Teatru-n viaţă, viaţa-n teatru… (5)

31 Iulie 2011 at 17:09 4 comentarii

Termenul de comunităţi, ca paradigmă a concepţiei festivalului sibian din acest an (festival exuberant, policrom, cu o capacitate specială de a relaţiona culturi, de a se reinventa, an de an) mă determinase, de fapt, să găsesc o legătură între universul teatral esenţializat în parabola cerc-fluviu, a iubitorilor de teatru şi viaţă; printr-un teatru concentrat, revalorizat, întors spre axul fondator al lumii primordiale cu mijloacele sărace ale artei naive. Ca proiectant de destine în spaţiul ficţional al unei piese, un autor îşi exercită puterea (absolută) prin viziunea (relativă) a diferite concepţii regizorale. În mod fericit, când energia primă a unei ficţiuni de geniu întâlneşte spiritul unor creatori de excepţie, trece de scenă, de ziduri, de bariere sociale, temporale, spaţiale, reuşind mai mult sau mai puţin, să influenţeze lumea.
*******
…Trecând de la indisciplina unei arte care, depăşind regulile, deschide noi drumuri (e suficient să ne gândim la sculptura până la Brâncuşi şi la aceea de după Brâncuşi), regizorul Demarchy amintise de momentul 1968 al revoltelor studenţeşti de la Paris pomenind, în context, de cartea (bestseller) a lui Stephane Hessel,Indignaţi-vă. Francez născut în Germania, erou al Rezistenţei, supravieţuitor al lagărului de la Buchenwald, membru al comisiei de redactare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, ambasador al Franţei la ONU, evreu propalestinian şi Anti-Sarko, Stephane Hessel reuşeşte, uimitor, la vârsta de 94 de ani, să devină un simbol al militantismului politic actual. Revoltat de resemnarea actualei societăţi franceze, Hessel absolutizează, într-un fel, indignarea, ca premiză a acţiunii civile apărătoare de valori. Remarcabilă conştiinţă şi admirabilă atitudine. Numai că indignarea ca valoare protectoare de valori, nu poate avea aceleaşi efecte într-o societate-bucăţele cu valori fărâme, cum e (încă) cea românească; o societate în care unei indignări, oricât de legitime, i se răspunde cu o revoltată contraindignare; şi oricărei încercări de participare la refacerea organismului social i se găseşte spontan, un leac neutralizator; într-o societate debilizată chiar de indignarea mimată a celor care manipulează, urmată, din păcate, de cea sinceră, a victimelor manipulării. Astfel, cei care i-au confiscat, revoluţionar, revolta şi indignările sunt şi cei care i le-ntreţin în timp, prin tehnici regizorale. Uzurpator, cercul teatralizării politicianiste a vieţii n-are cum alimenta o curgere firească. Prin indisciplina artelor, însă, ca forţă generatoare de valori opuse declasării şi decadenţei, se poate descoperi, cred, o cale spre însănătoşirea indignărilor…

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , .

Teatru-n viaţă, viaţa-n teatru (4) Never say never

4 comentarii Add your own

  • 1. skorpion  |  31 Iulie 2011 la 23:22

    very nice, bonsoir,

    off topic
    Tom Gallagher

    Cancelariile din Europa Occidentală ar comite o mare eroare dacă decid să pună capăt, într-un fel sau altul, avalanşei de dezbateri pe tema schimbărilor socio-demografice – schimbări vădit nedorite tocmai la nivelul la care se petrec.

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/umbra-lui-tepes-la-ut-ya-232815.html

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  1 August 2011 la 14:29

    Ziua bună si rodnică 🙂
    Skorpion, bună analiza prietenului nostru Galagher 🙂

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  1 August 2011 la 15:03

    „Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. …Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat”.
    N. Steinhardt

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  1 August 2011 la 15:04

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 882,911 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.285 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 882,911 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: