Rostul predestinat al crinului: Codul bunelor nani-ere. (2)

19 Decembrie 2011 at 19:58 32 comentarii

Postat de Bască ilie în „Grădina publică”

Primul djuvarism de istorie recentă-  Prostul nu-i fudul dacă nu doarme prost destul”– ne trimite pe urmele lăsate de notorietatea somnambului, destul de fudul la nivel intercontinental. Fostul ambasador, Nicholas Taubman, a descoperit  fața nevăzută a Americii și a început s-o descrie printr-o cablogramă- via Wikileaks- în onoarea marelui caracter penelist. L-a depistat pozitiv ca chiulangiu „cum nu s-a vazut” și „cartofor înrăit” pe timp de noapte. Când au primt telegrama fără stopuri, nu știu exact ce-au înțeles americanii din caracterizarea asta; poate s-au întrebat mai întîi de ce umblă noaptea ca vampirii și n-au fost încântați de ideea că au dat de Dracula gol. Asta ar explica de ce nu s-au arătat prea nerăbdători să-și manifeste ospitalitatea, să-l aibă în față pe nevăzut și să-l primească cu brațele deschise. Bănuiesc o parte divină și în obiceiul de legendă românească, cu umblăreții în grup de trei: unul turnător, altul hoț și al treilea proaspăt viitor racolat, ca să-i păzească până la urmă pe ceilalți. Nu-i bai de diferențe față de altă formație, de 3 milițieni: unul scrie, altul știe numai să citească (!?) și al treilea se uită să vadă dacă rămâne ceva în urmă, vreo dâră. S-a văzut și la recenta tentativă de la Cotroceni că nu-i în regulă cu sindromul tripletei. După ce-au ieșit altădată pe ușă, cu coada între picioare, acum au bâjbîit alte intrări decente: unul pe fereastră, altul pe ușa din spate și al treilea se uita în urmă, să nu-i vadă SPP-istul. Cu certitudine, de data asta s-au străduit toți să lase dâre, numai cititorul de cărți filate a încercat să se delimiteze: “Pe mine să nu mă confundați cu Ponta! Ăsta știe să joace numai șeptic cu popa-prostu”. Aici jucătorul profesionist într-ale somnului de zi exagerează premeditat. Popa-socru este nevoit să joace ce și cum știe  să prevină păcatele lui ginerică, ținut în consemn la domiciliu ca să nu mai ajungă într-un alt anturaj de sfântă treime, sexpartizană. Dependentul practicant al jocului la risc știe foarte bine ce legătură strânsă se perpetuează între caracterul lui și anturaj, datorită mizelor care stârnesc simțurile bunelor nani-ere până la atrofiere. Din motive de caracter, scăpat în obligația de a-și onora datoriile față de respectabilii componenți ai anturajului, împătimitul ajunge să-și dea și soția la poker.

Ce blestem pe capul pokeristului să țină în casă o  marfă nevandabilă! Când nu-i în pat cu patologicul dușman al prezenței la slujbă, jumătatea trează e plecată unde își vede de treaba ei cinstită: ori să joace și ea la două capete aurul românesc pe lângă PE, ori să scoată un ban, grămadă, parvenit cu cinstea dată pe consultanță. Asta-i țara tuturor posibilităților originale, unde cei săraci și cinstiți sunt demnitari și candidați în stare să nu mai știe câți bani au în posesie, iar cel mai bogat român poate fi falit, ca orice dator vândut! Anturajul face partajul înainte ca știința parvenitismului să fie scrisă sau ghicită în cărți.

N-avem motive să ne mai mirăm de semnificația celui de-al doilea djuvarism: Spune-mi cu ce motan te însoțești, ca să-ți spun ce șoricel de porc îți autopârlești de Moș Crăciun!. Dacă eroicul filator fitilist s-ar pârli la alegerile parlamentare viitoare, de pe orice loc în colegiu lui, precum Șorica Nicolai de pe primul loc  în colegiul senatorial nr. 2 din Călărași, aș râde șase luni de neinspirata păstrare a sistemului de vot din 2008. În cealaltă jumătate de an, demnitarii aleși ai națiunii sunt oricum în vacanță parlamentară și asta nu-i de râs. Cu PNL-ul pus să doarmă, după Codul bunelor nani-ere, în ciubotele roșii ale motanului încălțat sau la picioarele lui Iliescu, avem de-a face tot cu o miză la risc, după anduranța jocului de picioare. O astfel de investiție seculară pentru eternitate este ca minciuna cu picioare scurte, fiindcă nici nu știi când vine clipa blestemată și le scoate la înaintare. Cu un asemenea atac, miza intră în jocul secolului, fără prelungiri. Codul bunelor nani-ere atrage crinul de veghe inspirată la locul de odihnă, sleit de puterea statului la căpătâiul incompatibil cu veșnicia.   

Visele parvenitului jucător de cărți însemnate și chemarea sângelui, clocotit de nerăbdare, fac din Fata Morgana o biată dâră pe-o gogoașă nisipoasă. Halucinogenele Crinăucului joacă feste de performanță pe nisipuri mișcătoare, cu imaginația în priză neodihnită permanent. Ca părul nărăvit în somnul de înfrumusețare a programului de lucru, de unde se face nevăzut demnitarul nostru mai presus de legea de sub pat. Trage deja poturile cu grebla, în regim de urgență închipuită, după ce  vede cu ochii deschiși cum îi intră una după alta cărțile visate: chintă regală cu coroniță din încreangătură de dud reprezentativ, teledorm (chetă de pomaniadă în campanie-Silvuple, musiu!”- prin SMS pentru căderi de bani în cascadă de teledon, ca la poker mecanic cu fise), careu de ași (Președinție, Guvern, Senat, Camera Deputaților) și, cu voia cartoforului înrăit de patimă, încă 5 ași în mânecă pentru o majoritate permanentă la CCR. Fără voia lui, tânjește să tragă o cacealma cu o singură damă, prima damă a României și primul ei contract de consultanță cu Președinția, în uralele somnoliticului tuturor românilor.  

Ce blestem ar fi pe capul nostru să ne punem în fiecare colegiu câte un crin dat în locul de odihnă predestinat numai viitorului națiunii! De ce?


Entry filed under: 7301634. Tags: , , , .

Rostul predestinat al crinului: Codul bunelor nani-ere. Discursul filozofului

32 comentarii Add your own

  • 1. Bască ilie  |  19 Decembrie 2011 la 20:03

    Apreciază

  • 3. Arizonianul  |  19 Decembrie 2011 la 20:25

    Se zice că în materie de politică internaţională, americanii ar fi naivi. Multe exemple ar întări această afirmaţie, dar în ceeace priveşte Mr.Lily Antenescu, ăi de peste ocean şi-au dat seama că, preopinentul, e o mârţoagă politică pe care nu are rost să pariezi dară mi-te să bagi bani în ea!
    Somnorilă ăl coafat, poate minţi pe mai mulţi odată. Poate minţi pe unul toată viaţa, dar să minte pe toţi, tot timpul… Neee!
    Nu ţine şi pace!
    Viitor politic scârnăvia asta nu mai are…
    Cel puţin aşa văd eu lucrurile şi sper că nu mă înşel: este spre binele ţării!
    Cât despre declaraţiile sale nu pot spune decât că sună ca un clopot spart.
    Îi vuieşte capul de înfumurare şi prostie.
    Singura calitate a lui este că poate vorbi la nesfârşit despre orice, dar fără să spună ceva cu miez.
    Impresionează doar naivii (spus aşa, ca să nu uzez altă vorbă!)…
    Cei cu neuroni activi, l-au categorisit deja. O să scoale şi alţii din somn şi atunci: „Bye-bye little Lily!”

    Apreciază

  • 4. dictaturajustitiei  |  19 Decembrie 2011 la 20:28

    Bună seara !
    Astăzi o colegă, de la începutul postului se abține să mănânce ”de dulce ”, îl blestema pe președintele Băsescu pentru faptul că are păcate. Când am întrebat-o în mod concret care-i sunt păcatele mi-a răspuns că unul ar fi faptul că Eba e europarlamentar.
    Am întrebat și eu cum își explică faptul că doamna Adina Vălean, se vede de aici că domnul Antonescu nu lipsește degeaba de la ședințele parlamentare, a fost trecută înaintea domnului Adrian Coiroianu pe listele de europarlamentari.
    N-a avut răspuns. Nu se exprimaseră, în această privință pe Antena 3, niciunul.

    Apreciază

  • 5. Bască ilie  |  19 Decembrie 2011 la 20:43

    Saluttare!
    Nick, ai punctat frumos esența golului. 🙂
    Dictatura, ce ție nu-ți place, doar colega tace. 🙂

    Apreciază

  • 6. Bască ilie  |  19 Decembrie 2011 la 20:56

    În ultima frază, intenționat nu am pus nicio virgulă.
    Le-am lăsat la latitudinea cititorilor, să le plasați cum credeți că se potrivesc mai bine… fiecare în colegiu său. 🙂
    Răspunsul la întrebarea „De ce?”, chiar dacă se află în clipa din clipul de la poz. 1, nu-i singurul.

    Apreciază

  • 7. Bască ilie  |  19 Decembrie 2011 la 21:00

    fiecare în colegiul său (sau fiecare colegiu cu crinul repartizat- să fie primit!- pentru nani-era națională)

    Apreciază

  • 8. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:01

    Bună seara! 🙂
    Astăzi:

    EDITH PIAF – 19 decembrie 1915

    Apreciază

  • 9. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:03

    Nu-i aşa că ne este cunoscută melodia?

    Apreciază

  • 10. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:04

    Apreciază

  • 11. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:05

    Apreciază

  • 12. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:08

    Prietenia dintre Piaf şi Marlene Dietrich concretizată în „La vie en rose”

    Apreciază

  • 13. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:09

    Apreciază

  • 14. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:14

    C’est pas seulement ma voix qui chante.
    C’est l’autre voix, une foule de voix,
    Voix d’aujourd’hui ou d’autrefois,
    Des voix marrantes, ensoleillées,
    Désespérées, émerveillées,
    Voix déchirantes et brisées,
    Voix souriantes et affolées,
    Folles de douleur et de gaieté.

    C’est la voix d’un chagrin tout neuf,
    La voix de l’amour mort ou vif,
    La voix d’un pauvre fugitif,
    La voix d’un noyé qui fait plouf.
    C’est la voix d’une enfant qu’on gifle,
    C’est la voix d’un oiseau craintif,
    La voix d’un moineau mort de froid
    Sur le pavé d’ la rue d’ la joie…

    Et toujours, toujours, quand je chante,
    Cet oiseau-là chante avec moi.
    Toujours, toujours, encore vivante,
    Sa pauvre voix tremble pour moi.
    Si je disais tout ce qu’il chante,
    Tout c’que j’ai vu et tout c’que j’sais,
    J’en dirais trop et pas assez
    Et tout ça, je veux l’oublier.

    D’autres voix chantent un vieux refrain.
    C’est leur souvenir, c’est plus le mien.
    Je n’ai plus qu’un seul cri du cœur :
    „J’aime pas l’malheur ! J’aime pas l’malheur !”
    Et le malheur me le rend bien
    Mais je l’ connais, il m’ fait plus peur.
    Il dit qu’on est mariés ensemble.
    Même si c’est vrai, je n’en crois rien.

    Sans pitié, j’écrase mes larmes.
    Je leur fais pas d’publicité.
    Si on tirait l’signal d’alarme
    Pour des chagrins particuliers,
    Jamais les trains n’pourraient rouler
    Et je regarde le paysage.
    Si par hasard, il est trop laid,
    J’attends qu’il se refasse une beauté

    Et les douaniers du désespoir
    Peuvent bien éventrer mes bagages,
    Me palper et me questionner,
    J’ai jamais rien à déclarer.
    L’amour, comme moi, part en voyage.
    Un jour je le rencontrerai.
    A peine j’aurai vu son visage,
    Tout de suite je le reconnaîtrai…

    Apreciază

  • 15. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 21:15

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  19 Decembrie 2011 la 22:14

    Seara târzie , da’ bună 🙂 Bsk, bine articulate-n postare „djuvarismele”, merg perfect 🙂

    Apreciază

  • 17. noradamian  |  19 Decembrie 2011 la 22:15

    Nick, punct ochit, punct lovit 🙂

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  19 Decembrie 2011 la 22:17

    Sare, „muza” excelentă, crinu’ pentru piesa Adei Milea, poţi crede că a compus-o după „natură” 🙂

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  19 Decembrie 2011 la 22:19

    Dj, ce să mai zicem de asemenea justificări, ca la colega ta, că nici „de dulce” nu merită 😉

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  19 Decembrie 2011 la 22:21

    Fini, super, super piese! Sigur că le-am mai auzit, dar sunt ca vinul: cu cât se-nvechesc cu atât au o savoare, un buchet mai seducător 🙂

    Apreciază

  • 21. skorpion  |  19 Decembrie 2011 la 23:00

    buna seara,

    mister B,
    as spune ca este surprinzator ca niste nulitati umane absolute au ajuns lideri de partide, ma refer la cei doi pacalici ponta si crinel…si totusi nu ar trebui sa ne mire, in continuare se promoveaza nu fiinta competenta, ci ne-fiinta care este capabila sa vorbeasca tone de cuvinte, fara sa spuna nimic, lucru ce a fost valabil si inainte de 1989!!
    dar este nedrept!

    @fini,
    danke
    🙂

    Apreciază

  • 22. Fini  |  19 Decembrie 2011 la 23:16

    Skorpi,
    @ 21

    vom Herzen gern!

    Apreciază

  • 23. Bască ilie  |  20 Decembrie 2011 la 00:02

    Mister Sk,
    Astfel de nulități sunt încurajate de mai multe criterii și elemente mascate (eronate, iluzorii), dar au parte și de o protecție legislativă (anume creată în sistemul electoral bazat pe proporționalitate, pentru menținerea în joc a partidelor parlamentare care marchează teritoriul, ca un monopol politic, ștafetă/succesiune aproape de netulburat, cu rotații interne lipsite de greutate). Aleșii și realeșii sunt de fapt profitorii unui parcurs redus, desemnați câștigători cu un număr infim de voturi, accesibil și manevrabil, foarte departe de răsunătoarea normă de reprezentare (de ex. senatorul are nr =160.000 locuitori, dar nr. de voturi necesar poate fi de 6000-7000) Absenteismul este aur curat pentru mulți aleși, mai ales când intervin stimulentele și manevrele neortodoxe. La deputați e ridicolă porția vânată și totuși independenții sunt în misiune imposibilă. Ca să scăpăm de câteva nulități, cel mai eficient acționează factorul aleatoriu,loteristic, de la redistribuire în sistemul actual. Votanții nu pot să stăpânească prea bine efectul imprimat de propria voință exprimată. Cum spuneam ieri, nu au statut de alegători, cum s-ar putea dobândi prin VU (pur, necorcit, nu permite resuscitarea perdanților) .

    Apreciază

  • 24. Arizonianul  |  20 Decembrie 2011 la 09:35

    Luna aceasta, pe 3 Decembrie, s-au împlinit 20 de ani de la moartea unui mare român, un om de cultură, un om strălucitor şi un orator desăvârşit.
    A suferit 13 ani în închisorile celor care „se aflau în trebă”.
    Niciodată nu a condamnat pe aceste năpârci, pentru că voia să nu ruşineze poporul român.
    A murit în mizerie.
    Acest om admirabil a fost, cel care înainte de a se duce la ceruri, în viaţa pământească a fost ştiut drept Petre Ţuţea.
    Veşnică pomenire!

    Apreciază

  • 25. monica  |  20 Decembrie 2011 la 09:51

    Un pamflet excelent !

    Apreciază

  • 26. Bască ilie  |  20 Decembrie 2011 la 19:54

    Saluttare!
    Monica, tks! Noi avem doar „plăcerea” să ne lovim de faptele eroice și să le refuzăm farmecele, până nu și-o iau în cap producătorii, c-ar fi depășit randamentul vrăjitoarelor. 🙂

    Apreciază

  • 27. Bască ilie  |  20 Decembrie 2011 la 20:37

    În această țară numai vrăjitoarele, parlamentarii și judecătorii pot dace ce vor în această țară din aceleași două motive:
    – după ce le-ai ales, pot face ce vor și chiar țin să ne-o demonstreze;
    -nu există legi pentru aceste categorii de persoane.

    PS. În cazul sistemului judiciar nu-i prea mare deosebirea față de alegerile parlamentare, tocmai fiindcă alegerea judecătorilor se face prin repartizarea aleatorie a dosarelor.

    Apreciază

  • 28. Bască ilie  |  20 Decembrie 2011 la 20:50

    Profesorilor care prepară elevi, ca să facă un ban… impozabil, sub presiunea evaziunii fiscale, le recomand să pună mânâ de la mână și să strângă o chetă națională pentru protecția activității lor independente. Pentru acest fond de rezervă, parlamentarii abia așteaptă să-i scoată pe dascăli (cum le spune Caterinca) de sub incidența legii. Ce mi-s dascăli, ce mi-s popi? Un pretext să fie!

    Apreciază

  • 29. noradamian  |  20 Decembrie 2011 la 21:57

    Seara bună 🙂 Bsk, ia uite ce aberaţie permit legile făcute de aleşi: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-10991685-cinci-corupti-fac-legea.htm

    Apreciază

  • 30. Bască ilie  |  20 Decembrie 2011 la 22:01

    Salut, Nora!
    Citisem. Erau binevenite câteva noutăți. 🙂

    Apreciază

  • 31. Creanga  |  21 Decembrie 2011 la 22:16

    Seara buna!
    Ce liniste s-a lasat cand Craciunul s-a apropiat. Rostul Crinului cu totii il stiu, sa fie un chiulangiu, cartofor fara pereche, o fi intrat in el vreo streche, la 3 cuvinte, suspendare, pana in 2014 n-are rabdare.

    Apreciază

  • […] “Cu PNL-ul pus să doarmă, după Codul bunelor nani-ere, în ciubotele roșii ale motanului … O astfel de investiție seculară pentru eternitate este ca minciuna cu picioare scurte, fiindcă nici nu știi când vine clipa blestemată și le scoate la înaintare. Cu un asemenea atac, miza intră în jocul secolului, fără prelungiri. Codul bunelor nani-ere atrage crinul de veghe inspirată la locul de odihnă, sleit de puterea statului la căpătâiul incompatibil cu veșnicia. ….. Ce blestem ar fi pe capul nostru să ne punem în fiecare colegiu câte un crin dat în locul de odihnă predestinat numai viitorului națiunii! De ce?” Like this:LikeBe the first to like this post. […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,262 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.249 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,262 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: