Interviu cu Monica Săvulescu Voudouri: „Şcoala românească din Atena a fost cel mai frumos proiect al nostru, cu cel mai trist sfârşit”

5 Februarie 2012 at 13:30 62 comentarii

Postat prin grija Angelei Bratsou, în „biblioteca cu prieteni”

Născută în 1942 la Galaţi, Monica Săvulescu Voudouri trăieşte, din 1985, în Olanda, stabilindu-se în ultimii ani la Atena. Absolventă a Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (doctorat în 1974), a lucrat, de la plecarea din ţară, ca sociolog în centre europene de cercetare specializate în socio-psihologia imigraţiei. Studiile pe această temă au apărut în numeroase limbi. Jurnalist şi critic de teatru (autoare a unei apreciate monografii consacrate lui Anton Pavlovici Cehov). Membră a Uniunii Scriitorilor din România, din Olanda şi din Belgia, cultivă, cu succes egal, mai multe genuri: proză, eseu, poezie, cărţile ei traduse în olandeză, franceză, greacă fiind încununate cu premii. A semnat traduceri din literatura olandeză. Cea mai recentă traducere în greacă, romanul Tată, suntem lunatici , care a cunoscut versiuni în mai multe limbi, a apărut şi la Atena în 2010.
Interviul, semnat de Elena Lazăr, a fost realizat la sfârşitul anului trecut

-Dragă Monica Săvulescu Voudouri, bine ai revenit la Bucureşti. Este, dacă nu mă înşel, a patra călătorie a ta în România în 2011. Care este prilejul care te-a adus din nou în mijlocul prietenilor?
Am venit în ţară la invitaţia lui Alexa Visarion, preşedintele Asociaţiei Culturale Dialog. Această Asociaţie mi-a decernat premiul de excelenţă „Zoe Dumitrescu Buşulenga”, pentru cartea Fetele Nikas, în lumina zilei mare şi albă, roman apărut la Editura Tracus Arte în 2011. M-am bucurat de premiu, el fiind o dovadă că nişte oameni mi-au citit cartea. M-am bucurat de asemenea că această Asociaţie mă apreciază, eu descoperind în obiectivele ei scopuri pe care, la rândul meu, pun mare preţ: dialogul între oameni din generaţii diferite, din ţări diferite, de profesii diferite. Un context în care mă simt cât se poate de bine, onorată în familia celor care au fost premiaţi odată cu mine. Îi respect şi respect inţiativele Asociaţiei Culturale Dialog, care îmi impun. Şi mă stimulează să găsesc, la rândul meu, forme de cooperare cu oamenii cu care, se pare, fără să ne cunoaştem până acum, avem totuşi ţeluri comune.
Aşadar, revii la roman după două decenii! Deşi publicată în primăvara lui 2011, cartea are deja la activ un premiu. Felicitări! Care a fost traseul ei şi cum a fost receptată de publicul român?
Într-adevăr, cartea a apărut în aprilie 2011. A fost lansată la Atena, în cadrul Societăţii Culturale Balkania Contemporană, prezentată fiind de Stavros Deligiorgis, profesor emerit de literatură comparată la Iowa University. A fost pentru mine un mare test. Mi-a dat încredere profesională, pentru toţi anii pe care îi mai am de acum înainte. Apoi a fost lansată în România la Librăria Cărtureşti, la Muzeul Ţăranului Român. În ţară mă verific cu doamna Elisabeta Roşca Lăsconi, omul de mare cultură şi probitate, în al cărei cuvânt cred. Au scris despre carte, pe lângă doamna Lăsconi, Grete Tartler, Ioan Groşan, Aurel Goci şi, la Chişinău, Irina Nechit. Au vorbit depre ea Ovidiu Pecican, Mircea Muthu, Elena Lazăr, Nora Damian. M-a bucurat extraordinar faptul că a stârnit interesul unor oameni din profesii diferite, care au dorit să mă prezinte la lansări, cum ar fi istoricul Georgeta Filitti, regizorul Cristian Mihăilescu, prof. univ. ing.Dragoş Zisopol, preşedintele Uniunii Elene din România. Şi aici trebuie să le aduc un cuvânt de mulţumire comunităţilor greceşti din România, care au fost alături de mine la fiecare lansare, în fiecare oraş, şi-au trimis reprezentanţii şi echipele de dansuri, au transformat fiecare întâlnire cu cititorii într-o festivitate. După cum şi Fundaţia Culturală Greacă, cu sediul în Bucureşti, a organizat o lansare de mare ţinută, în prezenţa ataşatului cultural al Ambasadei Republicii Elene. Şi mai trebuie să-i mulţumesc distinsei soprane Felicia Filip care a onorat lansarea de la Braşov cu un micro-recital. În vară am pornit cu cartea într-un turneu european. Am fost invitată la Roma, s-o lansez în cadrul Salonului Artiştilor, SARP, cu prilejul Forumului Românilor, am participat la Bruxelles la o seară organizată de Maison Culturelle Belgo-Roumaine, am fost invitată la Haga, la o lansare în cadrul Ambasadei României şi voi merge în luna martie 2012 la Istanbul, invitată în acelaşi scop la o manifestare organizată de Institutul Cultural Român. În ţară am întreprins turnee la Brăila, la Galaţi, la Ploieşti, la Sibiu, la Cluj şi la Braşov. Cartea se comentează pe bloguri. Am primit scrisori minunate de la Ana Blandiana, de la Ion Ianoşi, dintre scriitori; de la Radu Penciulescu, din Suedia, om de la care am învăţat ce înseamnă autenticitatea în artă, de la Octavian Saiu, din Noua Zeelandă, poate cel mai interesant scriitor despre teatru din cea mai tânără generaţie. Şi multe altele, de la oameni din alte profesii, lucru care mă bucură nespus, fiindcă este cea mai bună dovadă că n-am aruncat vorbe-n vânt. Criticii literari scriu însă destul de puţin. La început am suferit din această pricină. Acum, parcă nici nu-mi mai pasă. Problema este a lor, nu a mea. Nu au interes, nu au timp, nu au un rezultat imediat şi local, nu se obosesc să citească literatura noastră, a celor din diasporă. Şi totuşi cartea există, a apărut în România, este scrisă în limba în a cărei literatură ei sunt experţi, necunoscând-o, îşi reneagă automat obiectul muncii. Bună sau rea, ea ar trebui comentată. Chiar dacă, recunosc, este, poate, uşor deosebită, ca atitudine, ca Weltanschauung, de ceea ce se scrie în momentul de faţă în România. Nici nu s-ar putea altfel. Regretatul Alexandru Mirodan scria despre mine, în urmă cu vreo 25 de ani, că sunt, prin excelenţă, „de naţionalitate: diasporeană”. La Festivalul Zile şi Nopţi de Literatură, organizat de Uniunea Scriitorilor la Neptun, unde am fost invitată în vara lui 2011, s-a ajuns la concluzia că nu mai există exil. Dar regim egalitar în ţară pentru cei care trăiesc şi scriu în afara ţării există oare? Cred că există, de la caz la caz. Vreau să spun că nu mă simt exclusă sau izolată, cei care o fac, au, probabil, motivele lor, pentru mine lipsite de interes.
Dar este minunat ce spui, dragă Monica! Ştii că puţine cărţi de literatură română au avut şansa romanului tău? N-aş vrea să găsesc o scuză criticilor, nu aparţin breslei lor, dar realmente producţia de carte a ultimilor ani din România lasă atât criticii, cât şi cititorii total descoperiţi şi deconcertaţi! E imposibil, oricât am dori, să fim la curent cu tot ce se scrie şi se publică, să cumpărăm sau să citim măcar o treime, să zicem, din ce ne-am dori! Inclusiv editurile se văd nevoite să aleagă din recolta unui an doar câteva titluri pe care să le promoveze aşa cum a fost promovată cartea ta. Ca editor însă te asigur că în final fiecare carte îşi va găsi cititorii pe care îi merită, aşa că e prematur să tragem vreo concluzie în privinţa destinului Fetelor Nikas. Te-aş ruga acum să trecem la capitolul „diaspora” al activităţii tale, la Balkania Contemporană şi la reperele ei de ultimă oră.
Trăiesc în momentul de faţă în Grecia. După o emigrare iniţială, de peste două decenii, în Olanda. După cum vezi, axa nord-sud, vest-est, cu punctul central de confluenţă Bucureşti, România. Am scris peste tot literatură. Am luat pe la alţii, unde mi s-au tradus cărţile, şi câteva premii literare. În Olanda am lucrat însă ca sociolog. Cercetător la institute internaţionale de studiu al emigraţiei. M-am îmbogăţit enorm din această muncă. M-a fericit, fiindcă mi-a lărgit perspectiva asupra lumii. M-a ajutat să mă poziţionez într-un context amplu, eu, cu problemele mele şi ale neamului meu. Aşa cum spunea Cehov că medicina este nevasta lui şi literatura amanta, îmi vine şi mie să spun ca sociologia este bărbatul meu şi literatura amantul. Un amant statornic însă. De care nu m-am despărţit niciodată.De vreo câţiva ani am ieşit la pensie. Ceea ce înseamnă că lucrez ca o nebună, fiindcă în Atena am înfiinţat o Societate Culturală, numită Balkania Contemporană. O asemenea iniţiativă mi se părea o necesitate, decizia avându-şi argumentaţia în studiile mele anterioare, de sociologie. Grecia prezintă particularitatea existenţei unei mari pături de intelectuali formaţi în România. Fie greci repatriaţi în diverse valuri, fie români, din căsătorii mixte, cu parteneri dintre grecii care au studiat în România. Exista, aşadar, un anumit segment social, cu un potenţial creator remarcabil, cel al intelectualilor eleno-români sau româno-eleni, de la caz la caz, neacoperit de nicio formaţiune socio-culturală. Pentru ei am înfiinţat Societatea, în 2004. Acum participă la acţiunile noastre oameni din patru generaţii, fiindcă ni s-au alăturat studenţii şi doctoranzii care îşi fac studiile în Grecia. Ei şi-au adus prieteni din multe neamuri. Ne-am diversificat acţiunile, am devenit multinaţionali. Pornisem iniţial de la ideea unui cenaclu, ca punct de întâlnire şi socializare. Cenaclul se extinde pe diverse paliere: discuţii ştiinţifice şi culturale pe teme actuale, lansări de carte, expoziţii, concerte, balet, programe folclorice din diferite ţări, expuneri pe tema: să ne cunoaştem vecinii din Mediterană. Frecvenţa întâlnirilor este de 4-5 ori pe an. Avem norocul să primim găzduire (plătind sala, desigur), în cadrul Ligii franco-elene, în centrul Atenei. Aici s-au adunat în jurul nostru, cca 100-120 de participanţi, la fiecare întâlnire. Pe parcursul anilor, ne-am profesionalizat. Lucrăm la organizarea evenimentelor în echipă completă, care presupune specialişti în cercetare sociologică, în educaţie şi relaţii internaţionale, în traduceri, în muzică, în arte plastice. Părţile respective în organizarea evenimentelor revin acestor specialişti, ceea ce le oferă garanţia calităţii, organizatorii fiind vârfuri profesionale în domeniile lor (ex. Gabriel Grama, sculptor şi pictor de mare talent, Ileana Cruceru, harpistă în orchestra naţională a Greciei) Ceea ce ne-a dus şi la lărgirea profilului Societăţii. Pe lângă cenaclu, au apărut astfel încă două secţiuni: Atelierul de traduceri, coordonat de unul dintre membrii echipei noastre, Angela Bratsou, traducător şi bun organizator şi workshop-ul cu frecvenţă regulată de cercetare sociologică, coordonat de un alt membru al echipei noastre, doctorandul Delia Stefenel. Atelierul de traduceri este la a a treia şedinţă de lucru. El este o „şcoală”, condusă de doi profesori de traductologie, Stavros Deligiorgis şi Victor Ivanovici şi de doi senior translators, Evghenia Tselenti şi Elena Lazăr. Atelierul îşi propune să formeze o echipă de traducători profesionişti şi să identifice o reţea de edituri, accesibile pentru publicarea literaturii române în Grecia şi a celei greceşti în România.Workshop-ul de cercetare sociologică este în pregătire, prima lui şedinţă fiind programată pentru martie 2012. Necesitatea lui a pornit de la faptul că Societatea Balkania Contemporană, având un grup de câţiva sociologi, s-a făcut remarcată prin prezentări şi publicaţii despre emigraţia românească, cu prilejul câtorva congrese internaţionale (Poznan, Barcelona, Istanbul, România etc.)Astfel am început să fim căutaţi de diverşi doctoranzi interesaţi în subiectele noastre, de la diverse universităţi. Ne-am gândit să ne unim forţele în cercetări comune. Şi să pregătim aceste cercetări pentru diversele congrese internaţionle la care suntem invitaţi. Workshop-urile se vor desfăşura sub conducerea a doi seniori researchers. Ele se vor organiza pe un material de studiu concret: participarea la un anume congres internaţional. Şi vor fi o şcoală de cercetare pe o tematică dată, de elaborare a unui material de studiu şi de prezentare a lui. Menţionez că, până în momentul de faţă, toate aceste activităţi ale Societăţii Balkania Contemporană se bazează pe voluntariat. Nu beneficiem încă de nicio sponsorizare ceea ce desigur, ne limitează disponibilităţile.
Minunate rezultate pentru care întreaga echipă a Balkaniei merită admiraţia noastră. Cei care urmăresc mai îndeaproape traseul Balkaniei ştiu însă că drumul nu e presărat întotdeauna cu succese şi că există destule piedici şi dificultăţi. Deşi rememorarea lor e dureroasă, te-ai încumeta să ne semnalezi câteva?
Eşecuri? Mari. Şi dureroase. Cel mai flagrant, Şcoala românească din Atena. Proiectul a fost iniţiativa comună a Asociaţiei „Armonia”, condusă de doamna Manuela Marinescu şi a Balkaniei Contemporane. „Armonia” a oferit spaţiul, cadrul logistic, administraţia şi coordonarea şcolii, la care am avut un număr de 167 de cursanţi pe durata anului şcolar 2010-2011. Balkania Contemporană (într-un proiect coordonat de Ovidiu Palcu) a asigurat personalul didactic, 14 profesori care au predat, benevol, lecţii de greacă, română, matematică, engleză, franceză, spaniolă, germană, muzică, dans artistic şi acrobatic, karate, computer, cultură şi civilizaţie. Un adevărat colegiu, complet gratuit, aşa cum nu a funcţionat niciodată până acum, în nicio comunitate din diaspora. Pentru demararea proiectului am cerut sprijin la plata chiriei secţiei pentru diaspora a PSD. Am considerat că un asemenea proiect se încadrează în ideologia respectivului partid, dată fiind starea emigrantului – dezavantajat social într-o perioadă de criză economică. Pentru că nu am primit niciun răspuns la repetatele noastre cereri, am fost nevoiţi să închidem şcoala. Până în momentul de faţă primim telefoane de implorare de la părinţi, ne trezim cu scrisori pe sub uşă din partea copiilor, care ne promit că vor fi cuminţi, nu ne vor supăra niciodată, numai să redeschidem şcoala. Faptul că a trebuit să renunţăm la climatul acela de entuziasm, de bună înţelegere, de cooperare, la idealul că suntem utili altora prin ceea ce ştim şi facem, nu ne dă linişte. Campaniile care s-au făcut în presă pentru redeschiderea şcolii au dus la o situaţie absolut jenantă. Reprezentantul PSD pentru diaspora a declarat pe facebook ca ar fi trimis lunar pentru şcoală 4000 de euro. Banii nu au apărut nicăieri, niciodată, doamna Manuela Marinescu fiind obligată să declare în presă că este pe punctul de a face apel la Justiţie. Nu ne putem împăca cu acest eşec. Noi, şi mai ales cei pentru care se luase iniţiativa, emigranţii români şi copiii lor. A fost cel mai frumos proiect al nostru, cu cel mai trist sfârşit. – Să sperăm că semnalarea acestui eşec în faţa opiniei publice din România va fi de bun augur pentru redemararea proiectului. Sunt pe deplin încredinţată, dragă Monica, aşa cum te cunosc, că nu te vei opri la jumătate de drum. Ne-ai vorbit de proiectele Balkaniei Contemporane a cărei activitate ţine locul, aş zice, unui institut cultural român la Atena, care se lasă, din păcate, demult aşteptat. Proiectele Balkaniei se împletesc însă, dacă nu se suprapun, ca mai întotdeauna, cu cele personale. Care ar fi acestea din urmă?
Să pot continua tot ceea ce am început. Adăugând la cele spuse mai sus, activitatea de publicist la care m-am întors din nevoia de-a ţine mai strâns legătura cu ţara. Am două rubrici în presa culturală. Una la revista „Cultura”, intitulată „România din diasporă”. Şi alta la „Contemporanul”, intitulată „Scrisori din Balkania”. Lucrez împreună cu Angela Bratsou la traducerea romanului Adevărurile celorlalţi, ultima carte a regretatului prozator Nikos Themelis (1947-2011), plecat nedrept de devreme dintre noi. Îmi pregătesc o călătorie de documentare la Addis Ababa, în Etiopia. Scriu un nou roman, despre lumea transnaţională şi metisată a generaţiei noastre şi a copiilor noştri. Îmi doresc sănătate şi pace, aşa cum le doresc tuturor celor care le conştientizează valoarea şi se străduiesc să le merite.

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/monica-savulescu-voudouri-scoala-romaneasca-din-atena-a-fost-cel-mai-frumos-proiect-al-nostru-cu-cel-mai-trist-sfarsit-de-elena-lazar-9196987

Entry filed under: 7301634. Tags: .

Plumb radioactiv şi materiale fisionabile Ce n-am făcut în ultimii cinci ani ?

62 comentarii Add your own

  • 1. Creanga  |  5 Februarie 2012 la 17:29

    Ziua bună!
    Interesant interviu, sper să redeschidă şcoala, fără sprijinul partidelor ci din donaţii sau sponsorizări.

    Apreciază

  • 2. Homepage  |  5 Februarie 2012 la 17:48

    … [Trackback]…

    […] Find More Informations here: noradamian.wordpress.com/2012/02/05/interviu-cu-monica-savulescu-voudouri-„scoala-romaneasca-din-atena-a-fost-cel-mai-frumos-proiect-al-nostru-cu-cel-mai-trist-sfarsit/ […]…

    Apreciază

  • 3. skorpion  |  5 Februarie 2012 la 18:26

    foarte interesant!

    Apreciază

  • 4. Fini  |  5 Februarie 2012 la 18:42

    Monicăi Săvulescu Voudouri calde felicitări pentru proiectul Şcolii româneşti din Atena.
    Îi doresc putere de muncă şi multă sănătate pentru a putea îndeplini ce şi-a propus.

    Apreciază

  • 5. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 18:48

    Seara bună si fără „freezing rain” (mă rog, în studiourile de tolkăială nu strică un pic de gheţuş :))

    Apreciază

  • 6. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 18:50

    Creangă, postarea interviului are si acest scop publicitar! Ideea e prea frumoasă ca să fie speculată de un partid politic! Nu-i vorbă că si cu asta si-a dat, respectivii, a câta oară, cu firma-n cap. 🙄

    Apreciază

  • 7. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 18:52

    Skorpion, e o bucăţică de Patrie si afară, despre care aflăm cu surprindere lucruri ca acestea, care ar fi bine, cred, să ne intereseze si să ne solidarizeze. 🙂

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 18:54

    Fini, Monica Voudouri e o forţă prin tot ce a făcut si face. Iar cu prietena noastră Angela Bratsou (în ciuda greutăţilor cu care se luptă de ceva timp -si care-i motivează absenţa din Grădină) formează o echipă formidabilă. 🙂

    Apreciază

  • 9. skorpion  |  5 Februarie 2012 la 19:16

    ii doresc Angelei Bratsou sa treaca cu bine peste greutati…

    Apreciază

  • 10. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 19:18

    Skorpion, si eu! Sper să ne citească 🙂

    Apreciază

  • 11. Creanga  |  5 Februarie 2012 la 20:02

    Nora,
    De unde se poate cumpara cartea cu fetele Nikas?
    In 2006 am fost colindati la Institut de comunitatea greaca, au cantat si dansat.

    Apreciază

  • 12. ela  |  5 Februarie 2012 la 20:06

    Multumesc,Nora, pentru oamenii frumosi si luminosi pe care ii prezinti.
    Sper sa mai auzim multe lucruri frumoase de la Angela Bratsou!

    Apreciază

  • 13. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 20:09

    Crengulin, nu stiu în ce librării se află acuma, pot s-o-ntreb, însă pe Monica, sau pe Angela! Se poate comanda si direct la editura Tracus Arte.O să-ţi spun.

    Apreciază

  • 14. Creanga  |  5 Februarie 2012 la 20:13

    Multumesc Nora, acum am gasit:
    http://www.edituratracusarte.ro/magazin/detalii/fetele_nikas

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 20:15

    Ela, servus, ei sunt tot România! Si sunt o Românie harnică, serioasă, responsabilă, soi bun, de luptători tenace, de învingători, cu care e normal să ţinem legătura, să-i susţinem: si pentru ei, si pentru noi 🙂

    Apreciază

  • 16. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 20:16

    Crengulin, OK 🙂

    Apreciază

  • 17. Creanga  |  5 Februarie 2012 la 20:45

    Nora, am contactat si libraria romaneasca din Montreal, nu am gasit-o in lista lor asa ca i-am intrebat daca o vor aduce in curand. Pe site-ul tracusarte e cam complicat, mandat postal , nu e ca pe Amazon, click, click cu cardul.

    Apreciază

  • 18. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:00

    Seară bună tuturor! 🙂

    COIMBRA – fostă capitală a Portugaliei. Universitatea din Coimbra (1290) este una din cele mai vechi din lume.

    Balada Coimbrei – la chitară portugheză compozitorul şi neîntrecutul instrumentist Carlos Paredes.

    Apreciază

  • 19. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:02

    Apreciază

  • 20. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:03

    Apreciază

  • 21. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:04

    Apreciază

  • 22. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 21:11

    Crengulin, la nevoie o să-ţi păstrez un exemplar, din cele două pe care le-am ţinut special pentru astfel de cereri 🙂

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 21:14

    Fini, Coimbra, o minunăţie, arhitectonică, istorică, culturală si nu mai puţin, muzicală. Piesa asta, în atâtea variante,e o dovadă. Eu o stiam doar in inTerpretarea Amaliei Rodriguez si Acapella – adusă odată, tot de tine, în Grădină. 🙂

    Apreciază

  • 24. skorpion  |  5 Februarie 2012 la 21:18

    @fini,
    nu cred ca trebuie sa-ti spun care coimbra am ascultat in primul rind
    🙂

    Apreciază

  • 25. skorpion  |  5 Februarie 2012 la 21:27

    iar coimbra cintat de Angela Gheorghiu mi s-a parut artificial si lipsit de suflet….scuze, dar eu asa am perceput-o

    Apreciază

  • 26. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:28

    Scorpi,

    ştiu, Amalia Rodrigues.
    Cele partu clipuri sunt deosebite. Amalia interpretează în stilul fado, pe când Angela Gheorghiu dă strălucire fado-ului Coimbra.

    Apreciază

  • 27. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 21:32

    Fini, Angela Gheorghiu a interpretat balada într-un mod plin de strălucire, cum zici, dar, faţă de stilul tradiţional, mai delicat-pasionat- nuanţat, al fado-ului, mi s-a părut, si mie, puţin prea furtunos, impetuos… 🙂

    Apreciază

  • 28. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:34

    Nora,

    am adus mai demult formaţia Acapella. Voci bune, mai puţin finisate dar cântă cu drag, îţi transmit trăirile lor.
    Carlos Paredes este considerat ca cel mai bun interpret la chitară portugheză. Eu îl ascult când vreau să mă liniştesc.

    Apreciază

  • 29. Creanga  |  5 Februarie 2012 la 21:36

    Nora, multumesc de oferta, dar cred ca ma descurc, oricum, mie imi place sa fie mai complicat. 🙂

    Apreciază

  • 30. skorpion  |  5 Februarie 2012 la 21:49

    Coimbra
    Amalia Rodriguez
    Acapella

    Angela Gheorghiu
    Balada de Coimbra

    🙂

    Apreciază

  • 31. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:50

    Doamne păzeşte, nu i se poate cere Angelei Gheorghiu s-o imite pe Amalia. Ea s-a prezentat în faţa publicului portughez ca o cântăreţă de operă, „care este”. Publicul a aplaudat-o entuziast. Angela este temperamentală, este ca o şampanie. Nu putem să spunem că Angela nu a cîntat nuanţat, ascultând-o încă odată vom vedea că trece de la piano-ul delicat până la acute în forte.
    Eu nu îndrăznesc să le compar. Amândouă sunt în domeniul lor de interpretare de excepţie.
    Îndrăznesc s-o compar pe Mariza cu Amalia Rodrigues.
    Amalia este o legendă.

    Apreciază

  • 32. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 21:57

    Creangă, 29 😆

    Apreciază

  • 33. Fini  |  5 Februarie 2012 la 21:59

    Skorpi
    @ 30

    astazi am am adus in atentie Coimbra. Am gasit patru interpretari diferite care nu pot fi comparate, dar care ne „vorbesc” despre un oras drag portughezilor..

    Apreciază

  • 34. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 22:02

    Carlos Paredes, e de reţinut numele ăsta, Fini, multzam… 🙂

    Sigur că AR şi AG, sunt unicate, sunt mari cântăreţe, artiste inimitabile. Problema cred,e strict de percepţie. Aceeasi piesă, două stiluri, două interpretări care, ascultate una după alta, îţi crează stări diferite 🙂

    Apreciază

  • 35. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:14

    Nora,

    Carlos Paredes este o legendă pentru portughezi, la fel ca şi Amalia. Eu l-am adus în Grădină.

    Apreciază

  • 36. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:19

    Poate e bine să aduc încă o melodie în trei interpretări diferite şi mă gândesc la „Sanie cu zurgălăi”, tot e de actualitate meteo..

    Apreciază

  • 37. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:21

    Cine ascultă operă sau jazz strîmbă nasul la auzul Mariei Lătăreţu, deşi cântecul ei este „originalul”, deşi îl cântă minunat.

    Apreciază

  • 38. lastnightmusic  |  5 Februarie 2012 la 22:23

    salut prieteni
    you are my everything

    Apreciază

  • 39. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:25

    Omul de la ţară o ascultă pe Angela dar nu-i spune mare lucru, pentru că tehnica vocală este modificată. Totuşi e o încântare pentru iubitorii de muzică cultă s-o asculte.

    Apreciază

  • 40. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 22:26

    Fini, da, îl stiam eu de când l-ai adus, de mai bine de un an, dar îi uitasem numele 🙂

    De câte ori aduci mai multe variante interpretative ale aceleiasi piese, e un mare câstig. Prin comparaţie le percepem mai bine, observăm diferenţele. Simţim mai bine spiritul piesei.

    Apreciază

  • 41. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:27

    Iubitorii de jazz o ascultă pe Aura cu drag

    Apreciază

  • 42. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:29

    Toate trei „Săniile” sunt formidabile.

    Nu trebuie să amestecăm merele cu perele, Părerea mea!

    Apreciază

  • 43. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 22:32

    lnm, salut, bun venit lui the Miles David Quintet în Grădină. Cred că li se potriveste locul 🙂

    Apreciază

  • 44. lastnightmusic  |  5 Februarie 2012 la 22:35

    🙂 cu placere

    Apreciază

  • 45. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:35

    UTS,

    bun venit! 🙂
    Ai scos din buzunar un Miles numai bun de ascultat în puterea nopţii.
    Frumos!

    Apreciază

  • 46. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 22:36

    Fini, bună inspiraţia de sezon si de ton, cu „Sania cu zurgălăi”. Excelentă si varianta originală, Maria Lătăreţu, dar si cea exuberantă, glossy, a Angelei Gh.! Trec la umătoarea 🙂

    Apreciază

  • 47. lastnightmusic  |  5 Februarie 2012 la 22:37

    Veniti si la mine pt o noapte la napoli sau pt regina noptii 🙂

    Apreciază

  • 48. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:38

    Încă unul!
    Mulţumesc şi pentru el. Pe ăsta trec să-l ascult acum.

    Apreciază

  • 49. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 22:43

    Superbă si varianta de interpretare a Aurei!! 🙂

    Piesa asta, foarte generoasă, e magnetică pentru mari interpreţi 🙂

    Apreciază

  • 50. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 22:44

    Ei, acum vine si Miles la rând 🙂

    Regina nopţii, zorele, rochiţa rândunicii, vise înflorite ale unei nopţi de iarnă 🙂

    Apreciază

  • 51. Fini  |  5 Februarie 2012 la 22:47

    Ehe, avem fotolii rezervate la lojă, la spectacol Lastnightmusic !
    Încerc să ghicesc: o fi Renaştere sau Baroc napolitan? O fi canţonetă napolitană?

    Apreciază

  • 52. noradamian  |  5 Februarie 2012 la 23:07

    TKS, my friends,

    Noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 53. Creanga  |  6 Februarie 2012 la 01:59

    Noapte buna, somn usor, vise alb-negru sau color!

    Apreciază

  • 54. Fini  |  6 Februarie 2012 la 07:47

    Neaţa! 🙂

    Să aveţi o săptămână bună!

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11429492-sau-tara.htm

    Apreciază

  • 55. skorpion  |  6 Februarie 2012 la 09:42

    neata,

    ha,ha,ha, veneam pe furis sa pun articolul lui tapalaga in gradina si ce vad?
    fini deja il pusese
    🙂
    oare chiar o tara intreaga sufera de sindromul ”Elena” ??

    Apreciază

  • 57. skorpion  |  6 Februarie 2012 la 09:43

    asa ca am pus un articol de s.Lazaroiu

    Apreciază

  • 58. noradamian  |  6 Februarie 2012 la 09:56

    Ziua bună deşi cam îngheţată 🙂

    Fini, DT are o mică depresie uselistă, ca de-nceput de săptămână. O să-i treacă 🙂

    Apreciază

  • 59. noradamian  |  6 Februarie 2012 la 09:59

    Skorpion, posetele d-nei respective, obsedează: au devenit un fel de paratrăznet. 🙂

    Raţional articolul d-lui Lăzăroiu, se vede că stie bine curentele potrivnice, sau, altfel zis, useliste. din PDL.

    Apreciază

  • 60. noradamian  |  6 Februarie 2012 la 10:00

    postare nouă

    Apreciază

  • 61. Fini  |  6 Februarie 2012 la 12:55

    Nora,
    @ 59

    la poşetele alea mă uit şi eu ca mâţu la clisă! Aşa-i omu’, al dracului!
    Mie-mi plac poşetele mele, nu sunt „de lepădat” 😆
    Acum îmi amintesc că în copilărie de nenumărate ori , ieşită la joacă cu ceva dulce în mână mi se prelingeau privirile pe pâinea cu unsoare şi piparcă roşie presărată pe ea a amărâtului din vecini. Trocul se făcea cât ai clipi din ochi.

    Apreciază

  • 62. Fini  |  6 Februarie 2012 la 12:57

    Skorpi,
    @ 55

    😆 😆

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 879,185 hits

Grădina de hârtie

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.249 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 879,185 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: