Monica Săvulescu-Voudouri: Fetele Nikas, în lumina zilei, mare şi albă

9 Octombrie 2011 at 12:30 92 comentarii

Vizita la Sibiu a scriitoarei Monica Săvulescu Voudouri face parte din categoria acelor evenimente îndelung aşteptate care se petrec pe neasteptate.  O situaţie ieşită din cadrul obisnuit al desfăsurării unor asemenea  activităţi care conferă, în schimb, odată cu doza de imprevizibilitate, farmecul descoperirii a ceva inedit şi valoros.
Consider o onoare şi o bucurie faptul că, alături de Bucureşti, Brăila, Galaţi, Ploieşti şi Cluj,  Monica a inclus Sibiul  în traseul de prezentare a cărţii „Fetele Nikas în lumina zilei, mare şi albă” în România. O  carte -bijuterie, prilejuind un periplu purtător de mesaj prin câteva centre culturale ale ţării,  aducător al unui suflu tonic, proaspăt în scriitura românească şi nu numai, concomitent cu o lărgire a orizontului relaţional al oamenilor de cultură din ţară, cu diaspora.
******
Monica Săvulescu Voudouri s-a născut în 1942, în Romania, şi trăieşte din 1985 în Olanda şi în Grecia. Urmează Liceul Teoretic din Cluj. Absolventă a Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. În 1974 îşi susţine doctoratul în filozofie (Universitatea Bucureşti). În ultimii douăzeci de ani a lucrat ca sociolog în centre europene de cercetare specializate în socio-psihologia imigraţiei. Prozatoare, eseistă, poetă, traducătoare (din literatura olandeză), a cărei creaţie a trecut graniţele limbii române, o parte din cărţile ei fiind traduse în olandeză, greacă, franceză etc. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Olanda, Belgia. Preşedinte al Societăţii Culturale Balcania Contemporană (Atena, 2004) cu o prodigioasă activitate de promotor cultural-artistic pentru comunitatea românilor din Grecia şi nu numai, Monica Voudouri  găseşte timp şi energie şi pentru activităţile sociale atât de necesare comunităţii, mai cu seamă în această perioadă critică. Cu un doctorat în scrierile lui Cehov, realizatoare de emisiuni culturale radio -tv si profesor de teatru la IATC înainte de a pleca din ţară,  Monica  va reveni în ţară cu ocazia Festivalului Naţional de Teatru (FNT) pentru  secţiunea specială dedicată creaţiei regizorului  la această ediţie,  numită „Cehoviziuni”, ca invitată a  lui Andrei Şerban.
Cărţi de proză, eseu: Tulburi apele Crasnei, Cartea Româneasca, 1974; Toată lumea slobodă, Cartea Romaneasca, 1976; Pragul de sus, Cartea Romaneasca, 1980; Anton Pavlovici Cehov, monografie, Albatros, 1981; Pietrele din lună, Cartea Romaneasca, 1983; Tată, suntem lunateci, Cartea Romaneasca, 1991; Daţi-mi un alt glob, Ion Creanga, 1992, premiul Uniunii Scriitorilor; În Europa, în Europa!, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1992; Diaspora, rădăcinile mele, Cartea Romaneasca, 1992; Identitatea iudaică după cel de-al doilea război mondial, Hasefer, 1999; Mediteraneea, Du style, 1999; Balkania – veşnica noastra întoarcere, vol. I, 2004; Balkania – veşnica noastră întoarcere, vol. II, Omonia, 2005.
Cărţi publicate în străinătate: Diaspora, Tukidides, Atena, 1992; Vader, wij zijn slaapwandelaars, Vita, Amsterdam, 1994; Diaspora, Innocenti, Utrecht, 1996; Diaspora, mes racines, Centre de Migration, Belgia, 1994.
*****
Mai cunoscută în străinătate decât în ţara natală, aşa cum se-ntâmplă cu mulţi scriitori români din diaspora deveniţi celebri, Monica Voudouri  a ales exilul ca singura cale posibilă atunci de a-şi împlini aspiraţiile creatoare, de a-şi pune în valoare  libertatea de a  scrie,  o libertate  pe care o purta în sine, rămânând, aşa cum mărturiseşte în interviurile sale, româncă.  Lecturând şi numai cele două cărţi recent puse-n circulaţie în România, „Tată, suntem lunatici” şi “Fetele Nikas in lumina zilei, mare si alba”, înţelegi că  Monicăi „i-a priit exilul”, aşa cum mărturiseşte într-un splendid interviu apărut în revista grecească Elpis şi în numărul din aprilie al revistei „Cenaclul de la Păltiniş”  pentru că acolo a găsit  adevăratul sens al vieţii pe care o căuta: cel creator. Ca atare, tragedia înstrăinării de pământul natal, n-a atins coarde existenţiale.  Eu am plecat cu gândul de a continua să scriu în româneşte, ceea ce am şi făcut în toţi aceşti ani. Cu sentimentul că voi fi publicată şi-n ţară, dacă-mi va fi dat. Pe mine n-a reuşit nimeni să mă „izgonească”, fiindcă nu cred că îi e dată cuiva o asemenea putere. N-am avut deci răni care să mă doboare, fiindcă nu m-am legat existenţial de reuşite imediate. Poate acest lucru s-a datorat şi faptului că, nerupându-mă niciodată de iubirea de om, am găsit multe lucruri bune de făcut în folosul lui. Dacă n-am putut să-mi public literatura în limba română nişte ani, am lucrat ca sociolog în centre pentru emigranţi, am crescut copii şi studenţi, mi-am ajutat părinţii, am fost sprijin pentru mulţi oameni mai slabi decât mine, într-un fel sau altul. Ca atare, am câştigat o mare experienţă de viaţă, numai bună de fructificat, la un moment dat, în scris. Fiindcă, din punctul meu de vedere, nu e totul să scrii, ci, mai ales, important este ce şi despre ce scrii. Exilul m-a făcut transnaţională. Ceea ce înseamnă şi…şi. Deci nu se poate spune despre identitatea mea că nu sunt nici româncă, nici olandeză şi nici grecoaică, ci, din contră, că sunt şi româncă şi olandeză şi grecoaică. Exilul m-a îmbogăţit. Şi, ca să forţez poate nota, spre surprinderea multora dintre cititorii mei, mă voi hazarda să spun că cel mai mare câştig al exilului a fost…dezeuropenizarea. Călătorind mult, am cunoscut lumea, frumuseţea şi adâncimea spiritului uman în integritatea lui. Şi am constatat că noi, „oamenii culţi”, formaţi în Europa, ştim numai ce înseamnă Europa sau ce vrea Europa să ştim despre lume. Lumea, văzută prin prisma europeană. Informaţie destul de inexactă şi de săracă.
*****
Căldura umană face parte din tot ce este şi  crează Monica. La fel şi naturaleţea şi spiritul ei deschis, asertiv, cercetător.  Le descoperi în felul de a comunica, în cărţile sale, în interviuri, în toate activităţile, deloc puţine, pe care le susţine în Grecia şi nu numai. Pe lângă o muncă social culturală neîntreruptă, intensă şi mereu mai cuprinzătoare şi mai eficientă, Monica scrie, scrie fără răgaz. După „Fetele Nikas ” vor urma şi alte scrieri, poate ne va spune acum ceva despre asta. Am lansat cartea in Romania, in Grecia, in Belgia si in Olanda. Cu bucurie in Grecia, unde traiesc, in Olanda, unde am trait si in Belgia, unde, de asemenea, ma cunoaste lumea. Cu frica in Romania. Situatia scriitorului emigrant este speciala. Apartii si nu mai apartii tarii tale. In strainatate, sunt considerata intotdeauna reprezentanta Romaniei; „o scriitoare romanca” se spune la fiecare aparitie editoriala, la orice juriu, in orice publicatie.In Romania, esti si nu mai esti un scriitor roman, daca nu mai traiesti in tara. De altfel, la Neptun, la Festivalul International „Zile si nopti de poezie”, organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania, la care am fost in vara aceasta invitata, tema dezbaterilor a fost Exilul. S-a ajuns la concluzia ca, date fiiind conditiile socio-politice actuale, exil, de fapt, nu mai exista, deoarece toti ne putem intoarce in tara cat vrem si cand vrem. Dezbaterile s-au oprit insa aici, desi importanta ar fi fost si o a doua parte a discutiilor, anume: in conditiile in care exil nu mai exista, scriitorii din exil ar trebuie sa se bucure, in tara, de un regim egalitar cu cei ramasi acasa.Nu stiu care este experienta altor colegi, senzatia mea este insa ca o voita uitare a coborat peste noi. Cartile nu ni se publica decat dupa indelungi cautari, dupa publicare ni se ingroapa de cate o editura, in sensul ca dupa publicare, pentru care adeseori ni se cer bani, ele raman intr-un depozit, pe ideea ca nu se cumpara, desi, de fapt, se evita, pentru noi, plata taxei de distributie.Nu poti controla din afara tarii daca esti sau nu esti in librarii, deci nu esti. Nefiind, intri intr-un con de umbra, cititorii nu te cunosc, criticii nu au de ce sa scrie despre tine. Ca sa ti se organizeze o lansare trebuie sa te rogi de prezentatori, pe ei neinteresandu-i, de fapt, starea literaturii romane, ci micul joc de interese care este viata literara de moment.Iti trebuie insa multa tarie de caracter ca sa treci prin toate respingerile editoriale pana sa ii nimeresti, pana la urma, pe cei adevarati. Si sa ai parte de oameni care iti citesc cartile si inteleg despre ce vorbesti, fara sa se gandeasca cat le iese din asta.
Nu continui cu aceste aspecte dezvăluite -fără menajamente- de scriitoarea Voudouri în toate ocaziile,  inclusiv la festivalul Callatis de la Roma, din august,  al  scriitorimii şi artiştilor din diaspora, decât pentru a spune că, în spiritul energiei şi pasiunii cu care se străduieşte să treacă peste aceste neajunsuri, să refacă punţi dărâmate şi să construiască  altele noi, Monica Voudouri  intenţionează să deschidă o editură dedicată, în principal, creatorilor de literatură din diaspora. „Cred ca este vorba de o sustinere si o stimulare a celor care au ceva de spus, spre binele tarii, o invitatie sa iasa la rampa. Si acest lucru e valabil si pentru cei din tara si pentru cei din afara tarii. Cred ca e ora adevaratilor profesionisti, care au bunul simt si intelepciunea competentei lor si stiu sa nu se avante unde nu sunt acoperiti de cunostinte si de curriculum, numai de dragul de a se dovedi patrioti. Patriotismul poate avea si un efect distructiv, cand nu e sustinut de competenta„.
*****
Dacă după întâlnirea cu tatăl ei pe tărâm olandez, pentru ultima dată când avea să-l mai vadă-n viaţă, Monica  scrie, parcă dintr-o suflare, romanul  „Tată suntem lunateci”, o tulburătoare confesiune, editată şi reeditată, tradusă şi apreciată într-o serie de ţări europene, nevoia de a scrie despre destinul  „Fetelor Nikas”  e declansată brutal, de moartea mamei. Era ultimul om din generatia anterioara mie pe care-l pierdeam din familie. Si, simtindu-ma dintr-odata fara spate acoperit, mi-am pus intrebarea: cine au fost cei dinaintea mea, cei pe care i-am urmat, i-am tradat, asa cum fac inca din Biblie toti fiii ratacitori si cei pe care încerc sa-i regasesc, acum, cand am ramas fara ei. Am vrut sa-i redescopar, sa vad cine erau ei de fapt. …Am dat peste cateva generatii de greci romanizati de cand lumea, cu istoriile lor fabuloase, cu trecerea lor prin revolutii, emigratii, deportari, razboaie civile si razboaie mondiale.”
În ambele romane întreţeserea planurilor temporale, a locurilor, a destinelor umane  pe de o parte, şi dinamica afectelor pe de cealaltă, curg impetuos, te ţin prins de lectură, „cu sufletul la gură” cum se spune, generând, odată cu emoţiile estetice şi o tensiune adesea similară unui roman poliţist.
*****
Desfăşurate în spaţii şi momente diferite, vieţile  „Fetelor Nikas”  au o  cuprindere globală, s-ar putea spune şi, în aceleaşi timp, o coerenţă care ţine de  măiestria construcţiei romanului. Ajungând pe meleaguri egiptene,  la Constantinopol dar şi în Occident, în Europa de nord şi pe tărâm american, modul de a fi al personajelor rămâne permanent  aparţinător de două lumi.  Autoarea însăşi, se lasă să fie recunoscută, ca un alter-ego,  în personajul Daria, „domnişoara Akropolis”, o fată adoptată, crescută-n Apuseni  care intuieşte că se trage din alţi părinţi, greci, deşi trăieşte în România. O naraţiune-n care cititorul călătoreşte împreună cu personajele din Urziceni în Cuba, străbate razboiul civil grec  si dezastrul de la Smirna, participă la schimburi de populatii, ajunge-n  Alexandria din Egipt, dar si în Astoria din New York. Cursul fabulos al unei povestiri bogate, ca o dantelă riguros ţesută şi cu o artă de neegalat. Sau ca un râu  care nu seamănă decât cu el însuşi, scrierile Monicăi ducându-te cu gândul la ceva peren, organic ca natura. Fiecare propoziţie îşi găseşte locul firesc, încât curgerea uneori învolburată,  dramatică,  alteori, veselă- scânteietoare ori de un calm rece cu accente dure, transportă  cititorul într-un spaţiu spiritual de o mare profunzime a emoţiilor în care  întâmplări tragice sunt luminate de un  umor savuros, tipic balcanic, dătător de speranţă. Cum spuneam, o carte bijuterie, un diamant în care prin fiecare faţetă o poţi zări pe autoare.
*****
Deşi cărţile Monicăi Voudouri sunt axate pe un vector autobiografic, citind atent  poţi crede că naratorul e real dar tot atât de bine şi că e fictiv; iar lumea pe care o cutreieră şi o descrie  e cât se poate de reală, dar la fel de bine poate fi şi fictivă.  Cu adevărat o literatură de excepţie.
Cum tot de excepţie e şi stilul autoarei,  şi chiar al punerii în pagină şi al punctuaţiei care, cred eu, are un rol semiotic  important pentru unicitatea şi forţa scriiturii. Am o admiraţie deosebită pentru stilul scriiturii ei, de fapt, şi nu pot să nu mă gândesc că arta deosebită a folosirii cuvintelor din aceste cărţi  poate avea o explicaţie şi în felul în care talentul scriitoarei aduce pe fundamentul limbii sale materne, rigoarea constructivă a limbilor anglo-saxone din ţările în care a trăit  o bună parte din viaţă, dar şi bogăţia strălucitoare a culturii greceşti. Rezultatul, o scriitură de o  limpezime  şi  un farmec  stilistic, cuceritoare. Altfel spus, o semnătură autentică a scriitoarei Voudouri, purtând amprenta culturilor de care aparţine. Această binecuvântată întâlnire orient-occident îmi sugerează într-un fel, metaforic, desigur, şi doar ca stil, o vagă asemănare cu burgul Sibiului, atât de saxon, de romantic şi în acelaşi timp  purtător al unui inefabil parfum autohton cu magice nuanţe orientale…
*****
Descriind istoria  familială a grecoaicelor  din Pind, naturalizate la  Dunărea de Jos, scriitoarea surprinde admirabil o lume postbizantină,  în tot ce avea caracteristic, bun şi rău, obişnuit şi specific. O lume a luxului, risipei, visului, dar şi a pragmatismului şi raţiunii; iubitoare de acţiune şi de câştiguri, dar şi de înţelepciune şi de poveşti, activă, deschisă spre noi drumuri în lumea largă, păstrându-şi însă, puternicele legături de familie şi tradiţiile. O lume plină de viaţă, cu negustori bogaţi şi întreprizi, preoţi,  filozofi şi învăţăcei dornici de carte, cu târgoveţi şi  marinari… O istorie accidentată, de la Dafni cea măritată cu Filipos Nikas în România, până la Ioanna Dimitropoulou, măritată în zilele noastre la Atena,  a cărei fiică, tot o Nikas, născută în 2010, va fi botezată “Romana”!…  Pagini tragice, alternând cu altele pline de duioşie şi umor… Simbolul luminii “mari şi albe” din titlu  trimite la o boală de familie care ameninţă cu orbirea, dar şi la o acurateţe neobişnuită a văzului privind istoria familiei cu tainele ei  şi a mersului lumii, păstrând neclintită încrederea în descoperirea  sensului ei bun şi adevărat. În fine, sentimentul pe care-l ai, citind-o, că participi la o aventură existenţială plină de semnificaţii, fac din această carte o capodoperă.
*****
Citind, întâmplător un mic eseu analitic al poetei Grete Tartler despre cartea Monicăi Voudouri, intitulat „În drum spre Ithaca” am avut eu însămi o revelaţie. Grete Tartler asociază cartea Monicăi Voudouri cu semnificaţia versurilor poetului Kavafis – al cărui strămoş, ne spune,   Ioannis Kavafis fusese  dregător la Iaşi pe la 1750.”Ithaka să o porţi mereu în minte/ pe ţărmul ei s-ajungi e ţelul tău … / dar nu-ţi scurta defel călătoria/ câţi mai mulţi ani e bine să dureze….”, spune  poetul Kavafis  intuind parcă, surprinzătoarele  vieţi ale fetelor Nikas, care vor pleca dintr-un loc uitat de lume în alte locuri din lumea largă, ducând-şi vieţile fără să-şi piardă dubla apartenenţă, ceva integrat în fiinţa lor, ca  o marcă preţioasă, un dat  anume de destin.
….O cunosc de mai bine de un an pe Monica Voudouri dar o văd pentru prima dată. Puntea între noi fiind întinsă de Angela Bratsou (prin nişte împrejurări cel puţin curioase despre care vom povesti, poate, cu altă ocazie)  admirabila traducătoare în limba greacă a cărţilor Monicăi pe care necazuri de familie au împiedicat-o să fie de faţă aici. … Şi chiar nu ştiu prin ce coincidenţă s-a petrecut asta, fiindcă nici Angela nu ştia (de altfel încă  nu ne-am întâlnit  face-to-face) de rădăcinile mele greceşti, de strămoşii mei  din partea tatei, care, în prima parte a veacului al XIX,  încă locuiau în Kephalonia- Ithaca lui Ulysse şi a poeziei lui Kavafis…
Nora Damian
prezentarea cărţii  la Sibiu, 6 0ct0mbrie, 2011, biblioteca Astra

Entry filed under: grădina cu trufe. Tags: , , , , , .

Cine stinge focul pus de pompieri? Încrederea prinde rădăcini

92 comentarii Add your own

  • 1. angel  |  9 Octombrie 2011 la 16:27

    minunat ai prezentat cartea. Nu cred ca vor rezista multi sa nu o citeasca .
    in speranta ca voi citi curind si o noua carte de-a ta.

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 17:01

    Angel 🙂 servus, multzam, dorinţa mea e să ofer un modest ghid iubitorilor de literatură spre o lectură deosebită, deschizătoare de orizonturi, care pune întrebări si întrebări existenţiale. Dac-am reuşit nu pot decât să mă bucur

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 17:10

    🙂 Ceva special pentru o duminica după-masă posomorâtă rău
    ( primit adineaori prin e-mail, multzam Ancuţa)

    Olanda : Ai doua iubite. Te poti insura cu amandoua. Ele se pot casatori intre ele.

    Moldova: Ai doua iubite. Di la tini si audi galceava aia in fiecari noapti, mai omule?

    Rusia: Ai doua iubite. Stalinskaya si Moskovskaya.

    Pakistan: Ai doua iubite. Cea mai varstnica are 6 ani.

    India: Ai doua iubite. Buddha nu stie nimic…

    Turcia: Ai doua iubite. Una iti face mancare, una iti spala rufele, una iti calca hainele si una le supravegheaza pe celelalte. Chiar vroiai sa te credem ca ai numai doua iubite?

    China: Ai doua iubite. Din cateva miliarde de motive.

    Bulgaria: Ai doua iubite. Pe una o cheama Sofia. Cand cealalta te intreaba “unde ai fost?” si raspunzi “la Sofia !”, esti in deplina siguranta.

    Germania: Ai doua iubite. Ambele blonde.

    Mexic: Ai doua iubite. Vin hotii si fura jumatate. Iti mai da vecinul una. Imprumuti trei din barul de vis-a-vis. Vecinul isi ia partea inapoi. Cate ti-au mai ramas?

    Anglia: Ai doua iubite. Absolut superbe. Iar ai baut prea mult!

    SUA: Ai doua iubite. Una pe Facebook si una pe Myspace. Nu le-ai vazut niciodata.

    Brazilia: Ai doua iubite. Rosaria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Vitoria Alessandra del Campo si inca una.

    Dubai : Ai doua iubite. Placate cu aur.

    Cuba: Ai doua iubite. Nu esti deloc Fidel…

    Suedia: Ai doua iubite pentru ca la IKEA chiar gasesti orice…

    Spania: Ai doua iubite. Mai tarziu descoperi ca ele sunt de fapt surori. Putin mai tarziu afli ca tu esti chiar fratele lor mort la nastere. Mai ai un frate geaman desmostenit de catre soacra portarului, care portar nu-si mai aduce aminte nimic din copilarie. Viata ta e o telenovela…

    Grecia: Ai doua iubite. Vecinul se cam da la una din ele. Dimineata te trezesti cu un cal mare de lemn in fata casei. Mai bine fugi!!!

    Romania : Ai doua iubite. Una iti tine socoteala, iar cealalta iti cheltuie banii.

    Apreciază

  • 4. Sare'n Ochi  |  9 Octombrie 2011 la 18:08

    Romania – ai doua iubite: Taxe si Impozite.

    Apreciază

  • 5. Creanga  |  9 Octombrie 2011 la 18:19

    Kali mera!
    Frumoasa prezentare, de unde se poate procura?
    Canada- ai doua iubite, la una ramaii peste noapte (6 luni) la cealalta peste zi (tot 6 luni).
    Aici chiar e vara indiana, ma duc sa ma bucur de ea ca e scurta tare.

    Apreciază

  • 6. dictaturajustitiei  |  9 Octombrie 2011 la 18:54

    Bună !

    Ai două iubite: cultura și politica ?
    Sper să o citesc și eu când voi putea s-o cumpăr. Ai făcut foarte bine că ne-ai scris despre ea.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:24

    Sare, salut, alea nu-s iubite, doar se consideră astfel 😆

    Apreciază

  • 8. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 20:29

    Bună seara!

    Nora, rareori am citit o prezentare de carte atât de laborioasă şi de caldă în desfăşurarea ei! 🙂 Scriitoarea mi-a devenit, dintr-odată, apropiată, de parcă aş fi cunoscut-o şi i-aş fi citit cărţile dintotdeauna. Abia aştept să găsesc cartea lansată la Sibiu şi să o citesc.

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:31

    Kali spera, deşi rece şi ploioasă 🙂

    Crengulin,e limpede: ai schimbat continentul, clima prin urmare si iubitele 🙂

    Bucură-te dar si povesteşte-ne, please, despre tulburătoarea si amăgitoarea vară indiană 🙄

    Apreciază

  • 10. clemycali  |  9 Octombrie 2011 la 20:32

    Buna seara, buna seara. Frumoasa prezentare care m-a facut curioasa sa citesc cartea in intregime.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:34

    Carmen, mă bucur, se poate găsi direct la editura „Tracus arte” şi o să mă interesez dacă a intrat în librării şi în care anume.

    Faină asociere cu cele două „iubite” 😆

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:36

    Maria, servus, multzam, asta am si dorit. Înseamnă că am reuşit cât de cât 🙂

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:38

    Clemy, salut, TKS, o să dau detalii privind cum si de unde se poate procura. 🙂

    Apreciază

  • 14. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 20:40

    Tare amuzantă incursiunea prin diferitele ipostaze ale triunghiurilor amoroase! 🙂 Domnii Janus Bifrons, indiferent cum s-ar numi ei în ţările de baştină, au mult de privit cu atenţie înainte şi înapoi.
    Nici nu îndrăznesc să presupun ce s-ar întâmpla dacă aş ajunge să spun vreodată, ştim noi cui, ,,Ai două iubite”, iar eu aş fi doar una dintre ele. 🙂 Cu siguranţă, n-ar mai dormi nici măcar pe covoraşul din faţa uşii de la intrare. Eventual prin parcuri, sub copaci, prin ierburi, pe bănci, pe sub bănci, pe terasamentul de la calea ferată etc. Dar nu în preajma sufleţelului meu. 🙂

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:43

    Maria 😆

    Apreciază

  • 16. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 20:46

    Nora, astea-s doar variantele blânde care mi-au trecut prin minte. 🙂

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:48

    Maria, toate-s faine -în imaginaţie- dar mai cu seamă alea din Anglia 😆

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 20:54

    🙂 Prietena mea Ancuţa revine, în stilul ei propriu, la fix, cu ceva la temă.
    Urmăriţi vă rog, cu atenţie, noua invenţie produsă de revoluţia tehnologică:

    Apreciază

  • 19. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 20:58

    Nora, da! 🙂 Îmi mai plac şi cele din Mexic. Încă n-am reuşit să le adun şi să le scad pe toate. 😀

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 21:00

    Da şi aia din Spania – de fapt voiam să zic Brazilia, dar amândouă-s pe acolo 😆

    Apreciază

  • 21. angel  |  9 Octombrie 2011 la 21:05

    Nora se chinuie si pe aici sa ploua..dar nu reuseste prea mult. Nu in atena.
    asa ca ma gindeam sa mai „coacem ” de-o poveste la gura focului..ce zici? subiecte avem, har Domnului.

    Apreciază

  • 22. angel  |  9 Octombrie 2011 la 21:06

    Crengulin, ai primul cuvint! de mica imi placeau pieile rosii..

    Apreciază

  • 23. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 21:08

    Vraiment interessant ce petit film et une jolie surprise! C’est le temps de revenir au livre, au mot ecrit sur la feuille de papier. Je l’aime beaucoup! Pour moi, autre bien-aime peut etre seulement un livre. 🙂

    Apreciază

  • 24. angel  |  9 Octombrie 2011 la 21:09

    @ Nora 18- aici s-a facut o chestie foarte „misto”: s-a facut un spectacol, cu artisti renumiti-actori si cintareti- si biletul de intrare era…o carte!! ce mi-a mai placut ideea..

    Apreciază

  • 25. angel  |  9 Octombrie 2011 la 21:11

    da, „gustul”cartii..

    Apreciază

  • 26. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 21:11

    Nora 20, păi da, că mama telenovelitei europene e de prin Spania. 🙂
    Şi pentru brazilieni e uşor datorită elefănţeilor onomastici. Indiferent pe ce nume le-ar spune iubitelor în focul pasiunii, tot e bine şi nu dau greş. 🙂

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 21:11

    Angel, începe şi sezonul povestilor, sper, grădina e deschisă, cred că fiecare avem câte ceva de povestit, să vedem cine-ncepe 🙂

    24, Simplă, excelentă idee 😀

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 21:15

    Vreiment Maria, l’innovation belle, nécessaires 😀

    Apreciază

  • 29. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 21:22

    bonsoir,

    mi s-a facut pofta sa citesc cartea ”Fetele Nikas…”,

    @Nora, ai facut o prezentare cu mult suflet!

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 21:36

    skorpion, bine ai revenit, mă bucur că ai simţit 🙂 Danke, o s-o citeşti 🙂

    Apreciază

  • 31. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 21:40

    nora,
    de-a lungul timpului am avut ocazia sa intilnesc oameni cu radacini nu numai romanesti, oameni care in viata lor au/au avut ocazia sa traiasca in tari diferite, chiar pe continente diferite, cu experiente de viata uluitor de bogate…tragind o mica concluzie, ca cu cit esti vorbitor de mai multe limbi (precum Monica Savulescu Voudouris) si traiesti in mai multe culturi, cu atit esti mai bogat sufleteste, dar si intelegi natura umana mai bine, fiind in acelasi timp mai ingaduitor, mai tolerant….

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 21:47

    skorpion, sunt de aceeasi părere. Adică multiculturalismul există doar în măsura în care e ceva natural si creativ. Nu ceva rezultat prin politically correctness. Este aceeasi situaţie ca si în cazul toleranţei naturală între cultele religioase, diferită de cea artiicială dirijată prin politici ecumenice. Orice creste natural, de jos în sus, e viabil si însufleţitor, spre deosebire de ceea ce vine de sus în jos, dirijat ori impus.

    Apreciază

  • 33. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 21:51

    @nora,
    de acord cu tine, dar uneori anumite idei sanatoase pot sa vina si de sus de la o minte sanatoasa si avangardista si sa gaseasca teren fertil in straturile de jos ale societatii

    Apreciază

  • 34. relu  |  9 Octombrie 2011 la 22:08

    Seara buna!

    Apreciază

  • 35. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 22:09

    salve, relu
    🙂

    Apreciază

  • 36. relu  |  9 Octombrie 2011 la 22:10

    Apreciază

  • 37. relu  |  9 Octombrie 2011 la 22:13

    Salve Skorpion! 😆

    Apreciază

  • 38. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 22:16

    skorpion, da, asta-nseamnă, în planul societăţii şi-n politica unui stat, leadership, adică o conducere capabilă de motivare si antrenare a oamenilor,a energiei si capacităţilor lor civice, de orice categorie socială si intelectuală, în proiectele sale.

    Apreciază

  • 39. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 22:17

    relu, salut 🙂 Era timpul pentru muzică! Muzică bună 🙂

    Apreciază

  • 40. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 22:18

    ce mai faci, relu?
    😛

    @nora,
    da, asa este….mai greu cu ducerea pina la capat a proiectelor…

    Apreciază

  • 41. relu  |  9 Octombrie 2011 la 22:20

    Noapte buna, Nora! 🙂

    Apreciază

  • 42. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 22:20

    da, skorpion, promotorii nu lipsesc, e mai greu cu construcţia în sine… 🙄

    Apreciază

  • 43. noradamian  |  9 Octombrie 2011 la 22:21

    noapte bună, relu 🙂 Faine piese: mai rămân s-ascult! Multzam 🙂

    Apreciază

  • 44. relu  |  9 Octombrie 2011 la 22:25

    Skorpion,
    @ 40

    Comme-ci, comme ça !

    Sa ai o saptamana faina!

    Apreciază

  • 45. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 22:28

    @Relu,
    este bine si asa: 50%/50%
    😆
    multumesc pentru noua saptamina, idem si voua,

    gute Nacht,
    🙂

    Apreciază

  • 46. skorpion  |  9 Octombrie 2011 la 22:49

    daca este luni este
    Tom Gallagher

    bun:

    http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/miscarea-populara-aceeasi-marie-sub-alta-palarie-240457.html

    Apreciază

  • 47. Maria  |  9 Octombrie 2011 la 22:55

    Skorpion 31, este adevărat ce spui. Orice descindere, orice vieţuire în alte lumi şi culturi constituie experienţe de cunoaştere şi de aprofundare a spiritului uman. Se deschide, totodată, şi un univers lingvistic fabulos ce permite pătrunderea în alte niveluri de înţelegere a lumii.

    Dar, pentru că doamna Monica Săvulescu-Voudouri este prezentă aici ca mare om de cultură, cu o vocaţie creatoare neobişnuită, îmi permit să reamintesc că un adevărat scriitor este, în primul rând, un pasionat cititor. Aş adăuga, aşadar, aventura lecturii şi a superbei îmbrăţişări a culturii scrise, ce însoţesc scânteia creatoare. Nu mi-a scăpat din vedere, din fişa biobibliografică prezentată de Nora, activitatea de traducătoare a scriitoarei. E un lucru formidabil şi cred că nu divulgă doar pasiunea pentru carte (iată ce frumos revenim iar la carte!), ci şi exerciţiul dificil pe care numai un traductolog îl înţelege în complexitatea sa. Bogăţia sufletească a omului vine mai întâi din acest univers, ce sădeşte sensibilitatea şi emoţiile adânci, căci experienţele vieţii pot fi şi bune şi nefericite…, iar un univers multicultural îl afli şi în spaţii desfăşurate pe arii mai restrânse.

    Apreciază

  • 48. Creanga  |  10 Octombrie 2011 la 07:59

    Buna dimineata!
    O sa vin acus la gura sobii sa deapan povesti, pana atunci, pe scurt:
    Vara asta indiana e cam scurta, sambata si duminica 23-24 de grade, luni tot frumos, 23 de grade, la fix asa sarbatoresc Ziua Curcanului.
    Ciudatii oamenii pe aici, cand asteapta autobuzul stau in sir indian, chiar daca sunt de toate natiile, cand urca in autobuz(doar prin fata) de obicei saluta soferul care si raspunde, verifica biletul si avanseaza. Soferii sunt amabili dar cam, cam smuciti, parca ar cara cartofi.
    Alta data o sa va spun despre metroul cu cauciucuri.
    O saptamana usoara!

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 12:20

    Salut 🙂

    Crengulin, întâlnirea cu o lume nouă, cred, e cât se poate de interesantă pentru cei care au pricepere să prindă în cuvinte ce văd si ce trăiesc acolo.

    ps. Şi pe la noi mai fiecare zi e a curcanilor, altfel de curcani, însă 😆

    Ziua bună si săptămâna la fel, prieteni 🙂

    Apreciază

  • 50. Sare'n Ochi  |  10 Octombrie 2011 la 12:34

    @Nora 🙂 nu le iubeste nimeni (pe T si pe I), dar ele se baga-n casa omului s-o strice.

    Apreciază

  • 51. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 12:47

    Sare, da, săracu’, că-l taxează si impozitează-n dusmănie, parcă… 🙂

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 12:49

    skorpion, 46, multzam pentru link-ul de luni 🙂 Mereu bine de luat în seamă

    Apreciază

  • 53. luminita  |  10 Octombrie 2011 la 14:04

    Va salut si eu, bucuroasa de prilejul intalnirii unei scriitoare de calibrul Monicai Savulescu-Voudouri.
    Observ insa si prezenta unui nou „gradinar” cu care nu am facut cunostinta, asadar:
    -salut, relu!
    😆

    Apreciază

  • 54. monica  |  10 Octombrie 2011 la 19:21

    Norei Damian si invitatilor sai, buna seara!

    ma aflu pt prima data aici (la comentarii) si incerc, cu emotie sa nu stric cumva armonia ce domneste in „gradina” . Vreau sa -i impartasesc Norei bucuria cu care am parcurs (de-abia azi), prezentarea facuta Monicai Savulescu Voudouri , prezentare ce m-a incantat ,iar incantarea s-a transformat intr-o ademenitoare invitatie pt lecturarea cartilor pe care, recunosc , nu le-am citit . Multumesc Nora Damian !

    Apreciază

  • 55. clemycali  |  10 Octombrie 2011 la 19:39

    Buna seara, buna seara si gradinii si gradinarilor!
    Vin cu o veste si cu o intrebare. Vestea il priveste pe tenorul favorit al gradinii care a reusit ieri seara un succes uluitor la Scala, unde recitalul lui a forst urmat de nu mai putin 5 bisuri.
    Intrebarea este mai mult un referendum. Supun deci atentiei gazdei si tuturor gradinarilor: daca postez ceva saptamana aceasta ce ati preferea sa vizionati: La Traviata (cu Rene Fleming si Rolando Villiazon), Boema (cu Anna Netrebko si Rolando Villazon) sau Don Pasquale cu (JDF si Ruggiero Raimondi)?

    Apreciază

  • 56. oldhashu  |  10 Octombrie 2011 la 19:41

    Bună seara, dragilor! 🙂

    Încă un iubitor JMJ apărut aici (salut @relu! :D) așa că eu mă pot orienta spre „ai noștri”. Saptamâna asta se vor face doi ani și două luni de la plecarea lui:

    Apreciază

  • 57. clemycali  |  10 Octombrie 2011 la 19:42

    Asa e old. Vremea trece necrutator de repede.

    Apreciază

  • 58. oldhashu  |  10 Octombrie 2011 la 19:55

    Clemy, bună seara! 🙂

    A fost o vreme când se cânta așa ceva?! Îți amintești?

    Apreciază

  • 59. Maria  |  10 Octombrie 2011 la 20:11

    Bună seara, Nora! Bună seara tuturor prietenilor şi cititorilor grădinii! 🙂

    Monica, este o bucurie să te întâlnesc şi să te citesc în Grădină, alături de celelalte spaţii unde am acest privilegiu! 🙂

    Apreciază

  • 60. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 20:15

    Seara bună, prieteni 🙂
    Lumi, din când în când mai avem şi noutăţi 🙂 🙂

    Apreciază

  • 61. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 20:16

    Maria, salut 🙂
    Monica 🙂 mă bucură vizita ta ca şi faptul că prezentarea „Fetelor Nikas” te va duce spre cărţile de excepţie ale Monicăi Voudouri

    Apreciază

  • 62. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 20:17

    Clemy, bravo pentru JDF!! 🙂 Atrăgătoare fiecare din cele trei, poate ar trebui să-ncepi cu Traviata!?

    Deocamdată-l ascultăm cu plăcere pe Florin Bogardo: TKS, Old 🙂

    Apreciază

  • 63. monica  |  10 Octombrie 2011 la 20:31

    Va multumesc si eu,Maria si Nora pt primire ! Pt mine este onorant sa fiu alaturi de voi 🙂

    Apreciază

  • 64. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 20:50

    Monica, reciproc!! 🙂 Cred că am mai descoperit ceva: gravatarul tău se potriveşte fain în grădină 🙂

    Apreciază

  • 65. monica  |  10 Octombrie 2011 la 21:25

    Daaa !!! Mi-am pus haine bune, de vizita 🙂

    Apreciază

  • 66. Maria  |  10 Octombrie 2011 la 21:28

    🙂 Şi încă o dată se adevereşte că o carte bună, mai ales una proaspăt lansată în spaţiul unei biblioteci de îndelungată tradiţie culturală, adună spiritele frumoase şi luminoase.

    Apreciază

  • 67. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 21:33

    Monica, am vreo două postări politiceşti pe ţeavă, da nu stiu de ce, parcă n-au chef să pornească. Niciuna. 🙂 Cred că de vină e atmosfera asta ceţoasă. Oricum, pentru zilele când se lasă repede întunerecul ne pregătim cu ceva poveşti 🙂 …Mai asteptăm un pic 🙂

    Apreciază

  • 68. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 21:37

    Maria, din cauza asta parcă simt un pic de ceaţă, asta-i spuneam şi Monicăi. După literatură bună-bună, articolele de conjunctură încă nu se simt în largul lor 🙂

    Apreciază

  • 69. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 21:43

    🙂 Timi Yuro, o invitaţie la bucurie si optimism (am pus-o si pe FB)

    Apreciază

  • 70. Maria  |  10 Octombrie 2011 la 22:08

    Nora 67 🙂 , cunosc atât de bine starea. Se adună material, prinde cheag, dar parcă… nu ştiu. Lipseşte o scânteie care să străbată ceaţa. O să se ridice ea singură în curând şi vine iar vremea poveştilor politiceşti şi ale vieţii cotidiene, prea neobişnuite în obişnuitul lor prozaic. 🙂

    Îmi place mult Timi Yuro, ,,As Long There Is You”. 🙂

    Apreciază

  • 71. Maria  |  10 Octombrie 2011 la 22:11

    Nora, dacă ai posibilitatea, să vizionezi filmul ,,The Tree of Life”. Eu sunt încă sub impresiile sale puternice. 🙂

    Apreciază

  • 72. Creanga  |  10 Octombrie 2011 la 22:26

    Seara buna!

    Apreciază

  • 73. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 22:45

    Maria, multzam 🙂 parc-am auzit de filmul ăsta, o să-l caut 🙂

    Apreciază

  • 74. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 22:49

    Crengulin, salut! Multzam că ne- ai adus-o pe Hindi 🙂
    Ce oră e la tine? Mai ţine vara indiană? 🙄

    Apreciază

  • 75. Creanga  |  10 Octombrie 2011 la 22:52

    E inca bine, 22 de grade, aproape ora 1600. Peste 8 zile o sa o vad live.

    Apreciază

  • 76. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 22:58

    Crengulin, esti de invidiat, mă bucur 🙂 Să ne ţii la curent, please 🙂

    Apreciază

  • 77. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 23:04

    „At the same time”, frumoasă piesă, excelentă interpretare 🙂

    Apreciază

  • 78. Maria  |  10 Octombrie 2011 la 23:16

    Nora, dacă nu găseşti filmul, găsesc eu o modalitate să-l fac să ajungă la Sibiu. 🙂

    Apreciază

  • 79. Creanga  |  10 Octombrie 2011 la 23:21

    Nora, de invidiat ca e cald afara? sau ca o voi vedea? La curent cu meteo precum Florin Busuioc sau cum a fost la concert?

    Apreciază

  • 80. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 23:25

    Maria, TKS, o să-ţi spun 🙂

    Apreciază

  • 82. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 23:28

    Crengulin, pe termen scurt, pentru concert, unul deosebit. Pe termen mai lung, probabil, pentru orizontul deschis aspiraţiilor si capabilităţilor tale 🙂 Chiar dacă e mai greu la-nceput, dar nici nu s-ar putea altfel.

    Apreciază

  • 83. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 23:32

    skorpion, cred că numărătoarea inversă a-nceput: chestie de zile până când Monica Macovei va părăsi pedeleul. Că doar n-o să plece olteanu! 🙄

    http://www.zf.ro/eveniment/salvarea-de-sub-atentia-dna-pensionarea-morar-una-din-cele-doua-judecatoare-de-la-iccj-si-alti-12-magistrati-a-cerut-pensionarea-8853633

    Apreciază

  • 84. Creanga  |  10 Octombrie 2011 la 23:37

    Nora, e si bine si rau, nu le poti avea pe toate.
    Cand ne mai adunam pe la gura sobei poate povestesc despre Irak. 🙂
    O seara placuta!

    Apreciază

  • 85. noradamian  |  10 Octombrie 2011 la 23:39

    Creangă, asa-i! Abia astept să ne povesteşti
    O seară plăcută de „vară indiană” 🙂

    Noapte bună, prieteni 🙂

    Apreciază

  • 86. angel  |  10 Octombrie 2011 la 23:54

    Eu acum pot da o fuga..sa ascult un pic si sa citesc. Clemy: pune-le pe toate, incet-incet, le-om asculta noi..cu mare placere.

    Apreciază

  • 87. oldhashu  |  11 Octombrie 2011 la 07:56

    Salut, dragilor! 🙂

    Din memoria unui bătrân care abia acum întelege …

    Apreciază

  • 88. skorpion  |  11 Octombrie 2011 la 08:40

    http://www.romania-juna.eu/files/2011/09/Romania-Juna-Raport-IDENTITATE-NATIONALA-10-05-2011.pdf

    recomandare de la Mihail Neamtu via politeia

    Apreciază

  • 89. skorpion  |  11 Octombrie 2011 la 11:15

    http://www.revista22.ro/articol-11572.html

    Apreciază

  • 90. noradamian  |  11 Octombrie 2011 la 13:24

    Ziua bună, prieteni 🙂

    Old, înainte a a fi un mare hit, vara indiană e un fenomen climatic specific zonei Montrealului deosebit de atrăgător şi din pdv turistic.
    Superbă piesă, Old, TKS 🙂

    Skorpion, multzam de link-uri!

    O zi însorită, vă doresc, ca de vară sibiană ( că pe asta o văd eu aici :))

    Apreciază

  • 91. noradamian  |  11 Octombrie 2011 la 13:24

    postare nouă

    Apreciază

  • […] Schumann şi anul 2012Ştefan Hruşcă: “Linu-i lin şi iară lin”Nemuritorul EminescuMonica Săvulescu-Voudouri: Fetele Nikas, în lumina zilei, mare şi albăConstantin Noica: Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românestiBucureşti, […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,339 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.248 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,339 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: