolul și comentariile voastre de la cap la coadă. Ce am înțeles eu:

    1. În constituție sînt declarații care n-au nici o legătură cu realitatea cum ar fi garanția pentru prorietatea dobîndită licit (e doar un exemplu). Garanția proprietății la ce? Cînd? Unde?

    2. Dacă datoria reală a unui individ este mai mare decît valoarea proprietății sale la momentul scadenței va trebui să returneze acea valoare pentru stingerea datoriei. Dacă nu are banii (și este cel mai probabil să nu-i aibă) va trebui să-și sau să i se înstrăineze proprietatea. Este o logică dictată atît de lege cît și de bunul simț. Este natural, în firea lucrurilor. De ce să existe în constituție așadar o prevedere absolut contra naturii? Concluzia: bulbuci.

    3. Opoziția CCR, și a CSM, la grămadă îmi apare ca o josnică împotrivire la reforma sistemului dar și o ticăloasă încercare de a escamota motivele reale ale împotrivirii. După cum se arată în articol temeiurile pentru eliminarea acestei propoziții aberante erau cît se poate de legitime fiindcă n-ar fi produs modificări în exercitarea dreptății. Însă greutatea argumentării s-a axat exact pe acest punct. Despre cele cu adevărat importante nici nu s-a deschis măcar discuția, iar unul care, zic eu, era capital, legal, TOTAL îndreptățit ar fi fost RĂSPUNDEREA JUDECĂTOREASCĂ. (Despre asta discutam cu cîteva zile în urmă: un mecanism de corecție în viața sistemului tocmai pentru a-i asigura supraviețuirea).

    Presupun că aceasta a fost manevra pe sub mînă la care am asistat cu toții. Iar CSM-ul (adică Dumbravă) le-a ridicat la fileu exact mingea de care aveau nevoie. Mari jigodii. Uriașe.

    Vă rog să mă corectați dacă, pe undeva, mi-am călcat logica în picioare și bine-nțeles aștept continuarea. Tnx Mister Ilie. 🙂

    Apreciază

  • 47. Bască ilie  |  13 Iulie 2011 la 22:55

    Filadel
    Perfect văzut! Perfect scris!
    Ar fi oportun să urmărești în continuare și să mai scrii despre subiect (și postări) Ești exact pe firul roșu, cu toate că mai sunt destule aspecte interesante de parcurs și asamblat; firul ține de obligațiile celor vizați de legea ANI, înainte de a deveni cercetați, iar obligațiile vin chiar din efectul legii, de asta nu o vor aplicată și dau din colț în colț, să scape de răspundere, așa cum ai scris. Numai confruntați cu adevărul vor lăsa impertinența mai moale. Cât timp au văzut că le merge trombonul aberațiilor, în mediul propice, au lăsat garda prea jos, au cam pierdut și din uzul rațiunii. E de înțeles: s-au obișnuit să caute soluțiile prin lături și au ajuns în troacă.
    PS. O singură corectură am. Prea ne domnim, dom’le. 🙂

    Apreciază

  • 48. Bască ilie  |  13 Iulie 2011 la 23:04

    Filadel
    Ținta (sau problema esențială) este CUM se dovedește caracterul ilicit al dobândirii-în materia ilicitului civil – or asta însemnă mai întâi să se știe de unde se trage, ce anume îl creează.

    Apreciază

  • 50. filadel  |  15 Iulie 2011 la 17:51

    Tnx. Am urmărit discuția.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 887,399 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.324 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 887,399 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: