Acoperiş peste o fundaţie surpată

14 Septembrie 2011 at 14:46 69 comentarii

Grecia nu e doar o ţară europeană roasă de corupţie politicianist-administrativă şi neputinţă politică, ci chiar matrix-ul democraţiei europene pe care s-a clădit, în timp, ceea ce se cheamă azi, lumea civilizată. Transformarea acestui simbol unic european în veriga cea mai slabă a construcţiei continentale, departe de a fi un simplu faliment de ţară, are o semnificaţie negativă aparte, ceva de rău augur pentru viitorul uniunii. Mai ales că asta vine după ce alt element fundamental în edificarea acestui axus mundi, anume pilonul creştin, a fost exclus de liderii europeni, fără drept de apel, ca neavenit. Prin urmare, lipsindu-se de elementele ei fundamental-identitare, construcţia Statelor Unite Europene regresează sub ochii noştri, devine o uniune regională cu o imagine constituţională ştearsă, constrânsă să-şi rezolve problemele existenţiale sub presiunea unor jocuri financiare incontrolabile, suprastatale. E limpede acum că pentru a supravieţui e obligată să funcţioneze ca un megatârg regional, parte dintr-un ansamblu comercial global.
*******

Cum vor fi arătat templele Elladei, sculpturile ei marmoreene şi mai cu seamă culorile, în vremea când zeii trăiau prin cetăţile lor? Cum spunea un poet, oricât ne-am strădui să ne imaginăm acum, pornind de la vestigiile păstrate, n-avem cum să reînviem splendoarea de atunci, fără lumina, strălucirea şi limpezimea aerului din atmosfera lipsită de poluare a vremii. Observaţia, păstrată în memorie în urma unei lecturi, cred, mă duce cu gândul la lumină, la albul imaterial din care s-au născut culorile ca şi nuanţele infinite rezultate din jocul amestecului lor. O sărbătoare a artelor, un rai al pictorilor, totul datorat exclusiv luminii. Aventurile monocoloristice ale unor mari pictori fiind doar nişte perioade experimentale din evoluţia lor învinse de lumină… Dar ce se-ntâmplă când culorile fundamentale dăruite lumii se amestecă pe alte criterii decât cele creatoare de artă ca viaţă? Un pictor ar spune non-artă, o graniţă dincolo de care e pustiu. Un om oarecare, ar spune, non-lume: adică globalizare, decolorare. Dar cum va fi la spartul târgului?

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , , , .

Reflecţii la-nceput de toamnă Zburătoarele de Cornu se gătesc de bal

69 comentarii Add your own

  • 1. filadel  |  14 Septembrie 2011 la 14:54

    O pictură în tonuri de gri în care tonul feței umane nu poate fi deosebit de tonul pămîntului pe care calcă.

    Apreciază

  • 2. skorpion  |  14 Septembrie 2011 la 15:02

    bonjurici,

    eu inclin sa cred in continuare in SUE si in salvarea monedei Euro.
    nu stiu in ce masura Grecia va mai putea fi salvata..

    am fost in Grecia, culorile marii, ale insulelor, ale cerului, ale caselor albe………toate creeaza un peisaj feeric, mai ales apele verzi albastrui…sa tot inoti …
    🙂

    cred ca problemele in Grecia au fost create prin proasta administrare de catre statul grec + prin coruptia birocratica, in special, + fug capitalurilor autohtone din ultima vreme..

    ce am observat eu, dar nu numai eu, or fi fost exceptii de la regula, dar pe unde am fost, cafenea, restaurant, bar,

    peste tot intr-un paharutz minuscul ca de tuica iti baga chitanta privind costul consumatiei…

    probabil or fi fost niste exceptii, nu stiu..

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 15:04

    Ziua bună şi faină 🙂
    da, filadel, e o chestie de logică pur si simplu să deduci că toate astea conduc la un amestec inform de culturi, religii, identităţi umane relativizate sau chiar sterse, o lume cenuşiu-pământie 🙄

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 15:06

    skorpion, salut 🙂 da, pe acolo s-au perpetuat obiceiuri deloc benefice pentru funcţionarea mecanismului fiscal al statului.Şi da, pe termen scurt la nivelul uniunii se vor acoperi niste crăpături din fundaţie cu ceva gips, se vor vopsi niste garduri, dar leopardul tot acolo rămâne 🙂

    Apreciază

  • 5. Sare'n Ochi  |  14 Septembrie 2011 la 15:15

    nu le da nimeni peste bot celor care au incurajat o clasa politica debusolata si lacoma sa impovareze begetul Greciei. bancile trebuie scoase din zona euro si puse sa plateasca!

    Apreciază

  • 6. skorpion  |  14 Septembrie 2011 la 15:17

    da, marea problema a acestui al doilea deceniu din mileniul III sint bancile, care ar cam trebui puse cu botul pe labe.
    politicienii din UE si nu numai trebuie sa ia masuri curajoase!

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 15:19

    Sare în ochi, salut, aşa-i, din păcate, marii vinovaţi se pun din vreme la adăpost. Nu-i pedepseşte nimeni decât poate, ei între ei 🙄

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 15:21

    skorpion, nu mă-ndoiesc că liderii europeni ai momentului, în mare parte sunt o garnitură de slabişti. Dar si dac-ar fi fost mult mai buni, puterile lor decizionale sunt limitate de cele financiare ale unor bănci.

    Apreciază

  • 9. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 16:06

    Bună ziua! 🙂
    Nora, te întrebi: „Cum vor fi arătat templele Elladei, sculpturile ei marmoreene şi mai cu seamă culorile, în vremea când zeii trăiau prin cetăţile lor?
    Din nefericire picturile, culorile sunt cele care au plătit din greu tribut timpului. Apolodor(sec. al V-lea) era vestit pentru folosirea luminii şi umbrei şi pentru gradaţia fină a culorii. Cam aşa spui şi tu: „totul datorat exclusiv luminii”.
    Acum se pare că patroana Atenei a împrumutat întregii Ellade culoarea ochilor ei cenuşii

    Apreciază

  • 10. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 16:12

    Iată observaţiile lui Jacques Attali cu privire la situaţia Greciei şi a Europei în geleral:

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-10113459-jacques-attali-influent-intelectual-francez-cel-mai-negru-scenariu-crizei-10-pasi-pregatim-raul-cel-mai-mare-pentru-evita.htm

    Apreciază

  • 11. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 16:25

    Aduc câteva extrase din alt articol pubicat de Attali:

    „In toate timpurile, este dovedit ca niciun ansamblu de tari nu poate ramane impreuna in mod durabil daca nu resimte nevoia unei aparari comune
    In particular, istoria Statelor Unite o demonstreaza: in 1783, dupa sfarsitul Razboiului de Independenta, Statele Unite au fost timp de
    cinci ani guvernate de un fel de Confederatie vaga, in care fiecare stat isi conducea independent politica sa comerciala si externa.
    Cand a izbucnit in 1787 o revolta in Massachusetts, dificil stinsa de autoritati, toti au inteles ca fortele locale nu sunt suficiente pentru a elimina garnizoanele britanice inca prezente in jurul Marilor Lacuri si nici pentru a proteja navele americane de piratii europeni.
    Pentru aceasta era nevoie de un guvern federal si de o armata, organizata de constitutia din 1788; dar, in primii ani, in lipsa colectarii impozitelor, statul nu avea niciun mijloc de a-si finanta apararea sau de a rambursa imprumuturile facute in Europa pentru razboiul de independenta. Moneda sa se prabusea.
    Cand, in 1790, amenintarea engleza devenea tot mai prezenta si riscul de faliment tot mai apropiat, fondatorii Statelor Unite au infiinta o capitala federala si au emis titluri de Trezorerie. In 1794, revolta catorva sute de distilatori de whisky care refuzau sa plateasca o taxa pentru finantarea datoriei publice a fost inabusita de o armata federala de 10.000 de oameni.
    Mai tarziu, tot cu ocazia amenintarilor externe sau interne a putut guvernul federal american sa consolideze statul si sa uneasca natiunea.
    Astazi, potrivit aceleiasi logici, abisala criza financiara americana, provocat puternic si de cheltuielile militare, nu se va rezolva decat prin aparitia unei amenintari militare noi (In Orientul Mijlociu sau in marea Chinei) care va justifica noile impozite necesare.
    Europa se afla astazi in aceeasi situatie ca si America in 1790: la o rascruce de drumuri. Fara un buget comun, nu va cunoaste stabilitatea. Pentru a ajunge la acest buget comun, va trebui sa resimta necesitatea unei aparari comune si, deci, a unei amenintari comune,
    Or, situatia Poloniei o demonstreaza bine: nu exista acquis. Polonia nu se simte legata intim de intregul european, care considera Rusia un aliat, in timp ce ea o considera o amenintare. La fel cum nu este presata in mod deosebit sa adopte moneda euro.
    Rezolvarea problemei datoriilor din Europa nu va putea sa aiba loc fara o reflectie aprofundata asupa naturii amenintarilor care apasa asupra continentului si a necesitatii de regrupare a mijloacelor pentru a se proteja.
    Atat timp cat europenii nu vor intelege ca ceea ce-i ameninta pe unii ii ameninta de asemenea pe toti, ca, in lumea viitoare, amenintarea este globala, planetara, si ca nu vor avea decat de castigat daca unesc mijloacele de aparare, prea slabe, prea fragile, nu isi vor regrupa resursele necesare la un loc.
    Doar daca o amenintare, mai mult sau mai putin imaginara, venita din Sud sau din Est, nu ii va constrange sa faca pasul pe care nu indraznesc inca sa-l faca impreuna. Foarte periculoasa aceasta conjunctura: istoria devine foarte periculoasa cand tensiunile militare devin o necesitate logica si financiara”, este concluzia lui Jacques Attali.

    Apreciază

  • 12. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 16:30

    Articolul precedent a stârnit reactii in presa ruseasca.

    Hugo Natowicz scrie, pe RIA Novosti, ca Polonia trebuie sa fie atenta: numerosi sunt cei care doresc sa foloseasca presedintia poloneza pentru a deschide rani si rupturi vechi.

    Intr-o pledoarie pentru statutul european al Rusiei, autorul noteaza totusi ca, stat tanar si nu total supus dogmelor modernitatii asa cum sunt ele concepute de Occident, aceasta enorma tara pune probleme, iar integrarea sa in mondializare nu merge de la sine.

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 19:51

    Seara bună 🙂 Fini, foarte interesante si la obiect, materiale, toate trei 🙂

    Apreciază

  • 14. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 20:53

    Nora,
    @ 13

    🙂 🙂

    Apreciază

  • 15. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 20:56

    Bună seara! 🙂

    Eveniment muzical de excepţie la Bucureşti: DANIEL BARENBOIM şi Staatskapelle Berlin.

    http://www.tvr.ro/articol.php?id=110336&c=47

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:00

    Multzam, Fini si scuze pentru lipsa mea din grădină si întârzierea răspunsurilor, am foarte multe pe cap 🙂

    Apreciază

  • 17. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:00

    Pianist şi dirijor. Sună dumnezeieşte.

    Apreciază

  • 18. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:02

    Nora, 🙂

    fiecare avem treburi şi intrăm cum putem. Ba vine şi ceasul când nu putem intra.

    Apreciază

  • 19. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:04

    Colaborare.

    Apreciază

  • 20. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:07

    Anthony Holden spunea, în The Observer, despre integrala beethoveniană, : „Daniel Barenboim nu este doar unul din cei mai mari muzicieni multilaterali în viaţă; el este unul din puţinii oameni măreţi ai timpului nostru. În curând, de drept, ar trebui să fie un demn câştigător al Premiului Nobel pentru Pace. Să ne amintim că el este cel care l-a adus pe Richard Wagner în Israel. A înfiinţat o orchestră israeliano-palestiniană de mare succes.
    O lucrare „Beethoveniană rar cântată. Este „vestitoarea”, „laboratorul de încercare” pentru partea a patra a „Simfoniei a IX-a”

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:07

    Fini, da, încă puţin si intru-n vacanţă prelungită… 🙂

    17: minunat! 😀

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:08

    Nu stiam, e bine că aduci informaţii, pe cât de valoroase, pe atât de puţin stiute 🙄

    Apreciază

  • 23. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:09

    Fantezia pentru pian, cor şi orchestră – Beethoven.

    Apreciază

  • 24. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:10

    Nora,
    @ 21

    mă bucur pentru tine. 🙂

    Apreciază

  • 25. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:11

    Fini, danke :)))

    Apreciază

  • 26. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:19

    „Muzica este viaţa mea. Sunt multe lucruri pe care poţi să le înveţi în muzică, dar alte lucruri nu pot fi învăţate. Muzica merge dincolo de fizică, în metafizică”, a spus Barenboim, adăugând că el vrea ca muzica să atingă „capul, inima şi stomacul”.
    Un argentinian care vibrează în tempo de „Tango”.

    Apreciază

  • 27. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:21

    Apreciază

  • 28. dictaturajustitiei  |  14 Septembrie 2011 la 21:23

    Bună seara !

    Ca de obicei ai ridicat o problemă de interes major. Am citit și comentariile, nu mă pricep prea bine la acest subiect și de aceea sunt atentă la afirmațiile pe care le faceți, mi-a plăcut și aducerea în discuție a articolului despre Polonia.

    Sunt bucuroasă pentru faptul că președintele Băsescu a fost în vizită de stat în SUA. Nu am încredere în ruși cum se pare că n-au nici polonezii.

    Cât despre greci, toate cunoștințele mele care-au vizitat Grecia sunt încântate.

    Apreciază

  • 29. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:23

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:24

    Ia uite! Mă bucur ca unui pianist atât de rasat, de plin de forţă si de delicateţe, îi place si tangoul argentinian 🙂

    Apreciază

  • 31. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:25

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:28

    Carmen, salut 🙂 Da, va rămâne o zi istorică şi o mare reusită.

    În ce priveste Grecia, în ciuda stării ei, ca stat, sondajele, paradoxal, îi arată pe greci între cei mai fericiţi cetăţeni europeni.
    🙂

    Apreciază

  • 33. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:42

    Nora,

    @ 31

    este un muzician fenomenal. Are un cult pentru Gardel şi Piazzolla. Uite aici o parte din concertul de la Buenos Aires. Sper ca peste vreo lună să postez în Grădină tot concertul, pot spune că a fost un concert istoric.

    Apreciază

  • 34. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 21:44

    Nora,
    rectific @ 30
    Este argentinian, s-a născut la Buenos Aires.

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:49

    Fini, calculatorul îmi joacă feste-n seara asta, încă n-a apărut clipul la 33, sper s-apară 🙂

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 21:50

    Yeeees, îl văd 🙂 Şi-l ascult 🙂

    Apreciază

  • 38. Maria  |  14 Septembrie 2011 la 22:34

    Bună seara, dragi grădinari! 🙂

    Nora, n-am avut până acum ocazia să vizitez Grecia, să-i străbat insulele, plajele, marile oraşe. O rudă apropiată mi-a spus mai demult că, pe linie paternă, aş avea obârşie grecească. Nu ştiu dacă e aşa şi în afară de numele meu anterior nu am nicio dovadă.
    Problemele Greciei moderne vor mai suscita multe discuţii la nivelul actualei şi viitoarei construcţii europene.
    Însă rolul acestui spaţiu, cu aportul său cultural, a fost intuit cu mult înaintea generaţiei noastre, iar sensibilitatea artistică l-a aşezat la temelia întregii civilizaţii europene. Timpurile mitice ale peregrinării zeilor printre muritorii de la poalele Olimpului îmi răsar precum nişte luminoase crenguţe de aur în receptarea multor creaţii artistice. Nu m-aş încumeta la o incursiune prin literatura universală fără revelarea comorilor antice greceşti. Nici măcar prin a noastră literatură nu putem călători fără a înţelege splendida contradicţie, dar şi complementaritate între apolinic şi dionisiac, precum şi delicata textură narativă cu puncte de ionic, doric şi corintic. Nu ştiu… aş putea scrie la nesfârşit. Miturile, cu strălucirile lor şi propensiunile spre lumea profană, sunt nemuritoare.
    Splendide profunzimi, prea puţin observate, a adus la suprafaţă Mircea Eliade. Atunci când a ales cele trei fete (grecoaica, evreica şi ţiganca/indianca), ne spunea cândva un mare profesor de literatură, Eliade a văzut, de fapt, cele trei drumuri spre universalitate ale culturii româneşti, trei orizonturi perene de cultură şi civilizaţie.

    Apreciază

  • 39. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 22:36

    Noapte bună, tuturor!

    Apreciază

  • 40. Maria  |  14 Septembrie 2011 la 22:40

    Fini, mare surpriză muzicală în seara aceasta…

    Într-o vreme ascultam deseori interpretările lui Barenboim. Nu l-am mai ascultat de mult timp şi descopăr cu surprindere că… mi-e puţin dor. Nici nu ştiu cu ce să încep după atâta vreme.

    Voi reveni puţin mai târziu în Grădină pentru audiţii. Întâlnirea cu Barenboim e întotdeauna un moment de graţie.

    Apreciază

  • 41. Maria  |  14 Septembrie 2011 la 22:41

    Noapte bună tuturor…

    Apreciază

  • 42. Fini  |  14 Septembrie 2011 la 22:47

    Maria, somn uşor! 🙂

    Apreciază

  • 44. skorpion  |  14 Septembrie 2011 la 22:57

    nice music,
    🙂

    noapte buna, celor care s-au culcat…

    Apreciază

  • 45. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 23:20

    Maria, salut 🙂 frumos comentariu, cine stie cum ar fi evoluat Europa culturală fără comorile greceşti. Sper ca şi viziunea lui Eliade a celor „trei drumuri spre universalitate ale culturii româneşti, trei orizonturi perene de cultură şi civilizaţie” să se-mplinească… 🙂

    Apreciază

  • 46. noradamian  |  14 Septembrie 2011 la 23:25

    Multzam Fini de lectura de la miezonoptica mai ales că e ceea ce cred si eu 🙂
    39: Superbă interpretare a nocturnei 🙂
    Noapte bună, Fini, Maria, Skorpion

    Tuturor, somn usor 🙂

    Apreciază

  • 48. oldhashu  |  15 Septembrie 2011 la 18:24

    Bun găsit, dragilor! 🙂

    Fini @19,

    Uite cum se întâlnesc marile spirite, mai ales când în vine le curge sânge de viking (domolit de creștinism!):

    Apreciază

  • 49. Fini  |  15 Septembrie 2011 la 21:02

    Old
    @ 48

    întâlnirea marilor spirite, aşa cum a fost cea dintre Celibidache şi Brenboim, pot spune că face parte din miracolul întâlnirilor.
    Se pare că-ţi place Grieg. Nordicii au sentimentul spaţiului, întinzându-se aproape la infinit. Un spaţiu unde omul poate vorbi pământului şi unde natura cunoaşte codul, parola care o face să ajungă la inima omului, prin pulsul ei.
    Adaug clipului tău partea a doua a Concetului pentru pian, interpretată de cel mai bun interpret al acestui concert( asta după unii critici muzicali): Dinu Lipatti.

    Apreciază

  • 50. Fini  |  15 Septembrie 2011 la 21:13

    Centenar Emil Botta. (15 septembrie 1911)

    A fost poetul preferat al generaţiei Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. O poezie care trebuie citită de multe, multe ori. De câte ori o recitesc parcă se îmbogăţeşte cu semnificaţii. Ce poezie!

    EGALII CU ZERO
    Emil Botta

    O arteră,
    un aerian bulevard.
    Şi la nr. 52
    sorb din cupa vieţii şi eu,
    necruţat de ani, de spate adus,
    sorb rar şi visez
    şi sînt altundeva,
    la polul opus.
    Şi visez Utopia
    şi alte himerice.
    Şi parcă prind grai
    pereţii smintiţi,
    vedenii colerice.
    Şi, pierdut în oglindă,
    mă înfioară
    ochii pe care-i zăresc :
    egalii cu zero,
    altădată albaştri,
    se făcură pe dată ca iadul.
    Şi văd creieri de munte
    şi urcuşul e greu,
    sînt un trist alpinist,
    Sisif sînt, al moliilor.
    Şi cad şi recad,
    un munte suind.

    Apreciază

  • 51. Fini  |  15 Septembrie 2011 la 21:15

    Un recitator unic.

    Apreciază

  • 52. Fini  |  15 Septembrie 2011 la 21:26

    Seara bună, tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  15 Septembrie 2011 la 21:29

    Seara bună, prieteni 🙂

    skorpion, 47, am rămas mută 🙄
    oldh, pentru echilibru, după pasionata muzică meridională sunt bine venite si misterioasele armonii venite din nord 🙂
    fini, am citit si recitit! admirabile versuri ale unui recitator fără egal 🙂

    Apreciază

  • 54. oldhashu  |  15 Septembrie 2011 la 21:37

    Fini, salut! 🙂

    I’m here…
    TNX! 😀

    Apreciază

  • 55. oldhashu  |  15 Septembrie 2011 la 21:39

    Nora, bună seara! 🙂

    Apreciază

  • 56. oldhashu  |  15 Septembrie 2011 la 22:05

    Nostalgia spațiului, în transpunerea unui „solar” sadea, în momentele sale de maximă strălucire:

    Apreciază

  • 57. noradamian  |  15 Septembrie 2011 la 23:05

    Oldh, strălucitoare transpunere, îţi încântă sufletul 🙂

    Apreciază

  • 58. skorpion  |  15 Septembrie 2011 la 23:11

    despre bucuresti & cutremur(e)
    f.bine realizat

    Apreciază

  • 59. oldhashu  |  15 Septembrie 2011 la 23:34

    skorpy, salut! 🙂

    :mrgreen:

    Apreciază

  • 60. noradamian  |  15 Septembrie 2011 la 23:49

    Salut, skorpion :), iooi, să nu visăm la noapte 🙄

    Noapte bună, amici

    🙂

    Apreciază

  • 61. Tiberiu Orasanu  |  16 Septembrie 2011 la 00:13

    Noapte bună nora, mulţumesc pentru vizită! 🙂
    Noapte bună, dragi grădinari. Vă mai citesc cu drag, şi mîine. 🙂

    Apreciază

  • 62. oldhashu  |  16 Septembrie 2011 la 00:17

    Noapte bună ! 🙂

    Eu am amânat cu ceva culcarea, pun pe Word impresiile unui cârcotaș în Maramureș, cât sunt încă proaspete și eu liber.

    Mâine am proba de dublu mixt la umplut magazia cu lemne pentru iarnă. 😀

    Evident, împreună cu draga de Mme Old! 😆

    Apreciază

  • 63. skorpion  |  16 Septembrie 2011 la 10:29

    o tema grava insuficient abordata, rezolvata de politicienii europei

    http://www.presseurop.eu/ro/content/article/953741-tinerii-precari-la-ordinea-zilei

    Apreciază

  • 64. noradamian  |  16 Septembrie 2011 la 10:45

    Ziua bună, grădinari 🙂

    Tibi, să fii iubit 🙂
    Old, grea probă, dar văzută de departe aduce arome de pădure, fâneaţă şi presimţiri de brume luminoase 🙂
    Skorpion, deosebit articol, straniu fenomen, deosebit de îngrijorător, de fapt, prin amploare si consecinţe 🙄

    Ne auzim mai încolo 🙂

    Apreciază

  • 65. Galeata cu pixeli  |  16 Septembrie 2011 la 12:57

    E o platitudine sa mai spunem ca Grecia de astazi nu mai are nimic in comun cu Elada presocraticilor. In ce priveste Uniunea Europeana, asa cum decaderea Eladei a inceput cu castigarea partidei ateniene, a „bigotilor”, cum le spune un filozof, asa si cu UE…dezastrul ei a inceput cu castigarea partidei birocratilor 🙂

    Apreciază

  • 66. noradamian  |  16 Septembrie 2011 la 13:42

    Gc pixeli, salut 🙂 nu te contrazic, numai că în acest caz e vorba de o platitudine asumată :). Asemenea unei culori, poate banală, dar care folosită-ntr-un anumit context, dă un anume sens. Pictorii stiu de ce 🙂

    Apreciază

  • 67. noradamian  |  16 Septembrie 2011 la 13:43

    postare nouă

    Apreciază

  • 68. Fini  |  16 Septembrie 2011 la 14:07

    @ 65 si @ 66

    Numai că după distrugerea oraşului lor, atenienii, înfruntând cu curaj viitorul, în loc să-şi reclădească vechile temple şi statui, au lansat un program de construcţii noi care depăşea tot ceea ce văzuse lumea vreodată şi care va sluji ca model clasic şi exemplu pentru toate generaţiile viitoare.

    Apreciază

  • 69. noradamian  |  16 Septembrie 2011 la 14:30

    Fini, servus 🙂 Da, acum altele sunt modelele de succes în lume, acelea pentru care birocraţia e, într-adevăr, terenul mlăstinos indispensabil, Ca să nu mai vorbim de modelele autohtone :mrgreen:

    …mă-ntorc la muncă 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,185 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.249 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,185 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: