Joia Mare

12 Aprilie 2012 at 20:25 23 comentarii

După  zilele febrile şi pline de entuziasm în care  mulţimile îl căutau şi-l slăveau, urmează declinul. Mai marii vremii şi locului hotărăsc exterminarea sa. O parte din ucenici îl părăsesc. Ceilalţi se simt nesiguri şi înspăimântaţi. După Cina cea de Taină, Isus se retrage în Grădina Ghetsemani pe Muntele Măslinilor împreună cu ucenicii cărora le ceruse să-i stea alături  în ceasul încercării. Rămăseseră doar unsprezece.  Rugându-se, Tatălui, în vreme ce ucenicii adormiseră, „sudoarea i se făcuse ca nişte picături mari de sânge” ( Luca, 22, 24) Medicul Luca, Evanghelistul, va explica mai târziu,  că, din cauza tensiunii sufleteşti capilarele se sparg şi sângele se prelinge prin pori (fenomenul „Hematydrosa”).  Se apropia miezul nopţii când îşi făcu apariţia şi  al doisprezecelea ucenic, Iuda, împreună cu aprozii Templului,  urmaţi de o gloată de oameni fără căpătâi. Iisus se lasă înconjurat, sărutat de  Iuda, prins şi dus de oamenii Marelui Preot. Ucenicii se fac nevăzuţi.  Procesiunea nocturnă intră-n Ierusalim pe Poarta Oilor numită astfel fiindcă pe aici erau aduse oile şi mieii de Paşti pentru a fi sacrificaţi  de preoţi, dacă examinarea îi valida ca neavând nici un cusur. Urmează să fie judecat de Pilat şi Irod, în baza sistemului roman de drept civil şi penal, pentru implicaţiile politice ale acţiunilor sale. Înainte de al al treilea cântat al cocoşilor,  se leapădă şi Petru de El. În următoarele opt ore, Hristos e târât în şapte sesiuni de judecată.  Interogat de patru ori în cursul nopţii de Sinedriul iudeilor convocat în toiul nopţii (în mod ilegal, după Levitic ( 21, 10))  de marele preot Ana şi apoi de Caiafa, ginerele lui Ana( „te jur să ne spui dacă tu eşti Hristosul„)  Isus alege să răspundă „ Da, sunt” ceea ce-i aduce  acuzaţia de hulă şi sentinţa, imediat după răsăritul soarelui, legală, la ora 5, 30, de condamnare la moarte. Peste o jumătate de oră, trezit din somn de Sanhedrin, Pilat îl interoghează la rândul lui şi-l găseşte, politic, nevinovat. Cum furia de afară era mare, îl pasează judecăţii lui Irod. La ora 7, e chestionat de Irod ( care nu de mult îl ucisese pe Ioan Botezătorul). Isus nu-i răspunde la întrebări, aşa că Irod îl dă pe mâna soldaţilor care-şi bat joc de el (îi pun o  mantie roşie pe umeri şi o cununa de spini pe cap). Îl biciuiesc. Este Vineri, ora 9 dimineaţa…

Surse: Evangheliile, „Isus” de Jacques Duquesne

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , , , , , , , .

Cei trei boschetari plus maimuţoiul miştocar Vinerea Mare a crucificării

23 comentarii Add your own

  • 1. dictaturajustitiei  |  12 Aprilie 2012 la 20:56

    Am ascultat-o astăzi pe Corina Chiriac cum a devenit ea credincioasă.
    Cum mergând pe același drum ca și Domnul nostru a simțit o durere în suflet

    Apreciază

  • 2. dictaturajustitiei  |  12 Aprilie 2012 la 20:58

    Bună seara !
    Felicitări pentru postare.

    Apreciază

  • 3. noradamian  |  12 Aprilie 2012 la 21:01

    Seara bună, prieteni 🙂 Carmen, mulţumesc! Inclusiv pentru clip 🙂

    Apreciază

  • 4. dictaturajustitiei  |  12 Aprilie 2012 la 21:06

    Nora, Dumnezeu face minuni !
    Îmi place să aud astfel de povești , îmi place să mă gândesc la bunul Dumnezeu…
    Din păcate, cu necazurile cotidiene care aproape că ne obsedează tot timpul uităm să ne reculegem.

    Apreciază

  • 5. Fini  |  12 Aprilie 2012 la 21:06

    JOIA MARE

    De astăzi până la Înviere clopotele bisericilor încetează să mai bată.
    Acum se aude doar toaca. Ce frumos se aude toaca în Banatul de Munte ! E o emulaţie care vesteşte „Lumina lină” .

    * CINA CEA DE TAINĂ – Vasile Voiculescu

    Băteai domol şi norii silnici cerneau zadarnic să te-ascundă
    Când ţi-am deschis, în noaptea ceea, cămara-mi sufletului scundă.

    De cum intraşi, târând lumina de lunga-Ţi haină aninată,
    Chilerul mi-a părut mai muced, poiata mai întunecată.

    Dar ridicaşi din tindă mâna uşor spre-a binecuvânta,
    Şi iată, se bolti tavanul,-nălţându-se deasupra Ta.

    Te-am cunoscut, deşi veniseşi un tanic oaspe nechemat,
    Şi-am priceput că Ţi-este sete şi încă, Doamne, n-ai cinat.

    „M-am abatut să fac la tine, de-ngădui, cina cea de taină.
    Chiverniseşte pentru Paşte şi pune-ţi grabnic altă haină,

    Adună rudele şi soţii cu slugile la sărbătoare,
    Şi toarnă apă caldă-n vase, să-i spăl frăţeşte pe piciore”.

    „Stăpâne, Ţi-am răspuns şi glasul în gât mi se facuse ghem
    În tot pământul n-am pe nimeni să vie-atuncea când îl chem.

    Sărac şi fără de prieteni mă ocolesc de mult drumeţii,
    Căci n-am nici azimă, nici sare pe masa goală a vieţii.

    Priveşte, ca-n pustietate-i: Doar eu în faţa Ta mă scol
    Şi nu-i o dramură de pâne să-ţi pun ‘nainte pe pristol”…

    …Atunci spre inima-mi crescută purtându-Ţi slobod braţul drept,
    Ca dintr-o lacră nencuiată mi-ai scos-o repede din piept,

    Ai rupt-o, lesne ca pe-o roadă ce coaptă spânzură de ram,
    Şi n-am simţit nici o durere, aşa de bucuros eram.

    Apoi, frângând-o bucăţele, cum nu aveam la cină soţi,
    M-ai dus tăcut la o răscruce şi-am împărţit-o-n zori la toţi.

    Apreciază

  • 6. Fini  |  12 Aprilie 2012 la 21:07

    Bună seara, tuturor ! 🙂

    Apreciază

  • 7. Fini  |  12 Aprilie 2012 la 21:07

    „In occident, unde cultura în sensul acumulării de cunoştinţe a mers extraordinar de repede, în comparaţie cu noi, mai din estul Europei. Făceam această comparaţie: cântările catolice sunt ca nişte mari blocuri […] pentru că prin suprapunere se ajunge la oratorii, messe, cantate.
    Pe când la noi – ca firicelul unui izvor. Este în treaba aceasta o cursivitate a naturii însăşi.” MARIN CONSTANTIN

    Apreciază

  • 8. noradamian  |  12 Aprilie 2012 la 21:09

    Carmen, da, asta-i cea ma adevărată „poveste”: o minune reală în folosul nostru, dacă o luăm în seamă.

    Apreciază

  • 9. Fini  |  12 Aprilie 2012 la 21:09

    PSALM 2 Tudor Arghezi

    Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
    Copac pribeag uitat în câmpie,
    Cu fruct amar si cu frunziş
    Ţepos şi aspru-n îndârjire vie.
    Tânjesc ca pasărea ciripitoare
    Să se oprească-n drum,
    Să cânte~n mine şi să zboare
    Prin umbra mea de fum.
    Aştept crâmpeie-n zbor de gingăşie,
    Cântece mici de vrăbii şi lăstun
    Să mi se dea şi mie,
    Ca pomilor de rod cu gustul bun.
    Nu am nectare roze de dulceată,
    Nici chiar aroma primei agurizi,
    Şi prins adânc între vecii şi ceaţă,
    Nu-mi stau pe coajă moile omizi.
    Nalt candelabru, straja de hotare,
    Stelele vin şi se aprind pe rând
    în ramurile-ntinse pe altare –
    Şi te slujesc; dar,
    Doamne, până când?
    De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
    Şi de-a rodi metale doar, pătruns
    De grelele porunci şi~nvăţăminte,
    Poate că, Doamne, mi-este de ajuns.
    în rostul meu tu m-ai lăsat uitării
    Şi mă muncesc din rădăcini şi sânger.
    Trimite, Doamne, semnul depărtării,

    Din când în când, câte un pui de înger,
    Să bată alb din aripă la lună,
    Să-mi dea din nou povaţa ta mai bună.

    Apreciază

  • 10. Fini  |  12 Aprilie 2012 la 21:11

    Pregătiri de Cină,
    de Vasile Voiculescu

    Venise primăvara şi sterpele gorgoane
    Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
    Şi doldora de mărfuri, de bani şi caravane
    Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.

    Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
    Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
    Copii, fugiţi din joacă, cereau, scâncind, mâncare
    Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.

    Isus, din foişorul cu şiţa înverzită
    Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
    O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
    Ca umbra şi luimna, luptau în el amarinc.

    Chesat şi aprig, Iuda se tânguia la poartă
    Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare
    Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,
    Iar Petre-şi da cuţitul pe gresii şi amnare.

    Cu multă greutate găsiră precupeţul
    Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă
    Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i preţul,
    L-au înfăşcat şi veseli i l-au adus să-l vadă.

    Era un miel molatic cu laţele plăviţe,
    Mirositor a lapte–şi-l toropise somnul,
    Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,
    Şi presimţind scăparea, a behăit spre Domnul.

    Atunci duios şi paşnic, ca un păstor din munte
    Isus îl luă în braţe cu-adâncă sfâşiere,
    Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi şi pe frunte,
    Apoi întoarse capul şi-l dete spre junghiere.

    Cu mâneci suflecate voioşi îl apucară,
    Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoţelul.
    Doar Iuda-nţepenise, holbat, năuc pe scară
    Privind sărutul tainic ce osândise mielul.

    Apreciază

  • 11. noradamian  |  12 Aprilie 2012 la 21:12

    Fini, servus, ce izbutită e comparaţia lui Marin Constantin! Minunate sunt si oratoriile si cantatele, dar parcă mai natural si mai aproape de suflet e izvorul de cântec 🙂

    Apreciază

  • 12. noradamian  |  12 Aprilie 2012 la 21:13

    Frumoase versurile lui Voiculescu, pline de profundă simţie! Am intrat si la audiţie (10)

    Apreciază

  • 13. clemycali  |  12 Aprilie 2012 la 21:25

    Buna seara in Joia Mare.
    @fini, absolut superbe versurile lui Vasile Voiculescu. Adevarata hrana ptr suflet.

    Apreciază

  • 14. clemycali  |  12 Aprilie 2012 la 21:33

    Apreciază

  • 15. noradamian  |  12 Aprilie 2012 la 21:42

    Seara bună, Clemy! Frumos clip, admirabil!

    Apreciază

  • 16. Fini  |  12 Aprilie 2012 la 21:55

    Clemy,
    13

    de mulţi ani îl citesc şi recitesc pe Vasile Voiculescu în Săptămâna Mare.
    Îmi pare rău, dar nu cunosc aproape deloc muzica psaltică. La facultate nu am făcut, deşi 80% dintre profesorii mei au fost absolvenţi de facultăţi teologice şi conservator. Apoi, în bisericile bănăţene cântarea psaltică era inexistentă. Nici eu nu am pus mâna să mă iniţiez.
    „Şi era la ora a şasea” impresionant imn. Eu o voi aduce-o mâine, în Vinerea Mare.

    Apreciază

  • 17. clemycali  |  12 Aprilie 2012 la 22:00

    @fini, nici eu nu prea cunosc muzica psaltica. Dar m-a impresionat clipul. Cantarile bisericesti ortodoxe din Saptamana patimilor sunt cu totul speciale.

    Apreciază

  • 18. noradamian  |  12 Aprilie 2012 la 22:16

    Noapte bună, prieteni!

    Apreciază

  • 19. skorpion  |  12 Aprilie 2012 la 22:33

    buna seara,
    noapte buna!

    Apreciază

  • 20. Fini  |  13 Aprilie 2012 la 01:16

    Clemy,
    17

    câtă dreptate ai când afirmi „Cantarile bisericesti ortodoxe din Saptamana patimilor sunt cu totul speciale.”.
    Sunt foarte atentă CÂND aduc un clip în perioada aceasta, ştiindu-mă cu musca pe căciulă. 😳
    Am discuţii cu fiica mea, din care iasă de multe ori scântei. Ea cunoaşte bine psaltica şi aproape că exclude muzica cultă ortodoxă, or,eu am practicat-o. Înveţi să-ţi cânţi partitura ascultând celelalte voci. Doamne, dacă aş face şi în viaţă la fel !Este formidabil.
    Probabil că sâmburele de adevăr este ascuns undeva, la mijloc. 🙂

    Apreciază

  • 21. Fini  |  13 Aprilie 2012 la 01:21

    @ 20

    „Sunt foarte atentă CÂND aduc un clip în perioada aceasta” (teama de a nu supăra pe cunoscători).
    Am limite şi ce limite ! 😥

    Apreciază

  • 22. skorpion  |  13 Aprilie 2012 la 10:58

    sper ca nu ma veti acuza de neseriozitate, daca pun ceva dragut mai jos.

    Iepurasul isi facea lucrarea de licenta. Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
    – Ce faci, iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
    – Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
    – Ha, ha, ha… pai cum o sa manance un amarat de iepuras o vulpe? Poate invers…
    – Cercetare stiinfica, vulpeo, daca nu crezi, te astept deseara la vizuina.
    Dimineata, padurea… uimita de mirare… In fata vizuinei, pielea vulpii era intinsa la uscat.
    Curios, lupul apare si el la iepuras si il intreaba:
    – Despre ce scrii tu acolo, iepurasule?
    – Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta. Studiez cum e mancat lupul de catre iepuras.
    – Ha, ha, ha… cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
    – Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi… ne vedem deseara la viziuna.
    Dimineata, stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii.
    Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
    – Despre ce mai scrii tu acolo, iepurasule?
    – Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…
    – Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui, pricajitule? … Cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
    – Nu crezi?! Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi…
    In dimineata urmatoare, toata padurea era socata…. pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii….
    Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera speriate care incotro, iepurasul iesi razand din vizuina, de gat cu leul… care ii spuse:

    – Ai vazut, iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu tema conteaza, ci coordonatorul…

    Apreciază

  • 23. noradamian  |  10 Aprilie 2015 la 09:43

    Reblogged this on Gradina de hartie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 890,617 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.358 de urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 890,617 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: