Goethe

28 August 2011 at 14:20 24 comentarii

O întâmplare din viaţa noastră nu cântăreşte nimic dacă n-are altă calitate decât aceea de a fi fost adevărată. Ca să tragă la cântar i se cere să şi fi însemnat ceva„: afirmaţie revelând fundamentul valoric al operei unei personalităţi fascinante, consemnată ca atare de Eckerman în „Convorbiri cu Goethe„. Într-adevăr, vectorul autobiografic, ca trăsătură definitorie a scrierilor lui Goethe, se regăseşte în întrega sa operă. În volumul „Poezie şi adevăr„, o proză construită temeinic, cu materiale de admirabilă calitate narativă şi filozofică selectate din experienţa proprie, Goethe reconstituie cu seninătate şi umor discret, spectacolul lumii în care-şi găsise rolul unic, atât de benefic. „Am venit pe lume la Frankfurt pe Main în ziua de 28 august 1749, cu a douăsprăzecea bătaie a clopotului de amiază. Constelaţia era fericită: Soarele la Zenit stătea sub semnul Fecioarei, Jupiter şi Venus îl priveau prietenos, Mercur, fără împotrivire…De la Leonardo da Vinci nu mai apăruse în cultura lumii o personalitate atât de complexă„, spune Tudor Vianu, traducător al amintitei scrieri autobiografice a lui Goethe. Gânditor, naturalist, artist plastic, Goethe a-mbogăţit tezaurul omenirii cu observaţii ştiinţifice, teorii în optică, mineralogie, biologie; pasionat alpinist şi iubitor de natură, călător curios, interesat de istoria artei şi arheologie, de o neobişnuită vigoare morală şi intelectuală, a dăruit lumii o operă vastă şi un model uman care continuă să uimească. Dramaturg, regizor, director, actor, poet şi creator robust, dar, totodată, şi un om practic, bun gospodar. O persoană care-n în toată existenţa sa n-a cunoscut plictiseala, golul, lenea, spleenul! Opus decadenţei, neastâmpărat, sociabil, Goethe n-a fost scutit de boli grave, dar, cu vitalitatea sa debordantă le-a învins de fiecare dată păstrându-şi, după spusele contemporanilor săi, frumuseţea şi splendoarea fizică. Moare, răpus de o pneumonie, la optzeci şi trei de ani. Eckerman, care dorise să-i vadă „învelişul pământesc” a doua zi după moarte, rămâne „uimit de splendoarea zeiască a formelor lui. (…) Pieptul era neobişnuit de puternic, lat, arcuit; braţele şi coapsele pline şi măsurat musculoase; picioarele delicate aveau forma cea mai pură şi nicăieri nu se vedea vreo urmă de grăsime sau de slăbănogire şi decădere„…

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , .

Albă, ca zăpada, da’ şi-un pic de mov Europa în revizie

24 comentarii Add your own

  • 1. Tiberiu Orasanu  |  28 August 2011 la 18:38

    Servus!

    Frumoasă evocare, dragă nora. 🙂
    Eu am Faust în traducerea lui Augustin Doinaş şi mai că-mi vine să o reiau.

    Apreciază

  • 2. Fini  |  28 August 2011 la 19:46

    Nora,

    Tibi mi-a luat-o înainte, aşa că mie nu-mi rămîne decît să fac pe ecoul şi să spun „frumoasă evocare, dragă Nora!”
    Pentru că tot Tibi aminteşte de Stefan Aug Doinaş, care este traducătorul măiesru al lui Faust, eu voi aduce un citat dintr-o conferinţă la aniversarea Goethe pe care a mai apucat-o Doinaşul.

    „In faţa marilor calităţi, ale altcuiva, nu există altă salvare decât iubirea”, spunea Goethe. Dar, pentru noi tocmai aceasta e întrebarea: mai poate fi iubit Goethe astăzi? Între opinia lui Schiller, care l-a cunoscut(„Prin natura sa Goethe e numai veracitate şi loialitate, cu cea mai serioasă înţelegere faţă de tot ce e just şi bun”), şi cea a lui Claudel, care l-a citit („….acest mare măgar solemn care e Goethe!”) e loc destul pentru o gamă imensă şi variată de sentimente” – Stefan Aug, Doinaş.

    Apreciază

  • 3. skorpion  |  28 August 2011 la 19:49

    bonjurici,

    Regele Ielelor – de Goethe

    Dar cine goneşte prin noapte şi vânt?
    Un tată călare cu fiul plăpând.
    În braţe îşi ţine copilul cuprins
    Şi braţul se strânge mai cald, într-adins.

    – Obrazul, copile, de ce ţi-l fereşti?
    – O, tată, pe-al ielelor rege-l zăreşti?
    Tu nu-i vezi cununa şi coada de vrac?
    – Sunt neguri copile, ce-n vânt se desfac.

    „O, dragă băiete, cu mine nu vii?…
    În jocuri voioase juca-vom zglobii!
    Flori multe, pestriţe, se-nşiră pe plaur,
    Iar maică-mea are veşminte de aur!”

    – O, tată, o, tată, chiar el mi-a şoptit,
    Al ielelor rege mi-a făgăduit…
    – Te-alină, copile, ascultă-mi cuvântul,
    Prin frunze uscate doar freamătă vântul!

    „Vrei, dragă băiete, cu mine să vii?
    Fecioarele mele cu drag te-or sluji,
    Fecioarele mele în noapte-or cânta,
    În dansuri şi jocuri te vor legăna!”

    – O, tată, în preajmă-ţi să vezi tu nu ştii?
    Sunt iele, crăiese, pe plaiuri pustii.
    – Iubite copile, privesc în zadar,
    Sunt surele sălcii, cu frunzetul rar…

    „Îmi placi, chipul tău mă aţâţă… Ehei!
    Te-oi lua dar cu sila, chiar dacă nu vrei!”
    – O, tată, acuma mă strânge-nzecit,
    Al ielelor rege nespus m-a rănit!

    Părintele-n tremuri se-ntrece gonind,
    Mai strâns prinde-n braţe copilul gemând;
    Ajunge acasă de trudă învins,
    În braţele sale copilul s-a stins.

    Apreciază

  • 4. skorpion  |  28 August 2011 la 19:51

    conform unui sondaj de opinie recent din Germania, personalitatea number one a fost Goethe, nu Adenauer, nu Kohl, ci Goethe….

    Apreciază

  • 5. Fini  |  28 August 2011 la 19:52

    Ai pornit de al „Poezie şi adevăr”, ce carte! O carte de confesiuni, de adevăr, de „veracitate” cum a spus Schiller. Am citit-o în adolescenţă şi m-a cucerit, mi-am copiat într-un caiet pasaje întregi.
    Cred că Tibi are dreptate, ar fi cazul să o recitesc, pentru că aş vede-o desigur în alte culori. Ar merita să încerc. 🙂

    Apreciază

  • 6. Fini  |  28 August 2011 la 19:57

    Skorpi,

    na, că şi tu mi-ai luat-o înainte!
    Eu aduc cîntare în nemţeşte, că aşa e bine 🙂

    Apreciază

  • 7. Fini  |  28 August 2011 la 20:02

    Wer reitet so spät durch Nacht und Wind?
    Es ist der Vater mit seinem Kind;
    Er hat den Knaben wohl in dem Arm,
    Er faßt ihn sicher, er hält ihn warm.

    „Mein Sohn, was birgst du so bang dein Gesicht?” —
    „Siehst, Vater, du den Erlkönig nicht?
    Den Erlenkönig mit Kron und Schweif?” —
    „Mein Sohn, es ist ein Nebelstreif.”

    „Du liebes Kind, komm, geh mit mir!
    Gar schöne Spiele spiel’ ich mit dir;
    Manch’ bunte Blumen sind an dem Strand,
    Meine Mutter hat manch gülden Gewand.” —

    „Mein Vater, mein Vater, und hörest du nicht,
    Was Erlenkönig mir leise verspricht?” —
    „Sei ruhig, bleibe ruhig, mein Kind;
    In dürren Blättern säuselt der Wind.” —

    „Willst, feiner Knabe, du mit mir gehen?
    Meine Töchter sollen dich warten schön;
    Meine Töchter führen den nächtlichen Reihn,
    Und wiegen und tanzen und singen dich ein.” —

    „Mein Vater, mein Vater, und siehst du nicht dort
    Erlkönigs Töchter am düstern Ort?” —
    „Mein Sohn, mein Sohn, ich seh es genau:
    Es scheinen die alten Weiden so grau. —”

    „Ich liebe dich, mich reizt deine schöne Gestalt;
    Und bist du nicht willig, so brauch ich Gewalt.” —
    „Mein Vater, mein Vater, jetzt faßt er mich an!
    Erlkönig hat mir ein Leids getan!” —

    Dem Vater grauset’s, er reitet geschwind,
    Er hält in Armen das ächzende Kind,
    Erreicht den Hof mit Müh’ und Not;
    In seinen Armen das Kind war tot.

    Apreciază

  • 8. Fini  |  28 August 2011 la 20:12

    Balada „Der Fischer” o recitesc cu mult drag de câte ori îmi aduc amintesc de ea.

    DER FISCHER

    Das Wasser rauscht’, das Wasser schwoll,
    Ein Fischer saß daran,
    Sah nach dem Angel ruhevoll,
    Kühl bis ans Herz hinan.
    Und wie er sitzt und wie er lauscht,
    Teilt sich die Flut empor:
    Aus dem bewegten Wasser rauscht
    Ein feuchtes Weib hervor.

    Sie sang zu ihm, sie sprach zu ihm:
    »Was lockst du meine Brut
    Mit Menschenwitz und Menschenlist
    Hinauf in Todesglut?
    Ach wüßtest du, wie’s Fischlein ist
    So wohlig auf dem Grund,
    Du stiegst herunter, wie du bist,
    Und würdest erst gesund.

    Labt sich die liebe Sonne nicht,
    Der Mond sich nicht im Meer?
    Kehrt wellenatmend ihr Gesicht
    Nicht doppelt schöner her?
    Lockt dich der tiefe Himmel nicht,
    Das feuchtverklärte Blau?
    Lockt dich dein eigen Angesicht
    Nicht her in ew’gen Tau?«

    Das Wasser rauscht’, das Wasser schwoll,
    Netzt’ ihm den nackten Fuß;
    Sein Herz wuchs ihm so sehnsuchtsvoll
    Wie bei der Liebsten Gruß.
    Sie sprach zu ihm, sie sang zu ihm;
    Da war’s um ihn geschehn;
    Halb zog sie ihn, halb sank er hin
    Und ward nicht mehr gesehn.

    Apreciază

  • 9. Fini  |  28 August 2011 la 20:16

    (Der Fischer)
    de Johann Wolfgang Goethe

    trad. N. Argintescu-Amza

    Se-nspumă valul vălurind,
    Pe ţărm stă un pescar,
    Cu ochiul rece cumpănind
    Spre undiţă mai rar.
    Dar cum privea, de seamă luând
    Că valul s-a-nălţat,
    Un trup, şuvoiul despicând
    Din ape s-a iscat.

    Glas de femeie i-a grăit:
    – Tu mladele-mi momeşti
    Cu gând isteţ şi viclenit,
    În foc le nimiceşti!
    Cât de zglobii sunt, de ai şti,
    Peşti mici pe fund mâlos,
    Aşa cum eşti, ai coborî
    Şi-ai fi mai sănătos!

    Nu-şi scaldă soarele cu drag
    Şi luna, trupu-n val?
    Şi chipul pe al apei prag
    Nu-i fermecat opal?
    Nu-ţi place-adâncul meu azur,
    Străluminatul cer
    Şi chipul oglindit mai pur
    În unde ce nu pier?

    Se-nspumă valul vălurind
    Şi stropii iscă semn,
    Nespuse doruri îl cuprind
    Precum un drag îndemn…
    Cum i-a grăit, cum i-a cântat
    Că-ndată s-a pierdut;
    De-l trase ea, de s-a lăsat,
    Că n-a mai fost văzut.

    Apreciază

  • 10. skorpion  |  28 August 2011 la 20:37

    fini,

    frumoasa si poezia ~Pescarul~ si are un final „nefericit” la fel ca regele ielelor…

    mi-a facut placere sa recitesc pescarul
    🙂

    Apreciază

  • 11. Fini  |  28 August 2011 la 20:49

    Skorpi,
    @ 10

    dacă citim printre rânduri finalul pare fericit. 🙂

    „Sein Herz wuchs ihm so sehnsuchtsvoll
    Wie bei der Liebsten Gruß.
    Sie sprach zu ihm, sie sang zu ihm;
    Da war’s um ihn geschehn;
    Halb zog sie ihn, halb sank er hin
    …………………………………………..”

    Apreciază

  • 12. skorpion  |  28 August 2011 la 20:51

    doamna cu catelul a murit

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/s-a-stins-din-viata-actrita-rusa-lia-savvina-943423.html

    Apreciază

  • 13. Fini  |  28 August 2011 la 20:52

    Splendidă este rugăciunea Margaretei din Faust.

    Apreciază

  • 14. skorpion  |  28 August 2011 la 20:52

    da, posibil, fini, daca structural nu esti un om pesimist
    🙂

    Apreciază

  • 15. Fini  |  28 August 2011 la 20:53

    Clemy,

    unde eşti?!

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  28 August 2011 la 23:33

    Seara bună, prieteni, deşi târzie 🙂

    Sibiul serilor calde cu muzică medievală, barocă, deja tradiţionale la sfârşit lui August vă salută! 🙂

    Tibi, multzam! O lectură oricând seducătoare 🙂
    Fini, în timp au câstigat, fără drept de apel, aprecierile lui Schiller 🙂

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  28 August 2011 la 23:34

    Skorpion, sună excelent si-n româneste, chiar dacă traducătorii români ai operei sale socotesc că Goethe ( mai cu seamă poezia sa) e dificil de tradus

    Fini, un pescar care farmecă cititorul
    Danke 🙂
    si formidabilă rugăciunea Margaretei 🙂

    Apreciază

  • 18. Fini  |  28 August 2011 la 23:55

    Nora servus! 🙂

    Pentru că ai scris despre sfârşitul lui Goethe e bine să ne amintim şi de ultimele cuvinte rostite:
    „Licht mehr licht!”

    Apreciază

  • 19. Fini  |  29 August 2011 la 00:05

    Noapte bună, tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  29 August 2011 la 00:10

    Fini, „Mai multă lumină”, teribil de impresionante aceste ultime cuvinte 🙄

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  29 August 2011 la 00:12

    Si o „samba” numa’ bună de noapte bună,
    TKS 🙂

    Tuturor, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  29 August 2011 la 14:29

    Ziua bună tuturor 🙂

    postare nouă

    Apreciază

  • 23. Elektrische Zahnbuerste  |  6 Decembrie 2011 la 19:57

    This really is a very good topic to speak about. Normally when I uncover stuff like this I stumble it. This post probably wont do effectively with that crowd. I is going to be confident to submit something else though.

    Apreciază

  • 24. Elektrische Zahnbuerste  |  6 Decembrie 2011 la 20:31

    … [Trackback]…

    […] Read More here: noradamian.wordpress.com/2011/08/28/goethe/ […]…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 885,452 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.304 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 885,452 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: