Al meu, al tău, al nostru…

20 Ianuarie 2013 at 15:16 42 comentarii

În timp, impresiile despre oameni şi locuri se ierarhizează într-un fel. Unele se estompează până la dispariţie, altele rămân în penumbră şi câteva  îşi păstrează vigoarea şi tinereţea. Farmecul. Mă gândesc la asta în timp ce urmăresc un concurs devenit tradiţional în Franţa, pentru desemnarea satului preferat. Cu un set de criterii tradiţionale şi ele (încadrarea în mediul natural, arhitectura locală şi vestigiile istorice, specificul comunităţii, peisaje, arta şi meşteşuguri tradiţionale, oferta culinară, miturile culturale etc) sunt selectate într-un top- album cele mai frumoase sate ale Franţei de pe tot cuprinsul ei. Selecţia în sine e un spectacol.

Impresionant entuziasmul locuitorilor din Saint-Cirq- Lapopie  la anunţul că localitatea lor a câştigat primul loc în top în iunie, 2012! Panoramice  şi în detaliu, imaginile televizate (emisiune în reluare, zilele astea) ale superbei aşezări rurale cu ascendenţă medievală din Midi-Pyrénées îmi reamintesc de CordessurCiel, altă aşezare-bijuterie  îmbrăcând un deal din aceeaşi regiune de găsit în albumul frumuseţilor Franţei. Străduţe-nguste cu scări din piatră mărginite de flori, valuri de flori curgând peste ziduri, mici piaţete pitoreşti, terase animate sub cerul albastru, grădini de unde răzbătea muzică, verdele din vale cât vedeai cu ochii…

Dar, amintindu-mi, după destui ani, de Cordes-Sur-Ciel (văzut în vara 1998, pe vremea campionatului mondial de fotbal din Franţa) mi-au venit în minte şi gândurile de atunci, comparaţiile involuntare cu aşezările pitoreşti din ţară, din proximitatea Sibiului (unde lucrurile stau mai bine ca-n alte părţi) şi nu numai. Şi nu neapărat legat de frumuseţile de aici (unele intrate în patrimoniul UNESCO) ci a diferenţei de atitudine din partea autorităţilor şi a cetăţenilor.  Diferenţa, o văd şi acum ca şi atunci- fiind, în primul rând, una de raportare la patrimoniul comunitar. Ceva esenţial lipseşte, nu s-a mai regăsit după anii de comunism- în ataşamentul oamenilor faţă de locurile unde trăiesc. În dorinţa de a contribui la binele public odată cu cel personal şi preocuparea pentru zestrea comunităţii.

Nu numai că nu se regăseşte dar are tot mai puţine şanse să renască mai cu seamă în zonele amărâte  unde mizeria e la ea acasă şi unde se-ntind, sfidătoare, reşedinţe luxoase ascunse de ochii comunităţii. Atât şi e suficient ca să-nţelegi cum, înainte să se degradeze o ţară, se distruge spiritul ei comunitar. E destul să compari lipsa de atenţie, de grijă pentru cultura naţiei (o cultură supravieţuind prin vremi-  tratată -de destui corifei, fie cu indiferenţă, cu dispreţ chiar, fie cu fals interes amintind de artificialitatea comunistă plus un fel de snobism postcomunist de provincie complexată) cu naturaleţea cu care oamenii simpli ai fiecărui sătuc, din toate regiunile Franţei, din Alsacia până-n Languedoc si din Provence în Bretagne, îşi  manifestau bucuria de a fi de-ai comunităţii, mândria de a participa la binele ei.

Anunțuri

Entry filed under: 7301634, grădina cu trufe. Tags: , , , , , .

Panică în curtea producătorilor de simulacre Învăţăturile lui Gulliver

42 comentarii Add your own

  • 1. fini  |  20 Ianuarie 2013 la 20:23

    Bună seara, tuturor! 🙂

    Când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană în 2007, toată lumea s-a bucurat. A fost un motiv de mândrie.
    Nu este de mirare entuziasmul locuitorilor din Saint-Cirq- Lapopie la anunţul că localitatea lor a câştigat primul loc în top în iunie, 2012. Este probabil rodul contribuţiei a fiecărui individ.

    Apreciază

  • 2. fini  |  20 Ianuarie 2013 la 21:21

    FEDERICO FELLINI 20 ianuarie 1920

    Apreciază

  • 3. fini  |  20 Ianuarie 2013 la 21:22

    Apreciază

  • 4. fini  |  20 Ianuarie 2013 la 21:24

    Apreciază

  • 5. fini  |  20 Ianuarie 2013 la 21:26

    Apreciază

  • 6. fini  |  20 Ianuarie 2013 la 21:28

    Linda Gray, interpreta lui Sue Ellen din serialul „Dallas”, are origini româneşti, mama ei fiind născută în 1923, la Bucureşti.
    Pe numele real Maria Kujnir-Herescu , Nadia Gray, pe numele de scenă, a făcut senzaţie după ce a fost distribuită de marele regizor Federico Fellini în capodopera “La Dolce Vita” (1960) în care apare într-o scenă memorabilă: face striptease, dar unul cu clasă şi de neuitat. Mulţi sunt cei care nu ştiu că protagonista acestei scene “fierbinţi” pentru acele vremuri este chiar mama lui “Sue Ellen”.

    Apreciază

  • 7. Maria  |  20 Ianuarie 2013 la 21:54

    Bună seara 🙂

    Nora, articolul tău e cald şi emoţionant precum frumoasele tradiţii franceze, aduse în atenţia tuturor sub pretextul unui concurs. Involuntar, şi mie mi-a venit în minte tot comparaţia cu satele din Mărginimea Sibiului, locuri cunoscute ca-n palmă, de la mica depresiune a Cristianului, altădată al saşilor…, până la Jina şi Poiana de pe creste. Dar, chiar şi acolo, abia acum încep să se înnoade firele unor tradiţii pierdute. Spiritul comunitar, bucuria apartenenţei la o comunitate străveche şi cu o personalitate distinctă şi bine definită, s-au şters dramatic şi forţat în zecii ani de comunism, odată cu exodul oamenilor şi cu risipirea lor departe de vatră. Generaţia mea, deşi avea părinţi provenind din mediul rural, a crescut pe asfalt. Eu am fost ceva mai fericită: m-am bucurat de vecinătatea unor valori de patrimoniu cultural, care m-au ajutat să-mi fixez nişte rădăcini. Dar tot mă gândesc deseori, şi de fiecare dată simt o sfâşiere, cum fugeam de satul bunicii, al singurei bunici pe care am cunoscut-o, Sibiel… Vroiam doar oraş, să respir printre betoane, cărămizi şi puţinele fire de iarbă ce mai răsăreau în parcul din centru. (Îţi aminteşti ce trişti am fost când nemernica de Elena Nae l-a desfiinţat şi pe acela?) O singură dată când ai mei m-au lăsat trei zile la bunica, ca un copil nătâng ce eram, am stat lipită de fereastra dinspre uliţă şi i-am zmângălit cu lacrimi geamurile mici, pătrăţoase. Cu cine să fi făcut pe atunci, în anii ’70, o minimă educaţie comunitară copiilor…? Noi, cei de azi, suntem consecinţele acelor timpuri. Măcar copiilor noştri să le transmitem acele valori pe care astăzi le înţelegem şi le asumăm, ca nişte amintiri pe nedrept ignorate.

    Apreciază

  • 8. Maria  |  20 Ianuarie 2013 la 22:09

    Fini, să fie Fellini! 🙂

    Otto e Mezzo, cu Claudia Cardinale şi Marcello Mastroianni.

    Apreciază

  • 9. Maria  |  20 Ianuarie 2013 la 22:12

    Claudia Cardinale 🙂 În 2009 am vizionat la Cluj filmul ,,Vague stelle dell’orsa”, în regia altui mare regizor italian, Luchino Visconti. Claudia Cardinale s-a aşezat chiar în faţa mea. 🙂

    https://plus.google.com/u/0/photos/104029110169624516920/albums/5344942778261185105/5346405463935272370

    Apreciază

  • 10. Maria  |  20 Ianuarie 2013 la 22:14

    6, habar n-aveam. 🙂 Dar nu-i târziu niciodată să mai aflăm câte ceva.

    Apreciază

  • 11. skorpion  |  20 Ianuarie 2013 la 22:15

    primarul,
    profesorii,
    preotii,
    parintii, elevii

    toti ar trebui sa fie uniti/preocupati/implicati pentru orasul, satul, comuna in care locuiesc….

    absolut toti..

    ori in Ro ai o casa frumoasa, aratoasa, curata in interior, in schimb arunci peste gard gunoaiele…

    apropo, ieri am fost in vizita la cineva,
    locuieste intr-un bloc de 10 etaje…
    am iesit pe balcon la fumat si vedeam cum zboara de sus gunoaiele aruncate de locatari: mucuri de tigari, sticle de plastic, ziare, etc…

    O-RI-BIL!

    Apreciază

  • 12. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:31

    Seara bună, prieteni 🙂 Fini, aşa e, evenimentul „Sibiu, capitală culturală din 2007” a fost susţinut admirabil atunci de autorităţile locale, de organizaţii culturale din exterior, de o anumită conjunctură si, mai timid, şi de populaţie.

    Îmi plac personalităţile comemorate în ianuarie! Felini, filmele lui, actorii cu care a lucrat, un regal! Parcă tot celebrul „La strada” îl reprezintă cel mai bine 🙂

    6, ce stire simpatică!! 🙂 Linda Gray cu mamă bucuresteancă, actriţă care a jucat o scenă celebră în celebrul film al lui Fellini 🙂

    Apreciază

  • 13. lastnightmusic  |  20 Ianuarie 2013 la 22:36

    Apreciază

  • 14. dictaturajustitiei  |  20 Ianuarie 2013 la 22:40

    Bună seara !
    Mă gândeam zilele acestea la tine Nora, voiam să te întreb amănunte, când se spunea la televiziune că s-au blocat fondurile Sibiului pentru participarea la un festival german, parcă.
    În aceste condiții mai putem spera la concursuri ca în Franța ?

    Apreciază

  • 15. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:40

    Lnm, 13, frumos „la revedere” 🙂

    Apreciază

  • 16. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:40

    Maria, da, în felul nostru noi cei care am trăit în mediul rural ori semiurban- încă nedegradat, avem ceva rădăcini legate de patrimoniul spiritual al vremii, rădăcini triste as spune, fiindcă asistam la devalorizarea, marginalizarea a ceea ce începusem să preţuim. Azi procesul pare încheiat, degradarea a atins un maxim istoric. Dar nu, nu cred că situaţia e ireversibilă cât timp există oameni care nu se aliniază acestei tendinţe de decădere.

    Apreciază

  • 17. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:46

    Carmen, salut, bună asociaţie cu tema, Iohannis e „pedepsit” de fostii săi prieteni din 2009 fiindcă şi-a permis să critice guvernul. As avea o satisfacţie niţel răutăcioasă faţă de ironia situaţiei dacă n-ar fi vorba de Sibiu! Din fericire a existat un colectiv excelent care a salvat cât de cât situaţia prezentându-se relativ bine la târgul de turism de la Viena în ciuda tăierii fondurilor.

    Apreciază

  • 18. dictaturajustitiei  |  20 Ianuarie 2013 la 22:47

    Mă bucur Nora că până la urmă a ieșit totul bine. Și mie mi-e drag Sibiul.

    Apreciază

  • 19. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:49

    Skorpion, servus! Ai pus degetul pe rană! Ăsta e „spiritul comunitar comun”, din păcate. As spune chiar că desi lingvistic au aceeasi rădăcină „comun”, comunismul e inamicul de moarte al spiritului comunitar.

    Apreciază

  • 20. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:52

    Carmen, ei au salvat oarecum onoarea orasului pus în această penibilă situaţie de nesimţirea guvernului. Înseamnă nu numai că sunt talentaţi si ingeniosi dar si că-şi iubesc orasul, asa e. Mă bucur că Sibiul are prieteni din alte părţi 🙂

    Apreciază

  • 21. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 22:57

    Şi asta e încă e o dovadă că sibienii au devenit interesaţi de spaţiul în care trăiesc, că de-atunci din 2007, mai ales,si-au dat seama că orasul lor e plin de farmec, comparabil cu alte locuri cu renume iar odată cu asta a crescut enorm interesul pentru arta spectacolului si pentru cultură în general.

    Dar comparaţia cu alte locuri se cam opreşte aici. Dacă mergem în micile comunităţi rurale sau semiurbane, fiindcă de ele vorbim, cu unele excepţii poate, parcă suntem pe alt continent. Nu stiu cine ar avea curajul acum să le înscrie într-un astfel de concurs. 🙄

    Apreciază

  • 22. Maria  |  20 Ianuarie 2013 la 23:00

    Într-un concurs de kitsch arhitectonic, poate… Lângă o căsuţă tradiţională, dărăpănată, găseşti o mulţime de hardughii oribile.

    Apreciază

  • 23. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 23:48

    Maria, cam asa 😉 Iar dacă ai amintit de kitsch am văzut în seara asta o piesă în regia unui „monstru sacru” în care m-am simţit surprinsă şi oarecum jignită de ceva pe care n-am reţineri să-l numesc kitsch cultural. Un soi de neconformism care, pe măsură ce trece timpul, tinde să devină manierism regizoral, pe de o parte si conformism în materie de receptare a urâţeniei şi grotescului. Dar despre asta, altădată.

    Apreciază

  • 24. Nora Damian  |  20 Ianuarie 2013 la 23:49

    Noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 25. Maria  |  21 Ianuarie 2013 la 00:00

    Nora, bănuiam la cine te referi şi da, de exerciţiile scenice se pare că e vorba. Tac chitic şi aştept impresiile. Am văzut spectacolul înscris în program când am fost la Sibiu.

    A propos de asta, îmi amintesc că în urmă cu vreo 3 ani, o colegă de la doctorat din Sibiu s-a arătat surprinsă că sunt dezamăgită de viziunea regizorală prea conformist-tradiţionalistă a regizorilor orădeni. Mi-a mărturisit că ar fi tare dornică să vadă o piesă ,,fără ţipete şi ţâţe goale”. I-am răspuns: ,,Nu fii sigură. Tradiţionalişti, tradiţionalişti, dar tot mai vezi şi de astea pe scenă.”

    Noapte bună tuturor 🙂

    Apreciază

  • 26. Maria  |  21 Ianuarie 2013 la 00:02

    ,,Nu fi…” Sorry, imperativul negativ de singular…

    Apreciază

  • 27. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 08:11

    Neaţa! 🙂

    Apreciază

  • 29. Nora Damian  |  21 Ianuarie 2013 la 18:45

    Seara bună, prieteni, am umblat toată ziulica asa că habar n-am ce s-a petrecut prin lumea politică si poate e mai bine 🙂

    Maria, o să scriu nişte impresii despre spectacolul cu pricina

    Apreciază

  • 30. Nora Damian  |  21 Ianuarie 2013 la 18:47

    Fini, la fel de plăcut si relaxant bătrânul Kojak ! Dar si piesa îşi păstrează farmecul 🙂

    Apreciază

  • 31. Nora Damian  |  21 Ianuarie 2013 la 18:50

    Crengulin, salut, nu mai stiu ce oră o fi acum la voi, zi sau noapte 🙂
    Da, ăia cu normativele lor, cu legile de aceeasi esenţă comunistă sunt duşmanii naturali ai societăţii (comunităţilor!) sănătoase şi durabile

    Apreciază

  • […] contrele dintre Antonescu și Ponta nu prevestesc nimic de bine. Aceasta va duce la fricțiuni, măsuri contradictorii, schimbări de legi după chipul și asemănarea noii […]

    Apreciază

  • 33. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 20:55

    Bună seara! 🙂

    TELLY SAVALAS 21 ianuarie 1924

    Apreciază

  • 34. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 20:57

    Telly Savalas & Claudia Cardinale

    Apreciază

  • 35. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 20:59

    Apreciază

  • 36. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 21:00

    Apreciază

  • 37. skorpion  |  21 Ianuarie 2013 la 21:00

    salve, all,

    vă salut!

    Apreciază

  • 38. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 21:02

    Ce voce!

    Apreciază

  • 39. fini  |  21 Ianuarie 2013 la 21:03

    Salve Sorpi! 🙂

    Apreciază

  • 40. Maria  |  21 Ianuarie 2013 la 23:52

    Noapte bună 🙂

    Apreciază

  • 41. Nora Damian  |  22 Ianuarie 2013 la 14:11

    Salut, prieteni! Fini, îmi place Telly Savalas: voce, interpretare, piese, tot! tnks!! 🙂

    Apreciază

  • 42. Nora Damian  |  22 Ianuarie 2013 la 14:12

    postare nouă

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Nora Damian Facebook nora.damian@gmail.com

Arhive

Categorii

Protected by Copyscape Originality Checker

Blog Stats

  • 885,384 hits

Introdu adresa ta de email pentru a urmări acest blog și vei primi notificări despre noile articole pe email.

Alătură-te altor 2.303 urmăritori

Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Add to Google

Member of The Internet Defense League

all blogs

Urmărește-mă pe Twitter Follow @noradamian1

Statistici blog

  • 885,384 hits
Follow Gradina de hartie on WordPress.com

Feeds


%d blogeri au apreciat asta: