RIO, Nao existe otro igual (3)

4 Septembrie 2011 at 12:01 24 comentarii

Postat de Mihai în Grădina cu trufe

Avansez rapid de-a lungul plajei Flamengo. De pe plaja superbă colina stâncoasă Pao de Acucar se vede din ce în ce mai clar. La dreapta apare în peisaj şi statuia maiestuoasă a Redentorului cu braţele sale deschise deasupra oraşului. Priveliştea minunată din faţa ochilor, soarele frumos din mijlocul iernii braziliene, gândul că mă aflu acum, aici, toate acestea au un impact psihologic pozitiv al cărui efect mecanic este (nu stiu exact de ce) o creştere simţitoare a vitezei de deplasare. Ajung deci, rapid, la capătul plajei Flamengo şi-mi continui drumul pe o alee pe lângă ţărmul plin de stânci. Nişte pescari – oameni şi pescăruşi deopotrivă – stau pe ele nemişcaţi aşteptând un semnal favorabil dinspre apă. Ceva mai departe de ţărm un grup de tineri se body-buildează de zor cu ajutorul unor greutăţi rudimentare. In scurt timp şoseaua se apropie de apă şi praia do Botafogo îşi face apariţia. Este albă, cu nisip fin ca şi Flamengo, dar soarta, mai rea decât cea a sorei mai mari, a lăsat-o pradă traficului intens de pe Avenida das Nacoes Unidas. Aşa se face că pe plajă nu-i aproape nimeni, doar o fetiţă care se joacă în nisip. Şi eu care mă deplasez rapid, de data aceasta folosind imboldul negativ al acestei plaje triste pe care vreau s-o las în urmă. Nu-mi ia prea mult timp, fiindcă plaja Botafogo e destul de mică. La capătul ei însă, nu mai pot continua de-a lungul ţărmului blocat de zidurile clădirii Corpo de Bombeiros Botafogo. In pofida numelui belicos, îmi dau seama după siglă ce e vorba de pompieri ceea ce mă face să accept mai usor ideea că trebuie să părăsesc malul mării. O parte din avenida de Nacoes Unidas dispare într-un tunel sub o colină-bolovan de genul lui Pao de Acucar. Localnicii numesc aceste coline morros. Speriat de traficul teribil, n-o iau prin tunel cu toate ca între destinaţiile indicate la intrare se afla şi Copacabana. Prefer totuşi, să o iau pe ramificaţia din stânga avenidei care e mai aproape de ţărm, pe lângă casa bomberilor. Avenida Pasteur, aşa cum se cheamă acuma, mă conduce de-a lungul apei, dar ţărmul rămaâe în continuare inaccesibil. In schimb Pao de Acucar se apropie vertiginos. Ştiam de la bun începutul călătoriei mele de astăzi că acest morro celebru, un bolovan mare şi ascuţit care frânge linia orizontului, e un obstacol în faţa bunului mers al oamenilor către Copacabana. Planul meu este să-l ocolesc prin dreapta (singura cale terestră) şi să continui de-a lungul mării. Iar avenida Pasteur mă încurajează în acest sens fiindcă la capătul ei se vede din nou apa oceanului. In dreapta mea se înalţă acum Pao de Acucar iar în stânga un alt morro impozant. Mă strecor de-a lungul avenidei, între Scylla si Carybda, şi iată-mă din nou la plajă. Copacabana? Ei aş, nu poate fi atât de mică! Şi, în plus, ca să nu existe nici un fel de dubiu, pe plăcuţă scrie negru pe alb Praia Vermelha. Trec repede peste decepţie fiindcă praia respectivă este foarte cochetă. Parcă ar fi fost pictata de alt artist: nisipul este stacojiu si apa are nuanţe de verde. Deasupra se vede telefericul care duce vizitatorii pe Pao de Acucar. Plaja este plină, apa -pe care am încercat-o- călduţă, fără valuri. In absenţa multi-sportivilor pentru care nu prea este loc aici, pe praia Vermelha se degajă o atmosferă de după-amiază caldă şi liniştită. Locul ideal unde să stai, să citeşti o carte bună şi să uiţi de tot restul. De parcă de asta aş avea eu timp acum!! Soarele coboară ameninţător şi eu încă n-am ajuns la plaja mare, la celebra, legendara Copacabana. Aşa că mă scutur de vraja Vermelhei şi evaluez situaţia din punct de vedere geografic. Mă aflu pe ţărm şi am lăsat în spate Pao de Acucar. Ceea ce implică în mod logic şi firesc, că ţinta calatoriei mele este în faţă. Toate bune şi frumoase cu excepţia unui morro care îmi barează calea. Pentru a continua trebuie sa merg cumva pe peretele acestuia de-a lungul apei. Fac câţiva metri, dar e prea abrupt. Mai încerc să fac câţiva metri şi ajung la aceeaşi concluzie dublată de un sentiment de nesiguranţă. Ma întorc înapoi şi re-evaluez sitatia. Geografic vorbind nu-i a buna, nu-i a buna deloc! Nu e cale de-a ocoli morro-ul nesuferit, decât cea întoarsă pe avenida Pasteur si prin tunelul cu maşini. Inţeleg de ce am văzut doar acolo indicaţia Copacabana. Şi, în acelaşi moment de luciditate, mai înteleg că drumul de astăzi către Copacabana se opreşte aici, fiindcă făcând cale-ntoarsă n-am cum sa mai ajung înainte de asfinţit. Rezultă, în mod inevitabil, concluzia că planul meu de-a ajunge la Copacabana mergând pe malul apei a fost greşit! Bineînţeles că, departe de-a mă bucura, această stare de fapt îmi produce o stare de nervi. Nu pot sa-mi vărs nervii pe cei din jur, nu e frumos când eşti oaspete; şi pe deasupra nici n-ar fi util de vreme ce nu ştiu s-o fac în portugheză. In lipsă de altă idee-panaceu, îmi propun să urc pe Pao de Acucar.

va urma…

M.D. Rio de Janeiro, iulie 2011

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , .

Certificate Cianură+politicianism= LOVE

24 comentarii Add your own

  • 1. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:00

    Bună seara! 🙂

    Apuc şi eu să postez la subiect! 😆

    Almeida şi Pao Acucar.

    Apreciază

  • 2. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:02

    Apreciază

  • 3. lastnightmusic  |  4 Septembrie 2011 la 21:03

    🙂
    Vou ficar mais um pouquinho,
    para ver se acontece alguma coisa
    nessa tarde de domingo.

    Efêmera
    Tulipa Ruiz

    Apreciază

  • 4. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:05

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 21:06

    Seara bună, prieteni 🙂
    Fini, pe muzică par mai puţin complicate drumurile de acolo 🙂

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 21:08

    Lnm, bine ai revenit cu muzici proaspete pe versuri perene 🙂

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 21:10

    Superbe piese, se potrivesc grozav cu peisajul 🙂

    Apreciază

  • 8. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:12

    UTS, 🙂
    @ 3

    duminica asta se dansează tango.

    Apreciază

  • 9. lastnightmusic  |  4 Septembrie 2011 la 21:12

    Apreciază

  • 10. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:13

    Apreciază

  • 11. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:16

    Apreciază

  • 12. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:19

    Aş adăuga la clipul @ 11

    1) Carinoso (Alfredo Vianna Pixinguinha)
    2) Amor Flamengo (Laurindo Almeida)

    Interpreţi: Bud Shank (alto sax), Laurindo Almeida (guitar), Harry Babasin (bass), Roy Harte (drums)

    Apreciază

  • 13. lastnightmusic  |  4 Septembrie 2011 la 21:22

    salut prieteni
    🙂
    La ei se poate dar pe la noi cind vin ?
    http://omelete.uol.com.br//musica/esperanza-spalding-bobby-mcferrin-branford-marsalis-e-candy-dulfer-farao-shows-no-brasil/

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 21:29

    Şi la noi vin, dar „invitaţi” de voi, aici în Grădină, la Lnm 😆

    Apreciază

  • 15. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:34

    UTS,

    puţintică răbdare! Poate s-o întâmpla şi la noi.
    Esperanza a cântat de câteva ori la Casa Albă.
    Am pregătit nişte clipuri cu ea pentru Grădină. Dacă în direct nu se poate, ne consolăm cu clipuri.

    Apreciază

  • 16. Fini  |  4 Septembrie 2011 la 21:54

    Noapte bună, tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 17. Incheiem duminica frumos « Tiberiuorasanu's Blog  |  4 Septembrie 2011 la 21:56

    […] O lectură pentru suflet AICI […]

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 22:15

    Fini, asa e: dacă în direct n-avem cum, ne mulţumim cu clipurile!

    noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 22:16

    Tibi, seara bună de Duminică 🙂 Multzam de inspiratele legături de muzică si suflet 🙂

    Apreciază

  • 20. skorpion  |  4 Septembrie 2011 la 22:24

    buna seara,

    nu poate fi nimic mai frumos decit sa te plimbi de-a lungul marii, chiar daca nu ai ajuns din prima la Copacabana….plimbarea aceea in mod sigur va ramine in sufletul prozatorului…desi l-a suparat la inceput

    🙂

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  4 Septembrie 2011 la 22:34

    skorpion, servus 🙂 plimbările de-alungul mării sunt minunate, cu sau fără destinaţie, ai dreptate. Asa că până la Copacabana mai alergăm si pe ţărmuri mai familiare si nu chiar atât de departătate 🙂

    Noapte bună, skorpion,

    Somn usor, prieteni

    🙂

    Apreciază

  • 22. skorpion  |  4 Septembrie 2011 la 22:42

    daca-i luni este Tom Gallagher

    🙂

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/suprarealism-politic-a-la-crin-236456.html

    o radiografie excelenta a lui crin cel bolnav rau de tot la cap

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  5 Septembrie 2011 la 11:44

    Ziua bună tutror 🙂

    skorpion, citit, corectă radiografie 🙂

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  5 Septembrie 2011 la 11:44

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,709 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.359 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,709 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: