Trecând de vechi dureri şi de bariere noi

1 Noiembrie 2011 at 21:21 32 comentarii

În teoria managementului schimbării sociale ca trecere de la o stare de echilibru la alta, discrepanţa între ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie, între scopuri şi rezultate constituie chiar forţa motrice a acestui proces. Problema cheie a reuşitei unui proces de schimbare este modul în care este percepută această discrepanţă ea fiind generată de  factori care acţionează diferit la diferiţi oameni. Altfel spus, depăşirea barierelor de către o  societate intrată într-un  ciclu al schimbării cu fazele caracteristice acestui parcurs  (negarea, apărarea, excluderea, adaptarea, internalizarea) depinde  de felul în care sunt depăşite (sau nu) aceste bariere de către fiecare membru al ei. Cu un management care nu ia în considerare aceşti factori generatori de disfuncţii (activaţi, de regulă, de incertitudine) reformarea societăţii devine şi ea incertă. Din  nefericire,  exact aşa stau acum, lucrurile.

******
Pe de altă parte, barierele, normale  într-o societate normală, transformate-n mijloace  neconvenţionale de luptă în afara oricăror reguli democratice  ne condamnă la un nefericit război cu efecte psihic-negative pe termen lung. Totuşi, cum bunul simţ real al electoratului învinge pe cel afişat ostentativ de clasa politicienilor adversari ai reformării statale,  barierele perceptive şi cognitive sunt depăşite şi fără ajutorul unui for managerial superior. Altfel stau lucrurile, din păcate, cu  cele  emoţionale (obişnuinţa, conformismul, întoarcerea-n trecut, teama de risc, preocuparea pentru judecare-acuzare şi nu pentru generare de idei, neputinţa de a gândi liber) care se şi bucură din acest motiv, de încurajare din partea politicienilor ostili reformării statului. La fel şi barierele de mediu, ştiut fiind că toate sistemele tind spre menţinerea echilibrului existent. Iar în absenţa unei comunicări sistematice,  noutăţile, receptate ca ameninţări, chiar dacă nu sunt respinse, nu sunt nici bine primite. Mai ales când profeţiile autorealizabile şi sondajele de opinie cu răspuns inclus întăresc negativismul şi adversitatea la nou. În fine, a-ncerca depăşirea socială a barierelor culturale seamănă cu escaladarea unor munţi prăpăstioşi; tabu-urile, mai cu seamă, fiind  foarte greu abordabile. Cum presupoziţiile intelectualiste şi/sau asociate  sechelelor totalitarismului (dubla gândire, neconştientizată adesea  şi gândirea prin procură) predispun la  politizarea gândirii, barierele culturale par mai inaccesibile decât Everestul, iarna.
*****
S-ar putea crede  atunci, că poporul, învins de puterile propriului stat asociate împotriva intereselor sale, nu mai are nicio deschidere. Mai ales că şi în materie de alternative,  farseurii specializaţi în manevre oculte ies deja cu noile reţete de sezon politic preparate în  laboratoarele lor  subterane. Momentul de faţă poate fi  văzut, prin urmare, ca fiind prins între putinţa redusă  a executivului, blocat de opoziţie  şi de propriul partid cu puţine excepţii, dar şi de lipsa comunicării sistematice şi responsabile care-l depărtează de societate.  În plus, toate astea se petrec pe fondul valurilor crizei globale,  ale cărei efecte, încă puţin simţite aici,  sunt imprevizibile. Totuşi,  privind dincolo de  perdeaua ţesută de oficianţii politici ostili naţiei,  perspectiva unei înnoiri se vede mult mai aproape decât în ultimii ani. O deschidere care va îngloba firesc, mişcările  plecate spontan din cel puţin două părţi. Asocierea din mers a câtorva persoane (numărabile pe degetele de la o mână, cred)  din echipajul actualei puteri  ar trebui, logic să  fie luată-n seamă, deşi nu se poate spune când şi cum.  Mă refer la cei puţini care, în ciuda obstrucţiilor transpartinice îşi continuă, cum pot, proiectele.  Realizările recente ale incomodei Monicăi Macovei, ca să nu dau decât acest exemplu, contrazic total imaginea de bibelou de vitrină.  Tot ce se spune şi ce se face în aceste noi spaţii civic-politice,  vulnerabilităţile zonei de posibilă confluenţă, mai ales, persoanele reprezentative,  sunt ţintite  încă  înainte de intrarea-n arena politică.  Nimic surprinzător,  nu?

Anunțuri

Entry filed under: 7301634. Tags: , .

Faceţi loc,să sune goarna, trec cavalerii de carton… Je suis roumain

32 comentarii Add your own

  • 1. skorpion  |  1 Noiembrie 2011 la 22:09

    buna seara,
    ce misterioasa esti, nora, in postarea asta,
    noroc cu ultimele 3 propozitii, eu fiind om al concretului, inteleg mai bine prin exemple
    🙂

    Apreciază

  • 2. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:15

    skorpion, servus, scuze, e cam tehnică si depăseste si ca mărime standardele obisnuite pentru blog. Dar, cu puţină răbdare sper să se evapore misterul 🙂

    Apreciază

  • 3. skorpion  |  1 Noiembrie 2011 la 22:19

    inteleg ca esti optimista, sa speram ca ai dreptate

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:20

    Skorpion, am incercat, de fapt, să văd situaţia din acest moment social politic de la noi, prin prisma teoriei managementului schimbării,o teorie la care ţin mult si de destulă vreme. Cu permanenta tristeţe că e atât de la-ndemână teoretic si atât de puţin luată-n seamă, practic. 😉

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:22

    Da, Skorpion, paradoxal, o situaţie care are potenţialul de a duce la primenire. Nu degeaba se dau de ceasul morţii cavalerii de carton si slugile lor din media să găsească „soluţii alternative” 🙂

    Apreciază

  • 6. skorpion  |  1 Noiembrie 2011 la 22:26

    e atât de la-ndemână teoretic ………..si completez eu: atit de greu de pus in practica, adeseori, neexistind bunavointa, alteori neexistind stiinta necesara….

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:38

    Skorpion, cursuri pe tema asta si altele la fel de importante se fac la toate scolile si stagiile pregătitoare pentru inalţi funcţionari publici. Se iau examene, se dau diplome care le deschid drum spre posturi bune si gata. La asta servesc teoriile, nu la a fi transpuse-n practică… Inclusiv pentru actualii guvernanţi. Singurul care a făcut notă discordantă si în această privinţă a fost cât a ocupat postul de ministru, Sebastian Lăzăroiu. 🙄

    Apreciază

  • 9. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:40

    Maaare iubitor de neam si de muzica lui de suflet 😦

    Apreciază

  • 10. skorpion  |  1 Noiembrie 2011 la 22:43

    se poate ajunge si la concluzia ca, cu foarte putine exceptii, pe vremea comunistilor puteai urca in toate domeniile numai daca erai legat de pcr si securitate….
    urcusul se facea cu sira spinarii indoita
    😦

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:47

    Skorpion, multi racolaţi din zona artistică si scriitoricească. Probabil fiindcă se bucurau de multă simpatie si trăiau în medii slobode la gură 😉

    Apreciază

  • 12. skorpion  |  1 Noiembrie 2011 la 22:50

    andreea pora

    ai citit articolul ei?

    http://www.revista22.ro/lista-lui-ponta-11801.html

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:51

    Danke, mă duc acum 🙂

    Apreciază

  • 14. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 22:57

    🙂 Excelentă Tia Sebănescu:
    …” Așa că pentru o seară, fără să știe, prințul Charles a încercat să răstoarne regimul din România după un scenariu propus de ziaristul Mihai Hurezeanu din Cluj (nota bene, fratele dlui Emil Hurezeanu) – scenariu pe care Roșca Stănescu, fidel obsesiei sale, l-a atribuit automat dlui Băsescu: „poate fi un joc al lui Băsescu, el nu mai poate fi președinte și aduce monarhia ca să fie prim-ministru”. Aha! Vasăzică, de-aia l-a atacat dl. Băsescu pe regele Mihai! Ca să resuscite curentul monarhist, determinând opoziția să-l invite pe rege în Parlamanet pentru ca apoi, harșt! să-i răpească pe Charles și Camilla și să-i aducă fedeleș la București punându-le coroana și lăsându-i în offsaid pe dnii Iliescu, Duda, Voiculescu, Antonescu și Ponta. Good point!”

    Apreciază

  • 15. skorpion  |  1 Noiembrie 2011 la 22:59

    chiar good point,

    gute Nacht!
    🙂

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  1 Noiembrie 2011 la 23:02

    Noapte bună, Skorpion 🙂
    Somn usor, tuturor
    🙂

    Apreciază

  • 17. Arizonianul  |  2 Noiembrie 2011 la 10:15

    Nora dragă,
    articolul este excelent. Vorbeşte, practic, despre stagnare şi evoluţie şi despre paşii necesari în atingerea evoluţiei. Citez:
    „Cu un management care nu ia în considerare aceşti factori generatori de disfuncţii (activaţi, de regulă, de incertitudine) reformarea societăţii devine şi ea incertă. Din nefericire, exact aşa stau (acum), lucrurile”.
    Dacă îl scoatem pe „acum„, se ajunge la generalizarea paşilor evolutivi în toate domeniile.
    Exact prin aceste stări emoţionale, trec milioane de români care se adaptează la noile condiţii locale, atunci când părăsind ţara mumă, se transformă în membrii ai diasporei…
    Nu mă refer la vechii expatriaţi, pentru că ei nu aveau şansa neîntoarcerii. Nu aveau de ales decât ori… sau ori!
    Cei plecaţi după ’89, au alt motor şi nu „beneficiază” de punţi arse-n urma lor. Adaptarea lor este mai grea dar… merită.
    Pe plan intern, evoluţia este mai greoaie şi nu va fi sesizabilă decât la punctul în care clasa mijlocie va trece (din punct de vedere social) de un anumit nivel numeric. Care?
    Greu de spus şi greu de stabilit, dar ăsta este clenciul: stagnarea pare că există dar de fapt este parte a evoluţiei…
    Curaj să recunoaştem asta – asta lipseşte…
    Scuze pentru lungimea discursului!

    Apreciază

  • 18. monica  |  2 Noiembrie 2011 la 10:26

    Sunt putini cei ce au putinta a -si schimba mentalitatile si obiceiurile dobandite in 50 de ani de comunism,cand nu exista decat un singur management,cel al al urii si al fricii. Chiar daca,declarativ,unii sunt cu vederi democrat- europene, deseori ii surprinzi captivii vremurilor trecute,tradand in discursul lor, acea susceptibilitate bolnavicioasa care ne-a omorat nu numai sufletul ,dar si mintile.Pana ce,o generatie de tineri destepti si intreprinzatori ,eliberati ideologic si moral din acea perioada odioasa a comunismului , nu se va ridica si implica in viata publica,constituindu-se intr-o societate civila puternic si coerent ancorata in destinele natiunii , din care sa emane viitorii lideri politici, franele trase la modestele actiuni ale unei maini de oameni cu vederi reformatoare vor opri mersul in viteza a tarii.
    Intelectualitatea ,de stanga sau de dreapta ar trebui sa se inplice mai activ decat a facut-o pana acum, lasand laoparte angoasele . De la ei trebuie pornit mai cu tupeu si fara coordonarea „fostilor” totul, pt ca numai ei pot imprima intai de toate un destin moral natiunii si apoi unul politic si economic.Un exemplu clar este dpmdv actiunea Noii Repubici care s-a lasat angrenata in lansarea ideilor dreptei romanesti,coordonata intr-un fel de un „fost” pe care-l respect de altfel,cum il respect si pe cel care a venit cu multi ani in urma cu ideea constituirii unui pol popular care era neocupat pe scena politica ro.Nu stiu cum trebuia facuta treaba ,dar Noua Republica n-ar fi trebuit sa fie suspicionata de legaturi cu vreuna dintre formatiunile Fostei Romanii.

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  2 Noiembrie 2011 la 13:29

    Ziua bună şi cu soare, prieteni 🙂
    Arizonianul, multzam, „stagnarea există dar este parte a evoluţiei”, excelent înţeles! Fiindcă actualul „acum” înseamnă momentul cel mai potrivit de trecere spre alt echilibru social 🙂

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  2 Noiembrie 2011 la 13:58

    Monica, propoziţia „un management care nu ia în considerare aceşti factori generatori de disfuncţii (activaţi, de regulă, de incertitudine) reformarea societăţii devine şi ea incertă. Din nefericire, exact aşa stau acum, lucrurile” se referă clar la managementul societăţii exercitat de puterile în funcţie ale statului, concret, acum, de către actuala putere. Spui: „Noua Republica n-ar fi trebuit sa fie suspicionata de legaturi cu vreuna dintre formatiunile Fostei Romanii„… perfect adevărat. Vorbim însă nu de legături partinice ci de integrarea a două trei persoane absolut remarcabile cu realizări valoroase de netăgăduit recunoscute prin atitudinea lor mai curând de dizidenţă în interiorul respectivelor formaţiuni. Personalităţi necesare, după mine, unei Noi Republici. Credinţa mea e că în acest stadiu, nu concurenţa între oameni şi miscări poate deschide drumul spre Noua Republică, ci solidaritatea lor. Excluse din formulă partidele actuale. Când am vorbit de o zonă de confluenţă ca loc de maximă vulnerabilitate, preferat ca ţintă, exact la asta m-am referit. Vulnerabilitatea respectivă fiind şi vulnerabilitatea şansei de a schimba actuala republică. Un subiect care ar merita, presupun, o dezbatere liberă de tabu-uri şi suspiciuni.

    Apreciază

  • 22. monica  |  2 Noiembrie 2011 la 16:15

    Nora,
    Citand comentariul lui @Arizonianul,am inteles mai bine fondul articolului tau.Daca l-as fi citit inainte de a da „send” ar fi fost mult mai bine 🙂

    Apreciază

  • 23. Hantzy  |  2 Noiembrie 2011 la 16:50

    Buna ziua, tuturor!

    Interesanta abordare: un management al schimbarii! Al schimbarii in bine, presupun. Facand o analogie cu sistemele termodinamice, as putea spune ca entropia sistemului ar tinde spre schimbare, spre cautarea noii stari de echilibru, tensiunile interne (energia potentiala) fiind extrem de ridicate. Ii trebuie doar acel brânci, pentru a se savârsi. Cu toata tendinta sistemului de a-si pastra actuala stare, datorata „oficianţilor politici ostili naţiei” (wow!) mai repede ori mai tarziu se va petrece. Sunt insa proiectele celor putini, catalizatorul de care mai e nevoie?

    Asta e una! O a doua ar fi starea spre care se tinde. Este ea superioara sau inferioara celei actuale. Pentru a fi superioara, ar rezulta ca este necesara absortia de energie (sub forma unei noi conditionari) a elementelor ce compun sistemul, tocmai pentru a fi capabile a se ridica la noul standard al starii sistemului. Codul Macovei la PD-L ar putea reprezenta conditionarea/filtrul respectiv. Esential insa mai e un lucru: daca filtrul respectiv e cel adecvat pentru confirmarea noului standard. Particularizand, este calitatea respectiva, solicitata prin codul Macovei, a membrului de partid necesara? Raspunsul e da. E si suficienta? Probabil NU. Nu voi sa fiu cinic, dar pentru innoire e nevoie de risc. Iar cei dispusi sa riste sunt, statistic, cei care nu se tin de reguli, nonconformistii. Iar cei care ne-or conduce tre’sa aibe mai ales alte calitati in afara probitatii morale si penalitatii nule. Astea sunt bune pentru soldati si paznicii de noapte. De la parlamentari sau guvernanti asteptam ceva mai mult decat sa voteze dupa deget, nu?!

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  2 Noiembrie 2011 la 20:42

    Seara bună, my friends 🙂

    Monica 🙂

    Hantzy, din fundătura în care a ajuns statul asistenţial împovărat de corupţie, si birocraţie, actuala clasa politică îmbogăţită exact prin întreţinerea acestei stări de lucruri, n-are cum să-l aducă la liman. Cu câţiva oameni care se străduiesc din interior să ţină lucrurile pe linia de plutire nu se poate schimba un sistem, asta e limpede. Totusi, ce fac acum acei câţiva oameni din interiorul sistemului va fi de folos mâine. Da, Codul Macovei, o premieră în viaţa politică autohtonă, e important nu fiindcă va reforma PDL, asta nu se va-ntâmpla, ci pentrucă va reforma noile structuri politice care se coagulează civic în noile miscări. NR nu seamănă cu ce am avut în materie de clasă politică perioada post decembristă. E exact ce ne-am dorit atunci dar am fost păcăliţi, nu mai spun de cine şi cum…

    Apreciază

  • 25. Hantzy  |  2 Noiembrie 2011 la 21:13

    Atat statul asistential cat si cel concurential au parti negative, efecte secundare. Cel asistential se obliga sa ofere suficiente locuri de munca, a.i. sa poata plati celor aflati in nevoie diferite servicii sociale. Cel bazat pe concurenta accepta somajul ca pe un rau necesar in vederea mentinerii interesului pentru munca, dar si a gasirii unui loc de munca corespunzator inclinatiilor personale. Falimentul, si al unuisi al celuilalt, se remarca atunci cand masa critica a celor dpendenti de ajutor de la stat, indiferent de forma acestuia, este atinsa. Insa asta nu are de-a face cu problema in cauza.Imbogatirea nu e neaparat urmare a unei carente in integritatea morala a imbogatitului, asa cum nici averea modesta nu garanteaza probitatea morala. Eu nu carteam impotriva introducerii unor astfel de coduri, ca un fel de stacheta ce obliga la concurenta nu doar membrii PD-L, ci doar spuneam ca nu sunt suficiente. Dpmdv tin pumnii pentru NR si voi face chiar mai mult de atat. Dupa puteri!

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  2 Noiembrie 2011 la 21:32

    Hantzy, cu o masa enormă de falsi asistaţi depistată în cursul verii plus masa politicienilor si a funcţionarilor îmbogăţiţi din afaceri oneroase cu statul, fie si numai cu tarele astea şi e clar că nu mai merge. Nu trebuie făcute nici măcar calcule ca să se-nţeleagă în ce nesiguranţă o s-ajungem dacă lucrurile rămân tot asa. Codul MM e o reusită de excepţie, dar bineînţeles că nu e suficient…Şi eu susţin NR, sper să devină curând forţa de care are România nevoie 🙂

    Apreciază

  • 27. Hantzy  |  2 Noiembrie 2011 la 21:37

    Eu vorbeam in general. Particularizand pentru Ro, ar fi craghios sa te contrazic.

    Apreciază

  • 28. noradamian  |  2 Noiembrie 2011 la 23:44

    Noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 29. clemycali  |  3 Noiembrie 2011 la 20:04

    Buna seara, buna seara.
    Scuze ptr absenta dar am intrat in perioada midtermen, adica a examenelor de la mijlocul semestrului. Ieri am avut unul, azi dimineata inca unul si saptamana viitoare am dat de predat doua eseuri:) Dar nu mi-am uitat promisiunile!

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  3 Noiembrie 2011 la 22:47

    Salut, Clemy 🙂 Stagiunea abia a-nceput! Succes la şcoală. Asteptăm cuminţi… 🙂

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  3 Noiembrie 2011 la 22:48

    postare nouă

    Apreciază

  • 32. Elektrische Zahnbuerste  |  1 Decembrie 2011 la 13:41

    … [Trackback]…

    […] Find More Informations here: noradamian.wordpress.com/2011/11/01/mai-sus-de-vechi-dureri-si-de-bariere-noi/ […]…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 885,070 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.302 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 885,070 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: