Romania din diaspora: „avem!!!“

5 Ianuarie 2012 at 17:46 70 comentarii

Articol de Monica Voudouri,de găsit în „biblioteca cu prieteni”

Stăm pe-o terasa la o cafenea de sub Akropole si-i spun prietenei mele Elvira, românca si ea, emigrata de niste ani la Atena, ca ma bate gândul sa trag o zugraveala in apartament.
„Avem!“ spune ea, bucuroasa sa ma ajute. Si-mi vorbeste despre un muncitor român, care i-a zugrãvit de curând si ei casa. Exista deci in emigratia româneasca cineva priceput la asa ceva.
„Si daca tot zugravesc, spun, as vrea sa modernizez si tabloul de electricitate.“
„Avem!“, spune ea si-mi recomanda un electrician, muncitor serios, de la Botosani, care lucreaza acum de vreo 10 ani la complexul Elefsina pe Malul Mediteranei. I-a modernizat tabloul de siguranta unei cunostiinte comune. E bine pus la punct cu noile rigori ale întreprinderilor de electricitate, deoarece se pare ca s-au schimbat anumite lucruri in sistemele lor.
De jur imprejurul nostru, portocalii sunt grei de fructe, fiindca am intrat în iarna, deci in sezonul narantselor. Stralucitoare, atârna in crengi cu sutele, de parca ar fi niste globuri portocalii de Craciun.
„Am si eu niste portocali in curte, spune Elvira. Dar mi se pare ca anul asta nu le merge prea bine. Trebuie sa caut un gradinar…“
„Avem!“, o asigur. Si i-l recomand pe Vasile, care-mi tunde si mie an de an florile din gradina.
Dupa o vreme, apare la intâlnire si prietena noastra, Monica, medicul radiolog. Are figura suferinda, spune ca n-a dormit toata noaptea, din cauza unei dureri de masea.
„Avem!“, o linisteste Elvira si-i da numarul de telefon al lui Dumitrescu, medic stomatolog pe bulevardul Vasilissa Sophia.
Comandam niste cafele. La cafea ni se aduc si prajiturile casei. Ne aducem aminte de eclerurile copilãriei noastre. Unde sa gasesti la Atena asa ceva?
„Avem!“, spune Monica si ne da adresa unui restaurant românesc din Kifisssia, care face ecleruri ca-n Bucuresti. „Dar mai bune parca decât la ei, am mâncat la Berna, spune Monica, proaspat întoarsa de la un congres din Elvetia. Am gasit acolo un cofetar de la Târgu Mures.“
Discutam de una, de alta. Un baiat al vecinilor nostri, foarte talentat, violoncelist, vrea sa studieze in Germania.
„Avem!“, spun eu, si convenim sa-l trimitem la Köln, unde concert-maistru in orchestra germana este un român.
Un email pe care l-a primit Elvira de la niste prieteni comuni aduce o veste proasta. Tatal familiei are o problema pulmonara grava. Va trebui sa faca o interventie chirurgicala foarte riscanta, intr-o clinica universitara specializata in asemenea diagnostice.
„Avem!“, spune Monica si ne gândim la profesorul pulmonolog român care conduce o clinica universitara de la Bruxelles.
Mai vine vorba si despre o operatie de ochi a cuiva, tot asa, foarte dificila, care cere mâna si aparatura specializata.
„Avem!“, la Londra sau la Paris, doi profesori români care…
„Pentru calatorie trebuie insa incheiata o asigurare.“
„Avem“ – la Dan Petrescu.
Lista poate merge la nesfârsit. Vrei sa mãnânci mititei la Tel-Aviv?
„Avem!“ La domnul Puiu, din Jaffo.
Vrei sa faci teatru in Noua Zeelanda?
„Avem!“ Cu Octavian Saiu.
Vrei sa te specializezi in rachete spatiale la NASA?
„Avem!“…
„Avem!“ deci pentru orice nevoie. Avem o Avere.
Dar… o avem oare noi, sau o au altii? E a noastra averea asta?
Da, este si a noastra. Termenul cu care o numesc sociologii este „etnoprofesia“. Si tot ei constata ca, daca undeva etnoprofesia este de mare amploare, grupul etnic pe care il reprezinta ea este mai bine adaptat la conditiile tarii gazda. Pare paradoxal, dar viata de zi cu zi o dovedeste din plin. Profesia exercitata pentru si printre ai tai, iti da putere si le da putere.
„Parca de când au venit mai multi emigranti din România, ma simt mai bine la Londra“, mi-a spus in vara un pictor de icoane român, la un salon colectiv de pictura. „Exista mai multi vizitatori care au aceeasi emotionalitate ca a mea, stiu ca pot fi inteles mai usor. Pâna acum câtiva ani, când vizitatorii auzeau de pictura bizantina sau de ortodoxie, treceau mai departe“.
„Dupa 1989, imi spunea un profesor din Franta, nu m-a mai bântuit niciodata atât de aprig si de neostoit dorul de tara. Si m-am simtit aici mai puternic. Nu mai eram la discretia unui singur popor, cel in care emigrasem, si in care eram obligat sa ma incadrez cu unghiile si cu dintii. Daca vroiam, puteam sa ma intorc oricând in tara mea. Sau puteam sa dau lectii particulare românilor veniti aici pentru studii. Imi câstigasem independenta deciziilor. Nu trebuia neaparat sa plac. Nu trebuia sa ma plec“
„Ce bine de tine!“, imi spuneau si mie colegii la Amsterdam, când ne pregateam de vacante. Tu ai unde sa mergi, fara prea mare cheltuiala si fara bataie de cap. Ai inca o tara, pe când noi nu avem decât una. Vrei sa te duci undeva, atunci când ai o singura tara? Cauta-te in buzunare, plateste. Lasa ca nici nu are cine sa te primeasca cu drag, cine sa se bucure când se deschide usa. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea de a lucra si intr-o tara si si in alta. Si de a avea aici cercul tau de prieteni din tara ta, cu care faci cauza comuna in orice imprejurare.“
Cine vorbeste despre lipsa de solidaritate a românilor din emigratie se invirte in cercuri inchise, lipsite de perspectiva prin insasi natura lor. De la un anumit nivel al tinutei morale si intelectuale, aceasta idee preconceputa poate fi contrazisa cu argumentele cele mai la indemâna. Etnoprofesia este un asemnea argument. Una dintre conditii este insa sa stii cine esti. Atunci când stii cine esti, ai incredere in tine insuti. Si increderea in sine – imi spunea aseara psihiatra Beata Kuttlik, nascuta in Haita Mare, lânga Sfântul Gheorghe, dar medic director de spital in Atena, increderea in sine te face puternic. Ai o tara din care vii, ai un grup etnic in care profesezi cu succes, nu se poate sa faca cineva cu tine orice, ti-ai dovedit valoarea. Grav, spunea Beata, este cazul celor care nu au unde sa-si dovedeasca valoarea. Ca acest lucru se intâmpla in tara ta, sau in alta tara, intr-o perioada de criza sau de liniste economica, de incertitudini in viata personala sau in starile conflictuale inerente oricarei vieti, este o problema subsidiara. Daca ai unde sa-ti dovedesti valoarea si cineva iti confirma ca cei din jurul tau au nevoie de tine, nu ti se poate intâmpla nici o catastrofa la nivel psihologic“.
Si uite aici, punctul forte de ultima ora al diasporelor! Grupul tau are nevoie de tine! Si, paradoxal, având posibilitatea sa-ti dovedesti valoarea, devii puternic si-n ochii grupului tarii in care traiesti. Ultimii ani, in care ne-am inmultit in nenumarate locuri pe glob, ne-au sporit forta.
Cei care se ocupa cu mersul comunitatilor, sociologii, spun chiar ca etnoprofesia este o treapta a transnationalismului. Iar transnationalismul, semnul sub care se profileaza viitorul comunitatilor umane. Când nu se va mai opera la nivelul identitatii cu dihotomia „ori-ori“. Ci cu „si-si“.

Articol aparut pe 29:12:2011, revista Cultura Autor: MONICA SAVULESCU VOUDOURI

Entry filed under: 7301634. Tags: , .

Ia gunoiul, neamule, la anul și la mulți ani! (3) Ia gunoiul, neamule, la anul și la mulți ani! (4)

70 comentarii Add your own

  • 1. Bască ilie  |  5 Ianuarie 2012 la 18:27

    Elvira:
    -Monica, după 10 ani de diaspora, cum să-ți treacă dorul de România?
    -Te întorci pentru 3 zile și îți trece pentru încă 20 de ani.
    *
    Monica și Elvira, revenite în țară, sunt în vizită la Nora. La televizor, un mare meci. La un moment dat, Monica sare din fotoliu și strigă:
    -Hai România! Uf, acum ne prindea bine un gol.
    Nora:
    -Aveeeeem!

    Apreciază

  • 2. Bască ilie  |  5 Ianuarie 2012 la 19:07

    De fiecare dată când se discută despre dilema dintre plecarea românilor și întoarcerea lor din diaspora, mi-e foarte greu să-mi exprim punctul de vedere, să spun ce le-aș dori din cele două opțiuni și, mai ales, din ce motive. Din postura omului rămas în țară, mă încearcă un sentiment ciudat: mi-e teamă să nu le par egoist, tocmai fiindcă știu că nu sunt așa. (indiferent ce alegere le-aș recomanda)

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 19:54

    Seara bună 🙂 Bsk, 1, lucrurile nu stau deloc asa, crede-mă. Cunosc sentimentele unora din diaspora noastră nu numai de la Monica. Sunt, adesea, mai legaţi de fundamentele noastre naţionale decât noi, încearcă să cultive valorile pe care le au în profunzimea fiinţei lor oriunde sunt si prin orice fac.

    Apreciază

  • 4. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 19:59

    După ce s-au luptat cu mentalităţile securiste, acum trebuie să-nvingă si pe cele post securiste, adesea. Nu mă refer la excepţii, că sunt si dintr-astea, ci la aceia pe care astfel de lucruri îi întristează, poate, dar nu reusesc să-i dezrădăcineze spiritual. E o mare izbândă să reusesti să trăiesti în altă cultură( nu spun doar, ţară) si s-o preţuiesti si pe a ţării tale. Ba chiar să si faci ceva pentru ea si pentru conaţionali, în general, ceva folositor, oriunde ai fi.

    Apreciază

  • 5. clemycali  |  5 Ianuarie 2012 la 20:15

    Buna seara, buna seara. Frumoasa postare si foarte adevarata. Si ciudat cum ma gandeam cam la aceleasi lucruri acum cateva zile. Eu pot sa spun un singur lucru: sunt plecata din tara de aproape 7 ani dar cu fiecare zi care trece ma simt mai romanca decat ma simteam in tara, tin mai mult la traditiile noastre decat tineam atunci cand locuiam in Bucuresti si ma simt mai datoare sa contribui cum pot la indreptarea tarii drumul corect.

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 20:26

    Salut Clemy! Interesant e că, desi personal, n-am trăit experienţa respectivă, chestiunea asta mă preocupă, o găsesc deosebit de importantă pentru noi. Nu numai că am scăzut cu câteva milioane în cei douăzeci de ani, dar am scăzut si calitativ, dacă ne gândim la mulţimea celor capabili, aparţinând a două, trei generaţii, de-acuma, care-si văd de viaţă si profesie înafară. Dintr-acestia, din fericire, nu puţini, sunt cei care „n-au rupt-o” cu ţara, dimpotrivă, caută căi de legătură, încearcă să-i fie de folos.

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 20:28

    Clemy, de altfel, unul din exemplele pe care le aveam în minte citind articolul ăsta, esti si tu 🙂

    Apreciază

  • 8. skorpion  |  5 Ianuarie 2012 la 20:30

    buna sear,

    asta mi-a placut:
    Atunci când stii cine esti, ai incredere in tine insuti !

    …cred ca este vorba de localitatea Aita Mare si nu Haita Mare….

    tocmai am aflat ca un fost coleg de liceu, tata a doua fete, ambele studente la Viena, incearca sa le convinga sa ramina………acolo!
    este bine?
    este rau?
    nimeni nu stie ..

    Apreciază

  • 9. Sare'n Ochi  |  5 Ianuarie 2012 la 20:35

    cine crede ca Antonescu inca-si petrece Dormilionul, se inseala. avem informatii ca este pe cale sa faca, impreuna cu copilotul USL, o spectaculoasa rasturnare de situatie in Ungaria:
    http://sareinochi.com/2012/01/05/o-spectaculoasa-rasturnare-de-situatie-cu-victor-ponta-si-crin-antonescu/

    Apreciază

  • 10. clemycali  |  5 Ianuarie 2012 la 20:36

    @nora, si pe mine ma ingrijoreaza exodul oamenilor capabili din Romania. Plecarea „creierelor”, care s-a accentuat nepermis de mult in ultimii ani, este marea problema a Romaniei.

    Apreciază

  • 11. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:01

    O temă care ne face să oftăm din toată fiinţa şi noi, cei de aici şi ei, cei de acolo.

    Apreciază

  • 12. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:03

    Bună seara! 🙂

    La Chicago University nu mai avem pe:

    – Mircea Eliade

    – Ioan Petru Culianu 5 ianuarie 1950 – zi aniversară.

    Am extras din lucrarea „Eros şi magie în Renaştere 1484” câteva paragrafe.

    Manipularea maselor şi a indivizilor.

    „De vinculis in genere(Despre legături în general”) de Giordano Bruno aparţine acelor scrieri obscure a căror importanţă în istoria ideilor o depăşeşte de departe pe aceea a operelor celebre. Pentru francheţea şi chiar cinismul pe care le pune în analiza materiei sale, ar putea fi comparată cu „Prinţul” lui Machiavelli, cu atât mai mult cu cât subiectul celor două lucrări e înrudit: cel al lui Bruno se ocupă de manipularea psihologică în general, cel al lui Machiavelli îndeosebi de manipularea politică. Dar cât de palidă şi rizibilă este astăzi figura prinţului aventurier machiavellic alături de aceea a magicianului – psiholog al lui Bruno! [….]
    Prinţul lui Machiavelli era strămoşul aventurierului politic, a cărui figură e pe cale de dispariţie. Dimpotrivă, magicianul din „De vinculis” este prototipul sistemelor impersonale de mass-media, al cenzurii indirecte, al manipulării globale şi al brain-trusturilor ce-şi exercită controlul ocult asupra maselor occidentale.”

    Apreciază

  • 13. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:05

    „Cultura Renaşterii era o cultură a fantasticului. Ea acorda o greutate imensă fantasmelor suscitate de simţul intern şi dezvoltase până la extrem facultatea umană de a opera activ asupra fantasmelor şi cu fantasmele.”

    Apreciază

  • 14. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:07

    ” Cel ce nu iubeşte nimic, n-are nimic de temut, de sperat, de lăudat, de îndrăznit, de dispreţuit, de acuzat, de scuzat, de egalat, nimic ca să se umileasca, să se înfurie. Pe scurt, nu poate fi afectat în niciun fel.” I. P. Culianu

    Apreciază

  • 15. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:08

    Apreciază

  • 16. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:11

    Apreciază

  • 17. clemycali  |  5 Ianuarie 2012 la 21:12

    @fini, salut. Intr-adevar, nu ii mai avem pe Eliade si Culianu dar sunt foarte multi romani la alte universitati unde predau cu precadere matematica si fizica. Pacat ca nu sunt tot atat de cunoscuti ca cei amintiti de tine.

    Apreciază

  • 18. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:32

    Clemy te salut! 🙂

    avem români şi la Loyola University, cea la care şi-a încheiat activitatea Mircea Eliade.

    Apreciază

  • 19. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 21:33

    Salut din nou 🙂 Skorpion, ca să te integrezi cu adevărat într-altă cultură, trebuie să „domini”, adică să fii mai bun decât cei de acolo. Să aibe nevoie de tine. Cel puţin în Europa, asa stau lucrurile. Poate si-n alte părţi. Cei mai valorosi astfel de „cuceritori” sunt cei care o fac din postura de români. Şi care nu renunţă la a fi de folos, naţiei. Chiar dac-au avut de suferit…

    Apreciază

  • 20. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 21:34

    Sare, excelent, merită distribuit textul respectiv 🙂

    Apreciază

  • 21. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 21:35

    Fini, 14, remarcabil textul lui Culianu! Superbe ilustraţii muzicale ai găsit pentru această seară 🙂

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 21:37

    Clemy, Fini, azi-vară, în iunie, la Brasov s-a organizat, sub patronajul Presedinţiei, un Congres al matematicienilor români din toată lumea. A durat câteva zile si au venit FOARTE mulţi. De peste tot. Unii, de mare de notorietate. Cercetători, profi universitari, cu lucrări recunoscute-n lumea academică si popularizate-n ţările unde lucrează.Nici un cuvinţel pe la televiziile noastre. 😉 Voi aţi văzut vreun reportaj, ceva? 🙄

    Apreciază

  • 23. Bască ilie  |  5 Ianuarie 2012 la 21:42

    Resaluttare!
    Nora,
    Numai la 2 am vorbit serios. Serios! 🙂
    Răbdare peste măsură avem? Aveeeem! 🙂

    Apreciază

  • 24. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 21:46

    Bsk, avem 😀 Altfel ce ne-am face? 🙄

    Apreciază

  • 25. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 21:47

    Nora servus! 🙂
    @ 22

    tocmai l-am citat pe I. P. Culianu care a vorbit de sistemele impersonale de mass-media şi de cenzura indirectă. La asta se mai adaugă şi prostia care este şi firesc să nu găsească demnă de atenţie manifestarea de la Braşov.

    Apreciază

  • 26. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 21:51

    Da, Fini! Se potriveşte perfect cu ce spune Culianu. N-as vrea să mă gândesc că unul din motive să fie si faptul că evenimentul s-a desfăsurat sub patronajul Cotroceniului. Ar fi prea mare tâmpenia 😉

    Apreciază

  • 27. clemycali  |  5 Ianuarie 2012 la 22:03

    @nora, citesc acum ptr prima data despre respectiva reuniune.
    @fini, absolut exact. Si trist, foarte trist.

    Apreciază

  • 28. ela  |  5 Ianuarie 2012 la 22:35

    Buna seara
    Multumesc,Monica Voudouri, multumesc, Nora. Impresionant!

    Apreciază

  • 29. Fini  |  5 Ianuarie 2012 la 22:41

    Noapte bună tuturor! 🙂

    Apreciază

  • 30. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 22:46

    Multzam Fini, noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 31. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 22:47

    Multzam, Ela! 🙂 Într-adevăr MV are ceva de spus si de făcut pentru noi toţi 🙂

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 22:56

    Somn usor, prieteni 🙂

    Apreciază

  • 33. Bască ilie  |  5 Ianuarie 2012 la 23:00

    Noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 35. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 23:32

    bsk, sk, multzam 🙂

    🙂 vise plăcute

    Apreciază

  • 36. noradamian  |  5 Ianuarie 2012 la 23:43

    🙂

    Apreciază

  • 37. Bască ilie  |  5 Ianuarie 2012 la 23:44

    34.
    Miroase a deflagrație, grație unui fitil lung și înflăcărat.
    Încă o noapte bună! 🙂

    Apreciază

  • 38. skorpion  |  5 Ianuarie 2012 la 23:44

    ce simpatici stan si bran, demult nu i-am vazut
    🙂

    Apreciază

  • 39. skorpion  |  5 Ianuarie 2012 la 23:58

    https://picasaweb.google.com/andreea.robi/Tavi#5621062398868360482

    🙂

    noapte buna!

    Apreciază

  • 40. Sare'n Ochi  |  6 Ianuarie 2012 la 08:52

    Dacă se scrie Ioan, se citeşte Ion. Dacă se citeşte Ioan, tot Ion se zice. Chiar şi în cazul în care se scrie Ion, tot Ion se citeşte. Oricum l-ai scrie, e un nume sigur. Nu te face nimeni impostor în nici una din variante. Ceea ce, de exemplu, pentru un nume ca Dan scris Dănuţ, sau Dănuţ scris Dan nu garantez. De Bobotează, vă recomand:
    http://sareinochi.com/2011/01/06/ion-cel-lung/

    Apreciază

  • 41. skorpion  |  6 Ianuarie 2012 la 14:07

    halucinant!
    http://www.adevarul.ro/locale/oradea/ceri-aproape-milioane-scapi-inchisoare_0_622737754.html#

    avere de functionar public

    Avere de funcţionar

    În timpul anchetei, procurorii DNA au efectuat mai multe percheziţii la casele lui Lascău.
    La subsolul vilei din Oradea, anchetatorii au descoperit un seif îngropat în perete, ascuns sub un tablou cu 20.000 de dolari, 8.000 de euro, şapte ordine de plată în valoare de 11 miliarde de lei, nouă cereri de contracte şi constituire de depozite bancare la diverse bănci, un extras de cont pentru certificate de depozit la o bancă, cinci ceasuri de firmă (Emporio Armani, Cadet, Swansenm Seiko).

    În autoturismul Mercedes Benz E 220, anchetatorii au găsit un contract de schimb imobiliar autentificat şi un contract de garanţie prin depozit bancar şi un contract de depozit colateral. La momentul respectiv Ioan Lascău deţinea patru imobile. Cel percheziţionat avea piscină, sală de biliard, jacuzzi, saună, garaj, trei dormitoare, două băi, toate încăperile fiind decorate cu mobilier din lemn masiv.

    HA-LU-CI-NANT!

    si mai si scapa, nu exista probe….bla-bla-bla….

    sa tot stai in Ro!
    😦

    Apreciază

  • 42. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 16:52

    Buna ziua si buna sa va fie inima!
    😆

    „La multi ani” 2012 !!! 🙂 🙂 🙂

    Bobotează
    de Teodor Dume

    la bobotează –
    în busuiocul din grindă
    lacrima lui Crist

    Apreciază

  • 43. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 16:54

    Boboteaza

    ,, Primiţi cu Crucea?

    de Bodea Emil Felician

    Părinte, cum ţi-e Crucea,
    În Zi de Bobotează?
    E grea?…înaltă?…rece?
    Te-ntreb, căci ţi-am văzut-o,
    Când alţii doar visează!…
    Cum o treceai prin Poartă,
    Te-apasă şi Te-ntrece!

    Şi busuiocul parcă Îţi iese din sutană!
    Părinte de botez! Ţie, nu-ţi pasă?
    Îl fură toţi, să-l pună pe sub perne!
    Părinţii mei îl ţin o viaţă-n cană
    Am vrut să-l schimb pe-o floare…nu mă lasă!

    Împarţi botezul?! arzi cu noi, tămîi?!…
    Ioan e vestitorul lângă tine?
    La mine-n casă cât poţi să rămâi
    Să tot stropeşti?…să-mi meargă iarăşi bine?

    Vezi?! sunt nimic la Prima dintre Taine…
    M-aplec, mă-nchin, să-mi pui apa pe păr!…
    Porţi capul lui Ioan Botezătoru-n haine,
    Vestind ,,Cale…Iubire… Adevăr”!

    Vezi Crucifixul undeva, ascuns?
    Un dar de la bunica mea…mişcă-n perete!
    Cu moşi-strămoşii mei l-am tot străpuns!…
    Şi tot nu l-am fixat…poate-i vreun semn!
    Nu-i aşa vechi ca Crucea Ta de Lemn!
    Dar poartă sânge-n El…cu sânge-i uns!

    Apreciază

  • 44. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 16:57

    skorpion
    😆
    Servus si „La multi ani”!

    Cind stii cine esti crizele nu te mai afecteaza!

    Apreciază

  • 45. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:05

    Apreciază

  • 46. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:14

    Avem „zadarnicie”

    Apreciază

  • 47. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:17

    Apreciază

  • 48. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 17:28

    Prieteni, ziua bună si spre seară 🙂

    Skorpion, atâtea averi halucinante s-au prăsit prin cotloanele funcţionăreşti ale statului, noi,contribuabilii, fiind ptr. d-lor niste amărâţi de cotizanţi 😉

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 17:30

    Maya, La mulţi ani! 😀 Multzam pentru darurile de suflet, dragă Maya! Să fii iubită 🙂

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 17:30

    postare nouă

    Apreciază

  • 51. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:32

    Apreciază

  • 52. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:39

    „Intr-o zi si cersetor si prea bogat/….prin intuneric sau prin soare”

    Apreciază

  • 53. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 17:41

    Maya, 51, minunat! Nu l-am mai auzit 🙂

    Apreciază

  • 54. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:47

    Apreciază

  • 55. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:49

    Apreciază

  • 56. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:54

    Apreciază

  • 57. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 17:54

    Vasile Mardare, un cântăreţ de folk în stilul lui Şeicaru:îmi place 🙂

    Yruma : pace frumuseţe, liniste si armonie 🙂

    TKS, maya 🙂

    Apreciază

  • 58. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 17:56

    Apreciază

  • 59. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 18:02

    De mult nu l-am mai auzit pe impetuosul Havasi! Splendid, Maya 🙂

    Apreciază

  • 60. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 18:03

    Nora
    😆
    Servus si „La multi ani”!!!

    Am „abuzat” un pic! Mii de scuze! Cu mare,mare bucurie v-am facut aceste „daruri”!

    De Craciun, TVCultural a transmis concertul de la Bucuresti al lui Havasi Balazs! Magnific!

    Apreciază

  • 61. Bască ilie  |  6 Ianuarie 2012 la 18:07

    Servus, Maya, la mulți ani cu bucurii!

    Apreciază

  • 62. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 18:19

    Octavian Goga
    Bobotează

    Ieri un popă rumen mi-a venit în casă
    (Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),
    Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masă
    Un sfios şi galben fir de busuioc…
    Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,
    Frate cu muşcata prinsă-ntre fereşti,
    Floare de la ţară, floare cuvioasă,
    Cum să-ţi spun eu ţie cât de drag îmi eşti?
    Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,
    Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
    Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
    În întunecimea bietului Ardeal…
    Îmi răsar acuma cântece uitate.
    Şi-ntr-o pribegie fără de noroc,
    Eu te simt că tu eşti singurul meu frate,
    Rătăcit şi galben fir de busuioc…
    În străinul chiot care strig-afară,
    Lângă mine-alături mi te iroseşti,
    Floare cuvioasă, floare de la ţară,
    Ce cătarăm, oare, noi la Bucureşti?…

    Apreciază

  • 63. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 18:25

    Basca ilie
    😆
    Servus!

    La multi ani cu sanatate
    ca-i mai buna decit toate!!!

    Mai adaug fericiri, 🙂
    zile pline, bucurii! 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

  • 64. noradamian  |  6 Ianuarie 2012 la 18:29

    Maya, multzam de „abuz” 😆

    Am ales si aceste trei versuri care-ncălzesc inima…

    „Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,
    Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,
    În întunecimea bietului Ardeal…” 🙂

    Apreciază

  • 65. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 18:43

    Nora
    😆 😆 😆
    Superbe versuri!
    Doar is zise din inima, dintr-un coltishor de Ardeal!
    Mai, Ardeal,Ardeal! 🙂

    Apreciază

  • 66. maya  |  6 Ianuarie 2012 la 18:46

    Dar din dar se face dar!
    😆

    un cadou de sarbatori 🙂 happy

    Pune volumul mai tare, scrie-ti prenumele, lasa sa se incarce, si urmareste pana la sfarsit. Ei?!

    http://www.obtampons.ca/apology

    Apreciază

  • 67. Paulica fara frica  |  7 Ianuarie 2012 la 02:27

    Poanta la gura sobei :

    Tatal intraba: -Unde sunteti copiii mei ?
    Unu raspunde :-Prin lume,colindam si invatam …
    Tatal zice :-2012 de Craciun,adunam si masuram,
    Veste buna sa le dam :
    Suntem pregatiti sa vedem,sa auzim,sa analizam,sa hotaram,
    sa decidem,sa intelegem,sa spunem clar si raspicat ce vrem,ce
    simtim,ce dorim,ce iubim … si de ce ; Pentru ca …te cunosti,te
    controlezi,gandesti pozitiv si-ti iubesti semenii chiar daca nu au parerile tale si te aproba…fii OM de omenie acu si in vecie …

    Apreciază

  • 68. noradamian  |  7 Ianuarie 2012 la 13:12

    Maya, simpatic cadou! TKS!!! 😆 😆

    Apreciază

  • 69. noradamian  |  7 Ianuarie 2012 la 13:13

    Paulică, La mulţi ani cu bucurie! Pentru tine si toţi ai tăi! Mi-am însuşit mesajul tău, e admirabil 🙂

    Apreciază

  • 70. noradamian  |  7 Ianuarie 2012 la 13:18

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,185 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.249 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,185 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: